Decizia civilă nr. 3474/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA 1 CIVILĂ

Dosar nr. (...) Cod operator 8428

D. CIVILĂ NR. 3474/R/2011

Ședința publică din 07 octombrie 2011

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ

JUDECĂTORI: I.-D. C.

A.-A. P. GREFIER : A.-A. M.

S-au luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE R. PRIN D. A J. C., precum și cererea de repunere în termenul de recurs și recursul, formulate de reclamanta B. ANA, împotriva sentinței civile nr. 564 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantei recurente, avocat D. A. D. și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamanta recurentă personal și reprezentantul pârâtului intimat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin D. a jud. C., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din L. nr. 2..

Recursul declarat de reclamanta B. Ana, nu a fost formulat și motivat în termen legal, nu a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din L. nr. 2..

S-a făcut referatul cauzei după care C. constată că prin memoriul de recurs (f. 2 verso din dosar), pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ.

De asemenea, C. constată că la data de (...), reclamanta B. Ana, prin intermediul doamnei avocat D. A. D. a înregistrat la dosar o cerere de repunere în termenul de recurs și un recurs împotriva sentinței civile nr.

564 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), prin care a arătat că cererea de repunere în termenul de recurs este justificată deoarece reclamanta a aflat de sentința fondului ca urmare a formulării unei cereri, prin care a solicitat comunicarea acestei hotărâri judecătorești, având în vedere că hotărârea instanței de fond i-a fost comunicată reclamantei la o altă adresă, decât adresa la care aceasta și-a ales domiciliul procesual.

De asemenea, C. constată că la data de (...), reclamanta recurentă, prin intermediul doamnei avocat D. A. D. a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea ca neîntemeiat a recursului formulat de către S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.

C. acordă cuvântul reprezentantei reclamantei recurente și reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. asupra cererii de repunere în termenul de recurs, formulată de reclamanta B. A.

Reprezentanta reclamantei recurente arată că la f. 225 din dosarul instanței de fond există o precizare de acțiune, care a fost înregistrată la dosar în data de (...), prin care se arată că reclamanta are domiciliul procesual ales în C.-N., str. Acad. David Prodan nr. 24, jud. C., la sediul profesional al doamnei avocat D. A. D. și având în vedere aceste aspecte, consideră că s-a adus la cunoștința instanței schimbarea domiciliului procesual al reclamantei B. Ana, ca urmare a faptului că apărătorul ales al acesteia și-a schimbat sediul profesional.

În temeiul art. 103 C.pr.civ., reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea cererii de repunere în termenul de recurs, pentru motivele mai sus arătate.

Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea cererii de repunere în termenul de recurs, având în vedere că schimbarea domiciliului procesual al reclamantei a fost dovedită prin precizarea de acțiune depusă la f. 225 din dosarul instanței de fond.

C., după deliberare, respinge cererea de repunere în termenul de recurs, formulată de reclamanta B. Ana, având în vedere că prin cererea introductivă de instanță, reclamanta și-a ales domiciliul procesual în C.-N., str. Teodor Mihali nr. 53, jud. C., la f. 177 din dosarul instanței de fond există un înscris întitulat "Concluzii scrise";, care a fost înregistrat la dosar în data de (...), prin care reclamanta și-a indicat același domiciliu procesual și abia ulterior, printr-o precizare de acțiune, care se află la f. 225 din dosarul instanței de fond, reclamanta, prin intermediul doamnei avocat D. A. D., a arătat că domiciliu procesual ales al acesteia este în C.-N., str. Acad. David Prodan nr. 24, jud. C.

C. constată că așa zisa schimbare de domiciliu a reclamantei nu a avut loc, întrucât nu au fost respectate dispozițiile art. 98 C.pr.civ. privind schimbarea de domiciliu, respectiv nu a fost comunicată părții potrivnice, cu confirmare de primire, recipisa care să ateste schimbarea de domiciliu a reclamantei.

