Decizia civilă nr. 2458/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.IA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2458/R/2011
Ședința publică din data de 30 iunie 2011
Instanța constituită din:
Președinte : ANA I.
Judecători : A. C.
A. A. C. Grefier : S.- D. G.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanții I. Z.-S.-D. și M. I. A. precum și cel declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. C. împotriva sentinței civile nr. 2., pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), având ca obiect D. în baza L. nr. 2..
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 23 iunie
2011, când reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. a pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 2. T. C., s-a constatat că reclamanta I. Z.-S.-D.a renunțat la judecată în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata despăgubirilor materiale.
A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune și respins capătul de cerere din acțiunea formulată de reclamantele I. Z.-S.-D. și M. I. A. împotriva pârâtului S. R. prin M. F. P., având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor morale, dreptul la acțiune fiind prescris.
A fost admisă în parte în parte acțiunea formulată de reclamantele I. Z.-S.-D., și M. I. A. împotriva pârâtului S. R. prin M. F. P. și, în consecință:
S-a constatat caracterul politic al măsurii reținerii și arestării preventive suferite de antecesorul reclamantelor, D. I., în perioadele (...)-(...), (...)-(...), (...)-(...), (...)-(...).
S-a constatat caracterului politic al măsurii exmatriculării reclamantei
I. Z.-S.-D. de la F. de Ș. J. din C. și al exmatriculării antecesoarei reclamantei M. I. A., M. A.-F.-L. de la F. de M. din C..
A fost respins capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării suferite de antecesorul reclamantelor, D.
I., prin decizia nr. 6. a T. S. al RPR, C. militar.
A fost obligat pârâtul să achite reclamantei I. Z.-S.-D. suma de 1000 lei și reclamantei M. I. A. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Cerea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată sub nr.3195/117/(...) reclamanta I. Z.-S.-D. a chemat în judecată pe pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărârea care se va pronunța să fie obligat pârâtul laacordarea de daune morale în cuantum de 580.000 euro, respectiv echivalentul în lei al acestei sume la cursul BNR la data plații, pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea politica a tatălui său, Dabau I.; să fie obligat paratul la plata de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii actualizate a bunurilor confiscate, evaluate in anul 1945 la suma de
12,500.000 lei; cu cheltuieli de judecata.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că tatăl său a fost angajat al Direcției Generale a P.i din 1922 pana la data de (...).
In noaptea de 29 octombrie 1951, a fost ridicat, fără mandat si anchetat de organele de miliție din Turda, fiind anchetat in beciurile securității, pentru a recunoaște fapte pe care nu le-a săvârșit. La data de (...), a fost transferat in beciurile Securității din Arad.
A fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de crimă împotriva umanității prev. de art. 3 lit. a si c din L. 291/1947 modificată de D. 2., fiind cercetat pentru deportarea evreilor din Arad, precum si pentru arestarea si lovirea unui muncitor, (fapta prezumata a fi comisa in anul
1932 pe când ocupa funcția de comisar de P. in S.) si lovirea altor trei muncitori, in aceeași perioada.
Inițial T. Capitalei l-a condamnat la o pedeapsa de 20 de ani munca silnica si 10 ani degradare civica, însa, ulterior, in calea de atac exercitată, a fost achitat de aceasta învinuire, prin D. nr. 1836/(...).
Deși era achitat, nu a fost pus in libertate, fiind in continuare deținut in Penitenciarul Jilava.
In aceeași perioadă, era anchetat si de P. G. a R. pentru aceleași fapte, dosarul fiind clasat din „lipsa de elemente penale", prin ordonanța de clasare nr. 5. martie 1953. Mai apoi, P. G. a trimis dosarul Procuraturii M.e Teritoriale Timișoara pentru a soluționa cauza.
P. M.ă Teritoriala Timișoara a întocmit rechizitoriul și l-a trimis in judecata pentru activitate împotriva clasei muncitoare, iar T. M. Teritorial
Timișoara a judecat acest dosar si l-a achitat prin sentința nr. 10/(...).
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs, care a fost admis și s-a dispus rejudecarea, iar T. M. Teritorial Timișoara rejudecând cauza prin sentința 49/(...) l-a condamnat la 8 ani de detenție grea pentru aceasta învinuire.
Împotriva acestei hotărâri, D. I. declara recurs, care este admis prin D. nr. 273/(...) pe motivul de a fi administrate si probele propuse in apărarea inculpatului. R. cauza, T. M. C., prin sentința 723/(...) îl achita, dispunând ridicarea sechestrului instituit asupra averii, si punerea lui imediat in libertate.
