Decizia civilă nr. 4470/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA 1 CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 4470/R/2011
Ședința publică din 04 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ
JUDECĂTORI: ANA I.
A.-A. P. GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N., împotriva sentinței civile nr. 498 din 25 mai 2011 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții intimați K. Ș., S. A. și K. F., având ca obiect plângere la L. nr. 1..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamanților intimați, avocat S. S., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 14 din prezentul dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N. a fost formulat și motivat în termen legal și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, însă nu a fost comunicat reclamanților intimați S. A. și K. F.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că pârâtul recurent, prin memoriul de recurs (f. 4 din dosar), a solicitat judecareacauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, Curtea constată că recursul nu a fost comunicatreclamanților intimați S. A. și K. F., însă acest neajuns a fost acoperit prin faptul că toți reclamanții sunt reprezentați de către același avocat, prin intermediul căruia toți reclamanții au depus la dosar o întâmpinare față de recursul pârâtului, solicitând respingerea acestuia.
Curtea constată că la data de (...), reclamanții intimați, prinintermediul domnului avocat S. S., au înregistrat la dosar o întâmpinare, în
2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului declarat de pârâtul P.
M. C.-N. și menținerea sentinței instanței de fond, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul reclamanților intimați arată că nu se impune amânarea judecării cauzei pentru a se comunica reclamanților intimați S. A. și K. F. câte o copie de pe memoriul de recurs, având în vedere că toți reclamanții intimați au același domiciliu procesual ales, și același reprezentant, iar acesta a primit un exemplar din memoriul de recurs.
De asemenea, reprezentantul reclamanților intimați arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantuluireclamanților intimați pentru a pune concluzii pe recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea recursului declarat de pârâtul P. M. C.-N. și menținerea sentinței instanței de fond, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Reprezentantul reclamanților intimați arată că mama reclamanților, deși a divorțat în anul 1958 de tatăl acestora, respectiv de K. Ș. sen., în momentul preluării imobilului de către stat, respectiv în anul 1969, aceasta era coproprietară asupra imobilului în litigiu și proprietară de carte funciară, iar acest imobil a fost bun comun al soților, dobândit în timpul căsătoriei și, de asemenea, arată că reclamanții sunt moștenitori în calitate de copii, după mama lor, K. Ana, iar după tatăl K. Ș. sen., unic moștenitor este K. F.
De asemenea, reprezentantul reclamanților intimați arată că atât mama, cât și tatăl reclamanților au fost proprietarii imobilului în litigiu la momentul exproprierii, respectiv în anul 1969, astfel încât, reclamanții sunt îndreptățiți să revendice acest imobil conform prevederilor Legii nr. 1., iar voința reală a reclamanților este aceea de a li se acorda despăgubiri bănești pentru imobilul expropriat, înscris în C.F. nr. 5638 C.-N., nr. top. 3388.
C U R T E A
Prin sen tinț a c iv il ă n r. 498/(...), pronunț ată de T ribun alul Clu j în dos ar nr. (...), s-a admis plângerea formulată de către reclamanții K. Ș., S. A., K. F., în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N. și în consecință, a fost anulată D. nr. 1871/(...) emisă de către pârâtul P. M. C.-N. în baza Legii nr. 1..
S-a stabilit că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite să beneficieze de despăgubiri în temeiul Titlului VII din L. nr. 247/2005 pentru imobilul preluat în patrimoniu S. Român, situat în C.-N., str. Zambilei nr.
27, înscris în CF nr. 5638, nr. top. 3388 solicitat prin notificare.
A fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamanților a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2500 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că prin D. nr. 1871/(...) emisă de către pârât în baza Legii nr. 1. s-au respins Notificările nr. 2369 din (...), nr. 431 din (...) și nr. 476 din (...), înregistrate sub nr. 68517/3 din (...), 10125/3 din (...), respectiv nr. 2. din (...), formulate de numita K. Ana, decedată la data de (...), având drept moștenitori pe K. Ș., K. F. și S. A., în calitate de moștenitori a defunctei K. Ana, pentru terenul înscris în C.F. nr. 5638, cu nr. topo. 3388, situat în C.-N., str. Zambilei nr. 27, deoarece revendicatoarea K. Ana nu are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prevăzute de L. nr.
