Decizia civilă nr. 4833/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 4833/R/2011
Ședința publică din data de 23 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A.-T. N.
JUDECĂTORI:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
M.-C. V.
G.:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. E., recursul declarat de intervenienta M. F., precum și recursul formulat de pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. M., împotriva sentinței civile nr. 555 din 14 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de doamna procuror S. A.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin memoriile de recurs, atât reclamanții cât și pârâtul au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
C. din oficiu, pune în discuția reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A.
C. D. nr. 1. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, potrivit căreia este inadmisibilă acordarea despăgubirilor bănești în temeiul prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a, teza I din L. nr. 2. după publicarea deciziilor C. Constituționale în Monitorul O.. Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursului declarat de pârât, întrucât în mod corect a constatat instanța de fond că măsura administrativă a condamnării antecesorului reclamanților-recurenți pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. III Cod penal și măsura administrativă a stabilirii domiciliului obligatoriu, au caracter politic.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamanți, apreciază că se impune respingerea acestuia, având în vedere decizia pronunțată de Înalta
Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 555 din 14 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) a fost admisă în parte acțiunea civilă întregită și precizată, formulată de reclamantul C. E., în contradictoriu cu pârâtul S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, a fost admisă în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de către intervenienta M. F., astfel cum aceasta a fost întregită și precizată și în consecință, s-a constatat caracterul politic al condamnării defunctului C. I. prin sentința penală nr.
535/27 iulie 1950, pronunțată de T. M. C. în dosarul nr. 685/1950, s-aconstatat caracterul politic al măsurii administrative de stabilire de domiciliuobligatoriu aplicate defunctului C. I., au fost respinse capetele de cerere din acțiunea civilă întregită și precizată, precum și din cererea de intervenție în interes propriu întregită și precizată, având ca obiect obligarea pârâtului la plata de daune morale pentru prejudiciul suferit prin condamnarea penală și respectiv prin aplicarea măsurii administrative a domiciliului obligatoriu și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că defunctul
C. I., tatăl reclamantului și al intervenientei în interes propriu M. F., născută C., a fost condamnat prin sentința penală nr. 535/27 iulie 1950, pronunțată de T. M. C. în dosarul nr. 685/1950, la 7 ani de închisoare corecțională pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale, în baza art. 209 pct. III din Codul penal în vigoare la acea dată, combinat cu Decretul nr. 212/1948 și art. 157 Cod penal.
Potrivit art. 1 alin. 2 din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada
6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, condamnarea pronunțată pentru faptele prevăzute de art. 209 din Codul penal din 1936 cu modificările și completările ulterioare, constituie de drept condamnare cu caracter politic. Așa fiind, în baza art. 1 alin. 2 din L. nr. 2. va fi admisă în parte acțiunea precizată și va fi admisă în parte cererea de intervenție în interes propriu precizată și va fi constatat caracterul politic al condamnării defunctului C. I. prin sentința penală nr. 535/(...).
De asemenea, din probele administrate a rezultat caracterul politic al măsurii administrative de stabilire de domiciliu obligatoriu aplicate defunctului C. I., astfel încât, în baza art. 4 alin. 2 din L. nr. 2., va fi constatat și caracterul politic al măsurii administrative de stabilire de domiciliu obligatoriu aplicate defunctului C. I..
În prezenta cauză, reclamantul și intervenienta au solicitat doar acordarea de daune morale, în temeiul art. 5 alin. 1 litera a din L. nr. 2..
În au fost publicate Deciziile C. Constituționale nr. 1. și nr.
1360/2010 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Având în vedere declararea ca neconstituționale a dispozițiilor art. 5 alin. 1 litera a din L. nr. 2., în conformitate cu dispozițiile art. 147 din Constituție și art. 31 alin. 1 și 3 din L. nr. 47/1992 republicată, în prezent nu mai există niciun temei juridic reglementat de L. nr. 2. care să permită acordarea de daune morale.
