Decizia civilă nr. 287/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA 1 CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 287/A/2011
Ședința publică din 13 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A.-A. P.
JUDECĂTOR: C.-M. CONȚ
G. : A.-A. M.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul C. G., împotriva sentinței civile nr. 1976 din 19 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul intimat S. ROMÂN, PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, R. PRIN D. A J. M.-REȘ, având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamantul apelant personal și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care C. lasă cauza la a doua strigare pentru a da reclamantului apelant, reprezentantei acesteia și reprezentantului pârâtului intimat posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamantul apelant personal, reprezentanta acestuia și reprezentantul pârâtului intimat.
C. constată că C. a expediat prin poștă un înscris, care a fost înregistrat la dosar la data de (...), înscris prin care arată că verificările efectuate în evidențele C., dar și la S. Român de I. pornesc de la datele de stare civilă ale unei persoane (data și locul nașterii, prenumele părinților), iar pentru că aceste date lipsesc din adresa instanței, se află în imposibilitatea de a demara procedura de verificare, prin urmare, solicită instanței să transmită datele de stare civilă ale d-lui A. C..
De asemenea, C. constată că Baroul Maramureș, prin intermediul decanului, avocat I. B., a expediat prin poștă răspunsul la adresa emisă de către instanță, care a fost înregistrat la dosar în data de (...) și prin care se comunică instanței că, urmare încuviințării de către Tribunalul Maramureș, prin încheierea de ședință din (...), a cererii de acordare a ajutorului public judiciar în materie civilă, formulată de către petentul C. G., a fost desemnată pentru asigurarea asistenței juridice gratuite, doar pentru Tribunalul Maramureș, doamna avocat B. A., cu sediul profesional în B. M. str. G. Bilașcu nr. 15/8, tel. 0742949526, înscris la care s-a anexat împuternicirea avocațială nr. 2622 din (...), care atestă că doamna avocat B. A. a fost desemnată de către Baroul Maramureș, pentru asigurarea asistenței juridice cu titlu gratuit în favoarea reclamantului C. G.
C. constată că la data de (...), C. B. a expediat prin fax o cerere de reexaminare a amenzii judiciare în sumă de 500 lei, stabilită în sarcina președintelui C. prin încheierea ședinței publice din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al C. de A. C., cerere care a fost înregistrată la dosar în cursul acestei dimineți.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Având în vedere răspunsul primit de la C. B., răspunsul comunicat de
Baroul Maramureș și caracterul devolutiv al apelului, C. revine asupra probei cu înscrisuri, respectiv aceea de efectuare a unei adrese la C. B. pentru comunicarea dosarului operativ informativ al antecesorului reclamantului.
C. pune în discuția reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. D. nr.
1. a Î. C. de C. și Justiție, prin care s-a soluționat un recurs în interesul legii privind cauzele care au ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
Având în vedere că prin întâmpinarea pârâtului intimat (la f. 9 din dosar) s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit prevederilor art. 242 alin. 2 C., precum și faptul că în cauză nu mai sunt de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. pentru a pune concluzii pe apelul declarat de reclamant.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea apelului declarat de reclamant și respingerea acțiunii reclamantului, având în vedere că prin aplicarea D. nr. 1. a Î. C. de C. și Justiție, textul de lege invocat de reclamant a rămas fără efecte juridice.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 1976 din 19 noiembrie 2010 a T. M., pronunțată în dosarul nr. (...) s-a respins acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul C. G., împotriva pârâtului S. ROMÂN reprezentat prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul procesual ales la D. G. A F. P. M..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul solicită obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de
300.000 euro reprezentând daune morale pentru suferințele pricinuite de condamnarea tatălui reclamantului, C. A., care a fost condamnat politic în perioada 1945-1950 și a murit în închisoare.
Reclamantul nu a depus la dosar nici un înscris doveditor al susținerilor din cuprinsul acțiunii precizate și nu a indicat numărul hotărârii de condamnare a tatălui său, numărul dosarului în care s-a pronunțat acea hotărâre.
Reclamantul își întemeiază acțiunea pe dispozițiile L. nr. 2. care astfel cum a fost modificată în art. 5 alin. 1 litera a arată că: orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv, pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la: a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la: 10.000 euro pentru persoane care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie
1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic; 2) 5.000 euro pentru soțul sau soția și descendenții de gradul I și 3)
2.500 euro pentru descendenții de gradul al doilea.
În au fost publicate Deciziile C. C. nr. 1. și nr. 1360/2010 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989.