C., din oficiu, în temeiul art. 301 C.pr.civ. invocă excepția tardivității recursului declarat de reclamanta B. Ana, având în vedere că hotărârea instanței de fond a fost comunicată reclamantei la data de (...), conform dovezii de comunicare a hotărârii care se află la f. 260 din dosarul instanței de fond, la singurul domiciliu procesual ales care putea fi luat în considerare, respectiv la adresa din C.-N., str. Teodor Mihali nr. 53, jud. C., iar reclamanta a înregistrat recursul la Tribunalul Cluj, la data de (...).

C., din oficiu, pune în discuția reprezentantei reclamantei recurente și a reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. aplicarea în cauză a dispozițiilor

Deciziei nr. 12/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție, pronunțată în dosar nr.

14/2011.

Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei reclamantei recurente și reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. pe excepția tardivității recursului declarat de reclamantă și pentru a pune concluzii pe recursul declarat de pârât și pune în vedere acestora să se refere și la D. nr.

12/(...) a Înaltei Curți de C. și J.

Reprezentanta reclamantei recurente solicită respingerea excepției tardivității recursului declarat de reclamantă, invocată din oficiu de către instanță și respingerea recursului declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul

Finanțelor Publice reprezentat prin D. a jud. C., pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar.

Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea excepției tardivității recursului declarat de reclamantă și respingerea recursului declarat de reclamantă ca tardiv formulat și, de asemenea, solicită admiterea recursului declarat de pârât și schimbarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta B. A.

Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu suntem în prezența unei condamnări cu caracter politic, iar pentru a se constata caracterul politic al infracțiunii săvârșite de soțul reclamantei, defunctul B. I., ar trebui să se facă aplicarea art. 4 din L. nr. 2., însă suntem în prezenta schimbării scopului deja stabilit prin hotărârea de condamnare, respectiv prin sentința penală nr. 9. pronunțată de către T. popular al orașului C., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 977/I/1959 pronunțată de către T. R. C. C. I în dosarul nr. 7808/1959, având în vedere că acțiunea a fost promovată de reclamanta B. Ana, iar la acea dată scopul era fraudarea statului, prin ascunderea originii.

C U R T E A :

Prin sentința civilă nr. 564 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește solicitarea reclamantei B. ANA de obligare a pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE la plata sumei de 1.000.000 lei cu titlu de daune morale și s-a respins cererea de chemare în judecata formulată de reclamanta B. Ana privind obligarea pârâtului S. R. prin Ministerul

Finanțelor Publice la plata sumei de 1.000.000 lei cu titlu de daune morale ca fiind prescrisă.

S-a respins petitul din cererea de chemare în judecată privind obligarea pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de

10909,38 actualizată lei cu titlu de daune materiale, despăgubiri civile și a sumei de 60 lei actualizată cu titlu de cheltuieli de judecată ca fiind neîntemeiat.

S-a admis în parte cererea reclamantei de constatare a caracterului politic al condamnării defunctului B. I. condamnat la 7 (șapte) ani închisoare corecțională și l (un) an interdicție corecțională prin S. Penală nr.

9. 1959 pronunțată de T. popular al Orașului C.

A fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de

952 lei reprezentând onorariu avocat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că numitul B. I., a fost condamnat la 7 ani de închisoare corecțională și 1 an interdicție corecțională dată prin S. penală nr.9. pronunțată de către T. popular al Orașului C. în dosarul nr. 12426 la data de (...), rămasă definitivă prin D. penală nr.977/I/1959 pronunțată de T. R. C. C. 1 în dosarul nr.

7808/1959 la data de (...).

Din considerentele hotărârilor susmenționate, tribunalul a reținut că

B. I. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani de închisoare corecțională și la

1 an interdicție corecțională pentru infracțiunea de înșelăciune în dauna avutului obștesc prevăzută de art.549 și 5. ped. de art.236 pct.e din Codul penal, întrucât acesta și-a ascuns originea, respectiv faptul că tatăl său a fost moșier expropriat, completând la rubrica care viza ocupația tatălui său că acesta era muncitor.

