Decizia civilă nr. 8/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 8/A/2011
Ședința publică din 19 ianuarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTOR:
T. D. - președinte al Secției civile
T.-A. N.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. C., împotriva sentinței civile nr. 5. din 18 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privindu-i și pe reclamanții S. I., S. S., S. V. și S. S.-V., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul reclamanților-intimați S. I., S. S., S. V. și S. S.-V., avocat M. C.-I., lipsă fiind reprezentantul pârâtului-apelant S. Român prin MFP-D. C.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de procuror S. A. Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul reclamanților-intimați solicită respingerea apelului, cu consecința menținerii ca temeinice și legale a sentinței apelate, în temeiul prevederilor art. 998 cod civil coroborat cu prevederile art. 48 din Constituția României și art. 1, art. 2, art. 3 și art. 4 din Legea nr. 2., având în vedere că instanța de fond, în exercitarea rolului său activ a schimbat încadrarea juridică a acțiunii și întreaga motivare a hotărârii este fundamentată pe prevederile dreptului comun. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul admiterii apelului în parte, cu consecința schimbării în parte a hotărârii apelate în sensul înlăturării obligației pârâtului S. Român prin Ministerul
Finanțelor Publice la plata despăgubirilor cu titlu de daune morale către reclamant, având în vedere că prin deciziile C. C. nr. 1. octombrie 2010 și
1538/21 octombrie 2010, s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor legale ce constituiau temeiul juridic al acțiunii, astfel că acțiunea a rămas fără un fundament legal care să permită instanței acordarea de despăgubiripentru prejudiciul moral. Consideră că prima instanță a făcut referire la prevederile art. 998 Cod civil și art. 43 din Constituția României pentru a arăta condițiile în care se instituie răspunderea delictuală a statului, iar motivarea instanței de fond are la bază legea specială și nu prevederile dreptului comun. A. că instanța de fond nu a procedat la schimbarea temeiului juridic, iar argumentele aduse de reprezentantul reclamanților- intimați nu sunt întemeiate.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5. din 18 iunie 2010 a T. C., s-a respins excepția necompetenței invocate de S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice; s-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamanții S. S., S. I., S. V. și S. S.-V. în contradictoriu cu pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și în consecință, s-a constatat caracterul politic al măsurii administrative a internării în unitatea de muncă „. prin procesul- verbal M. MSS nr.16/1952, a antecesorului reclamanților, S. P. a fost obligat pârâtul să le plătească reclamanților echivalentul în lei la cursul din ziua plății comunicat de BNR al sumei de 80.000 euro; a fost obligat pârâtul să le plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 800 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că potrivit tabelului cu arestați din dosarul de anchetă nr.1775, vol. I, față de S. P. s-a luat măsura arestării în anul 1952. Ulterior, prin sentința nr. 9. a T. S., S. P. a fost condamnat la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea delictului de uneltire contra ordinii sociale, prevăzut și pedepsit de art. 209 partea a II-a, lit. f) C. penal. Prin decizia nr. 457 din (...) a C. Militare de Justiție, recursul declarat de S. P. împotriva sentinței nr. 9. a T. S., a fost respins ca nemotivat.
S. P. a început executarea pedepsei la data de (...), fiind deținut în
Colonia Poarta Albă și a expirat la data de (...), iar măsura domiciliului obligatoriu de 12 luni a expirat la data de (...). A decedat la data de (...).
Condamnarea suferită de antecesorul reclamanților este încadrată și considerată ca fiind o condamnare de drept, în condițiile L. nr. 2.. Atât condamnarea, cât și măsura administrativă, au avut caracter politic.
Elementele răspunderii civile delictuale instituite de art.998 C. civ., precum și de art.48 alin.(3) din Constituție, impun repararea de către S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a pagubelor suferite de reclamanți, ceea ce presupune în principiu înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale acesteia.
Repararea prejudiciului nu poate avea decât un caracter estimativ, lucru explicabil prin natura neeconomică a respectivelor daune imposibil de a fi echivalate bănesc. Întrucât un astfel de prejudiciu nu poate fi evaluat în mod corect, este necesară o despăgubire compensatorie pentru acest prejudiciu, astfel încât victima să procure o parte din satisfacțiile de ordin moral, susceptibile de a înlocui valoarea de care a fost privată.
Legiuitorul român a stabilit două componente, respectiv repararea daunelor materiale și o compensație pentru prejudiciul moral. Măsura luată împotriva lui S. P., de condamnare cu caracter politic, poate producesuferințe în planurile moral, social, profesional, să lezeze demnitatea și onoarea, dar și celelalte drepturi nepatrimoniale ocrotite de lege.
Prima instanță a avut în vedere la stabilirea prejudiciului vârsta pe care o avea condamnatul în momentul condamnării, perioada condamnării, durata efectivă a executării pedepsei, suferințele fizice și psihice rezultate din lipsurile îndurate, alterarea stării de sănătate etc., astfel încât să se respecte principiul proporționalității daunelor în despăgubirea acordată, pentru a se asigura o satisfacție morală pe baza unei aprecieri echitabile.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul S. Român prin
Ministerul Finanțelor Publice, solicitând admiterea apelului și în principal anularea sentinței apelate, iar în subsidiar schimbarea ei în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivarea apelului, pârâtul a susținut că sentința apelată este nulă, deoarece reclamanții S. I. și S. V. au domiciliul în județul Alba, ceea ce atrage competența T. Alba, conform art. 4 alin.(4) din Legea nr. 2..