Obiectul celor doua excepții de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
C. a constatat că prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
În esență, C. a reținut că dispozițiile legale criticate aduc atingere valorii supreme de dreptate, care este una dintre valorile esențiale ale statului de drept, astfel cum este proclamată în prevederile art. 1 alin. (3) din Constituție.
Astfel, observând paralelismul de reglementare, în sensul că despăgubirile prevăzute de dispozițiile de lege criticate au același scop cu indemnizația prevăzută de art. 4 din D.-lege nr. 1., C. conchide că despăgubirile morale prevăzute de textul legal supus examinării nu pot fi considerate drepte, echitabile și rezonabile. Tot astfel, prin introducerea posibilității moștenitorilor de gradul II de a beneficia de despăgubiri pentru daune morale suferite de persoanele persecutate de regimul comunist, legiuitorul s-a îndepărtat de la principiile care guvernează acordarea acestor despăgubiri, și anume cel al echitații și dreptății.
C. a constatat și încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție, potrivit căruia ";În România, respectarea [...] legilor este obligatorie";, având în vedere că reglementarea criticată încalcă normele de tehnică legislativă, prin crearea unor situații de incoerență și instabilitate, contrare prevederilor L. nr. 24/2000, republicată. Astfel, în primul rând, violarea acestei legi s-a produs prin paralelismul de reglementare privind daunele morale realizat prin D.-lege nr. 1., și OUG nr. 2., pe de o parte, și prin L. nr. 2., pe de altă parte. În al doilea rând, încălcarea L. nr. 24/2000 s-a produs prin faptul că reglementarea criticată nu a fost temeinic fundamentată, astfel cum pretind expres dispozițiile acestui act normativ. În al treilea rând, textul de lege criticat, fiind prea vag, încalcă și regulile referitoare la precizia și claritatea normei juridice.
În conformitate cu dispozițiile art. 147 din Constituția României, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă în acest interval,
P.ul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Așa fiind, tribunalul a respins acțiunea precizată formulată de reclamant ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe reclamantul C. G. a declarat apel, în termen legal solicitând instanței, în principal, anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, anularea sentinței atacate și reținerea cauzei spre rejudecare.
În motivarea apelului, reclamantul a învederat instanței că în fața tribunalului a depus o cerere de acordare a ajutorului public judiciar princare a solicitat un apărător din oficiu, iar prin încheierea din (...) prima instanță a încuviințat cererea și a dispus delegarea unui avocat pentru asigurarea asistenței judiciare gratuite.
La termenul din (...) nu s-a prezentat nici un avocat care să-i reprezinte interesele, motiv pentru care se impunea revenirea cu adresă la Baroul Maramureș pentru asigurarea asistenței juridice din oficiu.
Reclamantul consideră că i-a fost încălcat dreptul la apărare conform art. 24 din Constituția României.
În drept se invocă prevederile art. 297 alin. 2 C.
Pârâtul intimat S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICEI aformulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și,în consecință, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică (f.7-
9).
În susținerea poziției procesuale, pârâtul intimat a arătat că reclamantul nu a depus niciun înscris doveditor al susținerilor din cuprinsul acțiunii precizate și nu a indicat hotărârea de condamnare a antecesorului său sau numărul dosarului în care s-a pronunțat această hotărâre.
În mod corect prima instanță a reținut că art. 5 alin. 1 lit.a din L. nr.
2. a declarat ca fiind neconstituțional prin decizia nr. 1358/(...) a C. C., astfel încât reclamantul nu mai poate pretinde pârâtului acordarea unor daune morale în temeiul L. nr. 2..
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, C., în temeiul art.295 C., reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată precizată, reclamantul C. G. a solicitat instanței obligarea pârâtului la plata sumei de 300.000 euro conform L. nr. 2., cu titlu de despăgubiri întrucât antecesorul său a fost arestat și condamnat politic. (f.1-2, f.12 dosar fond)
La data de (...), reclamantul a înregistrat pe rolul T. M. o cerere prin care a solicitat aprobarea unui avocat din oficiu, deoarece nu are posibilitatea să-și angajeze un avocat (f.21 dosar fond)
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din (...), instanța de fond a încuviințat cererea de ajutor public judiciar în materie civilă formulată de către reclamant având ca obiect asistența juridică gratuită, printr-un avocat desemnat de Baroul Maramureș, sens în care a dispus efectuarea unei adrese către acest barou pentru delegarea unui avocat care să asigure asistența juridică gratuită reclamantului. (f.27,28 dosar fond)
La termenul de judecată din (...), reclamantul a solicitat acordarea unui termen pentru delegarea unui apărător de către Baroul Maramureș, cerere care a fost încuviințată de către instanța de fond, care a revenit cu adresă la Baroul Maramureș în vederea delegării unui avocat pentru acordarea asistenței juridice gratuite pentru reclamant (f. 29, f.30, dosar fond).
