Decizia civilă nr. 3068/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DECIZIA CIVILĂ NR. 3068/R/2011
Ședința din data de 16 S. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : I. D. C.
JUDECĂTOR: M. C. V.
JUDECĂTOR: A.-A. P. GREFIER: A. B.
P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ este reprezentat Prin PROCUROR : D. S.
S-a luat în examinare, după recalificare, recursul declarat de reclamanta B. A., împotriva sentinței civile nr. 398 din 14 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul-intimat S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. C., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantei recurente, avocat I. V., din Baroul Cluj, și reprezentantul P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror D. S., lipsă fiind reprezentantul pârâtului intimat S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat pârâtului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care C. constată că la data de 13 septembrie 2011, pârâtul intimat S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, prin
D. generală a F. P. C. a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, precum și judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 al.2 cod procedură civilă, din care un exemplar se înmânează reprezentantului reclamantei recurente.
Reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar împuternicirea avocațială și arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat. C. constată prezenta cauză în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei-recurente B. A. solicită admiterea recursului, anularea hotărârii atacate și în consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, susținând pe larg motivele invocate în memoriul de recurs depus la dosar. A. că nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 398 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată din oficiu de instanță.
S-a respins ca fiind prescrisă acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta B. A. împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect despăgubiri morale .
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei B. A. cheltuieli de judecată în sumă de 800 lei.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut în ceea ce privește legitimarea procesuală activă a reclamantei B. A., că aceasta se justifică prin faptul că este descendentă a persoanei condamnate Borțig V., decedat la data de (...), astfel cum rezultă din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei coroborate cu Sentința penală nr.901/1958 a T.ui Militar C.
În această calitate, legea le conferă legitimarea necesară în vederea formulării și susținerii prezentei acțiuni, conform art. 5 alin. 1 al Legii nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora.
Prin sentința penală nr. 901/1958 a T.ui Militar C., pronunțată în dosarul nr. 565/1958 antecesorul reclamantei a fost condamnat la pedeapsa de 17 ani muncă silnică, 8 ani degradare civică și confiscarea averii pentru infracțiunea de nedenunțare prev. de art. 6 al. 1 comb. cu art. 1 lit. c și art. 7 din D. nr. 199/1950. El a fost arestat la data de (...), dată la care s-a considerat că a început executarea pedepsei, fiind eliberat la data de (...) din Penitenciarul Gherla, aspect ce rezultă din adresa depusă la fila 86.
Potrivit art. 1 alin. 1 și 2 din L. nr. 2. constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945. Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute de art. 209 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare.
Cu privire la petitul de despăgubiri, conform art. 5 alin. 1 lit. a din lege, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ține seama și de măsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauză în temeiul D.-lege nr. 1. privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, și al Ordonanței de urgență a G. nr. 2., aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare.
Prin Deciziile nr. 1354/2010 și nr. 1358/2010 publicate în M.Of al R.iei nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea Constituțională a R.iei a constatat că dispozițiile art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a G. nr. 6. pentrumodificarea și completarea Legii nr. 2., precum și dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza întâi sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a reținut că în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunistă - există reglementări paralele, și anume, pe de o parte D. lege nr. 1., republicat și Ordonanța de urgență a G. nr. 2. aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare, iar pe de altă parte L. nr. 2.. Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 din L. nr. 24/2000 republicată Normele de tehnică legislativă sunt obligatorii la elaborarea proiectelor de lege de către G., iar art. 6 alin. 1- Conținutul și fundamentarea soluțiilor legislative prevede că reglementările cuprinse în actul normativ trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului roman și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne, precum și ale armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele internaționale la care R. este parte. Reglementarea criticată nu respectă aceste reguli de tehnică legislativă … iar despăgubirile sunt menite a produce satisfacția morală a recunoașterii faptelor nelegale, a încălcării drepturilor în perioada comunistă, iar nu a compensa în bani suferința persoanelor persecutate. În consecință, reglementarea criticată nu a fost temeinic motivată.
A mai reținut Curtea Constituțională că textul legal criticat este prea vag, încalcă și regulile referitoare la precizia și claritatea normei juridice. P. legalității presupune, de asemenea, existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile în aplicarea lor așa cum reiese din jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului.
În condițiile declarării neconstituționale a acestor dispoziții legale, ele nu mai pot fi aplicate în speță, raportat la prevederile art. 31 al. 1, 3 din L. nr.
47/1992 și art. 147 al. 4 din Constituție.
După declararea caracterului neconstituțional a dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2. reclamantele și-au precizat în drept acțiunea pe dispozițiile art. 998-999 Cod civil.
Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 998-999 Cod civil, tribunalul a apreciat că potrivit art. 3 din D. nr. 167/1958 acțiunile patrimoniale sunt supuse termenului de prescripție de 3 ani.
Totodată, potrivit art. 8 din D. nr. 167/1958, prescripția dreptului la acțiune pentru repararea prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât prejudiciul, cât și pe cel care este obligat la repararea lui.
Reclamanta și antecesorul acesteia au cunoscut elementele impuse de textul legal examinat pentru promovarea acțiunii. Chiar dacă o asemenea acțiune ar fi fost lipsită de succes în timpul regimului comunist, instanța a apreciat că dreptul la acțiune a devenit efectiv începând cu data de 1 ianuarie
1990, odată cu schimbarea regimului comunist, în acest sens fiind și jurisprudența Înaltei Curți de C. și Justiție ( de ex. decizia nr. 3769/2007, pronunțată în dosarul nr. (...), Secția civilă și de proprietate intelectuală).
