Decizia civilă nr. 239/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 239/A/2011
Ședința din 13 mai 2011
Instanța constituită din:
PREȘED.TE : D. I. C. JUDECĂTOR: M. C. V. GREFIER: A. B.
P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ este reprezentat prin
PROCUROR : A. S.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul S. R. PRIN C. N. DE
A. ȘI D. N. D. R. SA împotriva sentinței civile nr. 964 din 12 noiembrie
2010, pronunțată de T. C. în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat K. A., având ca obiect expropriere.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantului intimat K. A. - avocat S. V., reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror A. S., lipsă fiind reprezentantul pârâtului apelant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 2 mai
2011, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtului apelant S. R. prin C. N. de A. și D. N. din R. SA, răspuns la întâmpinare, din care un exemplar se comunică cu reprezentantul reclamantului intimat.
Instanța pune în discuție cererea în probațiune formulată de pârâtul apelant, respectiv efectuarea unei noi expertize topografice și evaluatorii, pentru a se stabili dacă imobilul proprietatea intimatului reclamant este afectat de alunecarea de teren, iar în caz afirmativ care au fost cauzele care au determinat alunecarea respectivă, precum și persoana care se face vinovată de săvârșirea faptei ilicite (în ipoteza unei astfel de fapte), iar în condițiile legii, care este valoarea de piață a terenului.
Reprezentantul intimatului reclamant arată că se opune administrării probei cu expertiza topografică și evaluatorii, apreciind că nu se impune, întrucât probatoriul administrat sub acest aspect - conform cerințelor legale
- de către instanța de fond este îndestulător și suficient de relevant pentru justa soluționare a cauzei.
Reprezentantul P.ui solicită respingerea cererii în probațiune formulată de către pârâta apelantă, întrucât la Tribunalul Cluj a fost administrată proba cu expertiza topografică și evaluatorii și consideră că sunt suficiente probe administrate în cauză.
Instanța, după deliberare, respinge cererea în probațiune formulată de către pârâta apelantă privind efectuarea unei noi expertize topografice șievaluatorii, față de probele administrate în prima instanță consideră că o nouă probă cu același conținut nu este utilă, având în vedere și criticile formulate.
Reprezentantul intimatului reclamant arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul P.ui arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța constată prezenta cauză în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra apelului.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică și obligarea apelantei pârâte la plata cheltuielilor de judecată, susținând pe larg motivele expuse în întâmpinare.
Arată că, motivele de apel invocate de către pârâta apelantă sunt neîntemeiate, întrucât instanța de fond în mod justificat a respins excepțiile inadmisibilității, prescripției și tardivității invocate, reținând în esență, că potrivit art. 9 al. 3 din L. nr. 198/2004 acțiunile formulate în justiție se soluționează potrivit art. 21-27 din L. nr. 3., chiar dacă temeiul exproprierii l-a constituit L. nr. 198/2004.
Reprezentanta P.ui solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Arată că din probele administrate în cauză și înscrisurile depuse la dosar, reiese faptul că reclamantului intimat i s-au expropriat două terenuri pentru utilitate publică și într-adevăr suprafața de 218 m2 este afectată de efectuarea lucrărilor și nu se mai poate folosi din vina apelantului pârât S. R. prin C. N. de A. și D. N. din R. SA. C. reține cauza în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 964 din 12 noiembrie 2010, pronunțată de T. C. s-a respins excepția inadmisibilității, a prescripției și a tardivității promovării acțiunii invocate de către pârât. S-a admis în parte cererea formulată de către reclamantul K. A. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin C. N. de A. și D. N. din R.. S-a dispus exproprierea suprafeței surpate de 218 m.p. din tarlaua 25, parcelele 37,37/1, stabilind pentru această suprafață o despăgubire de 8218,6 lei respectiv 37,7 pe m.p. A fost obligat pârâtul în favoarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată proporțional cu pretențiile admise, respectiv suma de 769,8 lei. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantul a solicitat exproprierea totală în privința imobilului cu suprafață de 1700 m.p. situat în Turda, înscris în t.p. (...) tarlaua 25, parcelele 37,37/1 și stabilirea despăgubirii pentru întreaga suprafață. Instanța a constatat că prin H. nr. 7. emisă de către pârât a fost expropriată o suprafață de 664,44 mp. din terenul mai sus menționat, reclamantul acceptând despăgubirile pentru această suprafață. Având în vedere însă că în fapt, lucrările efectuate de pârât s-au întins pe întreaga suprafață a imobilului și că terenul a fost iremediabil distrus fiind adus în imposibilitate de explorare și lipsit de valoare economică reclamantul a ales să solicite exproprierea totală. În apărare, pârâtul a menționat în primul rând că, cererea este inadmisibilă exproprierea totală nefiind admisă deoarece lipsește declarația de utilitate publică. În plus, s-a invocat că temeiul exproprierii este L. nr. 198/2004, derogatorie de la dreptul comun stabilit prin L. nr. 3., astfel fiind aplicabile dispozițiile art. 24 din legea nr. 3.. De asemenea a arătat pârâtul că se impune timbrarea la valoare a cererii. Raportat la aceste excepții invocate, instanța a reținut că toate sunt nefondate, chiar dacă temeiul exproprierii l-a constituit L. nr. 198/2004 potrivit art. 9 alin. 3 din această lege acțiunile formulate în justiție se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din L. nr. 3.. Or, potrivit dispozițiilor art. 24 din L. nr. 3. proprietarul poate cere și exproprierea totală, iar instanța poate încuviința această cerere, indiferent dacă există sau nu declarația de utilitate publică. Prin urmare, instanța a analizat pe fond îndreptățirea cererii reclamantului. Pentru a verifica susținerile reclamantului, instanța a dispus efectuarea atât a unei expertize topografice cât și a unei expertize de evaluare a terenului. Prin raportul de evaluare a fost stabilită valoarea terenului pe metru pătrat la 37,7. Potrivit raportului de expertiză topografică, terenul rămas în proprietate după expropriere identificat cu nr. cadastral 426 are suprafața de 1018 m.p. A mai arătat expertul topograf că suprafața ce se poate folosi pentru agricultură este 800 m.p. nefiind reală susținerea reclamantului în sensul că întregul teren rămas este nefolosibil și lipsit de valoare economică. D. totalitatea terenului rămas în proprietatea reclamantului doar o suprafață cu 218 m.p., este afectată de alunecare de teren fiind prăbușită spre traseul autostrăzii, prin urmare doar cu privire la această suprafață putându-se dispune exproprierea. În cauză s-a dispus și efectuarea unei expertize de evaluare agricolă, însă ca urmare a raportului de expertiză topografică concluziile acestei expertize agricole nu mai sunt relevante în cauză. Tot în apărare pârâtul, sub aspectul temeiniciei a invocat faptul că în ipoteza ocupării unei suprafețe de teren care nu se află în proprietatea statului, singurul în măsură să răspundă este cel vinovat de ocuparea nelegală. Această susținere nu a putut fi reținută de către instanță, deoarece aducerea în stare de neîntrebuințare a terenului a avut loc în legătură cu lucrarea pârâtului care răspunde de executarea acesteia. A mai invocat pârâtul excepția prescripției dreptului la acțiune și al tardivității introducerii acțiunii acesta nefiind însă întemeiată, având în vedere că termenul de prescripție nu poate curge de la data hotărârii de expropriere, ci de la data la care a început demararea lucrărilor, cel mai devreme deoarece reclamantul nu a atacat H. nr. 7. emisă de către pârât, ci a solicitat exproprierea totală și stabilirea de despăgubiri pentru întreaga suprafață. Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal pârâta,solicitând schimbarea hotărârii și respingerea acțiunii în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată. În motivarea apelului pârâta a invocat următoarele: Legislația specială în materie - L. nr. 3. și L. nr. 198/2004 - permite sesizarea instanței de judecată doar cu privire la cuantumul despăgubirii, respectiv cu privire la dreptul la despăgubire pentru un imobil expropriat. Reclamanții au solicitat exproprierea totală a imobilului care parțial a făcut obiectul acestei proceduri, solicitare inadmisibilă din perspectiva procedurii exproprierii reglementată prin L. nr. 3., care presupune trei etape: declararea de utilitate publică a exproprierii, măsuri pregătitoare exproprierii și exproprierea propriu-zisă, cu stabilirea despăgubirilor. Utilitatea publică a exproprierii se declară de către G., pentru lucrările interes național, respectiv de consiliile județene pentru cele de interes local. În speță, doar suprafața de teren identificată cu număr cadastral 427 a fost declarată de utilitate publică, diferența de teren rămasă în proprietate privată nefiind necesară obiectivului de investiție. Instanța judecătorească nu are posibilitatea să hotărască exproprierea, din moment ce pentru imobil respectiv nu s-a declarat utilitatea publică. Pe fondul cauzei, pârâta a criticat hotărârea primei instanțe prin prisma omologării greșite a concluziilor raportului de expertiză topografică, referitoare la suprafața de 218 mp, afectată de alunecare de teren. Afirmațiile expertului nu au fost probate, nefiind anexată nicio schiță în dovedirea surpării de teren, iar expertul nu probează legătura de cauzalitate dintre alunecarea de teren și faptul construirii autostrăzii. Chiar în ipoteza probării acestei legături de cauzalitate, singurul în măsură să răspundă este cel care se face vinovat de acest fapt, pe temeiul răspunderii civile delictuale, pârâta asigurând doar reprezentarea S.ui R. în condițiile art. 9 din L. nr. 198/2004. Referitor la modalitatea determinării cuantumului despăgubirii, apelanta a arătat că stabilirea potrivit metodei comparației prin bonitare contravine prev. art. 26 din L. nr. 3., iar referitor la metoda comparației directe de piață, apelanta a invocat lipsa totală a dovezilor. Prin întâmpinarea formulată (f. 16-18), reclamantul K. A. a solicitatrespingerea apelului și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. La termenul de judecată din (...) instanța a respins solicitarea apelantei de încuviințare a efectuării unei noi expertize topografice și de evaluare, constatând că probațiunea administrată în fața primei instanțe sub aspectul determinării dacă imobilul proprietatea reclamantului este afectat de alunecarea de teren, în caz afirmativ cauza determinantă a alunecării și cel al evaluării terenului este concludentă și suficientă. Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, curteaconstată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoareleconsiderente: Inadmisibilitatea acțiunii întemeiată pe faptul că în materia exproprierii singurele litigii posibile a fi declanșate în baza Legii nr. 3. și Legii nr. 198/2004, sunt cele vizând dreptul la despăgubire pentru un imobil expropriat și cuantumul despăgubirii, nu poate fi reținută. Așa cum a reieșit din probațiunea administrată în fața primei instanțe, corect interpretată de către aceasta, obiect al exproprierii l-a constituit suprafața de 664,44 mp, având nr. cadastral 427. În proprietatea reclamantului a rămas suprafața de 1018 mp, având nr. cadastral 426, din aceasta putându-se folosi pentru agricultură 800 mp, restul suprafeței de 218 mp fiind afectat de alunecare de teren, partea sudică a imobilului cu nr. cadastral 426 fiind prăbușită spre traseul autostrăzii. D. conținutul acestor constatări expuse de către expert reiese cu evidență că o parte din terenul rămas în proprietatea reclamantului în urma exproprierii este prăbușită, neputând fi folosită de către proprietar. Faptul alunecării de teren precum și traseul acestei alunecări - spre autostradă - este datorat edificării autostrăzii, întrucât anterior acesteia, cele două numere cadastrale - 426 și 427 - constituiau un tot unitar, care nu prezenta alunecări. Întrucât prin construirea autostrăzii o parte din terenul rămas în proprietatea reclamantului după exproprierea de la acesta a parcelei cu număr cadastral 427 este afectat de alunecare, nemaiprezentând nici o utilitate practică proprietarului, iar faptul alunecării este cauzat de construirea autostrăzii, este evident că singura modalitate în care proprietarul poate fi despăgubit pentru terenul pe care nu îl mai poate folosi din cauza alunecării, este aceea ca suprafața de teren alunecată să fie expropriată de către aceeași autoritate care a făcut exproprierea inițială, iar proprietarul să beneficieze de despăgubiri la valoarea terenului. Această valoare a terenului a fost stabilită prin expertiza de evaluare ca fiind 37,7 lei/mp, expertul folosind două metode, dintre care cea a comparațiilor de piață fiind prevăzută de S. I. de E., astfel încât nici critica vizând modalitatea de evaluare nu este fondată. În ceea ce privește susținerea apelantei potrivit căreia în cazul în care s-ar proba legătura de cauzalitate între alunecarea terenului și construirea autostrăzii, singurul în măsură să răspundă pentru prejudiciul cauzat este cel care se face vinovat de acest fapt, în temeiul răspunderii civile delictuale, nici aceasta nu este întemeiată. Alunecarea de teren care afectează suprafața de 218 mp nu a fost provocată de o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu, care să antreneze răspunderea civilă delictuală a autorului, acesta fiind și motivul pentru care în cauză nu se pune problema dovedirii unui raport de cauzalitate. Așa cum reiese din cele anterior arătate, înainte de expropriere și de construirea autostrăzii, terenul reclamantului nu era afectat de alunecare, acest fapt intervenind după construirea autostrăzii și fiind o consecință directă a acestei edificări. Construirea autostrăzii nu constituie o faptă ilicită, însă eventualele consecințe ale acestui fapt, răsfrânte asupra unor terțe persoane, trebuie reparate de către cel care a edificat autostrada - în speță, reclamanta. Pentru toate aceste considerente, în baza art. 296 Cod proc.civ., apelul va fi respins ca nefondat. În temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., apelanta va fi obligată să plătească intimatului K. A. suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat (f. 33-34). PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. SA pentru S. R. împotriva sentinței civile numărul 964 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține. Obligă pe numita apelantă să plătească intimatului K. A. suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în apel. Decizia este definitivă și executorie. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Dată și pronunțată în ședința publică din 13 mai 2011. PREȘED.TE JUDECĂTOR GREFIER I. D. C. M. C. V. A. B. Red. MV dact. GC 5 ex/(...) Jud.primă instanță: M. T.
| ← Decizia civilă nr. 27/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 3068/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