La data de (...), la dosarul cauzei s-a înregistrat o cerere formulată de av. M. D., în calitate de avocat împuternicită de rclamant, care a solicitat aprobarea studierii dosarului, cerere la care s-a anexat împuternicire avocațială nr. 62/(...) emisă de C. av. M. D. din carul B.ui M. (f.31,f.32 dosar fond)
În ședința publică din (...), tribunalul a constatat lipsa reclamantului C. G. precum și a reprezentantului pârâtului de la dezbateri, a constatat că pârâtul a solicitat judecarea în lipsă, iar cauza fiind în stare de judecată, prima instanță a reținut-o în pronunțare (f.37-38 dosar fond).
Conform art. 72 alin. 1 și alin. 2 din L. nr. 51/1995, în cazul în care, potrivit art. 11-19 din Ordonanța de urgență a G. nr. 5. privind ajutorulpublic judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări și completări prin nr. 1., a fost încuviințată cererea de ajutor public judiciar sub forma asistenței prin avocat, cererea împreună cu încheierea de încuviințare se trimit de îndată decanului baroului din circumscripția acelei instanțe. Decanul baroului sau avocatul căruia decanul i-a delegat această atribuție va desemna, în termen de 3 zile, un avocat înscris în Registrul de asistență judiciară, căruia îi transmite, odată cu înștiințarea desemnării, încheierea prevăzută la alin. (1). Decanul baroului are obligația de a comunica și beneficiarului ajutorului public judiciar numele avocatului desemnat. Beneficiarul ajutorului public judiciar poate solicita el însuși desemnarea unui anumit avocat, cu consimțământul acestuia, în condițiile legii.
În speță, tribunalul și-a îndeplinit obligația prevăzută de textul legal mai sus citat, în sensul că încheierea prin care s-a încuviințat cererea de ajutor public judiciar sub forma asistenței prin avocat, împreună cu cererea reclamantului au fost trimise de îndată decanului B.ui M., la termenul de judecată din (...).
C., în virtutea rolului activ prevăzut de art. 129 C., a dispus în ședința publică din (...) efectuarea unei adrese către Baroul Maramureș pentru a se comunica instanței dacă în dosarul nr. (...) al T. M. a fost delegat un avocat din oficiu pentru a asigura reprezentarea gratuită a reclamantului C. G., ca urmare a admiterii cererii de acordare a ajutorului public judiciar formulată de reclamant, iar în cazul în care a fost desemnat un asemenea avocat, să se comunice instanței numele și adresa acestuia.
Prin adresa nr. 300/(...) emisă de Baroul Maramureș s-a învederat instanței că în dosarul nr. (...), ca urmare a încuviințării de către Tribunalul
Maramureș a cererii de acordare a ajutorului public judiciar în materie civilă formulată de reclamantul C. G., prin încheierea din (...), a fost desemnată pentru asigurarea asistenței juridice gratuite, doar pentru Tribunalul Maramureș, d-na av. B. A., cu sediul profesional în B.-M., str. Gh. Vilașcu, nr. 15/8 (f.51).
La adresa de mai sus Baroul Maramureș a anexat și o copie de pe delegația pentru asistență juridică obligatorie nr. 2622 emisă la data de (...) de Baroul Maramureș prin care d-na av. B. A. a fost desemnată să acorde asistență juridică din oficiu justițiarului C. G., în fața T. M. - Secția civilă dosar nr. (...) - L. nr.2., termen la (...) pentru onorariul de 200 lei (f.52).
Este adevărat că art. 24 din Constituția României statuează că dreptul la apărare este garantat, iar în tot cursul procesului, părțile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu, însă dreptul la apărare al reclamantului nu a fost lezat în condițiile în care atât instanța de judecată, cât și decanul Baroul Maramureș, și-au îndeplinit întocmai obligațiile prevăzute de lege, pentru a asigura acordarea în favoarea reclamantului a ajutorului public judiciar sub forma asistenței prin avocat motiv pentru care critica reclamantului referitoare la împrejurarea că la termenul din (...), nu s-a prezentat niciun avocat care să-i reprezinte interesele, astfel încât se impunea revenirea cu adresă la Baroul Maramureș pentru asigurarea asistenței juridice din oficiu nu este fondată.
