Decizia civilă nr. 429/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. C. NR. 429/R/2011
Ședința publică din 4 februarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-D. C. JUDECĂTORI: A.-A. P.
C.-M. CONȚ
G.IER : A. A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții B. J. și B. S., împotriva deciziei civile nr. 7. din 3 noiembrie 2010 a T. B. N., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați D. C., D. V., V. V., B. P., B. G., B. I., B. M. și B. R., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți, avocat C. T. M., lipsă fiind reclamanții recurenți personal și pârâții intimați personal.
P. de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanții B. J. și B. S. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat pârâților intimați și este legal timbrat cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei (f. 2) și cu un timbru judiciar mobil în valoare de 1 leu (f. 2 verso).
S-a făcut referatul cauzei după care, la prima strigare a cauzei, doamna avocat C. T. M. depune la dosar împuternicirea avocațială nr. 3., din care rezultă că a fost împuternicită de reclamanții recurenți B. J. și B. S. să îi reprezinte în prezenta cauză, în fața C. de A. C. și arată că în prezenta cauză trebuia citat Ministerul Public reprezentat prin P. de pe lângă Curtea de A. C.
Reprezentanta reclamanților recurenți depune la dosar dovada înregistrării la Înalta Curte de Casație și Justiție a unei cereri de strămutare a dosarului nr. (...) aflat pe rolul T. B.-N. și solicită acordarea unui termen de judecată pentru ca Înalta Curte de Casație și Justiție să se pronunțe asupra cererii de strămutare, precum și pentru a se acvira la prezentul dosar cele trei dosare ale J. B., care au fost acvirate și la dosarul instanței de apel.
Președintele completului de judecată aduce la cunoștința reprezentantei reclamanților recurenți faptul că cererea de strămutare depusă azi la dosar se referă la dosarul nr. (...) aflat pe rolul T. B.-N. și nu la dosarul C. de A. C., aflat pe rolul acestei din urmă instanțe.
Reprezentanta reclamanților recurenți reiterează cererea de amânare, privind acordarea unui termen de judecată ulterior datei la care Înalta Curte de Casație și Justiție se va pronunța asupra cererii de strămutare și învederează instanței că hotărârea atacată cu prezentul recurs a fost pronunțată în dosarul nr. (...) al T. B.-N. a cărui strămutare s-a solicitat,conform dovezii depuse azi la dosar și de asemenea, insistă pentru acvirarea dosarului nr. 5097/1991, a dosarului nr. 7275/1995 și a dosarului nr.
7271/1995 ale J. B. la prezentul dosar, învederând instanței că aceste dosare sunt acvirate la dosarul nr. (...) al J. B.
De asemenea, reprezentanta reclamanților recurenți arată că se impune acvirarea celor trei dosare anterior menționate, la prezentul dosar, pentru a se dovedi ceea ce reclamanții susțin prin recursul care formează obiectul prezentului dosar și totodată, arată că la prezentul dosar s-a conexat dosarul civil nr. (...) al J. B., care a avut același obiect ca și prezentul dosar, respectiv anularea raportului de expertiză și în acest dosar, la fondul cauzei a fost citat Ministerul Public reprezentat prin P. de pe lângă
Judecătoria Bistrița, iar în apel a fost citat Ministerul Public reprezentat prin P. de pe lângă T. B.-N., astfel încât, în recurs este necesară citarea M.ui P. reprezentat prin P. de pe lângă Curtea de A. C.
Curtea, după deliberare, respinge cererea formulată de reprezentanta reclamanților recurenți, privind acordarea unui termen de judecată, pentru soluționarea cererii de strămutare ce se află pe rolul Î. C. de C. și Justiție, având în vedere, pe de o parte, că în situația în care această cerere de strămutare se admite, se desființează toate actele procedurale efectuate în dosarul nr. (...) al T. B.-N., iar pe de altă parte, cererea de strămutare vizează dosarul nr. (...) aflat pe rolul T. B.-N. și nu dosarul nr. (...) al C. de A. C.
De asemenea, Curtea respinge cererea de acvirare la prezentul dosar a dosarelor nr. (...)/1995 și 7271/1995 ale J. B., întrucât consideră că se poate soluționa cauza și fără acvirarea acestor dosare.
În ceea ce privește cererea referitoare la lipsa de procedură cu Ministerul Public, reprezentat prin P. de pe lângă Curtea de A. C., Curtea constată că, într-adevăr, în fața J. B., la prezentul dosar a fost conexat dosarul civil nr. (...) al J. B., în care reclamant era P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, însă, apreciază că nu impune amânarea cauzei pentru acest motiv, dat fiind că reprezentanta P.ui de pe lângă Curtea de A. C. se va prezenta în cauză și astfel, viciul de procedură va fi acoperit.
Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru a se prezenta în cauză reprezentanta P.ui de pe lângă Curtea de A. C.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți, avocat C. T. M. și reprezentanta P.ui de pe lângă Curtea de A. C., doamna procuror S. A., lipsă fiind reclamanții recurenți personal și pârâții intimați personal.
Curtea constată că lipsa de procedură cu Ministerul Public reprezentat prin P. de pe lângă Curtea de A. C. se acoperă prin prezența în cauză a doamnei procuror S. A.
De asemenea, Curtea constată că la data de (...), pârâtul V. V. a expediat prin poștă o întâmpinare, care a fost înregistrată la dosar în aceeași zi și prin care solicită respingerea recursului în ceea ce îl privește, deoarece nu a fost parte la fondul cauzei și în apel.
