Decizia civilă nr. 100/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI S.,
PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 100/A/2011
Ședința publică din 16 februarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTOR
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul M. I., împotriva sentinței civile nr. 976 din 16 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privindu-l și pe pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 2..
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta reclamantului- apelant M. I., avocat G. A., lipsă fiind rprezentantul pârâtului-intimat.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de doamna procuror S. A. Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 9 februarie
2011, reclamantul-apelant a depus la dosar, prin registratura instanței, memoriul cuprinzând motivele de apel.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta reclamantului-apelant susține apelul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia cu conseccința modificării în totalitate a sentinței apelate întrucât nu este legală, având în vedere că instanța de fond s-a pronunțat asupra acțiunii fără a aștepta să treacă intervalul de 45 de zile de la publicarea deciziei de neconstituționalitate, termen cu caracter imperativ prevăzut de art. 31 alin. 3 din L. nr. 47/1992, astfel că această atitudine trebuie sancționată.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea apelului ca nefondat, având în vedere că temeiul legal al acțiunii a fost declarat neconstituțional și practic nu mai există, iar acțiunea a fost respinsă de către instanța de fond întrucât nu s-a făcut dovada în mod clar și neechivoc a identității dintre persoana reclamantului și persoana condamnatului politic la care se face referire în actele existente la dosar.
C U R T E A,
Prin sentința civilă nr. 976 din 16 noiembrie 2010 a T.ui C., s-a respins acțiunea civilă intentată de reclamantul M. I., în contradictoriu cu pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect pretenții în baza Legii nr. 2..
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că în urma procesului-verbal nr. 171 emis de T. M. al R. a II-a M., M. I. a fost declarat culpabil și condamnat în lipsă la 2 luni închisoare corecțională în baza art. 329
Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de răspândire de știri false. Numele lui M. I. a fost înscris într-un tabel cu arestații din dosarul de anchetă nr. 15731 la data de (...).
Identitatea dintre reclamant și persoana despre care se face vorbire în aceste acte, nu este clară și neechivocă, întrucât nu există nicio mențiune cu privire la vârstă și rude. Adeverința emisă de Tribunalul Militar București a fost depusă în copie și nu poartă număr de înregistrare, iar referirea la dosarul nr. 5. nu a fost dovedită ca fiind reală.
Tototdată, temeiul de drept al acțiunii introductive de instanță, l-au constituit dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din L. nr. 2., care au fost declarate neconstituționale prin decizia C. C. nr. 1358 din (...).
Nici dispozițiile sau jurisprudența C. prin raportare la art. 1 din
Protocolul adițional nr. 1 la C. nu pot fi primite, deoarece reclamantul nu poate afirma existența unei speranțe legitime în acest sens, cu privire la dobândirea unui bun.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul M. I., solicitând modificarea ei ca nelegală.
În motivarea apelului, reclamantul a susținut că în mod nelegal prima instanță a trecut peste prevederile legale care stabileau modalitatea de procedură în situația declarării unor texte de lege ca fiind neconstituționale.
Față de prevederile art. 31 alin. (3) din L. nr. 47/1992, tribunalul era obligat să aștepte scurgerea termenului de 45 de zile de la publicarea deciziei C. C. nr.
1358/2010, pentru ca P. să pună dispozițiile declarate neconstituționale în acord cu Constituția.
Nu poate fi primită susținerea primei instanțe potrivit căreia dispozițiile sau jurisprudența C. nu pot fi primite în speță, întrucât reclamantul nu poate afirma existența unei speranțe legitime cu privire la dobândirea unui bun.
Este adevărat că C. permite statelor să aleagă dacă acordă daune morale și modalitatea în care înțelege să acorde aceste daune, însă odată adoptat un text de lege și nașterea unei speranțe legitime de obținere a unor despăgubiri în baza acestei legi, declararea ca neconstituțională a prevederilor legale din rațiuni economice și politice, poate fi considerată ca fiind contrară dispozițiilor comunitare.
În speță sunt incidente rezoluțiile Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr.1096 din anul 1996 care prevede că persoanelor condamnate pe criterii politice trebuie să li se acorde despăgubiri care să nu fie inferioare celor acordate persoanelor condamnate în prezent pe nedrept și nr. 1481 din 2006 privind necesitatea condamnării internaționale a crimelor regimurilor comuniste totalitare.
Declarația asupra Principiilor de B. ale Justiției privind Victimele
Infracțiunilor și ale Abuzului de P. adoptată de A. G. a O. prin R. nr. 4. din 29 noiembrie 1985, le cere statelor să faciliteze accesul la justiție și tratament echitabil victimelor pentru a obține restituiri, reparații, despăgubiri, compensații și asistență, aprecierea cuantumului despăgubirilor fiind de competența judecătorului, fără a se putea institui plafonări prin legi sau ordonanțe.
Potrivit art. 148 alin.(2) din Constituție, prevederile tratatelor UE au prioritate față de dispozițiile contrare din dreptul intern, iar alin. (4) al aceluiași articol prevede că autoritatea judecătorească garantează ducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. (2).
Instanța de fond era obligată să verifice dacă norma legală și intervenția legislativă încalcă sau nu normele comunitare, implicit respectarea drepturilor și libertăților fundamentale garantate de C., or este evident că prin intervențialegislativă a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, precum și speranța legitimă la dobândirea de despăgubiri pentru prejudiciile morale cauzate prin condamnarea nedreaptă.
