Decizia civilă nr. 4464/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 4464/R/2011
Ședința publică din 3 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C.
JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER : C. B.
S-a luat spre examinare recursul formulat de reclamantul H. I. Ș., împotriva sentinței civile nr. 299 din 15 iunie 2011 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe intimata J. R., având ca obiect completare dispozitiv.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamantul recurent asistat de avocat D. N., cu împuternicire avocațială la dosar, pârâta intimată asistată de avocat C. I. T., care depune delegație de subsituire la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termen, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 17 octombrie 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea cabinetului de avocat D. N., o cerere prin care se arată că noul sediul al cabinetului avocatului D. N. este în C.-N., B-dul Eroilor nr. 1, ap. 11, jud. C..
La data de 31 octombrie 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtei intimate J. R., întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, un exemplar fiind comunicat.
Reprezentanta pârâtei intimate depune la dosar copie de pe CF 1.
C.-N.
Reprezentanții părților arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul lămuririi întinderii și aplicării deciziei civile nr. 6. pronunțată de T. C. în dosar nr. 5447/2003 sub aspectul dimensiunilor căii pietonale de acces, pentru motivele invocate prin memoriul de recurs pe care îl susține în totalitate, cu cheltuieli de judecată pentru fondul cauzei.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului formulat ca neîntemeiat și pe cale de consecință menținerea în totalitate a deciziei civile nr. 2. pronunțată de Tribunalul Cluj, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată.
C U R T E A:
Prin decizia nr. 299/A/15 iunie 2011 a T. C. a fost respinsă ca nefondată contestația la titlu declarată de contestatorul H. I. Ș. împotriva Deciziei civile nr. 64/A/(...), pronunțată în dosarul nr. 5447/2003 al T. C., care a fost menținută.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 399 alin. 1 teza II C. proc. civ., dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281 ind. 1 se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
Contestatorul pretinde că hotărârea ce se impune a fi lămurită este D. civilă nr. 6. pronunțată la data de (...) în dosar 5447/2003 și anume în ceea ce privește traseul căii de acces pietonale stabilită prin hotărâre, în sensul că în porțiunea finală, traseul căii de acces este cea încadrată de borduri.
Revăzând dispozițiile deciziei despre care se susține că ar avea nevoie de lămuriri, tribunalul constată că acestea sunt lămuritoare, în hotărârea atacată instanța stabilind fără echivoc dimensiunile și traseul căii de acces pietonale stabilită în sarcina imobilului cu nr. top. 9257/1, proprietatea contestatorului H. I. Ș., arătând că această cale de acces are o lungime de
29.05 m și lățimea de 2 m, adică o suprafață de 59 mp și este cuprinsă pe porțiunea A, B, C, D, E, F, G, H.
D. 6. a T. C. a fost atacată cu recurs, iar prin D. civilă nr. 1. pronunțată de Curtea de A. C. la data de (...) în dosar 11534/2004, a fost admis în parte recursul reclamanților J. I. și J. R., și a fost modificată parțial decizia dată în apel, însă numai în ceea ce privește varianta de partajare, fiind menținute dispozițiile date în apel cu privire la calea de acces.
Menținerea de către instanța de apel a dispozițiilor de respingere a cererii de demolare a bordurilor, nu fac contradictorie dispoziția referitoare la întinderea căii de acces, întrucât lățimea căii de acces la 2 m pe întreg traseul său și menținerea bordurilor nu sunt incompatibile, și nu impun concluzia că, păstrând bordurile pe porțiunea finală a căii de acces, instanța a înțeles că în acel loc calea de acces ar avea lățimea mai redusă față de restul traseului, câtă vreme în decizie instanța a menționat cu claritate perimetrul căii de acces, care cuprinde și porțiunea aflată de dincolo de bordura de beton.
Contestatorul aduce argumente de utilitate a reducerii căii de acces, însă aceste aspecte nu pot fi luate în considerare față de puterea de lucru judecat a deciziei contestate, procedura adusă în fața judecății având scopul de a lămurii întinderea sau aplicarea titlului executoriu, și nu de a schimba soluția irevocabilă dată de instanță.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal reclamantul, solicitând modificarea deciziei atacate și în consecință admiterea cererii, în sensul lămuririi, întinderii și aplicării deciziei civile nr.
64/A/(...) a T. C. sub aspectul dimensiunilor căii pietonale de acces.
În motivarea recursului, care nu a fost întemeiat în drept, decât pe dispozițiile art. 299 Cod proc.civ., recurentul a arătat că interpretarea pe care a propus-o în sensul că lățimea căii de acces din litigiu este de 2 m până pe porțiunea finală unde se îngustează între borduri, se fundamentează atât pe folosința faptică a căii de acces, cât și pe rațiuni de oportunitate.
Soluția propusă de prima instanță nu este nici pragmatică și nici rezonabilă, atâta vreme cât consideră că o cale pietonală de acces poate include pe suprafața sa borduri de beton și o parte din grădină.
Modificarea sentinței atacate și lămurirea întinderii deciziei nr. 6. se impune în sensul că traseul căii de acces se îngustează pe porțiunea finală între borduri la cca 1,10 m, pentru faptul că prin partajul realizat prin decizia civilă nr. 6. s-a ținut cont de folosința faptică a imobilelor, accesul la clădirea din spate s-a făcut în mod constant și pașnic pe calea de acces din litigiu, aceasta având aceeași configurație pe care o are și în prezent. Mai mult, prin cererea de partaj intimata a solicitat la acel moment demolarea bordurilor în discuție, dar cererea ei a fost respinsă de toate instanțele.