În ceea ce privește precizarea de acțiune depusă la dosar la data de (...) din dosar și (...) din dosar, prin care a fost invocat drept temei juridic al acțiunii civile precizate, alături de dispozițiile L. nr. 2. și art. 998 cod civil. T. de prescripție de drept comun, care este de 3 ani conform art. 3 din Decretul nr. 167/1918 privitor la prescripția extinctivă, pentru acțiunea de drept comun în reparație patrimonială a daunelor morale a început să curgă odată cu intrarea în vigoare a Decretului - Lege nr. 118/1990, dreptul material la exercitarea unei astfel de acțiuni întemeiată pe dreptul comun fiind prescris.
În ceea ce privește aplicarea în timp a dispozițiilor L. nr. 2., instanța a reținut următoarele: legea civilă este de imediată aplicare de la momentul intrării ei în vigoare.
Prin principiul aplicării imediate a legii noi se înțelege regula de drept conform căreia, de îndată ce a fost adoptată, legea civilă nouă se aplică tuturor situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare, excluzând aplicarea legii civile vechi.
L. civilă nouă se aplică atât situațiilor juridice în curs de formare, modificare sau stingere la momentul intrării ei în vigoare, cât și efectelor viitoare ale situațiilor juridice trecute.
Simpla recunoaștere prin lege a unor drepturi generale și abstracte nu înseamnă că legiuitorul nu va putea pe viitor modifica (fie în sensul restrângerii, fie în sensul extinderii, fie în sensul suprimării, respectivele prevederi legale. O astfel de modificare, completare sau abrogare este posibilă fără a se încălca principiul neretroactivității dacă drepturile respective au rămas la stadiul de situație legală abstractă sau dacă în urma manifestării de voință a subiectului de drept, respectiva situație legală nu s- a concretizat până la momentul intrării în vigoare a legii noi, fie printr-o hotărâre judecătorească definitivă, fie printr-un alt act de autoritate generator de drepturi concrete.
În consecință, atâta timp cât dreptul persoanei îndreptățite la obținerea măsurilor reparatorii nu era stabilit prin hotărâre definitivă, instanțele trebuie să aplice normele de drept material în vigoare la momentul soluționării pricinii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul C. E. șiintervenienta M. F., precum și pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor
Publice.
I. Reclamantul C. E. și intervenienta M. F. au solicitat admiterea recursului și acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul moral cauzat, întrucât decizia nr. 1. adoptată de C. C. încalcă principiul neretroactivității consacrat de art. 15 alin. 2 Constituție.
La data introducerii cererii de chemare în judecată, sub imperiul L. nr. 2. nemodificată, s-a născut un drept la acțiune pentru a solicita despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a condamnării politice. Constatarea neconstituționalității dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr.
2. constituie un abuz, care creează imposibilitatea beneficierii de un drept creat prin lege, transformându-l într-o instituție juridică iluzorie, astfel că acest mecanism de despăgubire reglementa să devină un instrument de indemnizație fictiv invocându-se în acest sens hotărârea C.E.D.O.
Broniowski vs. Polonia /2004.
În mod nelegal a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune întemeiat pe dispozițiile art. 998-999 C. civil, întrucât prin adoptarea L. nr. 2., reclamantul și intimata au fost repuși în termenul de prescripție de 3 ani, acțiunea pe dreptul comun fiind formulată în termen. Chiar declararea neconstituționalității dispozițiilor L. nr. 2. dă expresie recunoașterii prejudiciului moral cauzat de S. Român ca urmare a aplicării condamnării. Această recunoaștere realizată după îndeplinirea termenului de prescripție conduce la pierderea dreptului S.ui Român de a opune prescripția dreptului la acțiune, fiind invocată în acest sens practica C. de A. O. și a C. de A. C. B.
II. Pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea în totalitate a acțiunii, faptele pentru care a fost condamnat C. I. aveau doar caracter religios și nu politic, neexistând nicio probă care să demonstreze că antecesorul reclamantului și al intervenientei ar fi luptat pentru afirmarea politică a unui drept sau împotriva orânduirii comuniste.