În textul deciziilor C. C., s-au făcut trimiteri imprecise și incorente la D.-lege nr. 1., deoarece „indemnizația lunară"; prevăzută de decretul-lege constituie un
„drept de securitate socială";, se acordă prin decizie a direcției județene de specialitate a M. M. și P. S., se suportă de la bugetul de stat tot prin acest minister și se plătește de casele județene de pensii.
În consecință, acest drept de protecție socială nu are nicio legătură cu despăgubirile pentru prejudiciile morale care se plătesc de către Ministerul
Finanțelor Publice din fondurile pentru despăgubirile civile acordate prin hotărâri judecătorești.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Reclamantul M. I. și-a întemeiat acțiunea civilă introductivă de instanță pe dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din L. nr. 2., care la data pronunțării sentinței apelate, 16 noiembrie 2010, erau declarate neconstituționale prin decizia C. C. nr. 1358 din 21 octombrie 2010.
Plafonarea cuantumului despăgubirilor ce puteau fi acordate în temeiul art. 5 alin. (1) lit. a) din L. nr. 2., intervenită prin O. de urgență a G. nr. 6., nu mai este de actualitate, întrucât dispozițiile art. I pct. 1 și ale art. II din această ordonanță de urgență, au fost declarate neconstituționale prin decizia C. C. nr.
1354 din 20 octombrie 2010.
Referirile din considerentele celor două decizii ale C. C., la dispozițiile D.- lege nr. 1. care reglementează un „drept de securitate socială";, spre deosebire de L. nr. 2. care reglementează despăgubirile pentru prejudiciile morale cauzate prin condamnările cu caracter politic, nu pot fi cenzurate de instanța juecătorească de drept comun pe de o parte, iar pe de altă parte neacordându-se niciun fel de despăgubiri, în speță nici nu s-a pus problema diminuării cuantumului acestora cu indemnizația lunară acordată reclamantului în temeiul D.-lege nr. 1..
Soluționarea acțiunii de către prima instanță în răstimpul termenului de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin. (1) din Constituție și de art. 31 alin. (3) din L. nr.
47/1992, în care P. trebuia să pună de acord prevederile neconstituționale ale art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din L. nr. 2., nu a impietat asupra soluției pronunțate, deoarece organul legislativ nu și-a îndeplinit obligația constituțională nici până în prezent.
Prestația reprezentând despăgubirile în valoare de 25.000 euro pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a condamnării cu caracter politic, la care reclamantul a solicitat să fie obligat statul, a fost una rezultată dintr-o situație juridică legală, ce urma să aibă loc la finalul unei proceduri judiciare.
Prin urmare, reclamantul nu avea un „bun"; în sensul jurisprudenței C.
Europene a Drepturilor Omului, generate de aplicarea art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C., pe care trebuia să îl prezerve sau să îl confirme prin declanșarea procesului, ci doar posibilitatea de a-l dobândi printr-o hotărâre judecătorească pe care putea să o execute cel mai devreme după rămânerea ei definitivă.
Întrucât decizia C. C. nr. 1358 din (...) a intervenit anterior soluționării apelului, caracterul ei erga omnes se impune și în prezenta cauză, situație în care raportul juridic de obligație legală dintre stat și reclamant, a încetat.
Numai o creanță certă, lichidă și exigibilă poate fi considerată un „bun"; protejat prin dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C., dar reclamantul nu poate invoca nici măcar „. legitimă"; de a obține o indemnizare care să fie în sarcina S.ui Român.
Atunci când un interes patrimonial în discuție ar părea că aparține categoriei juridice de „., el nu poate fi considerat ca valoare patrimonială șiimplicit ca „. legitimă";, decât dacă are o bază suficientă în dreptul intern, sau care apare ca o pretenție ce se poate susține, altfel nu poate constitui o „. legitimă"; apărată de dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. (CEDH, 28 septembrie 2004, Kopecky c/Slovaquie, Recueil 2004).
Actualul drept intern, nu permite realizarea „speranței legimime"; ca valoare patriomonială, întrucât textul legal pe baza căruia reclamantul și-a întemeiat acțiunea, a fost declarat neconstituțional, anterior pronunțării unei hotărâri definitive și executorii.
Rezoluțiile nr. 1096/1996 și nr. 1481/2006 ale Adunării Parlamentare a
Consiliului Europei și Declarația asupra Principiilor de B. ale Justiției privind
Victimile Infracțiunilor și ale Abuzului de P. adoptată de A. G. a O. N. U. prin R. nr. 4. din 29 noiembrie 1985, sunt acte cu caracter general, or în speță S. Român a adoptat un act normativ privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, respectiv L. nr. 2., numai că după înregistrarea acțiunii reclamantului, dar înainte să se fi pronunțat o decizie definitivă și executorie în apel, care să poată fi pusă în executare, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi, pe care și-a întemeiat acțiunea, au fost declarate neconstituționale.
Având în vedere că motivele de apel nu sunt fondate, în baza art. 296 Cod proc.civilă, se va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul M. I. împotriva sentinței civile nr. 976 din 16 noiembrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER T.-A. N. T. D. M. T.
Red.TD:(...) Dact.CC:(...)
-5 ex.
| ← Decizia civilă nr. 44/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 29/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