Faptul că d-na av. B. A., care a fost desemnată de Baroul Maramureș să acorde asistență juridică din oficiu reclamantului în dosarul de fond, nu s-a prezentat în fața primei instanțe, îi este exclusiv imputabil acesteia astfel încât reclamantul are posibilitatea de a se îndrepta împotriva avocatului cu o acțiune în răspundere civilă prin care să solicite repararea prejudiciului care i-a fost cauzat pentru neîndeplinirea obligațiilor legale.
Pe fondul cauzei, C. reține că reclamantul și-a fundamentat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art.5 alin.1 lit.a din L. nr.2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul O. al României, Partea I, nr.396 din 11 iunie 2009, prevederi care, la data sesizării instanței de judecată, (...), aveau următoarea redactare: "(1) Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit princondamnare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ține seama și de măsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauză în temeiul D.ui-lege nr.1. privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, și al Ordonanței de urgență a G. nr.2., aprobată cu modificări și completări prin L. nr.568/2001, cu modificările și completările ulterioare;".
Ulterior sesizării instanței de judecată, dispozițiile art.5 alin.(1) lit.a) din L. nr.2. au fost modificate prin art.I pct.1 din Ordonanța de urgență a G. nr.6. pentru modificarea și completarea L. nr.2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din Titlul VII al L. nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul O. al României, Partea I, nr.446 din 1 iulie 2010, dispozițiile modificatoare având următoarea redactare:
"Art.I L. nr.2. privind condamnările cu caracter politic și măsurileadministrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul O. al României, Partea I, nr.396 din 11 iunie 2009, se modifică și se completează după cum urmează:
1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică și va avea următorulcuprins:
«a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit princondamnare în cuantum de până la:
1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracterpolitic în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;
2. 5.000 de euro pentru soțul/. și descendenții de gradul I;
3. 2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea;»".
Art.5 alin.(1) lit.a), astfel cum a fost modificat și completat prin art.I pct.1 din Ordonanța de urgență a G. nr.6. - adică pct.1-3 referitoare la plafonarea cuantumului acestor despăgubiri - a fost declarat neconstituțional prin D. nr.1354 din 20 octombrie 2010, publicată în M. Of. nr. 761/(...), prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Avocatul Poporului și a constatat că dispozițiile art.I pct.1 din Ordonanța de urgență a G. nr.6. - prin care se plafonează despăgubirile prevăzute de art.5 alin.(1) lit.a) din L. nr.2. - sunt neconstituționale, în raport cu criticile formulate.
Prin D. C. C. nr. 1358/(...), publicată în M. Of. nr. 761/(...) și prin D. C. C. nr. 1360/(...), publicată în M. Of. nr. 761/(...), s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice - D. C. și, în consecință, s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale, pe motiv că acestea contravin prevederilor art. 1 alin. 3 și
5 din L. fundamentată, respectiv, încalcă normele de tehnică legislativă, prin crearea unor situații de incoerență și instabilitate, contrare prevederilor L. nr. 24/2000, reținându-se în considerentele deciziei și faptul că L. nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, face parte din categoria legilor organice, fiind adoptată de P. cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituție, însă, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin D. nr. 1., aceasta nu a fost supusă controlului de constituționalitate a priori, conform art. 146 lit. a) din Constituție. În considerentele D. nr. 1. s-a stabilit că: "Având în vedere că dispozițiile art. 5 alin. (1^1) din L. nr. 2., introduse prin art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a G. nr. 6., fac trimitere în mod expres la prevederile alin. (1) din același articol, C. constată că trimiterile la lit. a) a alin. (1) al art. 5 din lege rămân fără obiect, prin declararea art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din L. nr. 2. ca fiind neconstituțional.
L. nr.202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în M. Of. nr. 714/(...), intrată în vigoare la data de (...), a reglementat prin art.XIII următoarele: „ nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul O. al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: (…)
2. La articolul 5, partea introductivă a alineatului (1) se modifică și va avea următorul cuprins:
"Art. 5. - (1) Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la: ".
Potrivit art. XXVI din L. nr. 202/2010, dispozițiile [...] art. 4 alin. (6) și art. 5 alin. (1) și (2) din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, precum
și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare în primă instanță dacă nu s-a pronunțat o hotărâre în cauză până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. 147 din Constituția României prevede următoarele:
„(1) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C. dacă, în acest interval,
P.ul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
(2) În cazurile de neconstituționalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, P.ul este obligat sa reexamineze dispozițiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia C. C..
