Decizia civilă nr. 240/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
D. CIVILĂ NR. 240/A/2011
Ședința n data de 13 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. D. C. JUDECĂTOR: M. C. V. GREFIER: A. B.
P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ este reprezentat prin
PROCUROR: A. S.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul S. R. - PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN D. G. A F. P. S. împotriva sentinței civile nr. 4178 din 16 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanții intimați S. E. G. J., P. E. R. și S. E., având ca obiect despăgubiri L.a nr.221/2009.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul P.UI DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, procuror A. S., lipsă fiind reprezentantul pârâtului apelant și reclamanții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de apel pârâtul apelant a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prev. art. 242 al. 2 cod procedură civilă.
Instanța constată că reclamanții intimați S. E. G. J., P. E. R. și S. E. au formulat întâmpinarea depusă la dosar la data de 8 aprilie 2011, prin avocat S. E. și a fost anexată și împuternicirea avocațială la fila 13, însă reprezentantul acestora nu s-a prezentat nici la termenul anterior și nici la termenul de azi, iar cauza a mai suferit o amânare din lipsa doamnei avocat.
Reprezentantul P.ui arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. constată prezenta cauză în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra apelului, solicitând a se pune concluzii și cu privire la faptul că, la instanța de fond reclamanții intimați au solicitat acordarea unor daune morale pentru condamnarea tatălui lor, însă instanța a admis acțiunea și a fost obligat pârâtul apelant la plata de daune materiale și morale pentru fiecare reclamant intimat.
Reprezentantul P.ui solicită admiterea apelului, modificarea sentinței civile atacate, în sensul înlăturării obligației pârâtului apelant S. R.,
Ministerul Finanțelor Publice - prin D. G. a F. P. S. la plata daunelor morale către reclamanții intimați.
Arată că, la instanța de fond reclamanții intimați au solicitat acordarea de despăgubiri pentru condamnarea politică a tatălui lor, prin sentința penală nr. 326/1952, însă din eroare Tribunalul Sălaj a acordat despăgubiri morale și materiale pentru fiecare dintre reclamanții intimați. De asemenea, având în vedere că s-au solicitat doar despăgubiri morale arată că nu era necesară prezența procurorului la soluționarea pe fond a cauzei.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4178 din 16 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Sălaj s-a admis acțiunea reclamanților P. E. R., S. E. G. J. și S. E. și a fost obligat S. R. la despăgubiri în sumă de 1666,66 euro, echivalent în lei la data plății, curs BNR către fiecare reclamant, reprezentând daunele materiale și morale suferite de aceștia în perioada 1950 - 1955.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că antecesorul reclamanților P. E. R., S. E. G. J. și S. E., defunctul S. E. a fost condamnat prin decizia nr. 42 din (...) a M.ui Afacerilor Interne la 24 de luni într-o unitate de muncă de la C. D. - M. N..
Conform art. 1 din L.a nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile asimilate acestora, pronunțată în perioada 6 martie 1945
- 22 decembrie 1989, constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie
1945.
Alin. 2 al aceluiași articol, înșiruind faptele care constituie drept condamnări cu caracter politic, prevede și art. 209, 209^1, 209^4, în temeiul căruia a fost condamnat tatăl reclamanților, ca fiind condamnare cu caracter politic.
Conform art. 5 lit. a din L.a nr. 221/2009 orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
Prin răspunsul la adresa T. S. comunicat la dosarul cauzei de C. J. de
P. S., s-a comunicat instanței că defunctul S. E. a beneficiat de drepturile prevăzute de D. lege nr. 1. începând cu data de (...).
Prin O.U.G. nr. 62/2010 care modifică L.a nr. 221/2009, cuantumul despăgubirilor a fost limitat la suma maximă de 10.000 euro, ce se poate acorda celor care au suferit condamnări cu caracter politic, 5.000 euro soțului/. sau descendenților de gradul I ai persoanelor care au suferit condamnări cu caracter politic sau celor care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic și 2.500 euro pentru descendenții de gradul II.
