Decizia civilă nr. 2862/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2862/R/2011
Ședința publică din 7 septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTORI:
T. D. - președintele Secției civile
M.-C. V. T.-A. N.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R. P. M. F. F. - D. C., împotriva sentinței civile nr. 421 din 21 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul V. I. având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de doamna procuror S. A.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin memoriul de recurs, pârâtul a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
C., din oficiu, pune în discuția reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A.
C. o chestiune prealabilă, respectiv dacă se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare având în vedere că fondul cauzei a fost soluționat fără participarea reprezentantului M.ui P..
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. apreciază că în speță nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare întrucât potrivit prevederilor art. 4 alin. 5 din Legea nr. 221/2009, singurul care face referire la participarea procurorului la judecarea cauzelor de acest fel, este obligatorie doar în situația în care instanța a fost investită cu petitul de constatare a caracterului politic al condamnării sau al unor măsuri administrative. În speță, prin acțiune s-a solicitat obligarea pârâtului la acordarea de despăgubiri, astfel că prezența procurorului nu este obligatorie, iar participarea sa la judecarea recursului de azi este întemeiată pe prevederile art. 45 Cod procedură civilă și nu pe legea specială.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat, apreciind că se impune menținerea sentinței recurate, respectiv obligația pârâtului-recurent de a plăti cheltuieli de judecată reclamantului întrucât acțiunea a fost promovată înainte dedeclararea neconstituționalității temeiului juridic, situație în care se reține culpa statului.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 421 din 21 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată din oficiu de instanță, a fost respinsă ca fiind prescrisă acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul V. I., împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect despăgubiri morale, iar pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 800 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 1685/1949 a T.ui Militar C., pronunțată în dosarul nr.1452/1949 reclamantul V. I. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare corecțională, 2 ani de interdicție corecțională și confiscarea averii pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale prev. de art.209 pct.2 lit.aA,b,c,d,e C.pen.
Prin Deciziile nr.1354/2010 și nr.1358/2010 publicate în M.Of al R.iei nr.761 din 15 noiembrie 2010, Curtea Constituțională a R.iei a constatat că dispozițiile art I pct.1 și art.II din Ordonanța de urgență a G. nr.62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr.221/2009, precum și dispozițiile art.5 alin.1 lit.a teza întâi sunt neconstituționale. Reclamantul și-a precizat acțiunea și a arătat că solicită acordarea despăgubirilor în temeiul art. 998-
999 cod civil .
La termenul de judecată din data de (...) instanța a invocat din oficiu, excepția prescripției dreptului la acțiune, față de precizarea temeiului legal al cererii, respectiv raportat la incidența art.2, 5 din CEDO .
Conform art.3 din Decretul nr.167/1958 acțiunile patrimoniale sunt supuse termenului de prescriție de 3 ani.
T. a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru petitul de obligare a pârâtului la plata de despăgubiri, cu titlu de prejudiciu moral, cu consecința respingerii ca prescrisă a acțiunii.
În temeiul art. 274 C.P.Civ. tribunalul a obligat pârâtul care se află în culpă procesuală la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 800 lei.
Împotriva sentinței a declarat recurs S. R. prin Ministerul Finanțelor
Publice, solicitând admiterea recursului și schimbarea hotărârii atacate în parte, în sensul înlăturării din dispozitivul hotărârii recurate a obligației S.ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata cheltuielilor de judecatăîn sumă de 800 lei.
În motivarea recursului recurentul arată că instanța a reținut faptul că se impune acordarea cheltuielilor de judecată, deși cererea reclamantului pentru acordarea daunelor morale a fost respinsă ca prescrisă, deoarece ceea ce a general prezentul litigiu a fost apariția Legii nr. 221/2009, iar ulterior imposibilitatea acordării acestora a fost generată ca urmare a intervenției pârâtului S. R. în litigiu, prin invocarea și ulterior admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009, astfel că recurentul consideră că au fost încălcate prevederile art. 274 Cod proc.civ.
Deși prima instanță a invocat prevederile art. 5 alin. 1 lit.a din Legea nr. 221/2009 pentru obligarea S.ui R. la plata cheltuielilor de judecată, reclamantul și-a întemeiat temeiul de drept în ce privelte obligarea pârâtului la plata daunelor morale în sumă de 70.000 euro pe prevederile art. 3,5,8,9 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 2,5 C.E.D.O., Rezoluția APCE nr. 1096/1996 și nr. 1481/2006, astfel că în mod greși prima instanță l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Nici speranța legitimă a reclamantului nu poate justifica acordarea cheltuielilor de judecată, fiind invocată în acest sens Cauza Slavov vs Bulgaria.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 274 C.P.Civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. Din această dispoziție legală rezultă faptul că acordarea cheltuielilor de judecată se bazează pe culpa procesuală a părții care pierdut procesul. Deci cheltuielile de judecată sunt admisibile când o parte se află în culpă procesuală pentru declanșarea procesului și a căzut în pretenții( au fost admise cererile reclamantului). În cazul de față, aparent nu sunt îndeplinite ambele condiții, întrucât reclamantului i s-a respins acțiunea. Cu toate acestea în mod corect tribunalul a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată. Pârâtul S. R., prin intermediul puterii legiuitoare a edictat Legea nr. 221/2009, care prevede obligatoriu o procedură contencioasă în fața instanței de judecată care presupune și asistență juridică. Pe lângă speranțele pe care le-a generat acest act normativ pentru beneficiari, aceștia au suportat și cheltuielile generate de angajarea unor avocați pentru redactarea și susținerea acțiunilor. Respingerea acțiunilor de acordarea despăgubirilor nu s-a datorat faptului că aceste acțiuni au fost nefondate, ci datorită declarării neconstituționalității art. 5 al. 1 lit a din Legea nr. 221/2009.
Așadar culpa pentru respingerea acțiunilor aparține statului și nu reclamanților care în lipsa adoptării Legea nr. 221/2009 nu ar fi declanșat acest proces. Cum fundamentul acordării cheltuielilor de judecată este răspunderea civilă delictuală, curtea apreciază că în prezenta cauză pârâtul trebuie să răspundă pentru prejudiciul cauzat reclamantului, deoarece datorită atitudinii sale inconsecvente a avut loc acest proces.
Prin urmare, curtea constată că dispozițiile art. 274 C.P.Civ. au fost corect aplicate, nefiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.P.Civ.
În temeiul art. 312 C.P.Civ. curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 421 din 21 aprilie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 421 din 21 aprilie 2011 a
T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 septembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
T. D. M. C. V. T. A. N.
GREFIER M. T.
Red. T.A.N. dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: M.O. S.
| ← Decizia civilă nr. 2396/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 533/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
