Decizia civilă nr. 2397/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2397/R/2011
Ședința publică din 29 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTORI:
T. D. - președintele Secției civile
T.-A. N. M.-C. V.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta A. M.-I.-M., împotriva sentinței civile nr. 316 din 29 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privindu-l și pe pârâtul P. M. C.-N. având ca obiect plângere în baza Legii nr. 1..
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta reclamantei-recurente A. M.-I.-M., avocat M. C.-L., lipsă fiind reprezentantul pârâtului-intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 28 iunie
2011, pârâtul-intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și pe cale de consecință menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate. Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantei reclamantei-recurente.
La termenul de azi, reprezentanta reclamantei-recurente depune la dosar un set de planșe foto, dispoziția P.ui municipiului C.-N. nr. 3416 din
20 iunie 2011 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de A. M.-I.-M. împotriva deciziei de impunere nr. 14523 din 23 mai 2011 pentru stabilirea impozitului pe clădire, în sensul revocării acestui act normativ-fiscal conform prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, copia unui referat privind contestația anterior amintită și chitanța prin care se face dovada achitării onorariului avocațial, pentru justificarea cheltuielilor de judecată.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantei-recurente susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată în cuantum de
500 lei. A. că în mod greșit instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat, reținând că prin acțiunea promovată în acest dosarreclamanta tinde să repună în discuție problema restituirii imobilelor care au făcut deja obiectul material al unei judecăți, finalizate în mod irevocabil, solicitând schimbarea manierei de restituire, din restituire în natură în restituire prin echivalent. A. că dacă instanța de fond ar fi cercetat în mod corect fondul cauzei, ar fi observat că prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat anularea parțială a dispoziției nr. 189 din 24 ianuarie 2011 emisă de P. municipiului C.-N. și în consecință, o reală recunoaștere a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului în litigiu, care se poate materializa numai prin acordarea de despăgubiri prin echivalent. Î. cele două cauze, cea din prezentul dosar și cea din dosarul nr. (...), nu există identitate de obiect, chiar dacă aceste cauze s-au judecat între aceleași părți. R. în natură a construcției aflate într-o stare accentuată de degradare și a terenului aferent, este o soluție care determină doar obligarea reclamantei la plata impozitelor aferente acestei proprietăți, fără ca în realitate acestea să poată fi folosite, astfel că în realitate, reclamantei nu i se poate asigura realizarea atributelor dreptului de proprietate și drept urmare restituirea nu este posibilă.
C U R T E A
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. (...) din (...) la Tribunalul Cluj, reclamanta A. M.-I.-M. l-a chemat în judecată pe pârâtul P. M. C.-N., solicitând ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea parțială a dispoziției nr.189 din (...), în sensul acordării de despăgubiri în echivalent pentru terenul în suprafață de 118 mp., situat în C.-N., str. Horea nr. 97.
Prin sentința civilă nr. 316 din (...) a T. C., s-a admis excepția puterii de lucru judecat și în consecință, s-a respins acțiunea civilă intentată de reclamanta A. M.-I.-M., împotriva pârâtului P. M. C.-N., pentru putere de lucru judecat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 280 din (...) a T. C., s-a admis acțiunea intentată de reclamanta A. M.-I.- M. împotriva pârâților M. C.-N., P. M. C.-N., Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și în consecință, a fost obligată Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să emită decizie cu propunere de acordare a despăgubirilor în condițiile legii speciale, corespunzător cotei de 7. parte din imobilul cu nr. top 9435, înscris inițial sub A + 2 în CF nr. 1065 C.-N., având destinația de casă din cărămidă, acoperită cu tinichea, compusă la parter din 5 localuri pentru prăvălie, 1 local pentru restaurant cu două camere, la etaj din 11 camere, 1 cameră pentru baie, iar la subsol, pivniță și teren în suprafață de 218 mp.; au fost obligați pârâții M. C.-N. și P. municipiului C.-N. să emită pe seama reclamantei dispoziție prin care să restituie în natură terenul în suprafață de 118 mp., situat în C.-N., str. Horea nr. 97, individualizat în parcela cu nr. top 9426/2/(...)/1/2 și casa pe fundații din piatră, pereți din cărămidă, acoperită cu țiglă, compusă din 1 depozit, două magazii, 1 antreu, în str. Horea nr. 97, situată pe terenul în suprafață de 66 mp., cu nr. top 9432/2 și a terenului aferent acestei construcții și să propună acordarea despăgubirilor în condițiile legii speciale până la concurența valorii corespunzătoare cotei de 7. parte din imobilul construcții și teren în suprafață de 192 stj.p., înscris inițial în CF nr. 1065
C., sub A + 1, nr. top 9433, urmând ca la stabilirea despăgubirilor să se aibă în vedere valoarea imobilelor restituite în natură; s-a respins capătul de cerere al reclamantei privind restituirea în natură a terenului până la concurența suprafeței de 391 mp. A. sentință a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 1. din (...) a Curții de A. C. și irevocabilă prin decizia civilă nr. 399 din (...) a Înaltei Curți de C. și J.