De altfel, prin adoptarea D. L. nr. 1. și intrarea acestuia în vigoare la 9 aprilie 1990, s-a recunoscut caracterul politic al condamnărilor la care au fost supuse unele persoane în perioada de după 6 martie 1945, perioada detenției fiind considerată vechime în muncă. Totodată, persoanelor condamnate politic li s-au acordat și o îndemnizație lunară pentru fiecare an de detenție precum alte drepturi.
În aceste condiții, dacă antecesorul reclamantei, în viață la acea dată, aprecia că drepturile acordate prin acest act normativ sunt insuficiente pentruacoperirea prejudiciului suferit avea, posibilitatea să solicite acordarea de daune morale pentru condamnarea politică suferită.
Nu poate fi luat în considerare ca moment de început al termenului de prescripție data intrării în vigoare a Legii nr. 2., întrucât caracterul ilicit, prejudiciul, precum persoana care răspunde au fost cunoscute și puteau fi invocate încă din anul 1990, așa cum s-a reținut anterior.
În consecință, neinvocându-se vreun caz de întrerupere a cursului prescripției, tribunalul a apreciat că termenul de 3 ani de când reclamanta cunoștea sau trebuia să cunoască prejudiciul și putea acționa în cunoștință, expirase la data promovării prezentei acțiuni.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta B. A. solicitând anularea hotărârii atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului a arătat că motivele invocate în hotărârea primei instanțe nu pot justifica admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune în despăgubiri cu titlu de daune morale.
Schimbarea regimului comunist nu are nicio relevanță în ce privește dreptul de a solicita despăgubiri cu titlu de daune morale întrucât acest fapt nu a produs, prin el însuși nici un efect asupra condamnărilor cu caracter politic sau asupra măsurilor administrative asimilate acestora.
Actele normative emise anterior Legii nr. 2. cu privire la condamnările cu caracter politic, între care și D.-L. nr. 1. nu au anulat ca nedrepte aceste condamnări și măsurile administrative asimilate lor.
D.-L. nr. 1. a avut drept scop acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice. Indemnizația luară prevăzută de acest act normativ constituie exclusiv un drept de securitate socială și nu are nicio legătură cu prejudiciile morale.
Dreptul la acordarea de despăgubiri pentru prejudicii morale produse ca urmare a condamnărilor cu caracter politic se poate naște și poate fi instituit numai după ce respectivele condamnări au fost anulate prin lege ca nedrepte. Ori, numai L. nr. 2. a introdus astfel de reglementări de anulare a efectelor condamnărilor.
În concret, art. 2 din L. nr. 2. prevede că „Toate efectele hotărârilor judecătorești de condamnare cu caracter politic prevăzute la art.1 sunt înlăturate de drept. A. hotărâri nu pot fi invocate împotriva persoanelor care au făcut obiectul lor";. Este evident că dacă sunt înlăturate toate efectele, este înlăturat și efectiv prescripției, fiind vorba, în fapt, de o repunere în termenul de prescripție.
Prin urmare, orice discuție cu privire la un eventual moment anterior de la care ar fi început să curgă termenul de prescripție este inutilă din moment ce art. 2 din L. nr. 2. constituie, o repunere în termenul general de prescripție de 3 ani, conform art. 5 alin. 1 din lege.
S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, D. C., prin întâmpinare (f.8) a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Cu privire la termenul de prescripție, acesta curge de la data de 1 ianuarie 1990, odată cu schimbarea regimului comunist, ulterior prin D.-L. nr.
1., publicat în Monitorul Oficial nr. 50/(...), statul a recunoscut existența persecutării de către regimul politic anterior și posibilitatea acordării unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945.
Orice act normativ ulterior care dispune acordarea de drepturi speciale nu înseamnă o repunere în termenul de prescripție pentru persoanele care cer acordarea de despăgubiri potrivit dreptului comun, cât timp acesta a început odată să curgă potrivit celor de mai sus, deoarece momentul la care începe să curgă termenul de prescripție este singular și este posibil să fie suspendat sau întrerupt, dar o astfel de chestiune nu s-a invocat în cauză.
Aceasta cu atât mai mult cu cât disp. art. 5 alin. 1 lit. a din L. 2. au fost declarate neconstituționale, și prin urmare nu mai produc efecte în cauza de față.
Este adevărat că potrivit art. 4 alin. 4 din L. nr. 2., cererea de constatare a caracterului politic al condamnării este imprescriptibilă, iar cererea având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral trebuie introdusă în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a legii, dar mai trebuie sesizat că privitor la cererea formulată în temeiul art. 5 alin. 1 din L. nr. 2., pentru acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 1. oct. 2010 a Curții Constituționale.
Susținerea că această decizie nu este aplicabilă cauzelor aflate pe rol, la data pronunțării acestei decizii, ci, este aplicabilă, eventual, cauzelor înregistrate ulterior pronunțării sale, nu poate fi primită.
Potrivit art. 31 alin. 1 și 3 din L. nr. 47/1992 „Decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie . Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau G.ul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept."
Dat fiind că decizia este definitivă și obligatorie rezultă că temeiul legal ce a stat la baza admiterii acțiunii, cu privire la acordarea de despăgubiri, nu mai există astfel că trebuie să ne raportăm la o situație în care acțiunea este în prezent lipsită de un temei legal și prin urmare nu se mai pot acorda despăgubiri în temeiul unui act normativ care nu mai există, nefiind vorba de o încălcare a principiului neretroactivității cât timp aplicarea se face pentru prezent și pentru viitor.
În temeiul prevederilor art. 312 alin . 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU A. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B. A. împotriva sentinței civile numărul 398 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul numărul
(...),pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 septembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. D. C. M. C. V. A. A. P.
GREFIER A. B.
Redactat de I., dactilografiat de S. În 2 ex., la data de (...)
Judecător fond - O.-S. M., Tribunalul Cluj
| ← Decizia civilă nr. 239/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 246/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