C. I. a fost condamnat pentru că a făcut parte din organizația
„Martorii lui I. , cult ilegal la data condamnării.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate,curtea constată că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
I. Recursurile declarate de reclamant și intervenientă sunt nefondate.
Dispozițiile art.5 lit.a din L. nr. 2. au fost declarate neconstituționale prin D. nr. 1. și D. nr. 1. de către Curtea Constituțională. Deoarece dispozițiile declarate neconstituționale nu au fost înlocuite cu alte dispoziții legale care să fie în acord cu dispozițiile constituționale, curtea contată că în prezent dispozițiile mai sus arătate au rămas fără efecte și nu mai pot fi aplicate.
Efectele declarării neconstituționalității unui act normativ sunt asemănătoare cu efectele modificării, completării sau abrogării unei legi printr-o lege nouă, dar a pune semnul egalității între cele două situații este o gravă eroare. Verificarea legalității unei legi se face de către Curtea Constituțională, care este garantul supremației Constituției. Potrivit art. 1 din L. nr. 47/1992(republicată) Curtea Constituțională asigură controlul constituționalității legilor, dar nu modifică sau completează prevederile supuse controlului de constituționalitate, pentru a respecta principiul separației puterilor în stat.
Prin urmare, dacă puterea legislativă nu a înlocuit dispozițiile legale declarate neconstituționale, aceste dispoziții își încetează efectele în termen de 45 de zile de la data publicării deciziei C. Constituționale în monitorul oficial, dacă în acest interval nu se pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituție potrivit art. 31 al. 3 L. nr.
47/1992. Faptul că textul declarat neconstituțional nu mai poate fi aplicat nu se datorează intervenției legislativului, ci ca urmare a aplicării procedurii de verificare a constituționalității legii. Instanțele pot sesiza Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a unei legi sau dispoziții legale ale acesteia, doar în situația în care respectiva lege sau dispoziție sunt incidente într-un proces în curs, indiferent dacă acesta se judecă în fond, în apel sau în recurs, în orice fază a litigi ului după cum rezultă din dispozițiile art. 29 din L. nr. 47/1992.
În măsura în care legea sau dispozițiile legale au fost declarate neconstituționale și publicate în Monitorul O. sunt de imediată aplicare, atât în procesul care a determinat sesizarea C. Constituționale, cât și în celelalte procese aflate pe rolul instanțelor, al căror raport juridic era reglementat de dispozițiile declarate neconstituționale, în acest sens fiind și jurisprudența instanțelor naționale.
Pe cale de consecință nu se poate invoca principiul neretroactivității legii civile, deoarece acest principiu este justificat tocmai de necesitatea limitării intervenției legislativului într-un proces pendinte.
Raportul juridic dedus judecății în curs are caracterul unei fapte în desfășurare „facta pendentia"; și din acest motiv i se aplică dispozițiile legale existente la data pronunțării hotărârii. La momentul pronunțării sentinței recurate dispozițiile art. 5 al. 1 lit. a din L. nr. 2. nu mai puteau produce efecte, tribunalul respingând în mod legal cererea de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciul moral.
Apreciem că nu pot fi acceptate ca rezonabile argumentele privind aplicabilitatea dispozițiilor Deciziei nr. 1. numai litigiilor înregistrate după publicarea acesteia în Monitorul O., întrucât mecanismul de constatare a neconstituționalității unor dispoziții legale nu poate fi asimilat cu adoptarea unei legi noi, care modifică, completează o lege. Astfel, nu se poate susține că se încalcă principiul neretroactivității prin aplicarea dispozițiilor deciziilor prin care s-a constatat neconstituționalitatea art. 5 lit. a, din L. nr. 2. întrucât nu este vorba de o lege, și de intervenția legiuitorului în raporturi juridice aflate în desfășurare, astfel încât să existe o imixtiune a legislativului în actul de judecată.
Respingerea acțiunii s-a impus ca urmare a procesului de verificare a constituționalității unui act normativ, de către Curtea Constituțională, care asigură supremația Constituției în sistemul juridic normativ.
