Decizia civilă nr. 64/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA Civilă, de M. și A. S., pentru Minori și Familie
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 64/A/2011
Ședința publică din 21 ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-D. C.
JUDECĂTOR: M.-C. V. GREFIER : A. B.
P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ reprezentat prin
PROCUROR : A.IA S.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat prin D. G. a F. P. a J. S., împotriva sentinței civile nr. 4716 din 1 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanții B. T., C. S., P. V. și M. ANA, având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de d-na procuror S. A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul este declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatului reclamant B. T. și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru
și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 14 ianuarie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanții B. T., C. S., P. V. și M. Ana, au depus la dosar recurs, (filele 16-22).
La data de 18 ianuarie 2011, pârâtul apelant S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice reprezentat prin D. G. a F. P. a J. S. a depus la dosar, prin fax, concluzii scrise prin care solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și în consecință respingerea acțiunii reclamanților, precum și judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 al.2 cod procedură civilă.
Instanța, având în vedere că prin motivele de apel s-a invocat faptul că la judecarea cauzei pe fond în prima instanță, nu a participat reprezentantul
P.ui de pe lângă Tribunalul Sălaj, pune în discuție acest aspect, raportat la faptul că din încheierea de ședință aflată la fila 102 din dosarul de fond, nu reiese faptul că a participat reprezentantul P.ui la ședința de judecată.
Reprezentantul P.ui arată că acțiunea reclamanților este întemeiată pe prev. art. 5 al. 1 lit. a din L. nr. 2., fiind doar o cerere pentru acordarea de despăgubiri, nu este obligatorie participarea procurorului la ședința de judecată.
Instanța pune în discuție recalificarea căii de atac promovată de reclamanții B. T., C. S., P. V. și M. Ana din recurs în apel.
Reprezentantul P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită recalificarea căii de atac formulată de reclamanți din recurs în apel, raportat la prevederile art. 282 ind. 1 cod procedură civilă.
Instanța, în conformitate cu prevederile art. 282 ind. 1 cod procedură civilă, recalifică calea de atac promovată de reclamanții B. T., C. S., P. V. și M. Ana din recurs în apel.
Reprezentantul P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța constată că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului formulat în cauză.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea apelului formulat de reclamanți ca nefondat și admiterea apelului formulat de pârâtul apelant S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin D. G. a F. P. a J. S., schimbarea în tot a sentinței civile atacate și în consecință respingerea acțiunii reclamanților.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4716 din 1 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a admis în parte acțiunea reclamanților B. T., C. S., P. V., și M. Ana, împotriva pârâtului S. R. prin M. E. Și F., pe care l-a obligat la câte 1250 E. daune morale, către reclamanți.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. a) din L. nr. 2., astfel cum a fost modificată prin O. de U. nr. 62 din 30 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 446 din 1 iulie 2010, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a acestei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, în cuantum de până la: 1) 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic; 2) 5.000 de euro pentru soțul/. și descendenții de gradul I; 3) 2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea.
Instanța a reținut că reclamanții au calitatea de beneficiari ai legii reparatorii aflată în discuție, deoarece sunt descendenți de gradul I a-i persoanei condamnate, def. B. G., astfel că acțiunea lor este în principiu admisibilă.
În ce privește fondul cauzei dedusă judecății, starea de fapt invocată de reclamanți a rezultat din actele depuse la dosar iar potrivit art.1 alin. (2) constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute în: a) art. 185-187, 190, 191, 193^1, 194, 194^1-
194^4, 196^1, 197, 207-209, 209^1-209^4, 210-218, 218^1, 219-222, 224,
225, 227, 227^1, 228, 228^1, 229, 230, 231^1, 258-261, 267, 268^7,
268^8, 268^12, 268^14, 268^29, 268^30, art. 284 ultimul alineat, art. 323-
329, 349, 350 și 578^6 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul
Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare, așa încât caracterul politic al unor astfel de condamnări nu mai trebuie dovedit.