La întrebarea instanței, referitoare la faptul dacă acțiunea introductivă de instanță a fost formulată și împotriva numitului V. V., reprezentanta reclamanților recurenți arată că acțiunea introductivă de instanță nu a fost formulată și împotriva numitului V. V., însă datorită faptului că la prezentul dosar a fost conexat dosarul civil nr. (...) al J. B., numitul V. V. a fost parte în acel dosar și în urma conexării celor două dosare, acesta a devenit parte și în prezentul dosar.
În urma verificărilor efectuate, Curtea constată că numitul V. V., a fost citat în calitate de pârât în dosarul civil nr. (...) al J. B., care a fost conexat la prezentul dosar și, de asemenea, constată că în prezentul dosar este îndeplinită procedura de citare cu acest pârât, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, care se află la f. 32 din dosarul nr. (...) al C. de A. C.
Având în vedere că acțiunea P.ui de pe lângă Judecătoria Bistrița din dosarul civil nr. (...) al J. B. a fost respinsă și împotriva acestei soluții P. nu a declarat apel, Curtea constată că soluția dată de instanța de fond în dosarul anterior menționat a rămas irevocabilă și datorită acestui fapt nu se impunea citarea în cauză a pârâtului V. V.
Reprezentanta reclamanților recurenți și reprezentanta P.ui de pe lângă Curtea de A. C., arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Curtea, din oficiu, invocă inadmisibilitatea motivelor de recurs care vizează reaprecierea probelor și netemeinicia hotărârii atacate.
Nefiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat,
Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei reclamanților recurenți și reprezentantei P.ui de pe lângă Curtea de A. C. asupra recursului declarat de reclamanți.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris și, pe cale de consecință, în temeiul art. 312 alin. 3 C.pr.civ. casarea în totalitate a deciziei atacate și a sentinței civile nr.
3. pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. (...) și trimiterea dosarului la instanța de fond în vederea completării probatoriului de fond, prin administrarea unei expertize tehnice judiciare și apoi să se dispună admiterea acțiunii reclamanților așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs.
Reprezentanta reclamanților recurenți arată că decizia atacată este nelegală, întrucât a fost dată cu încălcarea formelor de procedură referitoare la constatarea nulității absolute, respectiv cu aplicarea greșită a legii, având în vedere faptul că unul din membrii completului de judecată care a pronunțat această decizie era incompatibil să soluționeze apelul, întrucât s-a pronunțat și într-un alt dosar, având ca obiect același teren, iar acest judecător deși trebuia să se abțină de la judecarea apelului, nu a formulat o cerere de abținere de la soluționarea dosarului nr. (...) al T. B.-N..
De asemenea, reprezentanta reclamanților recurenți arată că datorită aspectelor mai sus menționate, decizia atacată este nelegală, astfel încât, se impune casarea ei și admiterea cererii reclamanților B. J. și B. S. privind efectuarea unui nou raport de expertiză în cauză, având în vedere faptul că tot timpul a fost invocată nulitatea raportului de expertiză efectuat de domnul expert V. V. în dosarul instanței de fond și totodată, arată că, reprezentantul P.ui de pe lângă Judecătoria Bistrița a dat o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale împotriva domnului expert V. V., deși acesta cunoștea faptul că s-a invocat nulitatea raportului de expertiză efectuat în cauză.
Reprezentanta reclamanților recurenți arată că sunt nelegale și susținerile instanței de apel, în sensul că „ declarația martorului și raportul de expertiză ce consemnează părerea expertului nu se desființează de cadrul acțiunii civile alăturată acțiunii penale sau de instanța civilă, conform art. 184 C.pr.civ. (desființarea înscrisurilor false fiind o formă de restabilire a situației anterioară săvârșirii infracțiunii), declarația de martor și raportul de expertiză întocmit de un expert în procesul civil, rezultat al infracțiunii demărturie mincinoasă, putând fi înlăturate de instanța civilă numai în cadrul căii extraordinare de atac de retractare, revizuirea"; și de asemenea, arată că în decizia atacată, instanța de apel a făcut trimitere la dispozițiile art. 322 pct. 4 C.pr.civ. și la dispozițiile art. 324 pct. 3 C.pr.civ. ce reglementează revizuirea și a spus că „revizuirea se poate solicita în termen de 15 zile de la data la care partea a luat cunoștință de împrejurările pentru care constatarea infracțiunii nu se mai face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de trei ani de la data producerii acestora";, însă termenul pentru promovarea cererii de revizuire este de o lună de la data la care s-a declarat fals înscrisul.
De asemenea, reprezentanta reclamanților recurenți arată că expertiza efectuată în dosarul instanței de fond este vădit falsă, iar cele trei familii, care sunt părți în proces și-au dobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor în litigiu și acest drept a fost înscris în cartea funciară, însă era necesară efectuarea unei expertize de specialitate pentru a se vedea situația reală a terenurilor ce aparțineau celor trei familii.
