Decizia civilă nr. 29/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 29/A/2011
Ședința publică din 20 ianuarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: A. A. C. GREFIER : C. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții T. L. și H. N. M., precum și apelul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-PRIN D. împotriva sentinței civile nr. 739 din 16 septembrie 2010 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimatul P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare, se prezintă reclamanta apelantă T. L., personal, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul este scutit de plata taxei judiciare și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, la data de 4 ianuarie 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului apelant S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, o completare la motivele de apel și întâmpinare la apelul declarat de către reclamanți.
La data de 18 ianuarie 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului apelant, o completare a motivelor de apel, prin care solicită judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C. proc. civ.
Se comunică un exemplar din aceste înscrisuri cu reclamanta apelantă.
Pentru a da posibilitatea reclamantei apelant să studieze înscrisurile comunicate la acest termen, se lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, se prezintă reclamanta apelantă T. L., personal, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Reclamanta apelantă arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Reclamanta apelantă solicită admiterea apelului ei, astfel cum a fost formulat, pentru motivele invocate prin memoriul de apel, pe care îl susține în totalitate. Solicită respingerea apelului declarat de către pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea apelului declarat de către pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având în vedere că, prin deciziile C. C. nr. 1. octombrie 2010 și 1. octombrie 2010, s-a constatat neconstituționalitate prevederilor legale ce constituie temeiul juridic al acțiunii, astfel că acțiunea a rămas fără un fundament legal care să permită instanței acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
În ce privește apelul declarat de către reclamanții apelanți solicită respingerea acestuia ca nefondat.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 739 din 16 septembrie 2010 a T. C., a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții T. L. (născută H.) și H. N.-M. împotriva pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, pârâtul fiind obligat să achite reclamanților echivalentul în lei la data plății a sumei de câte 5.000 E., pentru fiecare, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea politică aplicată defunctului H. A. prin S. nr.430/1954, pronunțată în dosarul nr.443/1954 al T. M. Teritorial Oradea.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, prin sentința nr. 430/(...) pronunțată în dosarul nr. 443/1954 al T. M. Teritorial Oradea, rămasă definitivă prin decizia nr.1967/1954 a T. M. pentru unitățile MAI, defunctul H. A. a fost condamnat la 1 an închisoare corecțională, pentru delictul de favorizare de infractori prevăzut de art. 284 alin. ultim, comb. cu art. 209 partea II C. penal.
S-a reținut că defunctul, „începând cu luna noiembrie 1949, i-a legătura cu fugarii P. N., P. L. și P. V., care erau găzduiți și alimentați de tatăl său, în care timp inculpatul le predă și el alimente acestor fugari, iar după ce acești fugari pleacă de la domiciliul tatălui său și ascund în pădurea satului P., inculpatul H. A. continuă a le aduce alimente pe care i le dădea tatăl său H. Iacob";.
Din actele comunicate de C., rezultă că defunctul a executat pedeapsa în perioada (...) -(...).
Conform actelor de stare civilă depuse la dosar, H. A. a decedat la data de (...), reclamanții T. L. și H. N.-M. fiind copiii săi.
Prin hotărârea nr. 1297/(...) a Comisiei pentru aplicarea D.ui-lege nr.
1. C., s-a acordat defunctului o indemnizație lunară de 200 lei .
Potrivit art.1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 221/2009, și art. 5 alin. 1 lit. a și alin. 1¹ din lege, astfel cum a fost modificat prin OUG 6., instanța a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la repararea prejudiciului moral suferit prin condamnarea politică aplicată antecesorului lor, apreciind că suma maximă de câte 5.000 euro reprezintă o reparație echitabilă pentru suferințele produse defunctului ca urmare a condamnării sale politice.
Î mpotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal apel re clamanții
și pârâtul.
Reclamanții au solicitat schimbarea ei, în sensul majorării cuantumului daunelor morale acordate pentru fiecare dintre ei de la 5000 E. la 500.000
E., pe motiv că daunele morale nu au fost cauzate doar antecesorului reclamanților și nu se datorează doar pentru un an de detenție într-o colonie penitenciară, repercusiunile acestei condamnării fiind suferite atât de defunct, cât și de întreaga familie, o perioadă de peste 40 de ani, iar ordonanța de limitare a cuantumului daunelor morale a fost declarată neconstituțională.
Pârâtul S. român prin M., F. P., prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului reclamanților ca nefondat și, ca urmare a admiterii apelului pârâtului, schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea apelului său, pârâtul învederează că, prin decizia nr.
1358/(...), Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prev. art. 5 alin. 1 lit. a Teza I din Legea nr. 221/2009, dispozițiile declarate ca fiind neconstituționale încetându-și efectele după expirarea termenului de 45 de zile în care legiuitorul putea să pună de acord prevederile declarate neconstituționale cu dispozițiile constituției.