Conformându-se sentinței civile nr. 280 din (...) a T. C., rămasă definitivă și devenită irevocabilă, P. municipiului C.-N. a emis dispoziția nr.
189 din (...) de restituire în natură a terenului în suprafață de 118 mp., situat în C.-N., str. Horea nr. 97, individualizat de expertul T. M. prin răspunsul la obiecțiuni ca fiind parcela cu nr. top 9426/2/(...)/1/2 și casa pe fundații din piatră, pereți din cărămidă, acoperită cu țiglă, compusă din 1 depozit, două magazii, 1 antreu, în str. Horea nr. 97, situată pe terenul în suprafață de 66 mp., cu nr. top 9432/2 și a terenului aferent acestei construcții, astfel cum este descrisă în raportul de expertiză întocmit de expertul T. M. în favoarea reclamantei și a restituirii în echivalent pentru celelalte imobile.
În prezenta acțiune, reclamanta tinde să repună în discuție problema restituirii imobilelor care au făcut deja obiectul material al unei judecăți finalizate irevocabil, solicitând schimbarea modalității de restituire, din restituirea în natură, în aceea în echivalent, situație în care se impune puterea de lucru judecat sub aspect negativ, în sensul că nu se mai poate redeschide chestiunea restituirii imobilelor respective.
Emiterea unei dispoziții de către P. municipiului C.-N., echivalează în concret cu punerea în executare a hotărârii judecătorești rămase în puterea lucrului judecat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. M.-I.-M.,solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal.
În motivarea recursului, reclamanta a susținut că analizând excepția lucrului judecat, tribunalul a reținut în mod expeditiv că există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă între aceleași părți și având același obiect și cauză, trecând cu vederea peste analiza în detaliu a datelor speței, cu care a fost învestită.
Așa cum se oglindește în sentința tribunalului, reclamanta nu a contestat puterea de lucru judecat a unor dispoziții ale hotărârii irevocabile nr. 280 din (...) a T. C., însă în mod clar nu se poate vorbi în cauză de autoritate de lucru judecat.
Dacă prima instanță ar fi procedat în mod corect la cercetarea fondului cauzei, ar fi observat că prin cererea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat anularea parțială a dispoziției nr. 189 din (...) emisă de P. municipiului C.-N. și o reală recunoaștere a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, care se poate materializa numai prin acordarea de despăgubiri prin echivalent.
În cauză nu există autoritate de lucru judecat, deoarece prin actualul proces, reclamanta nu urmărește redeschiderea chestiunii restituirii imobilelor proprietatea antecesorilor ei, așa cum greșit a reținut prima instanță și asupra căreia s-a statuat deja printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, ci analizarea dispoziției P.ui din perspectiva întrunirii tuturor atributelor dreptului de proprietate.
Î. cauza soluționată prin sentința civilă nr. 2. a T. C. și prezenta cauză nu există identitate de obiect, deoarece scopul final urmărit nu este același în cele două acțiuni.
Art. 1 alin. (2) recunoaște dreptul persoanei îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, legiuitorul nedefinind această posibilitate, dar Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că trebuie apreciat că restituirea în natură nu este posibilă în acele situații în care persoanei îndreptățite, în raport de situația concretă a bunului care face obiectul acțiunii, nu i se poate asigura realizarea atributelor dreptului de proprietate.
Or, reclamanta este privată de exercitarea atributelor dreptului său de proprietate, îndeosebi a dreptului de folosință. R. în natură a construcției situate pe un teren în suprafață de 66 mp și a terenului în suprafață de 118 mp, este o soluție care determină doar obligarea și la plata impozitelor aferente acestor proprietăți, fără ca ele să poată fi folosite în realitate. R. în natură nu este posibilă, deoarece nu i se poate asigura realizarea atributelor dreptului de proprietate.
Scopul final urmărit prin acțiunea anterioară finalizată prin pronunțarea sentinței civile nr. 2. a T. C., nu a fost atins. Terenul și clădirea restituită au un grad mare de uzură, terenul este neconstruibil, iar clădirea nu poate fi folosită în starea în care este astăzi, iar transformarea ei într-un spațiu locuibil ar fi greu realizabilă din cauza spațiului foarte mic avut la dispoziție.