1., după fostul proprietar tabular al terenului revendicat.
Soluția adoptată de către pârât este greșită.
Așa cum rezultă din Certificatul de moștenitor nr. 1. și S. civilă nr. 9. a J. C.-N., reclamanții sunt moștenitori în calitate de copii după mamă K. Ana, iar după tatăl K. S. senior, unic moștenitor este reclamantul K. F.
Potrivit Sentinței civile nr. 9. a J. C.-N., antecesoarea K. ANA era coproprietară alături de proprietarii B. G. și B. C., precum și K. F., asupraimobilului înscris în CF nr. 5638 C., nr. top. 3388/1. Potrivit sentinței, s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului, acesta fiind atribuit în întregime reclamantei.
Prin urmare, instanța a reținut calitatea de proprietară a antecesoarei reclamanților, chiar dacă aceasta nu a figurat ca și proprietară tabulară în CF.
Raportat la aspectele menționate, instanța, în baza art. 26 din L. 1., a admis plângerea formulată și a dispus anularea dispoziției atacate, constatând îndreptățirea reclamanților la acordarea de măsuri reparatorii, constând în despăgubiri acordate în temeiul Titlului VII din L. nr. 247/2005, pentru imobilul preluat în patrimoniu S. Român situat în C.-N., str. Zambilei nr. 27, înscris în CF nr. 5638, nr. top. 3388 solicitat prin notificare, după antecesorii K. Ana și K. Ș..
În baza art.274 C.pr.civ, a fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamanților a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2500 lei constând în onorariu avocațial.
Împ o tr iv a aces te i se n tințe a decl ar at rec urs, în ter men leg al, p âr âtul P. municipiului C.-N., solicitând ca în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ., să se admită recursul, să se modifice hotărârea recurată în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată.
În motivarea recursului au fost reproduse: petitele cererii de chemare în judecată; dispozitivul hotărârii primei instanțe; considerentele sentinței fondului.
S-a invocat de către recurent nelegalitatea sentinței recurate, nelegalitate decurgând din aprecierea greșită de către instanța de fond a calității antecesoarei reclamanților, de proprietară a imobilului revendicat, în condițiile în care aceasta nu a figurat ca și proprietară tabulară în cartea funciară, nefiind deci îndeplinite condițiile art. 3 alin. 1 și art. 4 alin. 2 din L. nr. 1. și ale art. 17 din D.-lege nr. 115/1938.
Potrivit CF nr. 5638, nr. top 3388, proprietarii imobilului au fost, înainte de expropriere, K. Ș., în cotă de ½, B. G. și C., în cotă de ½ -a parte.
Prin D. de expropriere nr. 469/(...) a fost preluat la S. Român terenul în suprafață de 5523 m.p., din care suprafața de 368 m.p. de la K. Ș., iar
4995 m.p., de la C. Î.
Prin D. de expropriere nr. 6. s-a expropriat terenul cu nr. top 3382/2, în suprafață de 150 m.p., de la K. Ș., B. G. și C.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 1022/(...), defunctul K. Ș. este moștenit de K. F., iar numiții K. Ș. și S. Ana apar ca renunțători la succesiune.
K. F. nu a revendicat în nume propriu, ci în calitate de moștenitor după numita K. Ana, persoană care nu are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii după fostul proprietar al terenului, K. Ș..
Tot în motivarea recursului au mai fost invocate prevederile art. 23 din L. nr. 1. și ale art. 23.1 lit. b, art. 23.2 și art. 1.5 din H.G. nr. 250/2007, concluzionându-se în sensul că reclamanții nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de L. nr.
1..