Cât privește stabilirea cuantumului despăgubirilor sub formă de daune morale, prin prisma criteriilor enumerate la art.5 alin.11 din L. instanța aapreciat că raportat la perioada detenției antecesorului reclamanților, acestea ar trebui acordate întru-un cuantum mult mai mare de 5000 de euro, limita maximă prevăzută de lege, așa încât în speță aceste criterii sunt practic fără aplicabilitate. Referitor la celelalte capete de cerere formulate de reclamanții C. S., P. V. și M. Ana (prin acțiuni separate, conexate la prezentul dosar, pentru mai buna administrare a actului de justiție) acestea reprezintă despăgubiri materiale pentru prejudiciul creat prin plata cheltuielilor judiciare la care a fost obligat condamnatul politic B. G.. Asemenea despăgubiri nu sunt însă prevăzute de L. nr.2. acestea referindu-se exclusiv la ";. valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile L. nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale L. nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare";(art.5 alin. 1 lit.b). Față de aceste aspecte, tribunalul a admis în parte acțiunea reclamanților B. T., C. S., P. V. și M. A. Instanța a apreciat că în această categorie de litigii nu pot fi pretinse cheltuieli de judecată deoarece S. R. nu se află în culpă procesuală ci dimpotrivă, a înțeles să acorde măsuri reparatorii pentru aceste categorii de persoane dacă sunt îndeplinite cerințele legale, lăsând în sarcina instanțelor să stabilească întinderea acestora. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal reclamanții, iar pârâtul a promovat apel. La termenul de judecată din (...) calea de atac promovată de către reclamanți a fost recalificată, ca fiind apel. Prin apelul promovat de reclamanți, s-a solicitat schimbarea hotărârii primei instanțe, în sensul admiterii acțiunii și acordării de despăgubiri pentru daunele morale suferite de antecesorul lor în cuantumul solicitat prin acțiunea introductivă și de despăgubiri materiale reprezentând cuantumul cheltuielilor de judecată plătite de antecesorul reclamanților. Totodată s-a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată atât în fond, cât și în apel. În motivarea apelului, reclamanții au invocat următoarele: Privitor la cuantumul despăgubirilor reprezentând daune morale, reclamanții au arătat că limitarea cuantumului acestor despăgubiri prin OUG nr. 6. a fost declarată ca neconstituțională prin decizia nr. 1354/(...) a C. C.. Reclamanții au făcut referire critică la decizia C. C. nr. 1358/(...), apreciind că aceasta este expresia unei presiuni politice făcute asupra C. C., în urma căreia aceasta a avut un derapaj de la principiile morale ale dreptului. Privitor la despăgubirile reprezentând daune materiale, reclamanții au invocat dispozițiile art. 5 alin. 1 pct. b din L. nr. 2., arătând că o interpretare strictă a acestui text de lege vine în conflict cu spiritul acestei legi. Cheltuielile de judecată la care condamnatul politic a fost obligat prin hotărârea de condamnare poate fi asimilată în spiritul legii cu sintagma „.ul valorii bunurilor confiscate";. Suma de bani plătită cu titlu de cheltuieli de judecată a operat ca o confiscare a resurselor din patrimoniul condamnatului. În privința cheltuielilor de judecată, reclamanții au arătat că instanța trebuia să le acorde, pârâtul fiind în culpă procesuală. Prin apelul promovat de pârât, s-a solicitat schimbarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii ca nefondate, invocându-se următoarele motive: Nu s-a făcut nicio dovadă a daunelor morale suferite de către reclamanți, cel care a suferit condamnarea cu caracter politic fiind tatăl reclamanților. Instanța de judecată a omis să constate caracterul politic al condamnării, situație în care nu puteau fi acordate despăgubiri. Hotărârea s-a dat cu încălcarea prev. art. 4 alin. 3 , 5 din L. nr. 2., în sensul că judecarea cauzei s-a făcut fără participarea procurorului, deși aceasta era obligatorie. Modul de cuantificare al despăgubirilor nu a fost indicat. Despăgubirile pentru daunele morale trebuie să fie drepte, echitabile, rezonabile și proporționale cu gravitatea și suferințele produse prin aceste condamnări sau măsuri administrative. Curtea Constituțională prin decizia nr. 1. a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., pârâtul evocând în motivele de apel o parte din considerentele ce au stat la baza pronunțării acestei decizii. Analizând apelurile formulate prin prisma motivelor invocate, curtea constată că cel promovat de reclamanți este nefondat, urmând a fi respins, iar cel promovat de către pârât este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente: 