S-a declarat din nou recurs, admis prin D. 1. ianuarie 1957 a T. S. C. M. si s-a trimis pentru o noua rejudecare. Prin sentința 1580/19 septembrie
1957 din dosar 463/1957 a T. M. Regiunea 3 M.ă C., instanța il achita pe D. loan
T. S. a R. C. M., prin D. nr. 659/(...) îl condamnă la 5 ani detenție grea, cu confiscarea averii, constatandu-se ca pedeapsa privativa de libertate este grațiata in întregime, in baza art. 4 din D. 421/(...), dispunandu-se neexecutarea ei, dar totodată confirmandu-se anii de detenție grea suferiți.
Potrivit fisei matricole penale din 26 aprilie 1952 la aceasta data a fost predat către Securitatea Arad.
Așadar, pe o perioada cuprinsa intre (...)-decembrie 1957 (6 ani) a fost anchetat si judecat pentru infracțiunea prevăzuta la art. 193 ind.1 C.al,obținând in final o condamnare al cărei caracter este stabilit de drept ca fiind politic, potrivit dispozițiilor art. 2 alin.2 din L. 2..
Perioada petrecuta in detenție, fiind privat de libertate este (...)- (...)( 4 ani si 9 luni si doua zile )
Prin sentința penala nr. 2359/1965 dosar 9031/1965 al T. P.ular al orașului C. a fost reabilitat.
Referitor la daunele morale solicitate, reclamanta arată că începând de la vârsta de 55 de ani și până la 61 de ani tatăl său a stat departe de familie (soție, copii, părinți), fiind chinuit, bătut, înfometat și umilit. Pe perioada efectuării anchetei penale si a judecării dosarelor a fost mutat de la un penitenciar la altul. De la data arestării, octombrie 1951 familia nu a știut nimic de el, pana la data începerii procesului, aproximativ 2 ani de zile.
Traumele s-au resimțit si după eliberare, sechelele alimentației si chinurile suferite reflectându-se in unele episoade de uitare. De asemenea, lipsurile materiale si-au pus amprenta asupra vieții sale si a întregii familii.
Ancheta a avut consecințe și pentru familie, soția si cele doua fiice, suferind alături de el, văzându-l anchetat și judecat de instanțe militare și de securitate, lucru care le-a provocat o frica foarte mare, având în vedere importanța și severitatea unor astfel de instituții.
In anul 1949 au fost evacuați din locuința pe care o dețineau in Turda intr-o locuința mult mai mica cu pamant pe jos.
Reclamanta arată că nu a fost primita la înscrierea in liceu, pierzând un an de scoală si apoi după ce a intrat in anul 1949 a fost exmatriculata in anul următor si primita pe motiv de boala la fara frecventa la L. G. din C.-N., reușind sa termine liceul.
A reușit sa se înscrie la F. de Ș. J. in anul 1956, insa in anul 1958 a fost exmatriculata pe motiv de origine nesănătoasa. Deși a cerut reinscrirea la F. de Ș. J. a fost refuzata repetat. In urma acestor refuzuri a trebuit sa se reorienteze si a urmat Scoală Tehnica Sanitara la O., si apoi mutandu-se din nou la C. a lucrat pe post de asistenta de laborator clinic.
In anul 1968 a fost admisa din nou la F. de Ș. J., pe care a reușit sa o termine in anul 1970 si a obținut examenul de stat in 1971, dar după aceasta nu a putut sa ocup o funcție juridica, știut fiind faptul ca un copil de deținut politic nu putea avea acces la o asemenea poziție.
În drept, a invocat dispozițiile art. 1, art. 2 lit. a), art. 5 din L. nr. 2..
La data de (...) reclamanta a depus la dosar o precizare de acțiune prin care a solicitat să se constate caracterul politic al măsurii administrative suferite de antecesorul său, prin privare de libertate si deținere in locuri de deținere , pe o perioada de 4 ani noua luni si doua zile; să se constate caracterul politic al condamnării suferite de antecesorul său prin D. nr. 659/(...) a T. S. a R. C. M., la 5 ani detenție grea.
Reclamanta a arătat că defunctul său tata a fost condamnat la 5 ani detenție grea, cu confiscarea averii, si s-a constatat ca pedeapsa privativa de libertate este grațiata in întregime, in baza art. 4 din D. 421/(...), dar totodată s-a confirmat anii de detenție grea suferiți.