Intimatul P. municipiului C.-N., prin întâmpinarea depusă la dosar, f. 11-
12, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Dispoziția P.ui municipiului C.-N. nr. 189 din 24 ianuarie 2010, prin care i s-a restituit reclamantei A. M.-I.-M., printre altele, și terenul în suprafață de 118 mp., situat în C.-N., str. Horea nr. 97, a fost emisă conform sentinței civile nr. 280/(...) a T. C., rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1. din (...) a Curții de A. C. și devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 399 din (...) a Înaltei Curți de C. și Justiție, în care părți au fost, printre alții, și actuala reclamantă și actualul pârât.
R. în natură a imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 -
22 decembrie 1989 constituie un principiu consacrat de art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 9 și art. 11 alin. (1) - (3) din L. nr. 1.; măsurile reparatorii prin echivalent se acordă numai atunci când nu este posibilă restituirea în natură. Cu alte cuvinte, atunci când este posibilă restituirea imobilului în natură, persoana îndreptățită nu are posibilitatea să opteze între restituirea în natură și acordarea unei măsuri reparatorii prin echivalent, ci este obligată să primească imobilul în natură.
Chiar și în faza stabilirii și plății despăgubirilor imobilelor preluate abuziv, art. 21 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 prevede că dacă în baza constatărilor Secretariatului Comisiei Centrale, acesta stabilește că imobilul pentru care s-a stabilit plata de despăgubiri este restituibil în natură, prin decizie motivată va proceda la restituirea acestuia.
A. de lucru judecat constituie un principiu de interes general, potrivit căruia ceea ce s-a hotărât definitiv printr-un act de jurisdicție, se considerăcă exprimă adevărul și judecata nu mai poate fi reluată: res iudicata pro veritate accipitur.
La rândul ei, puterea lucrului judecat reprezintă materializarea atribuirii unui drept recunoscut și protejat de lege, prezervând soluția adoptată de instanță pentru eventualitatea unui nou litigiu identic sub anumite aspecte cu cel soluționat deja.
Prima instanță nu a reținut autoritatea de lucru judecat (cum eronat a consemnat grefierul în practicaua sentinței), ci puterea lucrului judecat, sub aspect negativ, așa cum rezultă din considerentele și dispozitivul sentinței.
Or, din perspectiva efectului negativ, excepția puterii de lucru judecat asigură imutabilitatea verificării jurisdicționale, urmate de tranșarea problemei litigioase printr-o hotărâre, garantând astfel imposibilitatea rediscutării aceluiași litigiu după rezolvarea lui definitivă și irevocabilă.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 5., invocată de recurentă, a stabilit corect că trebuie apreciat că restituirea în natură nu este posibilă în acele situații în care persoanei îndreptățite, în raport cu situația concretă a bunului care face obiectul acțiunii, nu i se poate asigura realizarea atributelor dreptului de proprietate, numai că în speță nu ne aflăm într-un prim ciclu procesual în care să se poată analiza dacă prin restituirea către reclamantă a terenului în suprafață de 118 mp, i se asigură sau nu realizarea atributelor dreptului de proprietate, în special a dreptului de folosință, ci ne găsim în al doilea ciclu procesual în care se atacă dispoziția P.ui emisă în conformitate cu sentința civilă nr. 2. a T. C., intrată în puterea lucrului judecat.
Chiar dacă spre deosebire de primul ciclu procesual în care scopul urmărit a fost restituirea în natură a terenului în suprafață de 118 mp., iar în actualul ciclu procesual scopul urmărit este acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru același teren, acest al doilea scop contravine principiului restituirii imobilelor în natură, consacrat de L. nr. 1..
Din momentul în care reclamanta a formulat cererea de restituire și până în prezent, starea imobilului nu s-a schimbat, respectiv nu a devenit între timp neconstruibil, neexploatabil, pentru a putea invoca lipsa unor atribute ale dreptului său de proprietate de care ar fi fost privată între timp, terenul restituit aflându-se exact în aceeași stare ca și în momentul formulării notificării.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin.
(1) și (3) C.proc.civ., se va respinge ca nefondat recursul reclamantei împotriva sentinței tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. M.-I.-M. împotriva sentinței civile nr. 316 din 29 martie 2011 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
T. D. T.- A. N. M.-C. V.
GREFIER M. T.
Red.TD/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: O.C.T.
| ← Decizia civilă nr. 5016/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 3000/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
