Decizia civilă nr. 321/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
D. CIVILĂ NR. 321/A/2011
Ședința a 09 decembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. C. V.
JUDECĂTOR: I. D. C.
GREFIER: A. B.
P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ reprezentat prin
PROCUROR: A. S.
S-au luat în considerare apelurile declarat de reclamantul G. V. și pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin D. G. A F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 427 din 12 mai 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), având ca obiect despăgubiri L. nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința se prezintă reprezentanta reclamantului apelant G. D. vasile, avocat I. I. M. din cadrul Baroului C., reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror A. S., lipsă fiind reprezentantul pârâtului apelant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pentru termenul de azi nu a fost citat numitul G. D. V. - în calitate de reclamant apelant, acesta fiind moștenitorul defunctului G. V., însă instanța apreciază ca fiind îndeplinită procedura de citare cu această parte, prin prezența reprezentantei acestuia, avocat I. I. M.
Reprezentanta reclamantului apelant G. D. V. depune la dosar note de ședință, din care un exemplar se comunică cu reprezentata P.ui de pe lângă C. de A. C.
Reprezentanta reclamantului apelant solicită recalificarea căii de atac din apel în recurs datorită modificărilor aduse Legii 221/2009.
Instanța pune în discuție cererea de recalificare a căii de atac din apel, în recurs.
Reprezentanta reclamantului apelant susține cererea de recalificare a căii de atac din apel, în recurs, datorită modificărilor aduse Legii 221/2009 prin L. nr. 2. care prin art. X. pct. 3 a modificat art. 5 al. 2 din L. nr.
221/2009 în sensul stabilirii ca: „Hotărârile judecătorești pronunțate în temeiul prevederilor alin. 1 lit. a și b sunt supuse recursului";.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. se opune recalificării căii de atac din apel în recurs, având în vedere că sentința atacată a fost pronunțată la data de 12 mai 2010, iar la vremea respectivă calea de atac prevăzută de lege era apelul, iar modificările aduse Legii nr. 221/2009 nu se aplică în cauză.
C., după deliberare, respinge cererea de recalificare a căii de atac din apel în recurs, având în vedere că sentința atacată a fost pronunțată de Tribunalul Cluj la data de 12 mai 2010, iar calea de atac susceptibilă de a fi exercitată în litigiile care se soluționează în temeiul legii nr. 221/2009, a fost modificată prin L. nr. 2. care a intrat în vigoare la data de 25 noiembrie
2010, ulterior pronunțării sentinței atacate în prezenta cauză.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. invocă ca motiv de ordine publică prevederile D. nr. 1. a Î. C. de C. și Justiție prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al P.ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, C. de conducere al C. de A. B. și C. de conducere al C. de A. G. și s-a stabilit că, urmare a deciziilor C.
Constituționale nr. (...) și nr. (...), dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din L. nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurileadministrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Reprezentanta reclamantului apelant arată că și-a expus punctul de vedere cu privire la dispozițiile D. nr. 1. a Î. C. de C. și Justiție prin notele de ședință și arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. constată prezenta cauză în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra apelurilor.
Reprezentanta reclamantului apelant arată că susține calea de atac a apelului și solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat, susținând pe larg motivele invocate în memoriul de recurs și în notele de ședință depuse la dosar. S. obligarea pârâtului apelant la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Reprezentanta P.ui de pe langă C. de A. C. solicită respingerea apelului declarat de reclamantul G. V., decedat în cursul procesului, prin moștenitor G. D. V., având în vedere dispozițiile D. nr. 1. a Î. C. de C. și J.
Cu privire la recursul pârâtului apelant, reprezentanta reclamantului apelant solicită respingerea acestuia.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea recursului declarat de către pârâtul apelant S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, modificarea în parte a sentinței civile atacate în sensul respingerii cererii pentru plata daunelor morale.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 427 din 12 mai 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...) a fost admisă în partea acțiunea formulată de reclamantul G. V., împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, și în consecință:
S-a constatat caracterul politic al condamnării suferite de reclamant prin S. penală nr. 111/(...) pronunțată de T. M. C., în dosar nr. 45/1952 și a măsurilor administrative de stabilire a domiciliului obligatoriu, stabilite prin D. nr. 7053/(...), D. nr. 15665/(...) și D. nr. 16248/(...) ale M.A.I. .
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului daune morale în cuantum de 120.000 Euro, respectiv echivalentul în lei a acestei sume la data plății.
A fost obligat pârâtul la 200 lei cheltuieli parțiale de judecată în favoarea reclamantului.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Din sentința penală nr.111/(...) pronunțată de T. M. C., secția I-a în dosar 45/1952, depusă la fila 30 dosar in copie certificată de C., rezultă că reclamantul G. V., născut în comuna P., jud. Sălaj, domiciliat în comuna R. jud. C., a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare corecțională, 2 ani interdicție corecțională și 400 lei amendă corecțională pentru delictul de uneltire contra ordinii solciale, prevăzut de art. 209 pct. IV, C. penal.