Așadar, pe o perioada cuprinsa intre (...)-decembrie 1957 a fost anchetat si judecat pentru infracțiunea prevăzuta la art.193 ind.1 C,.penal, perioada petrecuta in detenție in vederea cercetărilor si judecării dosarelor pe care le avea încadrându-se in perioada (...)-(...).
Acesta privare de libertate solicita a fi considerată o măsura administrativă al cărui caracter politic urmează a fi constatat de instanța de judecata.
In final a obținut o condamnare al cărei caracter este stabilit de drept ca fiind politic, potrivit dispozițiilor art. 2 alin.2 din L. 2. si prev. art. 1, art 2 lit. a) din LG 221 / 2009.
Prin acțiunea înregistrată sub nr.4678/117/(...) reclamanta I. Z.-S.-D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE să se constate caracterul politic al măsurii administrative suferite de antecesorul său D. I., prin privare de libertate si deținere in locuri de deținere, pe o perioada de 4 ani noua luni si doua zile; să se constate caracterul politic al condamnării suferite de antecesorul său prin D. nr.
659/(...) a T. S. a R. C. M., la 5 ani detenție grea; să fie obligat pârâtul la acordarea de daune morale în cuantum de 580.000 euro, respectiv echivalentul în lei al acestei sume la cursul BNR la data plații, pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea politica a tatălui său.
Prin acțiunea înregistrată sub nr.4677/117/(...) reclamanta M. I. A. a chemat în judecată pe pârâtul S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicitând ca prin hotărârea care se va pronunța să se constate caracterul politic al măsurii administrative suferite de antecesorul său, bunicul D. I., prin privare de liberate si deținere in locuri de deținere, pe o perioada de 4 ani noua luni si doua zile; sa se constate caracterul politic al condamnării suferite de antecesorul său, prin D. nr. 659/(...) a T. S. a R. C. M., de 5 ani detenție; să fie obligat pârâtul la acordarea de daune morale în cuantum de 300.000 euro respectiv echivalentul în lei al acestei sume la cursul BNR la data plății pentru suferințele cauzate; cu cheltuieli de judecată.
În ședința publică din (...) instanța a dispus conexarea celor trei dosare.
La data de (...), reclamanta I. Z.-S.-D. a depus la dosar o nouă precizare de acțiune, prin care a solicitat să se constate caracterul politic al măsurii administrative, constând în exmatricularea sa din liceu și apoi de la
F. de Ș. J. din C.-N..
La aceeași dată, reclamanta M. I. A. a depus la dosar o precizare de acțiune, prin care a solicitat să se constate caracterul politic al măsurii administrative suferite de antecesoarea sa M. A. F. L., fiica deținutului politic, constând in refuzul înscrierii in clasa a VII, si apoi exmatricularea acesteia de la F. de M. din C.-N..
La data de (...), reclamantele au depus la dosar o precizare de acțiune, prin care au arătat că, raportat la declararea de către C. C. ca fiind neconstituționale a dispozițiilor art. 5 alin.1 lit.a teza I din L. 2., își întemeiază in drept cererea de chemare in judecata si pe următoarele prevederi legale: art.3, art. 5 pct. 1, art. 5 pct. 5, art. 6 și art. 8 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale; art. 998 C. civil; art. 11 alin 1 si 2 din Constituție.
Precizează că, nici ele și nici antecesorii lor nu au beneficiat de dispozițiile D-L 1..
Consideră că acțiunea formulată este admisibilă chiar si in condițiile in care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art.5 alin.1 lit.a din L.
2., deoarece exista si alte dispoziții legale care prevăd obligația S.ui R. de a despăgubi persoanele care au fost victimele unor condamnări cu caracter politic.
Întâmpinarea
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor
Publice a solicitat respingerea acțiunii.
Referitor la cererile de acordare de despăgubiri morale pentru prejudiciul moral suferit in temeiul art.998-999 Cod civil, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a S.ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice. A. că reclamantele nu au indicat care este temeiul legal care atrage răspunderea S.ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice in contextul răspunderii civile delictuale. In afara unor dispoziții legale in vigoare, răspunderea civila delictuala a S.ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice este exclusa intrucat, in primul rând, nu s-a dovedit ca acesta a săvârșit pretinsul fapt prejudiciabil in mod culpabil iar, pe de alta parte, nu s-a dovedit legătura de cauzalitate intre fapta sa si dreptul pretins.