Recurentul a arătat și că în mod greșit a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, al căror cuantum nu este rezonabil prin prisma jurisprudenței C.E.D.O. și a Deciziei Curții Constituționale nr. 492/(...), impunându-se exonerarea sa de plata cheltuielilor de judecată, în raport deprevederile art. 274, art. 275 C.pr.civ. și de faptul că recurentul și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de legea specială.
Pr in în tâmp in are a f or mul ată în c auz ă, rec l amanț ii in timaț i K. Ș ., S. A. ș i
K. F. au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că din întreg probatoriul administrat în dosar rezultă în mod evident că atât mama reclamanțilorintimați, K. Ana, cât și tatăl lor, K. Ș., erau proprietari ai imobilului la momentul exproprierii, astfel încât reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite conform Legii nr. 1..
Recursul este nefondat.
Motivele de recurs din recursul pârâtului P. municipiului C.-N. se circumscriu în două categorii: o primă categorie cuprinde criticile vizând lipsa calității reclamanților, și a mamei lor, K. Ana, de persoane îndreptățite în condițiile Legii nr. 1.; a doua categorie vizează cheltuielile de judecată stabilite prin sentința fondului în sarcina recurentului.
1. Cu pr iv ire l a c al itate a de perso ane în drep tăț ite în te me iul Leg ii nr. 1.
a recl aman ț ilor ș i a ma me i lor, K. An a .
Prin Notificarea nr. 2369/(...), înregistrată la B. executorului judecătoresc Câmpian Mihai, numita K. Ana, în nume propriu, a solicitat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 1., restituirea în natură a porțiunii de teren fără construcții, precum și echivalentul bănesc a terenului ocupat de construcții (blocuri), situat în C.-N., str. Zambilei nr. 27, arătând în motivarea notificării că „suprafața totală a terenului meu a fost de 2877 m.p., din aceasta s-a expropriat 368 m.p. prin D. nr. 4., primind pentru suprafața expropriată suma de 920 lei. Pentru diferența de teren de 2077 m.p., expropriată prin același decret nu am primit nicio despăgubire"; (f. 6, 7 dosar fond).
S-a mai arătat în susținerea acestei notificări că „imobilul teren solicitat era înscris la data preluării lui de către S. Român în CF nr. 5638 C., și era în suprafața totală de 1 jugăr (5754 m.p.). Din această suprafață subsemnata am cumpărat împreună cu soțul meu cota de ½ - a parte, adică
2877 m.p., iar după expropriere am rămas doar cu suprafața de 432 m.p. M. că soțul meu este decedat, subsemnata culegând întreaga masă succesorală după acesta";.
Prin Notificarea nr. 431/(...), formulată de numiții K. Ș., K. F. și S. A., în calitate de moștenitori (copii) ai lui K. Ana, aceștia au solicitat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 1., „acordarea de despăgubiri bănești pentru terenul ocupat de construcții (blocuri), situat în C.-N., str. Zambilei nr. 27";, arătând că „suprafața totală a terenului a fost de 2877 m.p., iar din acest s-a expropriat 368 m.p. prin D. nr. 4., primind pentru suprafața expropriată suma de 920 lei, iar pentru diferența de teren de 2077 m.p., expropriată prin același decret, nu s-a primit nicio despăgubire. Imobilul teren solicitat era înscris la data preluării lui de către S. Român în CF nr.
5638 C., și era în suprafață totală de 1 jugăr (5754 m.p.). Din această suprafață mama noastră a cumpărat cota de ½ - a parte, 2877 m.p., iar după expropriere a rămas doar cu suprafața de 432 m.p."; (f. 8, 9 dosar fond).
Prin Notificarea nr. 476/(...), reclamanții K. Ș., K. F. și S. A. au arătat că mama lor, K. Ana, cu ultimul domiciliu în C.-N., str. Zambilei nr. 27, a decedat, iar reclamanții au calitatea de moștenitori legali (copii ai acesteia),așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 1., eliberat de B. L. M. (f.
10 dosar fond).
Prin această notificare reclamanții au arătat că înțeleg să mențină întrutotul notificarea formulată de mama lor prin B. executorului judecătoresc Câmpian Mihai și înregistrată sub nr. 2369/(...).
