Decizia civilă nr. 5/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5/A/2011
Ședința publică din 19 ianuarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTOR:
T. D. - președinte al Secției civile
T.-A. N.
GREFIER:
M. T.
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamantul S. G., și, respectiv, de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. B. N. împotriva sentinței civile nr. 1. din 24 februarie 2010, pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...), având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentant de doamna procuror S. A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 16 decembrie 2010, pârâtul-apelant a depus la dosar prin registratura instanței, concluzii scrise.
Se constată că prin memoriul de apel, pârâtul-apelant a solicitat judecarea cauzei în condițiile art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelurilor.
R.a P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea apelului declarat de reclamant. Prin primul petit al motivelor de apel se solicită acordarea daunelor morale, însă având în vedere că textul de lege nu mai poate fi aplicat, nu mai există temei juridic pentru acest petit, instanța aflându-se în imposibilitatea de a se pronunța cu privire această cerere. Se impune de asemenea respingerea și a celui de-al doilea petit prin care se solicită acordarea de daune materiale reprezentând contravaloarea terenului confiscat și a produsului agricol obținut de-a lungul timpului, întrucât prin hotărârea de condamnare nu s-a dispus confiscarea vreunui bun. Nu există vreun petit prin care reclamanții să fi solicitat constatarea caracterului abuziv al condamnării, în baza prevederilor art. 5 lit. b) din Legea nr.
221/2009. rezultă deci că apelul reclamanților este nefondat, motiv pentru care se impune respingerea acestuia.
În ceea ce privește apelul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice, pune concluzii în sensul admiterii acestuia cu consecința schimbării în parte a hotărârii apelate în sensul înlăturării obligației pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor cu titlu de daune morale către reclamant, având în vedere că prin deciziile C. C.nr. 1. octombrie 2010 și nr.1538/21 octombrie 2010, s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor legale ce constituiau temeiul juridic al acțiunii, astfel că acțiunea a rămas fără un fundament legal care să permită instanței acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.1. din 24 februarie 2010 a T.ui B.-N., s-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamantul S. G. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat de D. G. A F. P. B.-N. și în consecință, s-a constatat caracterul politic al condamnării reclamantului la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a comasării terenurilor, prevăzute și pedepsite de art.13 din Decretul nr.151/1950, condamnare dispusă prin sentința penală nr. 544 din
(...) a Judecătoriei N..
I-au fost acordate reclamantului despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de 15.000 euro, ce se va achita în echivalentul în lei la data plății.
Au fost respinse celelalte pretenții ale reclamantului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în esență că prin sentința penală nr. 544 din (...) a Judecătoriei N., reclamantul S. G. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a comasării terenurilor, prevăzute și pedepsite de art.13 din Decretul nr.151/1950.
Reclamantul a primit în anul 1957 cu titlu de donație de la tatăl său, suprafața de 21 ari teren situat în localitatea M., jud. B.-N.. Pe o parte din teren, reclamantul și-a construit o casă, restul având destinația de grădină aferentă casei. În anul 1962, când localitatea M. era arondată administrativ fostului Consiliu P.ular al orașului B., reclamantului i s-a aprobat cererea de deschidere a poziției în registrul agricol și a achitat impozit începând cu anul
1963.
Cum reclamantul s-a opus ca terenul ce constituia grădina casei sale să fie preluat de CAP, în primăvara anului 1970 suprafața de 17 ari a fost arată cu tractorul și inclusă în perimetrul terenului ce aparținea colectivei.
Întrucât reclamantul s-a opus vehement cooperativizării terenului, a fost cercetat, urmărit și judecat conform procedurii de urgență prevăzute pentru infracțiunile flagrante.
Așa fiind, în baza art.1 alin.(3) din Legea nr. 221/2009, coroborat cu art.2 lit. d) din Ordonanța de urgență a G. nr. 2., prima instanță a constatat caracterul politic al condamnării reclamantului.
În privința cuantumului despăgubirilor, tribunalul a considerat că reclamantului îi pot fi acordate numai daune morale pentru prejudiciul suferit prin condamnare, nu și daune materiale.
Urmare a condamnării sale, reclamantul a executat pedeapsa privativă de libertate în Penitenciarul Gherla, în perioada (...) - (...), ceea ce a avut consecințe negative asupra acestuia și a familiei sale. La punerea în libertate, reclamantul tușea, iar din actele medicale a rezultat că suferă de ulcer duodenal, fiind posibil ca boala să fi debutat în timpul detenției sau ca urmare a detenției.
Reclamantului nu i-au fost acordate despăgubiri materiale, întrucât terenul nu i-a fost confiscat ci doar comasat la CAP, astfel că i-a fost restituit în temeiul L. fondului funciar.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantul, cât și pârâtul.