Din declarațiile martorilor S. E. și P. Ana a rezultat că defunctul S. E. a suferit privațiuni de ordin material și moral în perioada în care a fost obligat la muncă din motive politice, la fel și familia acestuia.
Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral, aceasta nu este supusă unor criterii legale de determinare. În acest caz cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
În toată perioada detenției tatăl reclamanților a suferit pierderi materiale cât și morale, datorită lipsei sale de la domiciliu.
Suferința morală este cu atât mai mare cu cât acesta nu a apucat să trăiască într-o epocă care a recunoscut ulterior meritele celor ce s-au împotrivit sistemului comunist, deci faptei pentru care el a fost condamnat.
Față de cele ce preced, a admis în parte cererea reclamanților. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. a J. S., solicitând desființarea sentinței
și respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea apelului, pârâtul a invocat următoarele motive:
Reclamanții au solicitat acordarea daunelor morale în temeiul art. 5 alin. 1 lit. a din L.a nr. 221/2009, text declarat neconstituțional prin D. nr. 1358/(...), astfel încât prima instanță trebuia să aibă în vedere dispozițiile art. 31 alin. 1 din L.a nr. 47/1992 și art. 147 din Constituție.
Instanța nu a stabilit dacă după același autor s-au formulat mai multe cereri de către diferiți moștenitori și, în caz afirmativ, să conexeze aceste dosare.
S-a arătat că cel care a suferit condamnarea cu caracter politic a fost soțul, respectiv tatăl reclamanților, acordarea despăgubirilor în favoarea acestora din urmă fiind nejustificată.
Hotărârea s-a pronunțat cu încălcarea art. 4 alin. 3 și 5 din L.a nr.
221/2009, privind participarea obligatorie a procurorului, omițându-se solicitarea punctului de vedere al A.
S-au încălcat și dispozițiile art. 6 din L.a nr. 221/2009, privind menționarea caracterului politic al condamnării pe hotărâre.
În lipsa constatării caracterului politic al condamnării, cererea de obligare a pârâtului la plata despăgubirilor nu putea fi admisă.
Prin întâmpinarea formulată (f. 11-12), reclamanții au solicitat respingerea apelului și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în apel, arătând că în speță deciziile Curții Constituționale prin care s-a constatat neconstituționalitatea art. 5 alin. 1 lit. a din L.a nr. 221/2009 nu sunt aplicabile, hotărârea primei instanțe fiind anterioară acestor decizii.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curteaconstată că acesta este fondat în parte urmând a fi admis pentru următoareleconsiderente:
Critica vizând neparticiparea procurorului la soluționarea acțiunii nu este fondată, întrucât condamnarea suferită de antecesorul reclamanților se încadrează în categoria celor având natură politică în baza art. 1 alin. 1 lit. f din L.a nr. 221/2009, respectiv fiind o condamnare politică de drept.
Participarea procurorului este obligatorie doar în litigiile în care condamnarea neavând natură politică ex lege, se impune constatarea acestui caracter de către instanță, prin hotărâre judecătorească - art. 4 alin.
3 și 5 din L.a nr. 221/2009.
Prin urmare, acest motiv de apel nu este întemeiat.
În ceea ce privește însă criticile vizând fondul cauzei și modalitatea în care prima instanță a soluționat acțiunea, acestea sunt fondate.
Reclamanții au solicitat obligarea S.ui R. la plata daunelor morale pentru condamnarea antecesorului lor, Szentepery E., în prezent decedat, la
2 ani închisoare și 1500 lei amendă, respectiv pentru măsura administrativă luată față de același antecesor - muncă forțată timp de 2 ani și 47 de zile.
Instanța soluționând acțiunea a admis-o, a obligat pârâtul la despăgubiri reprezentând daune materiale și morale suferite de către reclamanți în perioada 1950 - 1955.