Curtea aduce la cunoștința reprezentantei reclamanților recurenți faptul că motivele de recurs care se referă la reaprecierea probelor și la netemeinicia hotărârii atacate sunt inadmisibile în recurs, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și pct. 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111 și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, iar în ceea de privește incompatibilitatea și abținerea, instanța învederează reprezentantei reclamanților recurenți că acestea sunt două noțiuni diferite și nu pot fi invocate în același timp. Reprezentanta reclamanților recurenți lasă la aprecierea instanței excepția privind inadmisibilitatea motivelor de recurs care vizează reaprecierea probelor și netemeinicia hotărârii atacate. Reprezentanta P.ui de pe lângă Curtea de A. C. solicită respingerea recursului declarat de reclamanții B. J. și B. S., având în vedere că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de domnul expert V. V. a rămas definitivă și irevocabilă și de asemenea, față de această parte a rămas irevocabilă soluția pronunțată de către instanța de fond, iar în ceea ce privește aplicarea prevederilor art. 184 C.pr.civ., consideră că instanța de apel a aplicat corect aceste prevederi legale în prezenta cauză. C U R T E A Prin sen tinț a c iv il ă nr . 3219/(...), pronunț ată de J. B. în dos ar nr. (...) , s- a respins acțiunea formulată de reclamanții B. J. și B. S., în contradictoriu cu pârâții D. C. și D. V., având ca obiect anularea expertizei judiciare nr. 8., efectuată de expert V. V., precum și radierea înscrierii dreptului de proprietate înscris în CF nr. 472 D., în baza acestei expertize, ca neîntemeiată. S-a luat act de renunțarea reclamanților la judecarea capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a sentinței civile nr. 1. a J. B., formulat în cadrul precizării de acțiune. S-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, în dosarul nr. (...), conexat la prezentul dosar, în contradictoriu cu pârâții V. V., D. C., D. V., B. J., B. S., B. P., B. G., B. R., B. I. și B. M., având ca obiect desființarea totală a expertizei topografice nr. 8., întocmită de expert V. V. în dosar civil nr. 1. al J. B. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că prin sentința civilă nr. 1468/(...), pronunțată de Judecătoria Brașov în dosar nr. 1., s-a respins excepția autorității de lucru judecat și ca urmare a admiterii cererii precizate, formulată de reclamanții D. C. și V., în contradictoriu cu pârâții B. J., B. S., B. P., B. P. T., B. C. G., B. A. R., B. I. și B. M., s-a constatat că imobilul proprietatea reclamanților, constând în casă de locuit și anexe gospodărești, cu teren de 4027 mp., situat în D. nr. 59 județul B. N., este înscris în CF nr. 472 D., nr. top 181/2, 181/2/a; s-a dispus rectificarea CF nr. 472 D., în sensul înscrierii dreptului de proprietate al reclamanților; s-a stabilit linia de hotar ce desparte proprietatea reclamanților, conform anexei de la răspunsul la obiecțiuni la expertiza nr. 8., întocmită de expert V. V. și care face parte integrantă din sentință; pârâții au fost obligați la contravaloarea folosului de tras în favoarea reclamanților. Deși împotriva acestei sentințe s-au exercitat căile legale de atac, apelul și recursul, precum și o revizuire, hotărârea a rămas irevocabilă, având putere de lucru judecat. Hotărârea J. B. s-a întemeiat pe expertiza tehnică-judiciară nr. 8., întocmită de expert V. V., ale cărei constatări nu au fost combătute prin nicio altă probă administrată în dosarul nr. 1. al J. B. și în privința căreia Curtea de A. B. a statuat că „concluziile tehnice al raportului de expertiză sunt edificatoare, fiind fundamentate pe baze și măsurători reale";. Împrejurarea că expertul V. V. a fost cercetat penal în cadrul dosarului nr. 1538/P/2006, nu poate conduce la reținerea concluziei conform căreia expertiza ar fi falsă, câtă vreme nu a intervenit o hotărâre de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă (infracțiune care absoarbe infracțiunea de fals intelectual și pe aceea de uz de fals), în legătură cu raportul de expertiză pe care s-a întemeiat hotărârea sus- indicată. Simpla apreciere a expertului tehnic Vintilă N., în sensul că „limita propusă de expertul V. V. în completarea cerută de instanță care a stat la baza înscrierilor din CF nr. 472 D., este eronată față de schița ce a stat la baza înscrierilor în CF nr. 1105 D.";, nu poate face convingerea că exprimă un punct de vedere corect, cu atât mai mult cu cât concluziile raportului de expertiză întocmit de expert V. V. au fost însușite de instanța de judecată în cadrul procesului în care a fost administrată proba, iar corectitudinea/incorectitudinea acestora a fost invocată și în fața instanței de recurs, care s-a pronunțat în sensul fundamentării lor pe baze și măsurători reale, ceea ce infirmă susținerea că raportul este „vădit eronat";. Față de aceste considerente, constatându-se că în cauză nu subzistă niciun motiv pentru desființarea raportului de expertiză și nici pentru rectificarea înscrierilor operate în CF nr. 472 D. în baza sentinței civile nr. 1468/(...) a J. B., în temeiul art. 184 C., rap. la art. 245 alin. 1 lit. c1 C.proc.pen., au fost respinse ambele acțiuni ca neîntemeiate. Împ o tr iv a aces te i se n tințe au decl ar at apel, în ter men leg al, recl amanț ii B. J. și B. S. , solicitând admiterea acțiunii lor astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată în fond și în apel. T ribun alul B is tr iț a N ăs ăud, pr in dec iz ia c iv il ă nr. 7./( ...), pro nunț ată în dosar nr. (...), a respins ca nefondat apelul reclamanților, menținând înîntregime sentința apelată. În considerentele acestei decizii