De asemenea, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor, considerând că reclamantele nu au făcut dovada de persoane prejudiciate in sensul prevederilor art.998-999 Cod civil.
A invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, în temiul dispozițiilor art.3 si art.8 din D. nr. 167 din 10 aprilie 1958, conform cărora dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, daca nu a fost exercitat în termenul de 3 ani.
În opinia pârâtului, termenul de prescripție a început să curgă cel târziu la data la care au încetat represiunile regimului comunist întrucât aceasta este data de la care reclamantele trebuia sa cunoască atât paguba cat si pe cel care răspunde de ea.
În ceea ce privește fondul cauzei, a solicitat respingerea cererilor de acordare a despăgubirilor ca inadmisibile si neîntemeiate.
În ședința publică din (...) instanța a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a S.ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice și lipsei calității procesuale active a reclamantelor.
La data de (...) reclamanta I. Z.-S.-D. depus la dosar o cerere în care a arătat că înțelege să renunțe la judecată în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata despăgubirilor materiale.
Considerentele sentinței
Acordarea daunelor morale
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin acțiunile inițiale reclamantele I. Z.-S.-D. și M. I. A. au solicitat obligarea pârâtului la plata sumelor de 580.000 euro, respectiv 300.000 cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea și măsurile administrative cu caracter politic suferite de antecesorul lor și și-au întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile L. nr.2..
Potrivit art.5 alin.1 lit. a din L. nr.2., în vigoare la data introducerii acțiunilor, „orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, dupa decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv, pot solicita instantei de judecata, in termen de 3 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:a) acordarea unor despagubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despagubirilor se va tine seama si de masurile reparatorii deja acordate persoanelor in cauza in temeiul D.-lege nr.
1. privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, si al Ordonantei de urgenta a G. nr. 2., aprobata cu modificari si completari prin L. nr. 5., cu modificarile si completarile ulterioare";.
Ulterior, prin OUG nr.62/2010 dispozițiile art.5 alin.1 lit. a din lege au fost modificate, având următorul cuprins: „acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:
1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;
2. 2. 5.000 de euro pentru soțul/. și descendenții de gradul I;
3. 3. 2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea";.
Prin decizia nr.1358/2010 a C. C., publicată în Monitorul Oficial nr.761/(...), s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de S. român, prin Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. C. și s-a constatat că prevederile art.5 alin.(1) lit.a) teza întâi din L. nr. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
În consecință, instanța constată că, în condițiile în care de la data publicării deciziei menționate au trecut 45 de zile, fără să intervină nici o modificare a dispozițiilor art. 5 alin.1 lit. a din L. nr.2., aceste dispoziții și-au încetat efectele juridice, iar decizia este obligatorie și se aplică și litigiilor aflate în curs de judecată.
Prin precizarea de acțiune, reclamantele au arătat că înțeleg să invoce dispozițiile art.998 C. civ. privind răspunderea civilă delictuală.
Cu toate acestea, fiind evident că o acțiune a antecesorului reclamantelor și apoi a moștenitorilor acestuia ar fi fost lipsită de succes în timpul regimului comunist și ar fi condus în mod cert la represalii din partea autorităților comuniste, instanța consideră că dreptul efectiv la acțiune s-a născut abia în momentul schimbării regimului comunist, respectiv la data de 1 ianuarie 1990, în acest sens fiind și jurisprudența Înaltei Curți de C. și
Justiție ( de ex. decizia nr.3769/2007, pronunțată în dosarul nr.(...), Secția civilă și de proprietate intelectuală).
Totodată, instanța mai reține că la data de (...) a intrat în vigoare D.- lege nr.1. prin care au fost acordate o serie de drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945 și prin care a fost recunoscut implicit caracterul abuziv și ilicit al măsurilor luate de autoritățile comuniste față de opozanții regimului, astfel încât moștenitorii defunctului ar fi avut posibilitatea să solicite acordarea de daune morale pentru condamnarea politică suferită, dacă apreciau că drepturile acordate prin acest act normativ sunt insuficiente pentru acoperirea prejudiciului suferit.
Instanța nu poate lua în considerare ca moment de început al termenului de prescripție data intrării în vigoare a L. nr.2., întrucât caracterul ilicit, prejudiciul, precum persoana care răspunde au fost cunoscute și puteau fi invocate încă din anul 1990, așa cum s-a reținut mai sus.