Prin D. nr. 1871/(...), emisă de P. municipiului C.-N., au fost respinse notificările nr. 2369/(...), nr. 431/(...) și nr. 476/(...), cu motivarea că
„revendicatoarea K. Ana nu are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prevăzute de L. nr. 1. după fostul proprietar tabular al terenului revendicat"; (f. 23, 24 dosar fond).
Potrivit art. 3 alin. 1 lit. a din L. nr. 1., republicată, de prevederile acestei legi beneficiază persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, aceste text legal stipulând în mod expres că „sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora";.
În conformitate cu prevederile art. 4 alin. 2 din L. nr. 1., republicată, de prevederile legii beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
Din xerocopia cărții funciare nr. 5638 C.-N., depusă in extenso la filele 11-17 din dosarul de fond, rezultă faptul că, inițial, în această carte funciară au fost înscrise: imobilul cu număr topografic 1578, nr. ser. A + 1, constând din casă, curte și grădină în suprafață totală de 1054 stj.p., în str. Căpitan Ignate nr. 38-40; imobilul cu nr. top 3388, nr. ser. A + 2, Arător în str. Borhanciu, în suprafață de 1 jugăr; imobilul cu nr. top 14008, nr. ser. A
+ 3, Arător la P., în suprafață de 1 jugăr.
Inițial, asupra tuturor celor trei imobile, cu nr. seriale A + 1 - A + 3, au fost coproprietari tabulari, în părți egale, sub B 1, K. S., căsătorită cu
Magyary Carol, și sub B 2, K. R., minoră.
Cota de ½ - a parte din imobilul cu nr. serial A + 1, de sub B 2, a lui K. R. a trecut sub B 10, în baza sentinței civile nr. 8., pronunțată în dosar nr. 9165/1960, în favoarea lui K. Ș. jr., cu titlu de drept cumpărare.
Cota de ½ - a parte din imobilul cu nr. serial A + 2, de sub B 1, a lui K. S., a trecut sub B 11 și B 12, în favoarea lui B. G. și B. C., cu titlu de drept cumpărare, în baza sentinței civile nr. 8. a T. P. al orașului C., pronunțată în dosar nr. 9166/1960.
Cota de ½ - a parte aparținând lui B. C., de sub B 12, din imobilul cu nr. ser. A + 2, aferent nr. top 3388, a trecut sub B 21 în favoarea lui K. Ana, în baza sentinței civile nr. 1. a J. C.-N., cu titlu de drept cumpărare, construire, moștenire și partaj, ocazie cu care numărul topografic a fost dezmembrat, în favoarea lui K. Ana fiind întabulat dreptul de proprietate asupra nr. top nou 3388/1 cu nr. ser. A + 4.
Tot în favoarea lui K. Ana, sub B 19, s-a înscris dreptul de proprietate asupra cotei de ¼ parte din imobilul cu nr. ser. A + 1, nr. top 1578, reprezentând porțiunea de proprietate de sub B 10 a defunctului K. Ș., dreptul de proprietate a lui K. Ana de sub B 19 fiind întabulat cu titlu de drept cumpărare, sistarea comunității de bunuri comune, ca bun propriu, în anul 1984, în baza certificatului de moștenitor nr. 1022/(...).
Asupra cotei de ¼ parte din imobilul cu nr. ser. A + 4, reprezentând porțiunea de proprietate de sub B 10 a defunctului K. Ș., cotă rezultată prin sistarea comunității de bunuri cu fosta sa soție, K. Ana, s-a întabulatdreptul de proprietate cu titlu de drept moștenire, ca bun propriu, în favoarea reclamantului K. F., sub B 17, în anul 1983, în baza certificatului de moștenitor nr. 1..
Aceste mențiuni au fost operate în carte funciară, conform mențiunilor înscrise în CF, în baza certificatului de moștenitor nr. 1022/(...), eliberat de
N. de S. J. C. în dosar nr. 1444/1983, certificat prin care s-a dezbătut masa succesorală după defunctul K. Ș., decedat la data de (...), constatându-se că, pe de o parte, din această masa succesorală face parte cota de ½ - a parte din casa și terenul de 432 m.p., din C.-N., str. Zambilei nr. 27, din CF nr.