s-a reținut faptul că reclamanții au invocat ca singur temei de drept al acțiunii lor dispozițiile art. 184 C., carereglementează competența instanței civile de a verifica falsitatea unui înscris atunci când nu este caz de judecată penală sau când acțiunea penală s-a stins sau s-a prescris, arătând în motivarea cererii lor că au formulat împotriva expertului V. V. plângere penală pentru mărturie mincinoasă, ce a făcut obiectul dosarului nr. 1538/P/2006 al P.ui de pe lângă J. B. În dosarul de cercetare penală nr. 1538/P/2006 al P.ui de pe lângă Judecătoria Bistrița, prin R. din (...), definitivă prin respingerea plângerii formulate împotriva rezoluției, prin sentința penală nr. 597/2009, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. (...), rămasă definitivă prin decizia penală nr. 225/R/(...) a T. B. N., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de expertul V. V., reținându-se că expertul nu a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția directă, expertul acționând din eroare sau din culpă. S-a mai reținut de către T. că dispozițiile art. 184 C. și ale art. 14 alin. 3 C.proc.pen. se referă la desființarea înscrisului-fals care este rezultatul infracțiunii de fals, în timp ce expertiza efectuată în cadrul unui proces civil, și care este reglementată de dispozițiile art. 201-214 C., constituie un mijloc de probă distinct de înscrisuri - acest din urmă mijloc de probă fiind reglementat de art. 172-184 C. -, prin expertiză fiind solicitată părerea unor experți care poate fi exprimată, fie de îndată, în ședință publică, și consemnată într-un proces-verbal ca și cel prevăzut de art. 198 C. (care se referă la consemnarea declarației martorului) fie ulterior, și consemnată într- un raport de expertiză. Art. 205 C. prevede că dispozițiile referitoare la sancționarea martorilor se aplică și experților, în timp ce, potrivit art. 193 alin. 8 C., după ce martorul a depus jurământul, i se atrage atenția că dacă nu spune adevărul, săvârșește infracțiunea de mărturie mincinoasă, reglementată de art. 260 alin. 1 C.pen., text legal care incriminează infracțiunea de mărturie mincinoasă pe care o săvârșește martorul audiat într-o cauză civilă, penală, disciplinară sau orice altă cauză, iar în alin. 4 prevede că dispozițiile alin. 1- 3 se aplică și expertului. Infracțiunea de mărturie mincinoasă este reglementată în Codul penal ca o infracțiune care împiedică înfăptuirea justiției, fiind cuprinsă în capitolul II al Titlului V, intitulat „Infracțiuni contra autorității";, în timp ce infracțiunile de fals sunt cuprinse în Titlul VII. Așa fiind, infracțiunea de mărturie mincinoasă, comisă de expert, sau de martor în declarația sa, este o infracțiune contra autorității, iar nu una de fals, astfel încât expertiza nu este un înscris fals rezultat al unei infracțiuni de fals, care să poată fi desființat fie de instanța penală, fie de instanța civilă, în acest din urmă caz, în condițiile art. 184 C. S-a mai reținut de către T. că apelanții aveau posibilitatea să uzeze de prevederile art. 322 pct. 4 și art. 324 pct. 3 C. Împotriva acestei deciz ii au decl ar at recu rs, în ter men leg al, r ecl amanț ii B. J. ș i S. , solicitând admiterea recursului, în temeiul art. 312 alin. 3 C.,casarea în totalitate a deciziei recurate, precum și a sentinței nr. 3. a J. B., cu consecința trimiterii dosarului la instanța de fond în vederea completării probatoriului, prin administrarea unei expertize tehnice-judiciare, care să conducă la admiterea acțiunii reclamanților, astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată. În motivarea recursului s-a invocat nelegalitatea și netemeinicia deciziei recurate, decurgând din aceea că: 1. În primul rând, instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 C., în sensul că unul din membrii completului care a pronunțat decizia recurată era incompatibil, conform art. 25 C., rap. la art. 27 pct. 7 C., având deci obligația să se abțină de la judecarea apelului, întrucât a pronunțat și decizia civilă nr. 4.. Pe de altă parte, instanța de apel trebuia să acorde un termen de judecată ulterior termenului fixat de Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea cererii de strămutare a pricinii, știut fiind că în cazul în care se admite cererea de strămutare, în temeiul art. 40 alin. 5 C., hotărârea pronunțată este desființată de drept, prin efectul admiterii cererii de strămutare. Prin nesocotirea dispozițiilor art. 25, art. 27 pct. 7, art. 40 alin. 5 C., coroborat cu art. 105 alin. 2 C., hotărârea recurată este lovită de sancțiunea nulității absolute, în cauză fiind prezent motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. 2. D. recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, prin interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, instanța de apel schimbând natura și înțelesul vădit al acestuia, fiind astfel prezente motivele de recurs reglementate de art. 304 pct. 8 și 9 C., caz în care, conform art. 312 alin. 3 C., se impune casarea hotărârii, fiind necesară administrarea de probe noi, respectiv o expertiză topografică de identificare cu date corecte a terenurilor aparținând celor trei familii. 