Nu poate fi primită nici critica referitoare la greșita admitere a excepției prescripției dreptului material la acțiune, deoarece acțiunea a fost precizată pe drept comun, dispozițiile art. 998-999 Cod Civil. Procedând în această manieră instanța trebuia să ia în considerare dispozițiile incidente în materia prescripției, respectiv art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958. Adoptarea unei legi speciale nu poate întrerupe cursul prescripției într-o acțiune formulată pe dreptul comun, deoarece nu pot fi combinate cele două acte normative. L. nr. 2. prevede un termen de prescripție special pentru acțiunile având ca obiect despăgubiri în temeiul acestei legi, art. 5 al. 1 din lege însă nu este incident acțiunii pe drept comun.
II .Pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea cererii prin care s-a constatat caracterul politic al condamnării antecesorului reclamantului și intervenieintei, invocând faptul că acesta a fost condamnat ca urmare a faptului că a făcut parte din cultul religios Martorii lui I.
Într-adevăr, C. Ion a făcut parte din cultul religios Martorii lui I., însă a fost condamnat la 7 ani de închisoare corecțională pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 209 Cod penal. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 lit. a din L. nr. 2., constituie condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate și pentru faptele prevăzute de art. 209 C. din 1936.
Împrejurarea că tatăl reclamantului și a intervenientei a fost și membru al cultul religios Martorii lui I. nu înseamnă că acestuia nu poate să nu i se aplice dispozițiile L. nr. 2., dacă a fost condamnat pentru o infracțiune săvârșită din motive politice.
În definirea infracțiunilor săvârșite din motive politice legiuitorul a prevăzut în art. 2 din OUG nr. 214/1999 că sunt infracțiuni săvârșite din motive politice cele care au avut drept scop exprimarea protestului împotriva dictaturii cultului personalității, terorii comuniste; militarea pentru democrație și pluralism politic, respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente până în (...), etc.
Orice cetățean al României a putut protesta împotriva regimului politic dictatorial, inclusiv Martorii lui I., ori, după cum a rezultat din sentința penală mai sus arătată antecesorul reclamantului și al intervenientei a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale, ceea ce face ca această infracțiune să se încadreze în infracțiunile pentru care, de drept, s-a constatat caracterul politic.
L. nr. 2. stipula posibilitatea acordării despăgubirilor pentru prejudiciul moral cauzat unei persoane care a suferit o condamnare politică, iar pentru unele infracțiuni ope legis a stabilit legiuitorul că sunt condamnări cu caracter politic și implicit caracterul politic al condamnării nu trebuia constatat, deoarece persoanele îndreptățite aveau posibilitatea să-și realizeze drepturile beneficiind de despăgubiri. D. declararea neconstituționale a dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit.a din L. nr. 2., persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic nu mai beneficiază de o acțiune în realizare, însă prejudiciul moral suferit poate fi reparat parțial și prin faptul că printr-o hotărâre se constată caracterul politic al condamnării suferite în temeiul art. 111 C.Pr.Civ. .
Chiar dacă condamnarea antecesorului reclamantului și al intervenientei este de drept o condamnare cu caracter politic, aceasta este contestată chiar de S. Român în prezenta acțiune, pentru faptul că antecesorul reclamantului a aparținut cultul religios Martorii lui I., și din acest motiv nu și-ar fi putut exprima protestul împotriva dictaturii.
Așadar, curtea constată că antecesorul reclamantului a suferit o condamnare cu caracter politic, fiind condamnat potrivit dispozițiilor art. 209 Cod penal 1936.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod proc.civ., curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul C. E. și intevenienta M. F. precum și de pârâtul S. Român prin Ministerul
Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 555 din 14 martie 2011 a
T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul C. E. și intevenienta M. F. precum și de pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 555 din 14 martie 2011 a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A.-T. N. T. D. M.-C. V.
G.
M.-L. T.
Red. A.T.N. dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: Țiplea D.
| ← Decizia civilă nr. 3629/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2859/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