În consecință, instanța apreciază că termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de dispozițiile art.3 din D. nr.167/1958 era împlinit la data promovării prezentei acțiuni, motiv pentru care va admite excepția și va respinge capătul de cerere privind daunele morale, dreptul la acțiune fiind prescris.
Constatarea caracterului politic al condamnărilor
În ceea ce privește constatarea caracterului politic al condamnărilor și măsurilor administrative, instanța reține că prin hotărârea penală nr.771/1952a T. Capitalei RPR defunctul D. I. a fost condamnat la 20 de ani de muncă silnică, pentru infracțiunea prevăzută de art.3 lit. a din L. nr.291/1947.
Prin decizia penală nr.1451/1953 a T. Capitalei RPR s-a dispus anularea hotărârii penale nr.771/1952, iar prin decizia penală a aceluiași tribunal s-a dispus achitarea defunctului de faptele puse în sarcina sa prin rechizitoriul nr.13/1952 emis de P. C. C., pentru faptele prevăzute de art.3 lit. a și e din L. nr.291/1947, modificată prin D. nr.2..
Prin sentința din (...) a T. M. Teritorial Timișoara, în dosarul nr.605/1954 s-a dispus achitarea defunctului și scoaterea de sub puterea mandatului de arestare nr.318/1954 emis de P. G. a RPR, prin care a fost arestat preventiv pentru infracțiunile prevăzute de art. lit. c din D. nr.2. și D. nr.62/1954.
Prin sentința nr.49/1956 a T. M.e Teritorial Timișoara defunctul a fost condamnat la 8 ani detențiune grea pentru fapta de activitate intensă contra clasei muncitoare, prevăzută de art.193/1 C. pen.
Prin decizia nr.273/1956 a T. M. al Reg. 3 M.ă C. s-a admis recursul declarat de defunct, casarea sentinței menționate și trimiterea cauzei spre o nouă judecare la T. M. O.
Prin sentința nr.723/1956 a T. M. al Reg. 3 M.ă C. defunctul a fost achitat în privința infracțiunii de activitate intensă contra clasei muncitoare și mișcării revoluționare.
Prin decizia nr.11/1957 a T. S. C. - M. s-a admis recursul procuraturii și s-a dispus casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin sentința nr.1580/1957 a T. M. al Reg. 3 M.ă C. defunctul a fost achitat din nou.
Prin decizia nr.6. a T. S. - C. M. defunctul a fost condamnat la 5 ani detenție grea, pentru infracțiunea de activitate intensă contra clasei muncitoare, prevăzută de art.193/1 C., reținându-se totodată că executarea pedepsei a fost grațiată prin D. nr.421/1955.
Din actele comunicate de C. rezultă că anchetelor și a proceselor menționate mai sus defunctul a fost arestat preventiv în perioadele (...)-(...), (...)-(...), (...)-(...), (...)-(...).
De asemenea, din adresa nr.508/(...) a Universității V. Babeș din C. -
F. de științe juridice reiese că reclamanta I. Z.-S.-D. a fost exmatriculată din această facultate, datorită „situației"; sale. Prin ordinul nr.5823/1958
Rectoratul Institutului Medico Farmaceutic C. - F. de M. mama reclamantei M. I. A., defuncta M. A.-F.-L. a fost exmatriculată „pentru declarații false făcute cu ocazia concursului de admitere în facultate, acoperind trecutul necorespunzător al tatălui";.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.1, 3 și 4 din L. nr.2., „constituiecondamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a G. nr. 2. privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță aregimului comunist instaurat în R.ia, aprobată cu modificări și completări prin nr. 5., cu modificările și completările ulterioare. Caracterul politic al condamnărilor prevăzute la alin. (3) se constata de instanța judecătoreasca, in condițiile prevăzute la art. 4";.
Conform art.4 alin.2 din aceeași lege, "persoanele care au făcut obiectulunor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător";.
Raportat la stare de fapt descrisă mai sus și ținând cont de aceste dispoziții legale, instanța consideră întemeiată doar cererea reclamantelor privind constatarea caracterului politic al măsurii arestării preventive suferite de antecesorul lor în perioadele (...)-(...), (...)-(...), (...)-(...), (...)-(...), precum și al măsurilor exmatriculării reclamantei I. Z.-S.-D. și a antecesoarei reclamantei M. I. A., defuncta M. A.-F.-L..