3. Instanța de apel nu a verificat niciunul dintre motivele de apel ale reclamanților, ci a făcut doar constatări generale și eronate privind regimul juridic al acțiunii întemeiate pe prevederile art. 184 C. În mod eronat instanța a susținut că nu este posibilă anularea expertizei ca fiind falsă, pe calea prevăzută de art. 184 C., câtă vreme conform art. 260 alin. 4 C.proc.pen., rap. la art. 260 alin. 1 C.proc.pen., texte legale care se coroborează cu practica judecătorească în acest sens, întocmirea raportului de expertiză într-o cauză civilă de către făptuitor se circumscrie laturii obiective a infracțiunii de mărturie mincinoasă, care absoarbe infracțiunea de fals intelectual și pe cea de uz de fals, în același sens fiind și dispozițiile Deciziei nr. XV/2005 a Î. C. de C. și J. Tot în motivarea recursului au fost reproduse considerente de fapt ale cauzei, referitoare la: constatările făcute de procuror în dosarul de cercetare penală; identificarea greșită făcută de expertul V. V. cu privire la imobilul din CF nr. 472 D., în condițiile în care numerele topografice din această carte funciară se regăsesc în altă parte a satului; considerații cu privire la terenurile familiilor D., B. și B., concluzionându-se în sensul că expertiza este falsă, pentru că nu a ținut seama de hotărârile judecătorești care au stat la baza înscrierii dreptului de proprietate ale celor trei familii în CF, și că este posibilă anularea acesteia în temeiul art. 184 C. S-a mai arătat de către recurenți că este complet greșită susținerea instanței de apel, în sensul că nu se poate rectifica cartea funciară câtă vreme sentința civilă nr. 1468/(...) a J. B., în baza căreia familia D. și-a înscris dreptul de proprietate în CF, nu a fost anulată. Recurenții au mai făcut în dezvoltarea motivelor de recurs o largă expunere a situației de fapt a imobilelor litigioase, insistând asupra necesității anulării expertizei întocmită de expert V. V., pe motiv că situația constatată de expert prin această expertiză este una falsă, care nu corespunde cu situația de fapt a imobilelor. Nu se poate recurge la calea revizuirii pentru anularea expertizei false, dat fiind că aceasta ar fi tardivă raportat la art. 322 pct. 4 și art. 324 alin. 1 pct. 3 C. Pr in în tâmp in are a f or mul ată în c a uz ă, in timaț ii D. C. ș i D. V. au solicitatrespingerea recursului, întrucât recurenții nu au niciun act de proprietate, însă îi hărțuiesc pe intimați prin mai multe procese (f. 34). In timatu l V. V., pr in în tâmp in are a depus ă l a dos arul c auze i , a solicitat respingerea recursului în ceea ce îl privește, motivat pe faptul căreprezentantul recurenților este în eroare cu privire la părțile/. recursului, deoarece acesta se poate judeca numai între părțile care au participat la soluționarea cauzei în fond și în apel; or, calitatea de expert într-un dosar nu poate fi asimilată cu cea de parte în cauză (f. 51). Recursul este nefondat. În ceea ce privește toate acele motive de recurs care vizează netemeinicia deciziei recurate, prin care se expune starea de fapt a cauzei, se fac trimiteri la amplasamentele în teren ale imobilelor părților, la hotărârile judecătorești în baza cărora fiecare dintre părți s-a întabulat în CF, la probe, la istoricul litigiului, etc., Curtea a invocat în ședința publică din (...) excepția inadmisibilității, excepție care urmează să fie admisă, motivat pe următoarele: Departe de a cuprinde doar critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel, memoriul de recurs conține și motive de netemeinicie, fără să facă exclusiv o analiză a nelegalității deciziei instanței de apel, axându-se practic pe o reproducere a stării de fapt a cauzei, o analizare a probațiunii administrate în litigiile anterioare, o expunere a relațiilor litigioase tensionate dintre părți, etc. Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C. proc. civ., prin art. I pct. 1111 din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate. Așa fiind, Curtea constată că excepția inadmisibilității, invocată din oficiu de către instanță la termenul de judecată din (...), este fondată, urmând să fie admisă ca atare, cu consecința neluării în seamă a tuturor motivelor de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate. 1. În ceea ce privește motivul de recurs care, afirmativ, s-ar circumscrie punctului 5 al art. 304 C. proc. civ., decurgând din încălcarea de către instanța de apel a formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 C., decurgând din aceea că au fost nesocotite dispozițiile art. 25, art. 27 pct. 7 și art. 40 alin. 5 C., Curtea constată că acesta este vădit nefondat, motivat pe următoarele considerente: Recurenții au susținut că în cauză este prezent motivul de casare reglementat de art. 304 pct. 5 C., pe motiv că instanța de apel a nesocotit, pe de o parte, prevederile art. 40 alin. 5 C., iar pe de altă parte, pe cele ale art. 25 și art. 27 pct. 7 C. Art. 40 alin. 5 C. prevede că instanța de la care a fost strămutată cauza va fi înștiințată de îndată despre admiterea cererii de strămutare, iar în cazul în care instanța a săvârșit acte de procedură sau a procedat între timp la judecarea pricinii, actele de procedură îndeplinite ulterior strămutării și hotărârea pronunțată sunt desființate de drept prin efectul admiterii cererii de strămutare. În speță, în timp ce dosarul se afla pe rolul T. B. N. în apel, reclamanții au formulat o cerere de strămutare a judecării apelului, de la Tribunalul Bistrița Năsăud la o altă instanță, cerere care a făcut obiectul dosarului nr. (...) a Î. C. de C. și Justiție, cu termen de judecată la data de (...) (f. 87 dosar apel). Este nefondată susținerea recurenților în sensul că, prin neacordarea de către Tribunalul Bistrița Năsăud a unui termen de judecată ulterior datei de (...), instanța de apel ar fi încălcat prevederile art. 40 alin. 5 și ale art. 105 alin. 2 C., având în vedere că cererea de strămutare a fost formulată de către reclamanți la data de (...), dată de la care, dacă instanța învestită cu soluționarea cererii de strămutare ar fi apreciat necesar, ar fi făcut aplicarea dispozițiilor art. 40 alin. 2 C. Cu alte cuvinte, Înalta Curte de Casație și Justiție, învestită încă din (...) cu soluționarea cererii de strămutare, ar