Potrivit art.1 alin.1 și 2 din L. nr.2. constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945. Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute pentru faptele prevăzute în art. 185 - 187, 190, 191, 193^1, 194, 194^1 - 194^4, 196^1, 197, 207 -

209, 209^1 - 209^4, 210 - 218, 218^1, 219 - 222, 224, 225, 227, 227^1,

228, 228^1, 229, 230, 231^1, 258 - 261, 267, 268^7, 268^8, 268^12,

268^14, 268^29, 268^30, art. 284 ultimul alineat, art. 323 - 329, 349, 350

și 578^6 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare; Conform art.5 alin.1 lit.a din lege, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie

1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ține seama și de măsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauză în temeiul D.-lege nr. 1. privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, și al Ordonanței de urgență a G. nr.

2., aprobată cu modificări și completări prin nr. 5., cu modificările și completările ulterioare.

Prin Deciziile nr.1354/2010 și nr.1358/2010 publicate în MOf al R.iei nr.761 din 15 noiembrie 2010, Curtea Constituțională a R.iei a constatat că dispozițiile art I pct.1 și art.II din Ordonanța de urgență a G. nr.62/2010 pentru modificarea și completarea L. nr. 2., precum și dispozițiile art.5 alin.1 lit.a teza întâi sunt neconstituționale.

Curtea Constituțională a reținut că în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunistă - există reglementări paralele, și anume, pe de o parte D. lege nr.1., republicat și Ordonanța de urgență a G. nr. 2. aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare, iar pe de altă parte L. nr.2.. Potrivit dispozițiilor art.3 alin,1 din L. nr.24/2000 republicată"; Normele de tehnică legislativă sunt obligatorii la elaborarea proiectelor de lege de către G. art.6 alin 1- Conținutul și fundamentarea soluțiilor legislative prevede că reglementările cuprinse în actul normativ trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului roman și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne, precum și ale armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele internaționale la care R. este parte. Reglementarea criticată nu respectă aceste reguli de tehnică legislativă…iar despăgubirile sunt menite a produce satisfacția morală a recunoașterii faptelor nelegale, a încălcării drepturilor în perioada comunistă, iar nu a compensa în bani suferința persoanelor persecutate În consecință, reglementarea criticată nu a fost temeinic motivată.

A mai reținut Curtea Constituțională că textul legal criticat este prea vag, încalcă și regulile referitoare la precizia și claritatea normei juridice. P.legalității presupune, de asemenea, existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile în aplicarea lor așa cum reiese din jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului.

După declararea caracterului neconstituțional a dispozițiilor art.5 alin.1 lit. a din L. nr.2. reclamanta și-a precizat acțiunea și pe dispozițiile art.998-999 Cod civil.

Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art.998-999 Cod civil, tribunalul a apreciat că potrivit art.3 alin1 din D. nr.167/1958 acțiunile patrimoniale sunt supuse prescripției de 3 ani.

În cauză, problema care se pune este aceea de a stabili data de la care termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă, tribunalul apreciind că data începerii curgerii este 09 aprilie 1990.

Prin D. nr.33/1989 s-a desființat Departamentul Securității S.ui. Dacă până la acest moment reclamanta nu ar fi îndrăznit să acționeze statul în judecată, din cauza fricii față de organul represiv al Securității, după desființarea acesteia nimic nu l-ar fi împiedicat să introducă o acțiune în justiție împotriva S.ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect obligarea la daune morale.

De altfel, prin adoptarea D. L. nr.1. și intrarea acestuia în vigoare la 9 aprilie 1990 s-a recunoscut caracterul politic al condamnărilor la care au fost supuse unele persoane în perioada de după 6 martie 1945, perioada detenției fiind considerată vechime în muncă, respectiv 1 an de detenție constituie 1 an și 6 luni vechime în muncă. Totodată, persoanelor condamnate politic li s-a acordat și o îndemnizație lunară de 200 lei/pe an de detenție.

În aceste condiții, termenul de 3 ani de prescripție a început să curgă de la 09 aprilie 1990 și s-a împlinit la 09 aprilie 1993.

Prin același act normativ foștilor condamnați politic li s-a acordat numeroase alte drepturi ca: scutirea de la plata taxelor și impozitelor, asistență medicală și medicamente gratuite, transport gratuit în mijloacele de transport în comun, etc.

În consecință, neinvocându-se vreun caz de întrerupere a cursului prescripției, tribunalul a apreciat că în temeiul art. 8 alin 1 din D. L.