Reiese că instanța s-a pronunțat asupra altor aspecte decât cele solicitate prin acțiune, ceea ce echivalează cu nejudecarea fondului, aspect ce atrage anularea hotărârii și evocarea fondului de către instanța de apel, potrivit art. 297 alin. 1 Teza I Cod proc.civ.
Prin urmare, instanța va admite apelul în parte, pe care o va anula și va rejudeca pricina.
Trecând la rejudecarea cauzei, instanța constată că acțiunea promovată de către reclamanți este nefondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Acțiunea privind obligarea pârâtului la acordarea despăgubirilor morale în urma condamnării suferite de antecesorul reclamanților s-a întemeiat pe prevederile art. 5 alin. 1 lit. a Teza I din L.a nr. 221/2009.
Această dispoziție a fost declarată ca neconstituțională prin decizia nr.
1358/(...) a Curții Constituționale, reținându-se în considerentele deciziei următoarele:
Legiuitorul român a acordat o atenție deosebită reglementărilor referitoare la reparațiile pentru suferințele cauzate de regimul comunist din perioada (...) - (...), având în vedere voința noului stat democratic instaurat în decembrie 1989, de a recunoaște și de a condamna aceste fapte.
Reglementările adoptate au ținut seama de rezoluțiile A. P. a CE nr. 1.
și 1..
În materia acordării altor drepturi persoanelor persecutate de regimul comunist s-a constatat că există o serie de acte normative cu caracter reparatoriu pentru anumite categorii de persoane care au avut de suferit atât din punct de vedere moral, cât și social, ca urmare a persecuției politice la care au fost supuse în regimul comunist: D.-L. nr. 1., OUG nr. 2., precum și prevederile Legii nr. 221/2009, actul normativ care conține reglementarea ce a făcut obiectul excepției de neconstituționalitate.
C. a constatat că scopul acordării de despăgubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate în perioada comunistă este de a produce o satisfacție de ordin moral, prin însăși recunoașterea și condamnarea măsurii contrare drepturilor omului.
Evocând practica C.E.D.O. în materie și o hotărâre a Curții
Constituționale a Ungariei, curtea a constatat că, a fortiori, nu se poate concluziona că în materia despăgubirilor pentru daunele morale suferite de foștii deținuți politici în perioada comunistă ar exista vreo obligație a statului de a le acorda, și cu toate acestea, legiuitorul român de după (...) a adoptat două acte normative având acest scop - D.-L. nr. 1. și L.a nr. 221/2009.
Analizând prevederile actelor normative incidente în materia despăgubirilor pentru daune morale suferite de persoanele persecutate din motive politice în perioada comunistă, curtea a constatat că există două norme juridice - art. 4 din D.-L. nr. 1. și art. 5 alin. 1 lit. a din L.a nr.
221/2009 - cu aceeași finalitate și anume, acordarea unor sume de bani persoanelor persecutate din motive politice de dictatura comunistă, precum și celor deportate ori ținute în prizonierat.
C. a reținut, de asemenea, că despăgubirile pentru daunele morale suferite în perioada comunistă trebuie să fie drepte, echitabile, rezonabile șiproporționale cu gravitatea și suferințele produse prin aceste condamnări sau măsuri administrative. Or, despăgubirile prevăzute de dispozițiile legale criticate, având același scop ca și indemnizația prev. de art. 4 din D.-L. nr. 1. nu pot fi considerate ca atare.
Recunoașterea dreptului de a beneficia de despăgubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate de regimul comunist și moștenitorilor de gradul II încalcă, de asemenea, principiul echității și dreptății.
Invocând în conținutul deciziei elemente de comparație cu legislația în materie adoptată de alte state din fostul bloc comunist (Bulgaria, Cehia,
Lituania), precum și decizii din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit cărora în baza art. 5 alin. 1 lit. a din L.a nr. 221/2009, persoanele în cauză nu au o „speranță legitimă"; în obținerea despăgubirilor morale, curtea a constatat că acordarea acestor despăgubiri pentru daunele morale suferite de foștii deținuți politici contravine art. 1 alin. 3 din L.a fundamentală privind statul de drept, democratic și social, în care dreptatea este valoarea supremă.