fi avut posibilitatea ca în conformitate cu prevederile art. 40 alin. 2 C., să ordone, fără citarea părților, suspendarea judecării dosarului nr. (...) al T. B. N., și să comunice de urgență această măsură a suspendării instanței T. B. N.. Or, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a dispus suspendarea judecării apelului ce forma obiectul dosarului nr. (...) al T. B. N. până la soluționarea cererii de strămutare, astfel încât nici T. B. N. nu era obligat, nici să dispună suspendarea judecării apelului, nici să dispună amânarea judecării apelului până la o dată ulterioară termenului fixat de Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea cererii de strămutare. De altfel, nu există niciun text legal în actuala reglementare a Codului de procedură civilă care să prevadă obligația instanței, de la care s-a solicitat strămutarea cauzei, de a suspenda cauza, în alte condiții decât cele prevăzute de art. 40 alin. 2 C., până se judecă cererea de strămutare, ori de a dispune amânarea judecării cauzei până după soluționarea cererii de strămutare. Un argument în plus în sensul că instanța învestită cu soluționarea cauzei, a cărei strămutare s-a solicitat, nu este obligată nici să suspende cauza până la judecarea cererii de strămutare - în alte condiții decât cele prevăzute de art. 40 alin. 2 C. -, nici să amâne cauza pentru o dată ulterioară celei la care se va judeca cererea de strămutare, este conferit tocmai de textul art. 40 alin. 5 C., text legal care prevede că în cazul în care, anterior soluționării favorabile a cererii de strămutare, cauza a fost soluționată, hotărârea pronunțată și actele de procedură sunt desființate de drept prin efectul admiterii cererii de strămutare. Drept urmare, Curtea constată că în mod legal, cu respectarea dispozițiilor art. 40 C., Tribunalul Bistrița Năsăud a procedat la judecarea cauzei anterior soluționării cererii de strămutare. Nefondată este și susținerea recurenților, în sensul că instanța de apel a nesocotit dispozițiile art. 25 și art. 27 pct. 7 C., prin aceea că unul din judecătorii din compunerea completului de judecată era incompatibil, întrucât a mai pronunțat în cauză decizia civilă nr. 4., și deci, trebuia să se abțină, având în vedere că în cauză nu era incidentă nici instituția incompatibilității și nici aceea a abținerii. Recurenții fac confuzie între cele două instituții, aceea a incompatibilității, reglementată expres de dispozițiile art. 24 C., și respectiv, aceea a abținerii, prevăzută de art. 25 rap. la art. 27 C. Art. 24 alin. 1 C. prevede imperativ că judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare. Excepția incompatibilității fundamentată pe prevederile art. 24 C. operează de plin drept, dispozițiile acestui text legal fiind de natură imperativă, astfel că nerespectarea lor duce la nulitatea absolută a hotărârii pronunțate. Însă, pentru incidența excepției incompatibilității, întemeiată pe prevederile art. 24 alin. 1 C., este absolut necesar ca respectivul judecător să se fi pronunțat pe fondul cauzei, iar ulterior să participe la judecarea aceleiași pricini în apel sau în recurs, sau în caz de rejudecare după casare. Nu există o situație de incompatibilitate dacă este vorba despre două procese distincte între aceleași părți, întrucât respectivul judecător a fost învestit în al doilea proces cu o situație de fapt nouă, alta decât cea dedusă judecății în cadrul primului proces. Cu alte cuvinte, dacă același judecător soluționează diferite cauze, cu obiect juridic și cu cauză juridică diferite, chiar dacă între aceleași părți, nu este incidentă excepția incompatibilității. În speță, unul dintre membrii completului de judecată care a pronunțat decizia recurată, respectiv judecător Berari Reghina, a judecat în trecut o altă cauză promovată de intimații de azi, D. C. și D. V., în contradictoriu doar cu Oficiul de C. și P. I. B. N., cauză ce avea ca obiect o plângere împotriva unei încheieri de carte funciară, întemeiată pe art. 52 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 în redactarea inițială, plângere ce a făcut obiectul dosarului nr. (...), soluționată prin decizia civilă nr. 46/A/(...) (f. 8). Se constată, așadar, că este vorba despre cauze diferite, cu obiect juridic diferit, cu cauză juridică diferită, astfel încât, nefiind vorba despre una și aceiași pricină, așa cum pretinde art. 24 alin. 1 C., în cauză nu este incidentă excepția incompatibilității. Nu este incidentă nici instituția abținerii, așa cum nefondat susțin recurenții, având în vedere că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 25 și art. 27 pct. 7 C. Art. 25 C. prevede că judecătorul care știe că există un motiv de recuzare în privința sa este dator să înștiințeze pe șeful lui și să se abțină de la judecarea pricinii, în timp ce art. 27 pct. 7 C. arată că judecătorul poate fi recuzat dacă și-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă. Pentru incidența dispozițiilor art. 27 pct. 7 C. este necesar ca judecătorul învestit cu soluționarea unei anumite cauze să-și fi spus părerea cu privire la respectiva cauză, fie într-o cauză asemănătoare, sau chiar identică, fie chiar cu prilejul soluționării cauzei, printr-o antepronunțare. Or, în speță, nu poate fi reținut motivul prevăzut de art. 27 pct. 7 C., raportat la decizia civilă nr. 4., având în vedere că cele două cauze aveau obiect juridic diferit și cauză juridică diferită, una fiind întemeiată pedispozițiile art. 52 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, iar alta pe dispozițiile art. 184 C., și având în vedere că în cauză nu a intervenit o antepronunțare a judecătorului învestit cu soluționarea apelului. De altfel, dacă într-adevăr reclamanții ar fi