167/1958, termenul de 3 ani de când reclamanta cunoștea sau trebuia să cunoască prejudiciul și puteau acționa în cunoștință, expirase la data promovării prezentei acțiuni.

De altfel, lecturând considerentele Deciziei nr.1358/2010 a Curții Constituționale, reiese că în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice au fost emise o serie de acte normative, respectiv D. lege nr.1., republicat și O.U.G.nr. 2. aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare, iar pe de altă parte L. nr.2..

În consecință, nu a putut fi admisă opinia conform căreia dreptul la acțiune s-a născut la apariția L. nr.2. atâta timp cât anterior, prin actele normative invocate, persoanelor condamnate politic li s-a recunoscut dreptul la despăgubiri pentru daunele morale.

Raportat la considerentele mai sus invocate, tribunalul a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește solicitarea reclamantei B. Ana de obligare a pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 1.000.000 lei cu titlu de daune morale și pe cale de consecință a respins cererea de chemare în judecata formulată de reclamanta B. Ana privind obligarea pârâtului S. R. prin Ministerul

Finanțelor Publice la plata sumei de 1.000.000 lei cu titlu de daune morale ca fiind prescrisă.

T. a respins ca neîntemeiat și petitul din cererea de chemare în judecată privind obligarea pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 10909,38 actualizată lei cu titlu de daune materiale, despăgubiri civile și a sumei de 60 lei actualizată cu titlu de cheltuieli de judecată, întrucât în conformitate cu art.5 alin 1 lit.b din L. nr.2. se poate dispune acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu aobținut despăgubiri prin echivalent în condițiile L. nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie

1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale L. nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare;

Or, sumele solicitate de către reclamantă nu se încadrează în categoria bunurilor confiscate prin hotărâri de condamnare, la care se referă în mod explicit dispozițiile legale mai sus evocate.

De altfel, în privința sumei de 10 909,38 lei numitul B. I. fost obligat prin sentința de condamnare să o plătească părții vătămate U. ". B. din C., o entitate juridică în mod evident distinctă de pârâtul din prezentul dosar, S. R.

În schimb, tribunalul a apreciat ca întemeiată solicitarea reclamantei de constatare a caracterului politic al condamnării defunctului B. I. condamnat la 7 (șapte) ani închisoare corecțională și l (un) an interdicție corecțională prin S. Penală nr. 9. pronunțată de T. popular al Orașului C. prin prisma aplicării dispozițiilor art.1 alin 3 din L. 2. potrivit cărora constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a G. nr. 2. privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în R., aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare.

Numitul B. I. procedând, așa cum se reține în considerentele

Sentinței penale nr.9. pronunțată de către T. popular al Orașului C. în dosarul nr. 12426 la data de (...), rămasă definitivă prin D. penală nr.977/I/1959 pronunțată de T. R. C. C. 1 în dosarul nr. 7808/1959 la data de (...), la indicarea unei false origini sănătoase a antecesorului său, este evident că a acționat din cauza fricii, temerii față de organul represiv al Securității S.ui, care îi putea curma o carieră universitară eminentă din motive neimputabile, prin aplicarea unui pur arbitrariu.

Or, în aceste condiții, devin pe deplin aplicabile dispozițiile art.2 alin 1 lit. e din OUG nr. 2. potrivit cărora constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială.

În temeiul art. 274 C pr civ tribunalul a obligat pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 952 lei reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR

PUBLICE a declarat recurs în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii în întregime a acțiunii reclamantei.

În motivarea recursului, pârâtul a arătat că în mod eronat s-a admis petitul de constatare a caracterului politic al condamnării suferite de soțul reclamantei întrucât acest capăt de cerere este lipsit de interes și neprobat.

Hotărârea primei instanțe este contradictorie deoarece deși a reținut că prin adoptarea D.-L. nr. 1. s-a recunoscut caracterul politic al condamnărilor la care au fost supuse unele persoane în perioada de după martie 1945, detenția fiind considerată vechime în muncă, rezultând că însuși titularul acestui drept și-a valorificat dreptul de ai fi recunoscut caracterul politic al condamnării, în mod eronat tribunalul a procedat din nou la constatarea caracterului politic al condamnării suferită de soțul reclamantei.