1. A.ul reclamanților: Criticile vizând neacordarea integrală a daunelor morale solicitate prin acțiune sunt nefondate, prin prisma celor statuate prin decizia nr. 1. a C. C., prin care admițându-se excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., practic s-a înlăturat din legislație temeiul de drept pe care reclamanții și-au fundamentat această pretenție. Acest aspect urmează să fie dezbătut pe larg cu ocazia analizării apelului promovat de către pârât. Critica vizând greșita neacordare a daunelor materiale nu este fondată nici ea. Daunele materiale pretinse de către reclamanții C. S., P. V. și M. Ana sunt reprezentate de prejudiciul material suferit de antecesorul lor, B. G., constând în cheltuielile de judecată la plata cărora acesta a fost obligat prin sentința penală de condamnare nr. 761/(...) a T.ui Militar C. - 1000 lei cheltuieli de judecată. Prin acțiunile promovate, cele trei reclamante au solicitat fiecare câte 1/3 din echivalentul valoric cheltuielilor de judecată de 1000 lei plătite în anul 1951, actualizate, precum și dobânda legală pentru această sumă de la data plății (anul 1951) până la data promovării acțiunii. Analizând textul legal pe care reclamantele și-au fundamentat această pretenție, art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 2., curtea constată că în mod corect prima instanță a stabilit că daunele materiale pretinse nu se încadrează în textul legal menționat. Potrivit acestei prevederi, este reglementată acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative. Este de notorietate faptul că, în urma condamnărilor politice pronunțate după instaurarea regimului comunist, persoanelor condamnate li se confisca parțial sau în cele mai multe cazuri total întreaga avere. Cu ocazia aplicării măsurii confiscării, se încheia un proces verbal în care erau enumerate toate bunurile supuse acestei măsuri. Legiuitorul, intenționând prin dispozițiile L. nr. 2. să repare cât mai plenar prejudiciile suferite de persoanele condamnate politic, a reglementat și acordarea daunelor materiale reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate. Analizând concret situația antecesorului reclamanților, reiese că prin sentința penală nr. 761/(...) a T.ui Militar C., acesta a fost condamnat la 6 ani închisoare corecțională și 2 ani interdicție corporală, fără a se dispune în privința sa măsura confiscării unor bunuri. Este adevărat că prin hotărârea de condamnare a fost obligat la 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea statului, însă, contrar susținerilor reclamanților, cheltuielile de judecată nu pot fi asimilate noțiunii de „. al valorii bunurilor confiscate";. O astfel de interpretare ar excede atât literei, cât și spiritului legii, în condițiile în care legiuitorul a înțeles să limiteze acordarea despăgubirilor materiale la contravaloarea bunurilor ce au fost confiscate în urma condamnării politice. Sumele de bani plătite cu titlu de cheltuieli de judecată nu pot fi nici într-un caz asimilate cu bunuri confiscate, astfel încât dispoziția primei instanțe de respingere a acestei solicitări este legală și temeinică. În ce privește critica vizând neacordarea cheltuieli de judecată, nici aceasta nu este fondată, întrucât chiar dacă pârâtului i se poate reține o culpă în ocazionarea prezentului litigiu, prin însuși faptul emiterii unei dispoziții normative care ulterior a fost declarată ca neconstituțională, reclamanții nu au făcut dovada acestor cheltuieli în condițiile art. 1169 alin. 1 C. civil, în niciunul din cele patru dosare conexate nefiind depusă la dosar chitanța ce atestă plata onorariului avocațial și cuantumul acestuia. Pentru toate aceste considerente, în baza art. 296 Cod proc.civ., apelul reclamanților va fi respins în totalitate, ca nefondat. 2. A.ul pârâtului, urmează a fi admis pentru următoareleconsiderente: Acțiunea privind obligarea pârâtului la acordarea despăgubirilor morale în urma condamnării suferite de antecesorul reclamanților s-a întemeiat pe prevederile art. 5 alin. 1 lit. a Teza I din L. nr. 2.. Această dispoziție a fost declarată ca neconstituțională prin decizia nr. 1358/(...) a C. C., reținându-se în considerentele deciziei următoarele: Cu privire la constituționalitatea procesului legislativ de adoptare a L. nr. 2., legea privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora face parte din categoria legilor organice și nu a fost supusă controlului de constituționalitate a priori conform art. 146 lit. a din Constituție. Cu ocazia examinării criticilor de neconstituționalitate a dispoziției legale menționate, Curtea