Astfel, măsura arestării preventivă a fost luată în cursul proceselor în care defunctul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de activitate intensă contra clasei muncitoare, prevăzută de art.193¹ C., faptă care intră în categoria celor prevăzute de art.1 alin.2 din L. nr.2.. De asemenea, măsura administrativă a exmatriculării a fost luată strict pe considerentul că defunctul D. I. a fost anchetat și apoi condamnat pentru infracțiuni cu caracter politic.
Pe de altă parte, instanța va respinge capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării suferite prin decizia nr.6. a T. S. - C. M., deoarece potrivit art.1 alin.2 din L. nr.2. constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute de art.193¹ din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare, iar conform art.4 alin.1 din aceeași lege persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin.
(3).
În consecință, în condițiile în care condamnarea suferită de antecesorul reclamantelor întră în categoria celor care constituie de drept condamnări cu caracter politic, instanța constată că nu se impune constatarea acestui caracter, astfel încât urmează să respingă și acest capăt de cerere.
Cheltuielile de judecată
În baza dispozițiilor art.274 C. proc. civ. instanța va obliga pârâtul să achite reclamantei I. Z.-S.-D. suma de 1000 lei și reclamantei M. I. A. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial.
Instanța reține că, deși cererea reclamantelor pentru acordarea daunelor morale a fost respinsă ca prescrisă, la data formulării cererii erau în vigoare dispozițiile art.5 alin.1 lit. a din L. nr.2., în temeiul cărora acestea erau îndreptățite să solicite obligarea statului la plata acestor daune, însă în timpul procesului aceste dispoziții și-au încetat efectele juridice, ca urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate.
În consecință, instanța consideră că în cauză culpa procesuală aparține pârâtului S. R., care după ce a acordat dreptul reclamanților de a solicita acordarea daunelor morale, în cursul procesului și ulterior efectuării cheltuielilor privind procesul, a lipsit de efecte juridice dispozițiile legale prin care a instituit acest drept.
Î mpotriva acestei sentințe, au declarat în termen legal recurs, atât
reclamantele, cât și pârâtul.
Reclamantele au solicitat modificarea ei, în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului lor, acestea învederează că, din înscrisurile existente în dosarul C., rezultă că perioada arestării preventive datează din
29 octombrie 1951.
Greșit a respins instanța fondului capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al condamnării suferite prin decizia nr. 6. a
T. S. al RPR, întrucât legea nu interzice și nu exclude aceasta.
Acțiunea a fost greșit respinsă ca prescrisă, în condițiile în care măsurile reparatorii prevăzute de L. nr. 2. au doar caracter de complinire față de dispozițiile D. - lege nr. 1. și OUG nr. 2., iar reclamanta, oricum, nu a renunțat la invocarea dispozițiilor L. nr. 2., or acțiunile fundamentate pe această lege se prescriu într-un termen de 3 ani de la data intrării ei în vigoare, acest termen nefiind împlinit.
D. C. C. este aplicabilă, eventual, acțiunilor înregistrate după intrarea ei în vigoare, altminteri reclamantele ar fi discriminate în raport cu alte persoane car au înregistrat acțiuni în aceeași perioadă și au obținut hotărâri irevocabile, durata procesului nefiind la latitudinea părților.
Pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat modificaresentinței, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
În motivarea recursului său, pârâtul învederează că petitul privind constatarea caracterului politic al condamnării este inadmisibil, raportat la dispozițiile art. 111 C. pr. civ., având în vedere împrejurarea că reclamantele nu pot justifica un interes, măsura reținerii și cea a arestării preventive constituie măsuri penale și nu administrative, iar reclamantele au absolvit facultatea, astfel că nu subzistă afirmația lor că ar fi fost persecutat politic sub acest aspect. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța poate obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată doar în măsura în care acesta cade în pretenții.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate,
raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., ce constituie temeiul său în
drept, curtea apreci ază că acestea n u sunt fondate, din considerentele ce
urmează a fi expuse.
Astfel, referitor la constatarea caracterului politic al condamnării din recursul statului, raportat la motivele invocate de acesta, reclamantele au interes în constatarea caracterului politic al condamnării, neavând o acțiune în realizare, în condițiile în care, în urma pronunțării deciziei nr.
1358/2010 a C. C., nu mai pot solicita daune morale.
În măsura în care condamnarea ar fi din cele prevăzute de lege ca având un caracter politic, statul nu are interes să promoveze cale de atac, din moment ce oricum le-a recunoscut deja, fundamentul acordării cheltuielilor de judecată fiind altul. Oricum, recursul pârâtului nu se referă la această împrejurare.
