Decizia civilă nr. 98/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 98/A/2011
Ședința publică din 16 februarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții V. D. și M. E., împotriva sentinței civile nr. 4714 din 1 octombrie 2010, pronunțată de
Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privindu-l și pe pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. S., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de doamna procuror S. A. Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 25 ianuarie 2011, pârâtul-intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului ca nefondat. Se comunică un exemplar din aceasta reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C.
C., constată că reclamanții V. D. și M. E., au declarat calea de atac ca fiind recurs, însă în urma verificărilor, având în vedere cuantumul despăgubirilor solicitate de aceștia care este de 100.000 euro, raportat la prevederile art. 2821 Cod procedură civilă, apreciază calea de atac ca fiind apelul, și nu recursul, cum din eroare a fost intitulată. Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. achiesează celor anterior arătate de către instanță. C., din oficiu, raportat la cererea de casare cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, formulată de către reclamanții-apelanți prin memoriul de apel, având în vedere că acțiunea a fost soluționată pe cale de excepție, respectiv a fost respinsă întrucât s-a apreciat că reclamanții nu au calitate procesuală activă, deoarece sunt rude de gradul III cu condamnatul politic V. A., pune în discuția reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. aplicabilitatea hotărârii C. C. nr. 1358/2010 prin care au fost declarate neconstituționale prevederile art. 5 lit. a din Legea nr. 2., împrejurare în care acțiunea introductivă este lipsită de temei juridic. Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că într-adevăr acțiunea a fost respinsă întrucât s-a apreciat că reclamanții nu au calitatea de persoane îndreptățite să solicite despăgubiri, însă din actele de starecivilă rezultă cu claritate că aceștia sunt rude de gradul II cu defunctul condamnat politic V. A. Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelului. Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea apelului declarat de reclamanți și în consecință modificarea în parte a hotărârii apelate, în sensul constatării că reclamanții sunt persoane îndreptățite să solicite despăgubiri. C. reține cauza în pronunțare. C U R T E A, Prin sentința civilă nr. 4714 din 1 octombrie 2010 a T.ui S., s-a respins ca nefondată acțiunea reclamanților M. E. și V. D., împotriva pârâtului S. R. prin M. E. ȘI F., având ca obiect obligarea la despăgubiri în temeiul L. nr. 2.. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanții au solicitat despăgubiri în sumă de 100.000 euro în temeiul L. nr. 2., în calitate de nepoți de fiu ai defunctului V. A., condamnat politic în perioada 1951-1956, la 6 ani muncă silnică și 3 ani degradare civică, pentru crima de uneltire contra ordinii sociale, în temeiul art. 209 pct. III și art. 157 Cod penal, prin sentința penală nr. 761 din 11 septembrie 1951 a T.ui Militar C. Potrivit art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 2., orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. Reclamanții sunt rude colaterale de gradul III cu persoana condamnată defunctul V. A., respectiv nepoți de frate, astfel că nu au calitate de beneficiari ai L. nr. 2.. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții V. D. și M. E., solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, cu cheltuieli de judecată. În motivarea apelului, reclamanții au susținut că prima instanță a respins acțiunea în baza excepției lipsei calității procesuale active, întrucât ar fi rude de gradul III cu defunctul condamnat politic V. A. Instanța a ajuns la această concluzie, analizând afirmațiile nefericite și ale reclamanților din cererea de chemare în judecată, afirmații care rețin că aceștia sunt nepot, respectiv nepoată de tată. În realitate însă, reclamanții sunt nepoți pe linie paternă a defunctului V. A., deci rude de gradul al II-lea: reclamantul V. D. este fiul lui V. T. care este fiul lui V. A., iar reclamanta M. E. este fiica lui V. T. care este fiul lui V. A. Prin urmare, amândoi reclamanții sunt rude gradul al II-lea după defunctul V. A. și ca atare au calitate porocesuală activă. Intimatul S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin întâmpinare depusă la dosar f. 7-10, a solicitat respingerea apelului reclamanților. Examinând apelul reclamanților prin prisma motivelor formulate, curtea reține următoarele: Prin sentința nr. 761 din 11 septembrie 1951 a T.ui Militar C., V. A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani muncă silnică și 3 ani degradare civică, pentru săvârșirea crimei de uneltire contra ordinii sociale, în baza art. 209 pct. III coroborat cu art. 157 din Coldul penal atunci în vigoare. Conform art. 1 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 2., condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute în art. 209 al Codului penal din anul 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare, constituie de drept condamnări cu caracter politic. V. A. a decedat la data de 18 iulie 1984, având ca fiu pe V. T. decedat și el la data de 20 iulie 2009, al cărui fiu și respectiv fiică sunt reclamanții. A., reclamanții sunt rude de gradul al II-lea cu defunctul condamnat politic V. A. Potrivit art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 2., orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acestuia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a legii, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. Numai că prin decizia C. C. nr. 1358 din (...), dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 2., au fost declarate neconstituționale. Prestația la care reclamanții au solicitat să fie obligat statul, reprezentând despăgubiri pentru daunele morale suferite ca urmare a condamnării cu caracter politic a bunicului lor, V. A., în temeiul art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 2., a fost una rezultată dintr-o situație juridică legală ce urma să aibă loc la finalul unei proceduri judiciare. Așa fiind, rezultă că reclamanții nu aveau la data intrării în vigoare a L. nr. 2. un „bun"; în sensul jurisprudenței C. Europene a Drepturilor Omului generate de aplicarea art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C., pe care trebuia să îl prezerve sau să îl confirme prin declanșarea procesului, ci doar posibilitatea de a-l dobândi printr-o hotărâre judecătorească pe care să o execute cel mai devreme după momentul rămânerii ei definitive în apel. Întrucât decizia C. C. nr. 1358 din (...) a intervenit anterior soluționării apelului, caracterul ei erga omnes se impune și în prezenta cauză, situație în care curtea uemază să constate că raportul juridic de obligație legală dintre stat și reclamanți, a încetat. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod proc.civilă, se va respinge recursul declamanților împootriva sentinței tribunalului. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E : Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții V. D. și M. E. împotriva sentinței civile nr. 4714 din 1 octombrie 2010 a T.ui S., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Decizia este definitivă și executorie. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Dată și pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER T.-A. N. T. D. M. T. Red. TD: (...) Dact.CC:(...) -6 ex.
| ← Decizia civilă nr. 272/2010, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2396/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