5638 C.-N., A + 4, nr. top 3388/1, din porțiunea de sub B 10, bun propriu cu titlu de cumpărare din timpul căsătoriei cu fosta soție de care a divorțat în anul 1958, iar pe de altă parte, că moștenitorul defunctului este K. F., fiu, în timp ce ceilalți descendenți direcți, S. A. și K. Ș. au renunțat la succesiune, sunt decăzuți din succesiune conform art. 700 C. (f. 27 dosar fond).
Rezultă, așadar, din mențiunile înscrise sub B 17 și B 19 din CF nr.
5638 C.-N., coroborate cu certificatul de moștenitor nr. 1., că porțiunea de proprietate a lui K. Ș. de sub B 10 - reprezentând 1/2 din întregul imobil -, a trecut în părți egale la fosta sa soție, K. Ana, prin sistarea comunității de bunuri, și la fiul său, K. F., prin moștenire.
Pe de altă parte, pe lângă cota obținută prin sistarea comunității de bunuri cu defunctul său soț, K. Ș., K. Ana avea în proprietate exclusivă și cota de sub B 21, dobândită prin sentința civilă nr. 1392/(...), pronunțată de
Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. 1464/1986, sentință prin care s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului din CF nr. 5638 C.-N., nr. ser. A + 4, nr. top 3388/1, în suprafață de 432 m.p., reclamantei revenindu-i întreg acest imobil.
Cu alte cuvinte, reclamantul K. F., în calitatea sa de proprietar tabular sub B 17, în CF nr. 5638 C.-N., are calitatea de persoana îndreptățită la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 1., pentru cota înscrisă sub B 17, în nume propriu, conform art. 3 alin. 1 lit. a din L. nr. 1., în timp ce K. Ana, mama reclamanților din prezenta cauză, are calitatea de persoană îndreptățită în temeiul Legii nr. 1., în virtutea aceluiași art. 3 alin. 1 lit. a din L. nr. 1., calitate conferită de statutul său de proprietară tabulară sub B
19 și B 21, în CF nr. 5638 C.-N.
Pe lângă cota de sub B 19 din CF nr. 5638 C.-N., reprezentând ¼ din imobilul cu nr. topografic 1578, nr. ser. A + 1, și căreia îi corespunde o suprafață de 948,6 m.p. teren, K. Ana mai are o cotă întreagă din imobilul cu nr. ser. A + 4, nr. top 3388/1, sub B 21, și căruia îi corespunde suprafața de 432 m.p. teren.
Reclamantul K. F., corespunzător cotei sale de proprietate de sub B
17, este îndreptățit în nume propriu cu privire la porțiunea de proprietate menționată sub B 17.
K. F. însă, pe lângă cota sa individuală de sub B 17, ar fi fost îndreptățit și la cota de 1/3 - a parte, de sub B 23, moștenită în urma decesului mamei sale, K. Ana, dacă, nu ar fi înstrăinat această cotă în favoarea lui K. Ș., căsătorit cu K. E. M., prin contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 909/(...) de B. J. E.
Concret, în urma decesului lui K. Ana, cota sa de sub B 21 din CF nr.
5638 C.-N., a revenit în părți egale de câte 1/3 - parte fiecare, în baza certificatului de moștenitor nr. 131/(...), eliberat de B. L. M., în favoareacopiilor acesteia, reclamanții din prezenta cauză, K. Ș., K. F. și S. A., dreptul de proprietate al succesorilor fiind întabulat în aceeași CF sub B 22, 23 și 24 (f. 14 dosar fond).
K. Ș., K. F. și S. A. justifică astfel pe deplin calitatea de persoane îndreptățite în temeiul Legii nr. 1., în conformitate cu prevederile art. 4 alin.
2 din această lege, în virtutea calității lor de moștenitori ai fostei proprietare tabulare, K. Ana.