Acesta este, însă, motivul pentru care recursul reclamantelor vizând constatarea caracterului politic al condamnării suferite prin 6. a T. S. al RPR este nefondat, întrucât, deși legea specială nu exclude și nu interzice aceasta, ele trebuie să justifice condițiile generale privind exercitarea acțiunii civile, inclusiv condiția interesului, rezultând din dispozițiile Codului de procedură civilă.
Cu privire la măsura exmatriculării, la care se referă recursul statului, faptul că reclamantele au absolvit în cele din urmă facultatea, una dintre ele la fără frecvență nu înlătură împrejurarea că au fost exmatriculate datorităconvingerilor politice ale antecesorului lor, reflectate în hotărâri penale de condamnare.
În ceea ce privește, însă, măsura reținerii și arestării preventive pentru săvârșirea unei fapte pentru care, în cele din urmă acesta nu a fost condamnat, dându-se ordonanța de clasare nr. 5. martie 1953, aceasta constă în executarea unor ordine privind deportarea unor evrei, faptă săvârșită în anul 1942, în calitate de lucrător în cadrul siguranței naționale sub un alt regim decât cel comunist, anterior datei de 6 martie 1945, așadar, nu poate fi considerată opoziție la regimul comunist, acest motiv de recurs al reclamantelor fiind nefondat, iar recursul statului, nevizând considerentele avute în vedere de instanță, nu va duce la modificarea hotărârii, motivul nefiind unul de ordine publică pentru a fi invocat de instanță din oficiu în temeiul art. 306 alin. 2 C. pr. civ..
Referitor la motivul vizând modul de soluționare a excepției prescripției extinctive, inițial, prin cererea de chemare în judecată, reclamantele și-au fundamentat acțiunea exclusiv pe dispozițiile legii speciale de reparație, respectiv art. 1 alin. 2 și art. 5 alin. 1 și 3 din L. nr. 2., pentru ca, ulterior, în urma pronunțării deciziei C. C. nr. 1358/2010, ce a lăsat fără temei legal cererea, declarând neconstituțional textul art. 5 alin. 1 lit. a din lege, să-și precizeze temeiul juridic, invocând dispozițiile legale arătate în cuprinsul recursului, raportat la care instanța de fond a invocat excepția prescripției extinctive.
În realitate, dispozițiile unei legi speciale pot fi invocate alături de cele cuprinse într-o lege generală doar în măsura în care legea generală completează legea specială, nu și în situația în care prevederile legii speciale înlătură prevederile legii generale, în aplicarea principiului specialia generalibus derogant.
În situația acțiunilor întemeiate pe dispozițiile L. nr. 2., avem de a face cu acțiuni în repararea unor daune produse de regimul comunist unor categorii de persoane, respectiv celor care au suferit condamnări politice în sensul legii speciale. Conform jurisprudenței C. Europene a Drepturilor Omului, invocată în decizia C. C., statul nu este obligat să repare astfel de prejudicii, dispozițiile convenției neimpunând statelor membre vreo obligație specifică de a repara nedreptățile sau daunele cauzate de predecesorii lor (adică de statele comuniste), iar, atunci când o fac, au o largă marjă de apreciere în stabilirea măsurilor specifice de implementare a politicilor sociale și economice, a condițiilor de acordare a despăgubirilor, acordarea daunelor morale persoanelor condamnate politic în perioada comunistă neconstituind o obligație legală a statului, care își are izvorul în trecut, statul acordând compensații în echitate, prin legi speciale, astfel încât nicio persoană nu poate avea un drept substanțial la despăgubiri pentru daune morale. Finalmente, Curtea Constituțională a apreciat că inclusiv recunoașterea condamnării produce o satisfacție de ordin moral, iar legile anterioare care au acordat o serie de drepturi persoanelor aflate în astfel de situații, reprezintă o despăgubire dreaptă, echitabilă, rezonabilă și proporțională cu gravitatea și suferințele produse prin condamnările sau măsurile administrative cu caracter politic.
Faptul că ultima lege specială de reparație a dat o definiție legală coerentă condamnărilor cu caracter politic nu înseamnă că obiectul ei diferă de cel al D. - lege nr. 1. și al celorlalte legi anterioare de reparație, sub aspectul persoanelor îndreptățite la reparație, acest aspect fiind reținut și în considerentele deciziei C. C..