La fondul cauzei s-au depus acte privind persoane diferite, respectiv:

B. I., B. I., B. V., fără a se preciza dacă este vorba de una și aceeași persoană.

În privința petitului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, prima instanță a încălcat dispozițiile art. 274 C.pr.civ. deoarece pârâtul nu se află în culpă procesuală.

La data de 10 august 2011, reclamanta B. ANA a înregistrat la dosarulcauzei înscrisul intitulat „recurs și cerere de repunere în termenul de recurs";, prin care a solicitat instanței repunerea în termenul de recurs, admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate, cu consecința admiteriiîn întregime a cererii de chemare în judecată.

În motivarea cererii de repunere în termenul de recurs, reclamanta a arătat că sentința civilă nr. 5. i-a fost comunicată la o altă adresă decât domiciliul procesual ales, care a fost indicat instanței atât oral, cât și prin precizarea de acțiune depusă la data de (...), dar și prin răspunsul la întâmpinare depus la data de (...). Din eroare, prima instanță a comunicat hotărârea la vechiul domiciliu procesual ales, respectiv C.-N., str. Teodor Mihali, nr. 53 și nu la noul domiciliul procesual ales din C.-N., str. Acad.David Prodan, nr. 24.

Reclamanta apreciază că a procedat conform art. 98 C.pr.civ. și a adus la cunoștința instanței noul domiciliu procesual ales.

Totodată, reclamanta a învederat instanței faptul că a luat cunoștință despre faptul că hotărârea primei instanțe a fost motivată în momentul în care C. de A. C. i-a comunicat recursul formulat de către pârât, la noul domiciliu ales, respectiv la data de (...).

Reclamanta a intrat efectiv în posesia unei copii a hotărârii tribunalului la data de (...), în urma cererii de eliberare a unei copii de pe hotărâre.

În motivarea recursului, reclamanta a arătat că în mod greșit prima instanță a respins cererea de restituire a sumei de 10.909,38 lei actualizată, cu titlu de despăgubiri civile și a sumei de 60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, sume pe care defunctul ei soț a fost obligat să le achite, deoarece a limitat într-un mod nepermis conținutul juridic al bunurilor, așa cum acesta este prevăzut de art. 5 alin. 1 din L. nr. 2..

În opinia reclamantei aceste sume de bani au fost confiscate în temeiul unei hotărâri de condamnare, cu caracter eminamente politic și reprezintă un bun mobil fungibil care intră sub incidența art. 1 din Protocolul I al C.E.D.O. Intenția legiuitorului a fost aceea de a restitui în natură sau prin echivalent bunurile de care au fost deposedate persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic și nu doar bunuri de natura celor care au putut face obiectul L. nr. 10/2001 sau al L. nr. 247/2005.

La momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare era în vigoare Constituția Republicii P.ulare R. din 1952 care prevedea, în art. 7 și art. 8, că dreptul de proprietate aparține celor ce muncesc, respectiv statului. Totodată, potrivit art. 17 lit. h din aceeași constituție, statul este cel care conduce învățământul public de toate gradele, iar art. 80 a prevăzut că sistemul burselor de stat se acordă studenților și elevilor merituoși din școlile de învățământ superior.

Chiar dacă sumele de bani au fost achitate de soțul reclamantei, în aparență U. „B.-Bolyai";, în realitate se discută tot despre S. R.

În privința petitului privind acordarea daunelor morale, reclamanta consideră că în mod greșit tribunalul a respins acest capăt de cerere ca fiind prescris, deoarece termenul general de prescripție prevăzut de art. 3 alin. 1 din D. nr. 167/1958 a început să curgă doar de la adoptarea L. nr. 2.. Desființarea Departamentului securității statului nu are nici un fel de relevanță în cauză și nu este de natură a infirma caracterul definitiv al sentinței penale. În consecință, dispozițiile dreptului comun în materie de răspundere civilă delictuală sunt pe deplin aplicabile, iar prevederile art. 6 și art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției au prioritate față de legislația națională.