Totodată inculpatul a fost obligat să plătească statului 200 lei cheltuieli de judecată și i s-a computat prin pedeapsa aplicată detenția prevetivă începând cu data de (...).
Potrivit biletului de eliberare nr. 1., întocmit de Penitenciarul Gherla, G. V. a executat pedeapsa stabilită prin S. nr. 1. până la data de (...) și a fost depus la data de (...).
După eliberarea din penitenciar, reclamantului G. V. i s-a stabilit domiciliul obligatoriu prin mai multe decizii ale M.ui Afacerilor Interne: pe timp de 24 luni în comuna V. V. R. F., regiunea Constanța, în comuna R., R. F., jud. Constanța, începând cu (...),pe timp de 24 de luni în comuna L., R. F., regiunea B., începând cu data de (...).
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 lit. a) din L. 221/2009, condamnarea pronunțată pentru fapta prevăzută de art. 209 C. penal din 1936 republicat în anul 1948 cu modificările și completările ulterioare, constituie de drept condamnări cu caracter politic.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 3 lit. a) din același act normativ, constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, dacă a fost întemeiată pe dispozițiile H. C. de M. nr. 337 /. nr. 2..
Pentru reclamant măsura domiciliului obligatoriu s-a întemeiat pe dispozițiile H. C. de M. nr. 3. și 2..
Raportând starea de fapt reținută mai sus la dispozițiile art. 1 alin. 1 lit.a și art. 3 lit. a din L. 221/2009, a rezultat că primul capăt de cerere prin care reclamantul solicită constatarea de drept a caracterului politic a condamnării suferite de el și a măsurilor administrative de stabilire a domiciliului obligatoriu este pe deplin întemeiat.
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. a) din L. 221/2009, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic sau au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic este îndreptățită la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, urmând ca la stabilirea cuantumului despăgubirilor să se țină seama și de măsurilereparatorii deja acordate persoanelor în cauză în temeiul D.ui Lege 1. și a
Ordonanței de U. 2..
În vederea stabilirii întinderii prejudiciului suferit de reclamantul G.
V., instanța a încuviințat administrarea probei testimoniale.
Din cuprinsul declarației M. C., consemnată instanța a reținut următoarele:
Martora a arătat că l-a cunoscut pe reclamantul G. V. în anul 1961 în satul L., județul Ialomița, unde aveau domiciliul obligatoriu atât martora, cât și reclamantul.
Martora M. C. s-a referit la condițiile de viață din colonia în care se aflau, arătând că reclamantul G. V. a locuit în acea vreme într-un bordei din lut acoperit cu paie, care nu avea sobă, astfel încât trăia în frig.
Din pricina condițiilor grele de viață, într-o iarnă, reclamantul s-a îmbolnăvit grav, fiind găsit de martoră și de soțul acesteia arzând de febră și în stare de inconștiență. I-au acordat asistență medicală rudimentară, administrându-i un piramidon rătăcit la un vecin, și i-au făcut frecție cu cârpă umezită în apă și oțet.
Pentru a-l îngriji în vederea refacerii sănătății, martora și soțul acestora l-au oprit în locuința acestora întreaga iarnă, căci în bordeiul lor exista cel puțin o sobă în care ardeau baloți de paie și bețe de floarea soarelui.
Despre alimentație martora a relatat că hrana lor zilnică consta dintr-o lingură de marmeladă, o lingură de ulei și o mămăligă nefiartă, amestecată simplu cu apă.
În colonie se lucra din greu, reclamantul lucrând la vie și pe șantier, sub ploaie, sub ninsoare și pe arșiță.
Primeau un sfert de pâine mică de zi și cu această alimentație munceau bărbații întreaga zi.
Se întâmpla ca la orele 1, 2 sau 3 din noapte să vină milițianul în colonie și să le bată în geamul bordeiului, iar dacă se întâmpla ca persoana căutată să nu se trezească deîndată, striga la ea și îi percheziționa locuința. Martora a mai arătat că reclamantul era deseori trist, mărturisind că motivul tristeții sale era preocuparea pentru soarta soției și a copilului rămași acasă. De asemenea a mai relatat că a constatat atât la reclamantul G. V. cât și la soțul său că perioada grea din penitenciar, iar apoi ce-a petrecută în Bărăgan, că i-au adus în situația de a vedea deformat unele aspecte ale realității. Detaliind această susținere, martora a arătat că cei doi susțineau că o pereche de indispensabili flanelați erau pantaloni și îmbrăcați cu aceștia se prezentau la miliție pentru a semna condica.