În ceea ce îl privește pe K. F., așa cum s-a arătat anterior, aceasta a vândut în favoarea lui K. Ș. și K. E. M. cota sa de 1/3 de sub B 23, moștenită de la K. Ana, astfel încât de această cotă va profita numitul K. Ș., căsătorit cu K. E. M..
Rezultă, așadar, că în cauză atât K. Ana, cât și copiii acesteia, reclamanții din prezenta cauză, justifică pe deplin calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 1., prin prisma considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 3 alin. 1 lit. a și art. 4 alin. 2 din L. nr. 1., republicată.
De altfel, prin D. de expropriere nr. 469/(...) s-a expropriat suprafața de 368 m.p. de la numitul K. Ș. (f. 18-21 dosar fond), în privința diferenței de teren pe care s-a întabulat S. Român sub B 13, B 15, putându-se aprecia că a operat o preluare faptică (f. 13 dosar fond).
Drept urmare, Curtea urmează să respingă ca nefondat acest motiv din recursul pârâtului.
2. Cu privire la motivul de recurs vizând nelegala obligare a pârâtului la
pl ata chel tu iel ilor de judec ată de c ătre pr ima ins tanț ă .
Conform art. 274 alin. 1 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Potrivit art. 274 alin. 3 C. proc .civ., judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Curtea Constituțională a României, prin D. nr. 401/(...), respingând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. 3 C.proc.civ., a statuat în sensul că nimic nu se opune, în absența unei prevederi constituționale exprese în acest sens, ca instanța să cenzureze, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse.
O asemenea prerogativă a instanței este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil.
Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este un terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cer, lichid și exigibil.
În același sens s-a pronunțat constant și Curtea Europeană a
Drepturilor Omului prin jurisprudența sa, când, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a firecuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
Astfel, în Hotărârea din 19 octombrie 2006, în cauza Raicu împotriva
României (cererea nr. 28104/03), publicată în Monitorul Oficial nr.
597/(...), Curtea a statuat în sensul că un „reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care li s-au stabilit realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului";.
Examinând recursul pârâtului sub aspectul susținerii conform căreia cheltuieli de judecată la care a fost obligat pârâtul prin hotărârea fondului, în sumă de 2.500 lei, sunt nejustificat de mari, prin prisma celor mai sus expuse, Curtea constată că acesta este nefondat, întrucât în aprecierea caracterului rezonabil al cuantumului cheltuielilor de judecată, al necesității și realității acestora, trebuie avută în vedere munca efectivă depusă de avocat, întrucât doar aceasta este în măsură să justifice stabilirea respectivului cuantum.
Se constată, așadar, că munca prestată de avocatul reclamanților a constatat efectiv în redactarea cererii de chemare în judecată, reprezentarea reclamanților în instanță, prin susținerea poziției procesuale a acestora și administrarea probelor ce se impuneau.
În plus, trebuie avută în vedere poziția expres manifestată de către pârât, aceea de opunere vehementă față de acțiunea reclamanților, poziție în raport de care pârâtul nu se poate prevala, așa cum nefondat invocă prin recursul său, de prevederile art. 275 C.pr.civ. (f. 36 dosar fond).
Drept urmare, Curtea constată că nu se impune a se face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 274 alin. 3 C.proc.civ., în sensul diminuării onorariului avocațial.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul pârâtului.
În temeiul art. 274 C.proc.civ. rap. la art. 1169 C., recurentul va fi obligat să le plătească reclamanților intimați suma de 2.500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial aferent contractului de asistență juridică nr. C., sumă justificată prin chitanța de plată nr. 211/(...)
(f. 14, 15).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N. împotriva sentinței civile numărul 498 din 25 mai 2011 a T. C., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimaților K. Ș., S. A., K. F. suma de 2500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 04 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C.-M. CONȚ ANA I. A.-A. P.
A. A. M.
GREFIER
Red.CMC/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.fond: M. T.
| ← Decizia civilă nr. 235/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 5286/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