fost convinși de incidența în cauză a dispozițiilor art. 25 și art. 27 pct. 7 C., aceștia aveau posibilitatea, în fața instanței de apel, să uzeze de prevederile art. 29 și urm. C., posibilitate de care, evident, aceștia nu au înțeles să uzeze. Pe cale de consecință, Curtea urmează să respingă ca nefondat motivul de recurs prin care se invocă incidența prevederilor art. 304 pct. 5 C., decurgând din aceea că instanța de apel nu a respectat dispozițiile art. 105 alin. 2 C., rap. la art. 25, art. 27 pct. 7 și art. 40 alin. 5 C. 2. Motivul de recurs afirmativ întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. urmează să fie respins de către Curte ca nefondat, având în vedere următoarele: S-a susținut de către recurenți că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și că a schimbat natura și înțelesul vădit al acestuia. Așa-zisul act juridic dedus judecății de către recurenți, și care nu este nici act juridic și nici înscris, în înțelesul pe care legea și doctrina de specialitate îl conferă celor două noțiuni (actul juridic civil fiind acela prin care se nasc, se modifică ori se sting raporturi juridice civile între subiecții acestora, în timp ce înscrisul este o dovadă ce poate fi administrată în cadrul procesului civil, dar strict în condițiile art. 172-176 C.), este în realitate o probă, administrată într-un proces civil, respectiv, în dosarul nr. 1. al J. B. Fiind o probă, administrată într-un dosar civil, în condițiile stipulate de art. 201-214 C., acestei probe nu i se poate schimba înțelesul vădit ori natura și nu poate fi interpretată greșit, această probă conținând doar părerea unui expert cu privire la o anumită problemă care se impune a fi lămurită, instanța putând sau nu să țină seama de părerea respectivului expert. Întrucât această expertiză, a cărei anulare s-a solicitat, este o probă, eventuala interpretare, într-o manieră sau alta, a acestei probe, constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecății. Jurisprudența a fost constantă în a statua că greșita interpretare a unei probe dintr-un dosar nu constituie motiv de casare ori de modificare a deciziei recurate, întrucât această împrejurare nu se referă la interpretarea greșită a vreunui act juridic dedus judecății, ci doar la modalitatea în care instanța a interpretat probele, motiv care, anterior abrogării pct. 10 și 11 ale art. 304 C., s-ar fi putut circumscrie acestor dispoziții legale (C.A. București, Secția a IV-a C., decizia nr. 808.; Î.C.C.J., Secția C. și de P. I., D. nr. 4.). Se constată, așadar, de către Curte, că în speță nu sunt incidente prevederile art. 304 pct. 8 C., astfel că acest motiv de recurs apare ca fiind nefondat. Nu este prezent nici motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C., și care vizează încălcarea și aplicarea greșită a legii de către instanța de apel, câtă vreme, T. a făcut o corectă aplicare în cauză a dispozițiilor art. 184 C., temei legal pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea dedusă judecății. Nu se justifică, așa cum nefondat susțin recurenții, trimiterea cauzei pentru rejudecare la fond, în vederea efectuării unei noi expertize topografice, dat fiind că, pentru o atare finalitate, ar fi fost necesar ca într-adevăr temeiul legal invocat de reclamanți în susținerea cererii lor, respectiv, prevederile art. 184 C., să fi fost pe deplin incidente în cauză, iar pentru legala și corecta aplicare a acestor prevederi să se impună verificarea corectitudinii raportului de expertiză a cărui anulare s-a solicitat, printr-o contraexpertiză care să fie administrată în prezenta cauză. Nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 312 alin. 3 C., respectiv, nu este necesară administrarea de probe noi, câtă vreme s-a cercetat fondul cauzei deduse judecății strict prin raportare la prevederile art. 184 C. 3. În legătură cu motivul de recurs prin care se critică soluția instanței de apel și argumentația acestei soluții, prin raportare la prevederile art. 184 C., Curtea constată următoarele: Art. 184 C. prevede că atunci când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă prin orice mijloace de dovadă. Cu alte cuvinte, dacă instanța penală nu poate fi sesizată, fie pentru că autorul falsului nu a fost identificat, fie pentru că acțiunea penală s-a stins ori s-a prescris, falsul se va cerceta pe cale incidentală, de către instanța civilă, prin orice mijloace de dovadă. Printr-un recurs în interesul legii, privitor la aplicarea dispozițiilor art. 14 alin. 3 lit. a C.proc.pen. și a dispozițiilor art. 184 C., Înalta Curte de Casație și Justiție, prin D. nr. XV/(...), a statuat în sensul că în cauzele în care acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală, printr-o soluție de netrimitere în judecată, adoptată de procuror, acesta are calitatea de a exercita în fața instanței civile acțiunea pentru desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat, numai în cazurile prevăzute de art. 45 alin. 1 C., în toate celelalte cazuri, acțiunea aparținând părților. În motivarea deciziei în interesul legii, s-a arătat că, în lipsa unei norme de procedură care să prevadă competența instanței penale de a soluționa acțiunea civilă în cauzele în care procurorul a adoptat o soluție de netrimitere în judecată, și în raport cu prevederile art. 184 C., potrivit cărora când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice mijloace de dovadă, competența de a dispune desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat, în cauzele în care acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală, aparține instanței civile. Cu alte cuvinte, pentru a fi incidente dispozițiile art. 184 C., respectiv, pentru ca instanța civilă să fie competentă