Martora a mai arătat că a fost de față la mai multe discuții purtate între reclamant și soțul său, când cei doi rememorau perioada petrecută în penitenciar și își amintește de un episod în care G. Vssile îi povestea soțului său cum a fost băgat la carceră pentru că a fost găsit ținând împreună cu alți preoți o slujbă în noaptea de înviere.
Reclamantul povestea că acea carceră era o încăpere atât de mică întât nu puteai sta decât în picioare, era întunecoasă, iar în timpul în care a fost ținut acolo a primit apă și o bucată de pâine.
Le-a mai povestit că mâncarea lor din pușcărie era un terci, că familia nu a știut nimic despre el în acel timp, și doar în urma unei greve a foamei aobținut permisiunea de a le trimite acestora o carte poștală prin care să le dea de veste că este în viață.
Cei doi își mai povesteau că în penitenciar condițiile erau de-a dreptul de exterminare, deținuții fiind aduși în situația de a mânca râme și iarbă, pentru a rămâne în viață.
Instanța a redat pe larg declarația martorei, pentru a releva că aceasta este elocventă cu privire la descrierea condițiilor extrem de grele de viață prin care a trecut reclamantul în perioada domiciliului obligatoriu.
Desigur, martora s-a referit la perioada în care reclamantul a avut domiciliul în comuna L., însă așa cum consemnează istoria, în toate coloniile ce au împresurat Bărăganul, condițiile de viață ale foștilor deținuți au fost la fel de grele și umilitoare pentru foștii deținuți.
Cât despre perioada petrecută de reclamant în penitenciar, deși cele relatate de martoră au drept surse de informație istorisirile reclamantului, ele sunt pe deplin verosimile, confirmate deja de atâtea mărturii ale foștilor deținuți, scrise în literatura publicată după revoluție și care a descris locurile de detenție ale deținuților politici ca locuri de exterminare.
Prejudiciul moral suferit de reclamant prin condamnarea politică și măsurile administrative de stabilire a domiciliul obligatoriu este indiscutabil și constă în suferința fizică, generată de înfometare și boală, mizerie fizică, umilință, îngrijorare pentru familia lăsată acasă în nesiguranță.
În ce privește întinderea prejudiciului, instanța a arătat că perioada trăită de reclamant între octombrie 1951 și 1963 și chiar ulterior acesteia, căci fără îndoială a fost supus măsurilor de urmărire și supraveghere a fostei securități, au creat un prejudiciu nemăsurat reclamantului, răpindu-i practic o perioadă însemnată din viață
Despăgubirea ce poate fi acordată în baza Legii 221/2009 în mod cert nu mai are cum să-i returneze reclamantului acea perioadă din viață, de aceea întinderea ei trebuie stabilită astfel încât să constituie o reparație rezonabilă și echitabilă pentru reclamant.
În temeiul dispozițiilor D.ui 1., prin H. 526/(...) reclamantul a obținut acordarea drepturilor prevăzute de acest act normativ.
Dacă se are în vedere că în acest moment indemnizația acordată de lege pentru fiecare an de detenție sau domiciliul obligatoriu este de 200 lei, rezultă că pentru cei 12 ani recunoscuți reclamantului prin hotărârea mai sus menționată, reclamantul primește în acest moment o indemnizație de
2400 lei.
Cuantumul acestei indemnizații a fost modificată periodic în timp, cuantumul indemnizației a fost mai mic decât în prezent, însă proporția actuală dintre acest tip de indemnizație și salariul mediu brut pe economie avut în vedere la indexarea drepturilor de asigurări sociale a fost păstrată și în perioadele anterioare.
La această indemnizație se adaugă celelalte drepturi prevăzute de D.
1., cum ar fi medicamente gratuite, transport gratuit, scutiri de impozite și taxe locale, bilete gratuite de tratament.
Luând in considerare toate aceste drepturi de care a beneficiat reclamantul o perioadă de aproape 20 de ani, instanța a apreciat că acestea acoperă într-o mare măsură destul de însemnată prejudiciul moral suferit de reclamant.
Având în vedere durata detenției, a măsurilor administrative la care a fost supus reclamantul și împrejurarea că acesta beneficiază de aproape 20 de ani de măsurile reparatorii prevăzute de D. nr. 1., tribunalul a apreciat că suma de 120.000 euro, respectiv echivalentul în lei a acestei sume la data plății constituie o despăgubire rezonabilă și echitabilă pentru prejudiciul moral suferit de reclamant, urmând să oblige pârâtul la plata acestei sume în temeiul art. 5 alin. 1 din L. nr. 22/2009.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantul, cât șipârâtul.
Reclamantul a solicitat schimbarea în parte în sensul majorării daunelor morale la cuantumul solicitat prin acțiunea introductivă - 750.000 euro, respectiv echivalentul în lei al acestei sume, la cursul BNR la data plății.