(3) În cazul în care constituționalitatea tratatului sau acordului internațional a fost constatată potrivit articolului 146 litera b), acesta nu poate face obiectul unei excepții de neconstituționalitate. T. sau acordul internațional constatat ca fiind neconstituțional nu poate fi ratificat.
(4) Deciziile C. C. se publica în Monitorul O. al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor";.
Art. 31 din L. nr. 47 din 18 mai 1992, privind organizarea și funcționarea C. C. (republicată în temeiul dispozițiilor art. V din L. nr.
177/2010 pentru modificarea și completarea L. nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., a C. de procedură civilă și a C. de procedură penală al României, publicată în Monitorul O. al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, dându-se textelor o nouă numerotare), stabilește următoarele :
„(1) D. prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sauordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
(2) În caz de admitere a excepției, C. se va pronunța și asupra constituționalității altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate prevederile menționate în sesizare.
(3) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
(4) Deciziile pronunțate în condițiile alin. (1) se comunică celor două
Camere ale P.ului, G. și instanței care a sesizat Curtea Constituțională.
(5) În cazul în care la data comunicării deciziei C. C. potrivit alin. (4) cauza se află pe rolul altui organ judiciar, instanța comunică acestuia decizia.";
Potrivit art. 11 alin. 3 din L. nr. 47/1992, republicată, deciziile, hotărârile și avizele C. C. se publică în Monitorul O. al României, Partea I. Deciziile și hotărârile C. C. sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Din interpretarea art. 147 din Constituția României coroborat cu art. 11 alin.3 și 31 alin. 1 și 3 din L. nr. 47/1992 republicată, se desprinde cu evidență faptul că, pe de o parte, deciziile C. C. sunt general obligatorii, nu doar în cauza în care a fost invocată respectiva excepție de neconstituționalitate, iar pe de altă parte că, acele dispoziții din legile și ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C. dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Așadar, Deciziile C. C. pronunțate în cadrul soluționării excepțiilor de neconstituționalitate nu produc doar efecte relative, inter partes, în cadrul procesului în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, ci sunt general obligatorii, produc efecte absolute, opozabile erga omnes, în vederea asigurării supremației Constituției, inclusiv pentru instanțele judecătorești și au putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că după publicare, eleau efect asupra cauzelor aflate în curs de soluționare sau care se vor soluționa în viitor.
De altfel, Curtea Constituțională prin D. nr.169/(...), publicată în M. Of. nr.151/(...) și prin D. nr.186/(...), publicată în M. Of. nr.213/(...) a statuat obligativitatea deciziilor C. C. pentru instanțele judecătorești, dar și pentru celelalte persoane fizice sau juridice.
În speță, în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin. 1 din Constituție, nu au fost puse de acord prevederile neconstituționale ale art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2. cu dispozițiile constituționale, astfel încât textul art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2. și-a încetat efectele juridice.
Față de precizările de mai sus, în condițiile în care legiuitorul român nu a pus dispozițiile declarate neconstituționale, în acord cu Constituția, în cadrul termenului arătat, C. constată că art. 5 din L. nr. 2. are în prezent următorul conținut:
„Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la: b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile L. nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale L. nr.
247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare; c) repunerea în drepturi, în cazul în care prin hotărârea judecătorească de condamnare s-a dispus decăderea din drepturi sau degradarea militară";.
Drept urmare, în prezent nu există un temei juridic în legea specială, care să fundamenteze admisibilitatea cererilor de chemare în judecată promovate în baza L. nr. 2., având ca obiect acordarea de despăgubiri morale.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr.12 în dosarul nr. 14/2011, prin care s-a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al P.ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, C. de conducere al C. de A. B. și C. de conducere al C. de A. G. și, în consecință, s-a stabilit că, urmare a deciziilor C. C. nr.1. și nr.1360/2010,dispozițiile art.5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr.2. privind condamnările cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul O..
În consecință, în speță neexistând niciun motiv de nulitate a sentinței apelate, C. apreciază că nu este îndeplinită cerința prevăzută de art.297 alin.II teza finală C., considerent pentru care în temeiul art.296 C. va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul C. G. împotriva sentinței civile nr. 1976 din 19 noiembrie 2010 a T. M., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o va menține ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE L.
D E C I D E:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul C. G. împotriva sentinței civile nr. 1976 din 19 noiembrie 2010 a T. M., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
D. este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A.-A. P. C.-M. CONȚ
A. A. M.
G.,
Red.A.A.P. Dact.H.C./5 ex/(...). J.fond: D. Țiplea.
| ← Decizia civilă nr. 3183/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 45/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