Astfel, raportat la momentul introducerii acțiunii, reclamanta are cel puțin o speranță legitimă pentru acordarea despăgubirilor reprezentând prejudiciul moral, iar deciziile contradictorii ale Curții Constituționale nr.

1354/2010 și nr. 1360/2010 golesc de conținut L. nr. 2..

În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.

Reclamanta intimată B. ANA a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâtul S. R., solicitând respingerea acestuia ca nefondat (f.21-

22).

În susținerea poziției procesuale, reclamanta a arătat că în mod corect prima instanță a soluționat petitul având ca obiect constatarea caracterului politic a condamnării suferită de defunctul ei soț, condamnare care a fost pe deplin dovedită prin toate înscrisurile depuse la dosarul de fond.

Culpa procesuală a pârâtului este evidentă în condițiile în care acesta a manifestat o rea-credință pe tot parcursul procesului.

Pârâtul intimat S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, deși legalcitat, nu și-a delegat reprezentant în fața instanței și nu a depus întâmpinare prin care să-și exprime poziția procesuală față de recursul declarat de reclamantă.

Conform art.137 alin.1 C.pr.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Astfel, C. se va pronunța cu prioritate asupra cererii de repunere întermenul de recurs și asupra excepției tardivității recursului, formulate de reclamanta B. Ana, puse în discuția părților în ședința publică din (...).

În motivarea cererii de repunere în termenul de recurs reclamanta a arătat că sentința civilă nr. 5. i-a fost comunicată la o altă adresă decât domiciliul procesual ales, care a fost indicat instanței atât oral, cât și prinprecizarea de acțiune depusă la data de (...), dar și prin răspunsul la întâmpinare depus la data de (...). Din eroare, prima instanță a comunicat hotărârea la vechiul domiciliu procesual ales, respectiv C.-N., str. Teodor Mihali, nr. 53 și nu la noul domiciliul procesual ales din C.-N., str. Acad.David Prodan, nr. 24.

Reclamanta apreciază că a procedat conform art. 98 C.pr.civ. și a adus la cunoștința instanței noul domiciliu procesual ales.

Verificând susținerile reclamantei, C. constată că prin cererea introductivă de instanță, reclamanta și-a indicat domiciliul procesual ales în

C.-N., str. Teodor Mihali nr. 53, jud. C. (f.4-6, dosar fond).

Prin înscrisul intitulat "Concluzii scrise";, care a fost înregistrat la dosar în data de (...), reclamanta și-a indicat același domiciliu procesual

(f.177-179, dosar fond).

Ulterior, prin printr-o precizare de acțiune, care se află la f. 225-226 din dosarul instanței de fond, reclamanta, prin intermediul doamnei avocat D. A. D., a arătat că domiciliu procesual ales al acesteia este în C.-N., str. Acad. David Prodan nr. 24, jud. C.

Potrivit art.112 alin.1pct.1 C.pr.civ., „cererea de chemare în judecată va cuprinde: numele, domiciliul sau reședința părților…";.

Art.93 C.pr.civ. statuează că, în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părții.

În speță, reclamanta nu a indicat în cererea introductivă de instanță domiciliul său ori reședința sa, ci a menționat numai domiciliul procesual ales, din C.-N., str. Teodor Mihali nr. 53, jud. C., iar prin precizarea de acțiune, a arătat un alt domiciliul ales, din C.-N., str. Acad. David Prodan nr. 24, jud. C., fără a indica persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, cerință prevăzută expres de textul legal mai sus evocat.

Conform art.98 C.pr.civ., schimbarea domiciliului uneia dintre părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar o dată cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului.

Acest text legal stabilește două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ și anume, schimbarea domiciliului uneia dintre părți în timpul judecății trebuie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar o dată cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului, iar sancțiunea nerespectării acestora constă în neluarea în seamă a schimbării de domiciliu, cu toate consecințele ce decurg din aceasta referitoare la citarea părților și comunicarea actelor de procedură.