să cerceteze pretinsul fals, și să poată, în consecință, dispune desființarea totală sau parțială a înscrisului falsificat, este absolut necesar să ne găsim în prezența unui înscris, iar nu a unei probe administrate într-un oarecare dosar civil. Or, expertiza topografică nr. 8., întocmită de expert V. V. în dosar nr. 1. al J. B., este o probă administrată în respectivul dosar în condițiile art. 201-214 C., și care putea fi contestată, în fața J. B., în condițiile art. 212 C., sau, prin intermediul căilor legale de atac ce puteau fi exercitate împotriva sentinței civile nr. 1468/(...) a J. B., iar mai apoi împotriva deciziei civile nr. 1. a C. de A. B. Expertiza judiciară este „un mijloc de probă prin care se aduce la cunoștința organelor judiciare opinia unor specialiști cu privire la acele împrejurări de fapt pentru a căror lămurire sunt necesare cunoștințe deosebite, opinie care se formează pe baza unei activități de cercetare concretă a cazului, și a aplicării unor date de specialitate de către persoanele competente desemnate de către organul judiciar"; (V.M. C.u - Tratat Teoretic și Practic de P. C. - vol. II, Ed. Național București, 1997, pag. 207; E. Mihuleac, Expertiza Tehnică în Lumina Noilor Reglementări Juridice, S.C.J. nr. 4/1971; V. S., Principiile noii reglementări a expertizei contabile și expertizei tehnice, R.R.D. nr. 5/1971). Fiind o probă, care poate fi administrată doar în condițiile art. 201- 214 C., expertiza este distinctă de mijlocul de probă care este înscrisul, și care poate fi administrată în condițiile art. 172-184 C. În mod corect a stabilit T. că infracțiunea de mărturie mincinoasă, reglementată în capitolul II Titlul V Cod penal este o infracțiune contra autorității, în timp ce infracțiunea de fals sau de uz de fals, sunt cuprinse în Titlul VII Cod penal. Întrucât infracțiunea de mărturie mincinoasă este o infracțiune contra autorității, iar nu o infracțiune de fals, și regimul juridic al raportului de expertiză, întocmit ca rezultat al unei infracțiuni de mărturie mincinoasă comisă de expert - în condițiile art. 260 alin. 1 și 4 C.pen., coroborat cu art. 193 alin. 8 C. -, va fi acela al unei infracțiuni contra autorității, fiind distinct de acela al infracțiunii de fals, înscrisul falsificat fiind rezultatul material al infracțiunii de fals, nefiind posibilă desființarea acestei expertize de către instanța civilă în condițiile art. 184 C. Cu riscul unei repetiții inutile, se impune a se sublinia faptul că expertiza nu este un înscris, este o probă, împrejurare raportat la care ea nu poate fi anulată ori desființată în condițiile art. 184 C., pe o atare procedură putând fi desființate doar înscrisurile false, care sunt rezultatul infracțiunii de fals, procedura reglementată de art. 184 C. fiind menită să restabilească, de către instanța civilă, situația anterioară săvârșirii infracțiunii de fals. Drept urmare, Curtea constată că, în mod legal Tribunalul Bistrița Năsăud a făcut aplicarea art. 184 C., prin sublinierea distincției dintre noțiunile de înscris și probă, pe de o parte, respectiv, de infracțiune contra autorității și infracțiune de fals, pe de altă parte. Corect a reținut T. că distincția dintre un înscris fals, folosit într-un proces civil, în baza căruia s-a pronunțat o hotărâre definitivă, pe de o parte, și declarația martorului și raportul de expertiză, ce au constituit probe într-un proces civil, și care sunt rezultatul infracțiunii de mărturie mincinoasă, săvârșită de martor ori de expert, pe de altă parte, este făcută de dispozițiile art. 322 pct. 4 C. și art. 324 pct. 3 C., dispoziții legale de care recurenții ar fi avut posibilitatea să uzeze. Instanța învestită cu soluționarea prezentului recurs nu se poate pronunța asupra eventualei excepții a tardivității cererii de revizuire pe care recurenții ar fi putut-o promova, dat fiind că nu a fost învestită cu soluționarea unei astfel de cereri de revizuire. Invocarea de către recurenți a hotărârilor judecătorești în baza cărora părțile și-au întabulat în cartea funciară dreptul de proprietate asupra imobilelor litigioase nu poate servi ca argument în sprijinul soluției de admitere a recursului, având în vedere că, pe de o parte, prin această invocare se încearcă practic rediscutarea unor hotărâri definitive - aceste susțineri constituind și motive de netemeinicie - , iar pe de altă parte, că reclamanții și-a întemeiat acțiunea pe un singur temei legal, respectiv, pe dispozițiile art. 184 C., text legal care, conform considerentelor anterior expuse, nu este incident în cauză. Este nefondată susținerea recurenților în sensul că instanța de apel a susținut în mod greșit că nu se poate face rectificarea cărții funciare, câtă vreme sentința civilă nr. 1468/(...) a J. B. nu a fost anulată, având în vedereprevederile exprese în acest sens ale dispozițiilor art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, care reproduce practic prevederile art. 34 pct. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938, și care prevăd că este admisibilă rectificarea cărții funciare doar dacă titlul în baza căruia întabularea s-a săvârșit, nu a fost valabil. Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 312 alin. 1 C., Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs. Intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții B. J. și B. S., împotriva deciziei civile nr. 7. din (...) a T. B.-N., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI I.-D. C. A.-A. P. C.-M. CONȚ G.IER A. A. M. Red.CMC/dact.MS 2 ex./(...) Jud.fond: G.O. Jud.apel: R.Berari/G.C.Frențiu
| ← Decizia civilă nr. 3489/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 19/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