În motivarea apelului, reclamantul a arătat în esență că daunele morale acordate de instanță sunt insuficiente în raport de suferințele fizice și psihice suportate. Reclamantul a invocat practica T.ui C. și C. de A. C., arătând că persoane aflate în situații similare au primit sume mult mai mari. În ceea ce privește jurisprudența Î. C. de C. și Justiție, prin decizia nr. 1. pentru o singură zi de arest preventiv s-au acordat daune morale în cuantum de 5000 euro, prin decizia nr. 8. pentru două luni de arest preventiv s-au acordat 200.000 lei daune morale, iar prin decizia nr.9831/2009 pentru măsura obligației de a nu părăsi localitatea pentru un termen de 30 de zile s-au acordat 60.000 euro daune morale.
Reclamantul a fost supus la o perioadă de 6 ani de închisoare și 6 ani de domiciliu obligatoriu, timp în care a suferit măsuri de tortură atroce, atât fizice cât și psihice, fiindu-i distruși cei mai frumoși ani din viața unui om.
Pârâtul prin apelul formulat a solicitat schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, arătând în esență că la acordarea daunelor morale nu s- a menționat modalitatea în care s-a realizat cuantificarea acestora, fiind vorba de aprecieri pur subiective.
Întrucât la data de (...) reclamantul a decedat (f. 30), în baza art. 243 alin. 1 pct. 1 Cod proc.civ., s-a dispus suspendarea judecării apelului .
La data de (...) unicul moștenitor al reclamantului decedat, G. D. V. (f.
34) a solicitat repunerea cauzei pe rol, în vederea continuării judecății.
Analizând apelurile formulate prin prisma motivelor invocate, curtea constată că apelul reclamantului este nefondat, urmând a fi respins, iar cel al pârâtului este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Prin calea de atac exercitată de către reclamant, acesta a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale solicitate în temeiul art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 221/2009, iar pârâtul a solicitat respingerea acțiunii.
Prin decizia nr. 12/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție într-un recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, s-a stabilit că urmare a deciziilor C. Constituționale nr. 1358/2010 și
1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a Teza I din L. nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentrucauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Potrivit art. 3307 alin. 4 Cod proc.civ., dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial. Dat fiind caracterul obligatoriu instituit prin art. 3307 alin. 4 Cod proc.civ. al deciziilor pronunțate în recurs în interesul legii, statuându-se pe această cale că temeiul de drept pe care reclamantul și-a întemeiat acțiunea și-a încetat efectele, în baza art. 312 alin. 1, art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., curtea va admite apelul pârâtului și va respinge apelul reclamantului, menținând dispoziția vizând constatarea caracterului politic al condamnării și măsurilor administrative suferite de reclamantul G. V., în prezent decedat, precum și cea de acordare a cheltuielilor de judecată. Chiar în situația în care apelul reclamantului a fost respins pe considerentele arătate, în baza art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., intimatul apelant S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice va fi obligat să plătească apelantului G. D. V. suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat (f. 43), pentru următoarele considerente: La data promovării acțiunii exista un temei de drept adoptat de legiuitorul român pe care reclamantul și-a întemeiat cererea, declanșând prezentul litigiu. Împrejurarea că ulterior s-a constatat neconstituționalitatea dispoziției legale ce a servit ca temei de drept în promovarea litigiului de către reclamant, iar mai apoi instanța supremă a statuat în cadrul recursului în interesul legii că acel temei de drept și-a încetat efectele urmare a deciziilor C. Constituționale, nu poate avea ca și consecință privarea reclamantului de dreptul de a-și recupera cheltuielile de judecată ocazionate de purtarea prezentului litigiu. Această situație de adoptare a unei dispoziții legale, declarate ulterior neconstituțională, constituie culpa exclusivă a statului, care, a bulversat sistemul legislativ prin edictarea unei norme neconstituționale, aspect care nu putea fi prevăzut de cetățenii cărora această normă li se adresa. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge apelul formulat de reclamantul G. V. decedat în cursul apelului, moștenitorul fiind G. D. V., continuator al căii de atac promovate de reclamant. Admite în parte apelul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile numărul 427 din 12 mai 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr.(...) pe care o schimbă în parte în sensul că: Respinge cererea pentru plata daunelor morale. Menține restul dispozițiilor sentinței atacate pentru constatarea caracterului politic și plata cheltuielilor de judecată. Obligă pe intimatul apelant S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească apelantului G. D. V. suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în apel. D. este definitivă și executorie. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER M. C. V. I. D. C. A. B. Red. MV dact. GC 6 ex/(...) Jud.primă instanță: C.V.B.
| ← Decizia civilă nr. 1219/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 289/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