Reclamanții nu au depus întâmpinare la apelul pârâtului, reclamanta prezentă în fața instanței solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Analizând apelurile formulate prin prisma motivelor invocate, raportat
la dispozițiile art. 292 alin. 1 și 295 alin. 1 Cod proc.civ., curtea apreciazăcă cel al reclamanților este nefondat, iar cel al pârâtului este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, suportul acordării daunelor morale îl constituie dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, așa cum acestea au fost modificate prin OUG nr. 6., or aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale prin decizia C. C. nr. 1358/(...), publicată în Monitorul Oficial nr. 761/(...), dată de la care s-a împlinit termenul de 45 de zile prev. de art. 147 din Constituția României în interiorul căruia Parlamentul sau Guvernul puteau să pună de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, astfel că dispoziția legală ce constituie fundamentul juridic al acțiunii și-a încetat efectele juridice.
Nu se pune problema retroactivității legii civile în sensul art. 15 alin. 2 din Constituție, întrucât excepția de neconstituționalitate a fost admisă în cursul soluționării procesului și nu după ce hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă. Excepția de neconstituționalitate a unei legi sau a unei ordonanțe ori a unei dispoziții din acestea poate fi ridicată, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 și 2 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, cu condiția ca dispozițiile respective să aibă legătură cu soluționarea cauzei. Întrucât excepția de neconstituționalitate poate fi invocată și în căile de atac, admiterea ei lasă fără suport legal nu doar acțiunea civilă în justiție, ci și hotărârea judecătorească fundamentată în drept pe dispoziția declarată neconstituțională. În speță, o astfel de excepție nu a fost ridicată, însă a fost admisă într-un alt dosar, ceea ce a făcut inadmisibilă sesizarea C. C. înprezenta cauză, raportat la dispozițiile art. 29 alin. 3 din Legea nr.
47/1992, decizia C. nr. 1358/(...) fiind, însă, definitivă și obligatorie, conform art. 31 alin. 1 din același act normativ.
Nu se poate vorbi de încălcarea dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 paragraf 1 din Convenție, întrucât schimbarea în apel a sentinței pronunțate în primă instanță nu constituie o nerespectare a securității raporturilor juridice, raportat la jurisprudența C. E. a D. O., ea reținându-se doar pentru situațiile în care hotărâri judecătorești irevocabile au fost modificate prin căi extraordinare de atac ce nu se aflau la dispoziția părților din proces.
Nu se pune problema nici a încălcării dreptului la un bun în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1, neexistând o speranță legitimă la plata daunelor morale. Aceasta, deoarece, deși, la un moment dat, acestea își aveau fundamentul într-un act normativ în vigoare, respectiv art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, așa cum a reținut Curtea Constituțională în decizia nr. 1358/(...), a existat un alt act normativ, respectiv D.-lege nr. 1., în temeiul căruia puteau fi solicitate astfel de despăgubiri, text ce a rămas în vigoare, motivul admiterii excepției de neconstituționalitate fiind, în principal, paralelismul legislativ. Nu a existat nici o jurisprudență constată în sensul acordării acestora și stabilirii unor criterii pentru cuantificarea lor, instanțele confruntându-se recent cu astfel de acțiuni raportat la data intrării în vigoare a actului normativ ce a constituit la un moment dat fundamentul lor. Tocmai de aceea, nu se pune nici problema unei eventuale discriminări, în sensul Protocolului nr. 12, respectiv a aplicării unui tratament juridic inegal unor persoane aflate în situații juridice identice, cu referire la cei care aveau acțiuni pe rol exercitate în același interval, tocmai pentru că nu a existat timpul necesar cristalizării unei jurisprudențe în temeiul unor hotărâri irevocabile.
Raportat la aceste considerente, curtea apreciază că reclamații nu sunt îndreptățiți la acordarea unor daune morale pentru repararea prejudiciului suferit de antecesorul ei în urma condamnării cu caracter politic, motiv pentru care, în temeiul art. 296 Cod proc. civ., va respinge apelul lor si va admite apelul pârâtului și va schimba sentința apelată, în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Admite apelul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE C. împotriva sentinței civile nr. 739 din 16 septembrie 2010 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o schimbă, în sensul că respinge acțiunea exercitată de reclamanții T. L. și H. N. M. împotriva pârâtului S. român prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect daune morale în temeiul Legii nr. 221/2009..
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții T. L. și H. N. M. împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
ANA I. A. A. C.
C. B.
Red. CAA dact. GC
5 ex/(...)
Jud. primă instanță: D.I. T.
| ← Decizia civilă nr. 100/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2479/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