Existența celor două reglementări paralele încalcă principiul unicității reglementării în materii prev. de art. 14 din L.a nr. 24/2000 și cel al evitării paralelismelor instituit prin art. 16 din același act normativ.
S-a arătat totodată că în modul în care este redactat, textul de lege criticat, fiind prea vag, încalcă și regulile referitoare la precizia și claritatea normei juridice.
Pentru toate aceste considerente, prin decizia nr. 1., Curtea
Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a, Teza I din L.a nr. 221/2009, constatând că acestea sunt neconstituționale.
Admiterea excepției de neconstituționalitate a dispoziției pe care persoanele în cauză și-au fundamentat pretențiile, în timp ce litigiile sunt pendinte, coroborat cu lipsa intervenției Parlamentului (art. 31 alin. 3 din L.a nr. 47/1992), are ca și consecință lipsirea de fundament juridic a tuturor acțiunilor întemeiate pe art. 5 alin. 1 lit. a din L.a nr. 221/2009, această prevedere încetându-și efectele judiciare.
Potrivit art. 31 alin. 1 din L.a nr. 47/1992, decizia prin care s-a constatat neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, este definitivă și obligatorie.
În lipsa existenței temeiului legal ce instituia dreptul persoanelor îndreptățite la despăgubiri morale, rezultă că o acțiune nu poate fi întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 C.civil.
Cât timp nu există obligația reparării rezultă că o acțiune nu poate fi întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 Cod civil, ci doar pe dispozițiile unei legi speciale care are semnificația acordării benevole a despăgubirilor de către stat, potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul celor de mai sus. În prezent, nu mai există dispoziții în dreptul intern sau în dreptul internațional care să se poată constitui în temei al acțiunii.
În ce privește prezenta cauză, mai trebuie analizat dacă, având în vedere dispozițiile Legii nr. 221/2009 pe perioada cât au fost în vigoare până la declararea lor ca neconstituționale prin decizia nr. 1., reclamanții aveau un bun sau o speranță legitimă la acesta, potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1, în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, mai ales că reclamanții dețin și o hotărâre de primă instanță pronunțată în temeiul acestui act normativ.
Această analiză este necesară pentru a stabili dacă având o speranță legitimă, reclamanților li s-ar cuveni despăgubiri, chiar în condițiile dispariției suportului legal, apelând la dispozițiile art. 1 din Protocolul 1.
În ipoteza în care reclamanții ar fi obținut o hotărâre irevocabilă anterior declarării ca neconstituționale a temeiului legal pe care și-au fundamentat acțiunea, prin care li s-ar fi acordat despăgubiri în temeiul
Legii nr. 221/2009, rezultă că reclamanții aveau cel puțin o speranță legitimă la obținerea unui bun, anterior pronunțării deciziei Curții
Constituționale.
Cu privire la această speranță legitimă trebuie constat că există o ingerință care era legitimă din partea statului, ingerință care constă în chiar declararea ca neconstituționale a dispozițiilor legale care au oferit însăși speranța legitimă, procedura de constatare a neconstituționalității fiind necesară într-o societate democratică, fiind și predictibilă de altfel.
Pentru toate aceste considerente, constatând inexistența unui text legal în vigoare care să constituie fundamentul juridic al acțiunii promovate de către reclamanți, aceasta va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Admite în parte apelul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. C. pentru S. R. împotriva sentinței civile numărul 4178 din (...) a T. S., pronunțată în dosarul numărul (...) pe care o anulează și rejudecând:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții S. E. G. J., P. E. R. și S. E. în contradictoriu cu pârâtul S. R. pentru acordarea de daune morale.
D. este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 mai 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER I. D. C. M. C. V. A. B.
Red. MV dact. GC
8 ex/(...)
Jud.primă instanță: C. N.C.
| ← Decizia civilă nr. 8/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 134/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