O altă critică adusă de pârât sentinței, s-a referit la faptul că tribunalul ar fi soluționat cauza nelegal, fără să aibă toate probele necesare, respectiv dosarul nr. 937/1949 al T. Militar S., în care s-a pronunțat sentința penală nr. 946 din (...).
Față de prevederile L. nr. 2. modificate și completate prin O. de urgență a G. nr. 6., despăgubirile acordate descendenților de gradul I pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, nu puteau depăși plafonul maxim de 5.000 euro.
Reclamanții S. S., S. I., S. V. și S. S.-V. prin întâmpinare depusă la dosar f. 5-8, au solicitat respingerea apelului declarat de pârât împotriva sentinței.
Pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a depus și concluzii scrise la dosar f. 23-24.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele.
Într-adevăr, potrivit art. 4 alin.(4) din Legea nr. 2., competența de soluționare a cererii aparține secției civile a tribunalului în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată.
În speță, acțiunea a fost intentată de reclamanții S. S. domiciliat în C.- N., str. Buhuși nr.2, jud. C., S. S.-V. domiciliat în C.-N., str. Bucium nr.3, ap. nr. 35, jud. C., precum și de S. I. domiciliat în loc. Teiuș, str. Decebal nr.101, jud.Alba și de S. V. domiciliat în județul Alba.
La termenul din 18 iunie 2010, Tribunalul Cluj a respins excepția de necompetență a instanței invocate de pârât, cu motivarea că în cazul admiterii excepției, ar exista un motiv de conexitate a cauzelor, situație în care ar interveni un caz de prorogare legală, iar reunirea dosarelor s-ar face la cel mai vechi, respectiv actualul dos. nr.(...).
Cererea de chemare în judecată a fost introdusă de patru descendenți de gradul I, ai defunctului lor tată S. P.. Doi dintre ei domiciliind în circumscripția T. C., acțiunea a fost înregistrată la secția civilă a acestei instanțe, iar pentru buna administrare a justiției, operează prorogarea legală de competență în privința celorlalți doi reclamanți care domiciliază în circumscripția T. Alba, în caz contrar s-ar putea ajunge la hotărâri care să statueze în mod diferit asupra raporturilor juridice deduse judecății.
În privința cuantumului despăgubirilor acordate reclamanților pentru prejudiciul moral, curtea constată că prin decizia C. C. nr.1354 din (...), dispozițiile art. I și art. II din O. de urgență a G. nr. 6., au fost declarate ca neconstituționale.
Ulterior însă, prin decizia nr.1358 din (...) a C. C., s-a constatat că și dispozițiile art. 5 alin.(1) lit. a) teza I-a din Legea nr. 2., sunt neconstituționale, pe motiv că reprezintă o reglementare paralelă cu reglementările instituite prin D.-lege nr.118/1990 și prin O. de urgență a G. nr.214/1999, ceea ce vine în contradicție cu prevederile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție și cu art.16 din Legea nr. 24/2000.
Câtă vreme în speță este vorba de o situație legală facta pendentia, înseamnă că la data intrării în vigoare a L. nr. 2., reclamanții nu aveau un
„bun"; în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la C.
La data publicării deciziei C. C. nr.1358 din (...) în Monitorul Oficial al
României, Partea I-a, reclamanții nu dețineau o hotărâre definitivă și executorie în înțelesul art. 374 alin.(1), art. 376 alin.(1) și art. 377 alin.(1) pct.3 C.pr.civ.
Având în vedere că dispozițiile art. 5 alin.(1) lit. a) teza I-a din Legea nr. 2. au fost declarate neconstituționale, în temeiul art. 296 C.pr.civ., se va admite în parte apelul declarat de pârât împotriva sentinței, care va fi schimbată în parte, în sensul că se va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamanților a sumei de 300.000 euro echivalentul în lei, din care s-au acordat 80.000 euro în echivalentul lor în lei la cursul BNR din ziua plății.
Vor fi menținute dispozițiile sentinței privind constatarea caracterului politic al condamnării suferite de tatăl reclamanților, deoarece pedepsirea acestuia în baza art. 209 partea a II-a, lit. f) Cod penal, pentru săvârșirea delictului de uneltire contra ordinii sociale, constituie de drept condamnare cu caracter politic, conform art.1 alin.(2) lit. a) din Legea nr. 2., precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, întrucât acesta s-a aflat în culpă procesuală potrivit art. 274 alin.(1) C.pr.civ.
Nu corespunde realității că prima instanță ar fi soluționat acțiunea în baza art. 998 C.civ. și a art. 48 alin. (3) din Constituție, tribunalul referindu- se la aceste texte doar în mod tangențial, însă temeiul juridic al acțiunii invocat de reclamanți și nemodificat pe parcursul judecății la prima instanță a fost Legea nr. 2.. În apel, nu poate fi modificată cauza acțiunii, față de prevederile imperative ale art. 294 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L.
D E C I D E
Admite în parte apelul declarat de pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.5. din (...) a T. C., pronunțată în dosar nr.(...), pe care o schimbă în parte, în sensul că respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale în sumă de 300.000 euro.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
GREFIER,
T. D.
T. A. N.
M. T.
Red.DT: (...) Dact.CA: (...) - 8 ex. Jud.fond.T. D.
| ← Decizia civilă nr. 2893/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 240/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