C. constată că pretinsa schimbare de domiciliu a reclamantei invocată de către aceasta nu a avut loc, întrucât nu au fost respectate dispozițiile art. 98 C.pr.civ., respectiv nu a fost comunicată părții potrivnice, pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin scrisoare recomandată schimbarea domiciliului procesual ales, astfel încât la dosarul cauzei nu s-adepus, odată cu precizarea de acțiune, și recipisa care să ateste înștiințarea pârâtului privitoare la schimbarea de domiciliu.

În aceste condiții, a operat sancțiunea neluării în seamă a schimbării de domiciliu ales în privința reclamantei astfel că, în mod legal, sentința primei instanțe i-a fost comunicată la domiciliul ales indicat inițial prin cererea de chemare în judecată, în C.-N., str. Teodor Mihali nr. 53, jud. C. (f.260, dosar fond).

În ședința publică din (...), C., din oficiu, în temeiul art.137 alin.1 coroborat cu art.301 C.pr.civ. a invocat excepția tardivității recursului declarat de reclamanta B. Ana, având în vedere că hotărârea instanței de fond a fost comunicată reclamantei la data de (...), conform dovezii de comunicare a hotărârii care se află la f. 260 din dosarul instanței de fond, la singurul domiciliu procesual ales care putea fi luat în considerare, respectiv la adresa din C.-N., str. Teodor Mihali nr. 53, jud. C., iar reclamanta a înregistrat recursul la Tribunalul Cluj, la data de (...).

Potrivit art.301 teza I C.pr.civ., termenul de recurs este de 15 de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Art.103 C.pr.civ. statuează că, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării.

În speță, reclamanta nu a probat că a fost împiedicată să declare calea de atac extraordinară a recursului printr-o împrejurare mai presus de voința ei, ci din contră s-a dovedit că nerespectarea dispozițiilor referitoare la schimbarea domiciliului ales îi este imputabilă astfel încât nu se poate prevala de principiul exprimat prin adagiul latin „nemo censetur ignorare legem"; adică nimeni nu poate invoca în apărarea sa necunoașterea legii.

Având în vedere că hotărârea instanței de fond a fost comunicată reclamantei la data de (...), conform dovezii de comunicare a hotărârii care se află la f. 260 din dosarul instanței de fond, la singurul domiciliu procesual ales care putea fi luat în considerare, respectiv la adresa din C.-N., str. Teodor Mihali nr. 53, jud. C., iar reclamanta a înregistrat recursul la Tribunalul Cluj, la data de (...), după împlinirea termenului legal de recurs de 15 zile de la comunicarea hotărârii primei instanțe, C. în temeiul art.137 alin.1 C.pr.civ. coroborat cu art.301 C.pr.civ., va admite excepția tardivității recursului declarat de reclamantă și, în consecință, în temeiul art.312 alin.1

C.pr.civ., va respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanta B. ANA împotriva sentinței civile nr. 564 din 14 iunie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...).

Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate depârât și a apărărilor formulate, C., în temeiul art. 304^{1 C.pr.civ., reține următoarele:}

Reclamanta B. Ana este soția numitului B. I., decedat la data de (...), așa cum rezultă din actele depuse la f.38 și f.173 din dosarul de fond.

Prin S. penală nr.9. pronunțată de către T. popular al Orașului C., în dosarul nr. 12426, la data de (...), rămasă definitivă prin D. penală nr.977/I/1959 pronunțată de T. R. C. C. 1, în dosarul nr. 7808/1959, la data de (...), numitul B. I., a fost condamnat la 7 ani de închisoare corecțională,

1 an interdicție corecțională și pedeapsa confiscării totale a averii, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în dauna avutului prevăzută de art.236lit.e C.penal combinat cu art.549 și art.5. C.penal (f.8-10, f.11-14, dosar fond).

Totodată, inculpatul a fost obligat să plătească suma de 10.909,38 lei cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții civile U. V. B. C.

Din considerentele hotărârilor susmenționate reiese că B. I. a indus în eroare conducerea Facultății de chimie a U. V. B., prin declarații incomplete, cu date false, prin care, a ascuns faptul că tatăl său a fost moșier expropriat, completând în acest sens declarații la începutul fiecărui an școlar, la rubrica care viza ocupația tatălui său, că acesta era muncitor și n-a posedat în trecut nici un fel de avere. Pe baza celor 4 declarații false, inculpatul a ajuns în posesia bursei, cu toate că nu avea dreptul la acest avantaj material, asigurat numai studenților cu origine socială sănătoasă. Prin aceasta, inculpatul a prezentat fapte mincinoase, în scopul de a obține un folos material injust, intrând ilegal în posesia bursei.