În sprijinul soluției propuse vine și faptul că în perioada 1970-2004, între părți a existat un partaj voluntar de folosință, prin care a fost recunoscut în favoarea fondului intimatei prin acordul de voință a coproprietarilor, un drept de trecere, iar decizia nr. 6. nu a făcut altceva decât să constate și să consfințească dreptul de trecere existent. Așadar, dreptul de trecere exercitat faptic de intimată nu poate fi extins dincolo de limitele folosinței faptice avute în vedere la data pronunțării deciziei de partaj, întrucât niciodată intimata nu a traversat spre fondul său peste borduri sau peste grădina reclamantului, iar această traversare nu ar prezenta vreo utilitate.
Soluția propusă de recurent este susținută și de autorizația de construire nr. 2. în baza căreia contestatorul a edificat un gard la capătul căii pietonale de acces, deschiderea pentru poartă fiind încadrată de bordurile în discuție și având o lățime mai mică de 2 m. C. formulată de intimată împotriva autorizației de construire a fost respinsă în toate gradele de jurisdicție.
Recurentul a invocat în sprijinul recursului său și dispozițiile art. 635 C.civil, arătând că de peste 30 de ani, anterior partajului, accesul la fondul intimatei s-a realizat pe calea de acces din litigiu cu o lățime medie de
2 m și îngustată pe porțiunea finală la cca 1,10 m, că recunoașterea dreptului de acces al intimatei la lățimea de 2 m pe porțiunea finală peste borduri și grădină nu ar facilita cu nimic accesul acesteia la propriul fond, ci dimpotrivă, ar face ca servitutea să fie nejustificat de oneroasă pentru fondul recurentului, atâta timp cât structura actuală a căii de acces este suficientă pentru accesul pietonal al intimatei.
Prin întâmpinarea depusă, intimata s-a opus admiterii recursului, arătând că argumentele invocate de contestator sunt neîntemeiate, dispozitivul deciziei nr. 6. fiind cât se poate de clar, instanța stabilind în favoarea sa o servitute de 29,5 m lungime și 2 m lățime (suprafață de 59 mp) pe porțiunea evidențiată în raportul de expertiză. Acest dispozitiv nu lasă loc niciunei interpretări, existența și dimensiunile căii de acces bucurându-se de autoritate de lucru judecat prin epuizarea tuturor căilor de atac.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în baza art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 399 alin. 1 ind. 2 teza II Cod proc.civ., împotriva executării silite se poate face contestație „de asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281 ind. 1, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare, în condițiile prevăzute de lege";.
Contestatorul pretinde lămurirea întinderii și aplicării deciziei civile nr. 64/A/(...) a T. C., sub aspectul dimensiunilor căii pietonale de acces indicată în dispozitivul deciziei, în sensul că instanța să opteze pentru unadin următoarele posibilități: calea de acces are o lățime de 2 m pe toată lungimea, incluzând pe porțiunea finală bordura și o parte din grădină sau calea de acces are o lățime de 2 m până la borduri, prin respingerea petitului de demolare a bordurilor înțelegându-se implicit că pe porțiunea finală, calea de acces se va îngusta sub 2 m, fiind încadrată de borduri.
Prin decizia civilă nr. 64/A/(...) a T. C., s-au stabilit dimensiunile și traseul căii de acces pietonale stabilită în sarcina imobilului cu nr. top
9257/1 proprietatea contestatorului, pe porțiunea A-B-C-D-E-F-G-H, având o lungime de 29,5 și o lățime de 2 m în suprafață totală de 59 mp.
Este de reținut că instanța a motivat imposibilitatea instituirii căii de acces auto, întrucât lățimea actuală a aleii pietonale nu este suficientă pentru a permite accesul unui vehicul, iar pentru stabilirea unui astfel de acces s-ar impune demolarea bordurilor care susțin terenul cu destinația de grădină și previn alunecările de teren.
D. nr. 64/A/(...) a T. C. a fost modificată parțial prin decizia civilă nr. 1153/R/(...) a Curții de A. C., în ce privește loturile atribuite și a menținut restul dispozițiilor deciziei atacate. În acest sens, curtea a arătat că se va păstra destinația căii de acces stabilită de tribunal, aceea de trecere pietonală pentru considerentele pe care instanța le-a exprimat în motivare și pe care curtea și le însușește în totalitate.
Cererea, deși este intitulată contestație la titlu, ceea ce ar presupune necesitatea unor lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, prin motivele invocate, conține în realitate critici care privesc nelegalitatea și netemeinicia hotărârii.
Astfel, contestatorul susține că prima instanță a respins capătul de acțiunea privind dărâmarea bordurilor, iar instanța de apel a menținut această soluție. Cu toate acestea, calea pietonală de acces cu coordonatele A_B_C_D_E_F_C_H din varianta a II-a a raportului de expertiză, trebuie interpretate în sensul că punctul F este situat peste bordură, cum se poate interpreta că este și dincolo de bordură. Mai susține contestatorul că, calea de acces se îngustează imediat înainte de accesul pe proprietatea intimatei pe o lungime de 2-3 m, fiind încadrată de bordură și că speculând dimensiunile căii de acces prevăzute în decizie (lățime 2 m), intimata dorește demolarea bordurilor și lărgirea căii de acces.
Prin urmare, în raport de cererea contestatorului instanța nu poate proceda la o rejudecare a cauzei, așa cum cere contestatorul, menținerea de către instanța de apel a dispozițiilor referitoare la respingerea de către instanța de fond a cererii privind demolarea bordurilor, nefiind în contradicție cu dispoziția referitoare la întinderea, dimensiunile și poziționarea căii de acces prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul H. I. Ș. împotriva deciziei civile numărul 299 din 15 iunie 2011 a T. C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. A. C. A. C. ANA I. C. B.
Red. IA dact. GC
2 ex/(...)
Jud. apel: C.V.B., M. T.
| ← Decizia civilă nr. 4752/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 724/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