Constituțională a reținut următoarele: Legiuitorul român a acordat o atenție deosebită reglementărilor referitoare la reparațiile pentru suferințele cauzate de regimul comunist din perioada (...) - (...), având în vedere voința noului stat democratic instaurat în decembrie 1989, de a recunoaște și de a condamna aceste fapte. Au fost inițiate și adoptate reglementări privind restituirea bunurilor preluate abuziv și în măsura în care acest lucru nu mai este posibil, acordarea de compensații pentru acestea, reabilitarea celor condamnați din motive politice și acordarea de indemnizații și despăgubiri pentru daunele morale suferite, precum și de alte drepturi. Aceste reglementări adoptate au ținut seama de rezoluțiile A. P. a CE nr. 1. și 1.. În materia restituirilor au fost adoptate L. nr. 18/1991, L. nr. 169/1997, L. nr. 1/2000, L. nr. 112/1995, L. nr. 10/2001, L. nr. 247/2005. Cetățenii aparținând minorităților naționale au beneficiat de reglementări speciale în materia restituirii proprietăților, potrivit OUG nr. 83/1999. În ceea ce privește reabilitarea persoanelor condamnate din motive politice prin OUG nr. 2., s-a recunoscut calitatea de luptător în R. anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse, din motive politice, unor măsuri administrative abuzive în perioada (...) - (...). În materia acordării altor drepturi persoanelor persecutate de regimul comunist s-a constatat că există o serie de acte normative cu caracter reparatoriu pentru anumite categorii de persoane care au avut de suferit atât din punct de vedere moral, cât și social, ca urmare a persecuției politice la care au fost supuse în regimul comunist: D.-L. nr. 1., OUG nr. 2., precum și prevederile L. nr. 2., actul normativ care conține reglementarea ce a făcut obiectul excepției de neconstituționalitate. C. a constatat că scopul acordării de despăgubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate în perioada comunistă este de a produce o satisfacție de ordin moral, prin însăși recunoașterea și condamnarea măsurii contrare drepturilor omului. Evocând practica C.E.D.O. în materie și o hotărâre a C. C. a Ungariei, curtea a constatat că, a fortiori, nu se poate concluziona că în materia despăgubirilor pentru daunele morale suferite de foștii deținuți politici în perioada comunistă ar exista vreo obligație a statului de a le acorda, și cu toate acestea, legiuitorul român de după (...) a adoptat două acte normative având acest scop - D.-L. nr. 1. și L. nr. 2.. Analizând prevederile actelor normative incidente în materia despăgubirilor pentru daune morale suferite de persoanele persecutate din motive politice în perioada comunistă, curtea a constatat că există două norme juridice - art. 4 din D.-L. nr. 1. și art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2. - cu aceeași finalitate și anume, acordarea unor sume de bani persoanelor persecutate din motive politice de dictatura comunistă, precum și celor deportate ori ținute în prizonierat. Recunoașterea dreptului de a beneficia de despăgubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate de regimul comunist și moștenitorilor de gradul II încalcă, de asemenea, principiul echității și dreptății. Invocând în conținutul deciziei elemente de comparație cu legislația în materie adoptată de alte state din fostul bloc comunist (Bulgaria, Cehia, Lituania), precum și decizii din jurisprudența C. E.pene a D. O., potrivit cărora în baza art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., persoanele în cauză nu au o „speranță legitimă"; în obținerea despăgubirilor morale, curtea a constatat că acordarea acestor despăgubiri pentru daunele morale suferite de foștii deținuți politici contravine art. 1 alin. 3 din L. fundamentală privind statul de drept, democratic și social, în care dreptatea este valoarea supremă. Existența celor două reglementări paralele încalcă principiul unicității reglementării în materii prev. de art. 14 din L. nr. 24/2000 și cel al evitării paralelismelor instituit prin art. 16 din același act normativ. Pentru toate aceste considerente, prin decizia nr. 1., Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a, Teza I din L. nr. 2., constatând că acestea sunt neconstituționale. Din ansamblul considerentelor expuse de Curtea Constituțională, reiese încă o dată incapacitatea S.ui R. de a pune ordine în sistemul său legislativ (sancționată de C. E. a D. O. în cauza Faimblat împotriva R.iei), precum și incertitudinea juridică generală generată de lipsa de claritate și de coerență a legislației aplicabile, sancționată de C. E. a D. O. în cauza Păduraru împotriva R.iei, ceea ce denotă