Ulterior, numitul B. I. a fost beneficiarul drepturilor conferite de D.-L. nr. 1. conform hotărâri nr. 544/(...) emisă de C. pentru aplicarea D.-L. nr. 1. a jud. C. (f. 40 dosar fond).

Potrivit dispozițiilor art.1 din L. nr.2., constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.

A..3 al aceluiași text legal prevede următoarele: „Constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a G. nr. 2. privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în R., aprobată cu modificări și completări prin nr. 5., cu modificările și completările ulterioare.

Conform art.2 alin.1 din Ordonanța de urgență a G. nr. 2., constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop: a) exprimarea protestului impotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politica; b) militarea pentru democratie și pluralism politic; c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente pana la 22 decembrie 1989 sau manifestarea impotrivirii fata de aceasta; d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile și politice, economice, sociale și culturale; e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limba ori de religie, de apartenența sau opinie politica, de avere ori de origine socială.

Din cuprinsul hotărârii de condamnare și depozițiile martorilor reiese că infracțiunea pentru care a fost condamnat soțul reclamantei nu a fost una cu caracter politic, ci una de natură economică, îndreptată împotriva avutului obștesc.

Condiția care califică o condamnare ca fiind politică este aceea ca cel condamnat să fi luptat prin orice mijloace pentru răsturnarea regimului comunist, prin exprimarea protestului impotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politica; militarea pentru democratie și pluralism politic; propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente până la 22 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta; respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile și politice, economice, sociale și culturale; înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limba ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială.

Soțul reclamantei nu a fost una dintre persoanele care să fi fost condamnată pentru fapte care pot fi calificate ca infracțiuni de natură politică.

În aceste condiții, C. apreciază că în mod greșit tribunalul a aplicat prevederile art.2 alin.1 lit. e din Ordonanța de urgență a G. nr. 2. constatând că infracțiunea de înșelăciune contra avutului obștesc la care a fost condamnat soțul reclamantei a avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945, prin înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de origine socială fiind îndeplinite astfel cerințele prevăzute de art.304 pct.9 C.pr.civ.

Motivul de recurs ce vizează obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, în opinia Curții, este întemeiat din considerentele ce urmează a fi expuse.

C. reține că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 274 alin. 1

C.pr.civ. potrivit cărora, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Din interpretarea acestui text legal rezultă cu evidență că temeiul acordării cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală a părții care a pierdut procesul.

Având în vedere soluția dată petitelor acțiunii precizate a reclamantei, în sensul respingerii acestora, C. constată că pârâtul nu se află în culpă procesuală astfel încât, în mod eronat prima instanță a apreciat incidența prevederilor art.274 alin.1 C.pr.civ. și a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 952 lei reprezentând onorariu avocațial.

Pentru aceste considerente de fapt și de drept C., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va admite recursul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 564 din

14 iunie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte, în sensul că respinge cererea reclamantei de constatare a caracterului politic al condamnării defunctului B. I. condamnat la 7 ani închisoare corecțională și 1 an interdicție corecțională prin sentința penală nr. 9. a T.ui P.ular al orașului C., menținând restul dispozițiilor sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE L.

D E C I D E:

Admite recursul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL

FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 564 din 14 iunie 2011 a

T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte, în sensul că respinge cererea reclamantei de constatare a caracterului politic al condamnării defunctului B. I. condamnat la 7 ani închisoare corecțională și

1 an interdicție corecțională prin sentința penală nr. 9. a T.ui P.ular al orașului C.

Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanta B. ANA împotriva aceleiași sentințe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 07 octombrie 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P.

A.-A. M.

GREFIER,

Red.A.A.P. Dact.H.C./3 ex./(...). J.fond: A.-F. D.

← Decizia civilă nr. 3000/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia civilă nr. 3492/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia civilă nr. 3474/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 3474/2011, Curtea de Apel Cluj