Iată, așadar, că nu pot fi invocate dispozițiile generale ale Codului civil privind răspunderea civilă delictuală a statului pentru prejudiciile cauzate de predecesorul său, statul comunist, statul având posibilitatea, dar nu și obligația legală de a repara astfel de prejudicii prin adoptarea unor legi speciale, or legea specială ce a constituit fundamentul acțiunii reclamantului a fost declarată neconstituțională, dispozițiile dreptului comun neputând fi invocate, în condițiile în care acestea nu completează legea specială.
Oricum, prima instanță a ales să invoce și să soluționeze cu precădere excepția prescripției extinctive și nu excepția inadmisibilității acțiunii fundamentată pe dreptul comun, însă, din considerentele arătate deja, dispozițiile legii speciale nu pot fi combinate cu cele ale dreptului comun, deci nu poate fi invocată răspunderea civilă delictuală reglementată de codul civil și termenul de prescripție a dreptului la acțiune prevăzut de legea specială.
Termenul de prescripție prevăzut de legea specială ar putea fi considerat cel mult o cauză întrerupătoare a termenului de prescripție în sensul art. 16 alin. 1 lit. a din D. nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, fiind vorba de o recunoaștere a dreptului pretins, însă aceasta doar în măsura în care ar fi intervenit în cursul termenului de prescripție, ceea ce nu este cazul, termenul de prescripție începând să curgă cel târziu de la data adoptării D.-lege nr. 1., când statul a recunoscut anumite drepturi persoanelor condamnate politic și, în general, existența condamnărilor cu caracter politic.
Nu se poate reține încălcarea dreptului la un bun în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1, neexistând o speranță legitimă la plata daunelor morale. Aceasta, deoarece, deși, la un moment dat, acestea își aveau fundamentul într-un act normativ în vigoare, respectiv art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., așa cum a reținut Curtea Constituțională în decizia nr. 1358/(...), a existat un alt act normativ, respectiv D.-lege nr. 1., în temeiul căruia puteau fi solicitate astfel de despăgubiri, text ce a rămas în vigoare, motivul admiterii excepției de neconstituționalitate fiind, în principal, paralelismul legislativ. Nu a existat nici o jurisprudență constantă în sensul acordării acestora și stabilirii unor criterii pentru cuantificarea lor, instanțele confruntându-se recent cu astfel de acțiuni raportat la data intrării în vigoare a actului normativ ce a constituit la un moment dat fundamentul lor.
Tocmai de aceea, nu se pune nici problema unei eventuale discriminări, în sensul Protocolului nr. 12, respectiv a aplicării unui tratament juridic inegal unor persoane aflate în situații juridice identice, cu referire la cei care aveau acțiuni pe rol exercitate în același interval, tocmai pentru că nu a existat timpul necesar cristalizării unei jurisprudențe în temeiul unor hotărâri irevocabile.
Strict referitor la aplicarea deciziei C. C., excepția de neconstituționalitate a unei legi sau a unei ordonanțe ori a unei dispoziții din acestea poate fi ridicată, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 și 2 din L. nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în orice faz ă a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, cu condiția ca dispozițiile respective să aibă legătură cu soluționarea cauzei, iar admiterea ei lasă fără suport legal, nu doar acțiunea civilă în justiție, ci și hotărârea judecătorească fundamentată în drept pe dispoziția declarată neconstituțională, în măsura în care ar fi fost pronunțată o astfel de hotărâre anterior admiterii excepției, iar cauza s-ar afla în curs de soluționare în căile de atac de reformare.
În ceea ce privește motivul din recursul statului referitor la cheltuielile de judecată, acesta nu este fondat, întrucât, la data înregistrării cererii de chemare în judecată, exista un text de lege care conferea dreptul reclamantelor de a exercita prezenta acțiune, textul fiind declarat neconstituțional pe parcursul procesului și ieșind din vigoare ulterior, astfel că statul este în culpă, pentru că a adoptat un text de lege neconstituțional și a determinat înregistrarea unor acțiuni în justiție, cauzând cheltuieli de judecată unor persoane care nu sunt, astfel, în culpă pentru declanșarea proceselor, fiind obligat, în consecință, să le dezdăuneze.
Așadar, temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecată îl constituie faptul că nu reclamantul, ci pârâtul este în culpă pentru declanșarea procesului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantele I. Z.-S.-D. și M. I. A. și pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. a F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 267 din (...) a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER ANA I. A. C. A. A. C. S. D. G.
Red. CAA dact. GC
2 ex/(...)
Jud. primă instanță: D. I. T.
| ← Decizia civilă nr. 5038/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2488/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