culpa exclusivă a S.ui R. în adoptarea textului legal declarat ulterior neconstituțional. Acest act normativ a generat un număr considerabil de litigii pe rolul instanțelor, soluționate într-o anumită manieră, prin prisma prevederilor sale de la momentul soluționării fiecărei cauze. Admiterea excepției de neconstituționalitate a dispoziției pe care persoanele în cauză și-au fundamentat pretențiile, în timp ce litigiile sunt pendinte, coroborat cu lipsa intervenției Parlamentului (art. 31 alin. 3 din L. nr. 47/1992), are ca și consecință lipsirea de fundament juridic a tuturor acțiunilor întemeiate pe art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., această prevedere încetându-și efectele judiciare. Potrivit art. 31 alin. 1 din L. nr. 47/1992, decizia prin care s-a constatat neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, este definitivă și obligatorie. În lipsa existenței temeiului legal ce instituia dreptul persoanelor îndreptățite la despăgubiri morale, rezultă că o acțiune nu poate fi întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 C.civil. Cât timp nu există obligația reparării rezultă că o acțiune nu poate fi întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 Cod civil, ci doar pe dispozițiile unei legi speciale care are semnificația acordării benevole a despăgubirilor de către stat, potrivit practicii C. E.pene a D. O., în sensul celor de mai sus. În prezent, nu mai există dispoziții în dreptul intern sau în dreptul internațional care să se poată constitui în temei al acțiunii. În ce privește prezenta cauză, mai trebuie analizat dacă, având în vedere dispozițiile L. nr. 2. pe perioada cât au fost în vigoare până la declararea lor ca neconstituționale prin decizia nr. 1., reclamanții aveau un bun sau o speranță legitimă la acesta, potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1, în sensul jurisprudenței C. E.pene a D. O., mai ales că reclamanții dețin și o hotărâre de primă instanță pronunțată în temeiul acestui act normativ. Această analiză este necesară pentru a stabili dacă având o speranță legitimă, reclamanților li s-ar cuveni despăgubiri, chiar în condițiile dispariției suportului legal, apelând la dispozițiile art. 1 din Protocolul 1. În ipoteza în care reclamanții ar fi obținut o hotărâre irevocabilă anterior declarării ca neconstituționale a temeiului legal pe care și-au fundamentat acțiunea, prin care li s-ar fi acordat despăgubiri în temeiul L. nr. 2., rezultă că reclamanții aveau cel puțin o speranță legitimă la obținerea unui bun, anterior pronunțării deciziei C. C.. Cu privire la această speranță legitimă trebuie constat că există o ingerință care era legitimă din partea statului, ingerință care constă în chiar declararea ca neconstituționale a dispozițiilor legale care au oferit însăși speranța legitimă, procedura de constatare a neconstituționalității fiind necesară într-o societate democratică, fiind și predictibilă de altfel. După cum s-a arătat anterior, există însă, în mod mai mult decât evident o culpă a legiuitorului care a bulversat din nou sistemul judiciar prin edictarea unui act normativ ce a fost declarat neconstituțional și a născut pentru persoanele ce au formulat acțiuni doar speranțe care s-au dovedit nefondate prin declararea ca neconstituționale a dispozițiilor legale. Motivul vizând nelegalitatea hotărârii pentru motivul neparticipării procurorului la judecarea cauzei în fața primei instanțe nu este fondat, întrucât potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 5 din L. nr. 2. obligativitatea acestei participări există în ipoteza în care se solicită constatarea caracterului politic al condamnării, în prezentul dosar un astfel de petit nefiind formulat. Pentru aceste considerente, în baza art. 296 Cod proc.civ., apelul pârâtului va fi admis. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L., D E C I D E : Respinge apelul reclamanților B. T., C. S., P. V. și M. A. Admite apelul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE pentru S. R. împotriva sentinței civile nr. 4716 din 1 octombrie 2010 a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...) pe care o schimbă în tot în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții B. T., C. S., P. V. și M. A. Decizia este definitivă și executorie. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Dată și pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER I. D. C. M. C. V. A. B. Red. MV dact. GC; 9 ex/(...) Jud.primă instanță: S. M.
| ← Decizia civilă nr. 2890/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4836/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
