Decizia civilă nr. 2859/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2859/R/2011
Ședința publică din 7 septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTORI:
T. D. - președintele Secției civile
M.-C. V. T.-A. N.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C., împotriva sentinței civile nr.
396 din 14 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul C. V. având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr.
221/2009.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de doamna procuror S. A.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin memoriul de recurs, pârâtul-recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat, apreciind că se impune menținerea sentinței recurate, respectiv obligația pârâtului-recurent de a plăti cheltuieli de judecată reclamantului întrucât acțiunea a fost promovată înainte de declararea neconstituționalității temeiului juridic, situație în care se reține culpa statului.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 396/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată din oficiu de instanță, a fost respinsă ca fiind prescrisă acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul C. V. împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect despăgubiri morale, iar pârâtul a fost obligat să-i plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 400 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 134/1958 a T.ui Militar C., pronunțată în dosarul nr.118/1958 reclamantul C. V. a fost condamnat la pedeapsa de 16 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică pentru crima de uneltire contra ordinii sociale prev. de art.209 pct.1 C.pen. Conform art.5 alin.1 lit.a din lege, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada
6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
Prin Deciziile nr.1354/2010 și nr.1358/2010 publicate în M.Of al R.iei nr.761 din 15 noiembrie 2010, Curtea Constituțională a R.iei a constatat că dispozițiile art I pct.1 și art.II din Ordonanța de urgență a G. nr.62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr.221/2009, precum și dispozițiile art.5 alin.1 lit.a teza întâi sunt neconstituționale.
După declararea caracterului neconstituțional a dispozițiilor art.5 alin.1 lit. a din Legea nr.221/2009 reclamantul și-a precizat în drept acțiunea pe dispozițiile art.998-999 cod civil , art.504,506 C.pr.pen.
Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art.998-999 Cod civil, tribunalul a apreciat că potrivit art.3 din Decretul nr.167/1958 acțiunile patrimoniale sunt supuse termenului de prescriție de 3 ani.
T. a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, cu consecința respingerii ca prescrise acțiunii având ca obiect daune morale.
Referitor la solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 400 lei, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței depuse la dosar la fila 10, tribunalul a apreciat că aceasta este întemeiată.
Ceea ce a generat prezentul litigiu a fost apariția Legii 221/2009, prin care unor categorii de persoane, în care se încadrează și reclamantul, i s-a creat convingerea la nivel intelectiv, a posibilității obținerii unor despăgubiri pentru traumele suferite în perioada regimului comunist, or, ulterior, imposibilitatea acordării acestora a fost determinată de intervenția uneia dintre părțile în litigiu, respectiv pârâtul S. R., prin invocarea și ulterior admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.5 alin.1 lit.a teza întâi din Legea 221/2009.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărâriiinstanței de fond, cu consecința înlăturării obligației de plată a cheltuielilor de judecată în sumă de 400 lei, reprezentând onorariu avocat.
În motivarea recursului reclamantul arată că tribunalul a respins în totalitate pretențiile reclamantului, dar cu toate acestea a dispus obligarea M.ui F. P. la plata întregului onorariu avocațial, astfel au fost încălcate prevederile art. 274-276 Cod proc.civ., potrivit căruia numai partea care a căzut în prezenții poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Ministerul Finanțelor Publice nu este în culpă, chiar dacă la data promovării acțiunii erau în vigoare dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009, iar ulterior acestea au devenit neconstituționale caurmare a pronunțării deciziei nr. 1358/2010 a Curții Constituționale. Această culpă poate fi atribuită S.ui R., care, a edictat un act normativ, iar ulterior acest act a fost declarat neconstituțional.
Recurentul a considerat că soarta procesului demarat de reclamant era incertă din punctul de vedere al soluției care urma să fie pronunțată și care putea fi influențată de modificările legislative.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate,curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 274 C.Pr.Civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. Din această dispoziție legală rezultă faptul că acordarea cheltuielilor de judecată se bazează pe culpa procesuală a părții care pierdut procesul. Deci cheltuielile de judecată sunt admisibile când o parte se află în culpă procesuală pentru declanșarea procesului și a căzut în pretenții( au fost admise cererile reclamantului). În cazul de față, aparent nu sunt îndeplinite ambele condiții, întrucât reclamantului i s-a respins acțiunea. Cu toate acestea în mod corect tribunalul a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată. Pârâtul S. R., prin intermediul puterii legiuitoare a edictat Legea nr. 221/2009, care prevede obligatoriu o procedură contencioasă în fața instanței de judecată care presupune și asistență juridică. Pe lângă speranțele pe care le-a generat acest act normativ pentru beneficiari, aceștia au suportat și cheltuielile generate de angajarea unor avocați pentru redactarea și susținerea acțiunilor. Respingerea acțiunilor de acordarea despăgubirilor nu s-a datorat faptului că aceste acțiuni au fost nefondate, ci datorită declarării neconstituționalității art. 5 al. 1 lit a din Legea nr. 221/2009.
Așadar culpa pentru respingerea acțiunilor aparține statului și nu reclamanților care în lipsa adoptării Legea nr. 221/2009 nu ar fi declanșat acest proces. Cum fundamentul acordării cheltuielilor de judecată este răspunderea civilă delictuală, curtea apreciază că în prezenta cauză pârâtul trebuie să răspundă pentru prejudiciul cauzat reclamantului, deoarece datorită atitudinii sale inconsecvente a avut loc acest proces.
Prin urmare, curtea constată că dispozițiile art. 274 C.Pr.Civ. au fost corect aplicate, nefiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.Pr.Civ.
În temeiul art. 312 C.Pr.Civ. curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 396 din 14 aprilie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. prin
Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 396 din 14 aprilie
2011 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 septembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
T. D. M. C. V. T. A. N.
GREFIER M. T.
Red. T.A.N. dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: M. O. S.
| ← Decizia civilă nr. 4833/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2485/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