În apelul declarat de reclamantul S. G., s-a solicitat schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul acordării daunelor materiale constând în cheltuielile ocazionate cu desfășurarea procesului penal și prețul de circulație al suprafeței de 14 ari teren confiscat, în valoare de 30.000 lei.
În motivarea apelului, reclamantul a susținut că suma de 15.000 euro cu titlu de daune morale este insuficientă, astfel că se impune acordarea contravalorii cheltuielilor de judecată ocazionate cu procesul penal, constând în onorariu de avocat, cheltuieli judiciare, cheltuieli de transport și despăgubiri civile către CAP, precum și contravaloarea terenului intravilan în suprafață de 14 ari, care nu i-a fost restituit, ci în baza hotărârii nr. 43 din (...) a Comisiei județene B.-N. de aplicare a L. fondului funciar, s-a propus acordarea de despăgubiri.
În apelul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, s-a solicitat modificarea în parte a sentinței, în principal în sensul respingerii capetelor de cerere privind constatarea caracterului politic al condamnării reclamantului și a acordării daunelor morale, iar în subsidiar diminuarea daunelor morale acordate.
În motivarea apelului, pârâtul a susținut că sentința apelată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor legale în materie, făcându-se o greșită interpretare a lor.
La dosar nu există probe care să ateste calitatea de proprietar a reclamantului asupra terenului pe care a refuzat să îl înscrie în CAP.
În speță nu s-au dovedit daunele suferite și legătura de cauzalitate dintre abuz și prejudiciul suferit. Simpla condamnare a reclamantului, fără a se face dovada executării efective a privării de libertate, precum și a dovezii influenței pe care această condamnare a avut-o asupra persoanei reclamantului, nu poate sta fără a constitui o îmbogățire fără justă cauză la fundamentul acordării unor despăgubiri.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, pârâtul a susținut că acestea sunt disproporționate prin raportare la paguba efectiv produsă.
Într-adevăr, având în vedere componența psihologică a prejudiciului moral, acesta nu poate fi dovedit prin probe certe, este nevoie totuși de existența unor elemente probatorii adecvate, care să permită găsirea unor criterii de evaluare a întinderii acestora, nefiind suficientă libera apreciere a instanței bazate pe gradul de percepere al acesteia a universului psihic al fiecărei persoane.
Dată fiind situația profesională a reclamantului și poziția lui socială în momentul arestării, se impune diminuarea daunelor morale acordate.
Reclamantul prin „. depuse la dosar f.25-26, a solicitat respingerea apelului pârâtului și acordarea prejudiciului material, în ipoteza în care se va aprecia că decizia C. C. nr.1358 din (...) se aplică și acțiunilor înregistrate anterior.
Pârâtul prin întâmpinare depusă la dosar f.15-17, a solicitat respingerea apelului reclamantului, iar prin „. de ședință"; depuse la f.27-28,a solicitat respingerea apelului reclamantului și admiterea apelului pârâtului împotriva sentinței tribunalului.
Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele.
Prin decizia C. C. nr.1358 din (...), s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 5 alin.(1), lit. a), teza I-a din Legea nr. 221/2010.
De asemenea, prin decizia C. C. nr.1354 din (...), s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. I și II din Ordonanța de urgență a G. nr. 6..
Decretul nr.151/1990, nu este enumerat în art.1 alin.(2) din Legea nr.
221/2009, dar conform alin.(3) al aceluiași articol, condamnarea la un an închisoare suferită de reclamant în baza art.13 din decret, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a comasării terenurilor, a avut caracter politic, deoarece prin atitudinea lui, reclamantul a urmărit unul din scopurile prevăzute de art. 2 alin.(1) din Ordonanța de urgență a G. nr. 2..
Reclamantul a făcut dovada că deținea terenului ce a refuzat să-i fie comasat abuziv la CAP, cu titlu de donație de la tatăl său, era înscris cu el în registru agricol și plătea impozit.
Însă, câtă vreme în speță este vorba de o situație juridică legală factapendentia, înseamnă că la data intrării în vigoare a L. nr. 221/2009, reclamantul nu avea un „bun"; în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la C. E. a D. O.
La data publicării în Monitorul Oficial al R.iei Partea I-a, a deciziei C.
C. nr.1358 din (...), reclamantul nu deținea o hotărâre judecătorească definitivă și executorie în înțelesul art. 374 alin.(1), art. 376 alin.(1) și art. 377 alin.(1) pct.3 C.pr.civ.
Însuși reclamantul-apelant a depus la dosar f.10, adeverința nr.1591 din 14 mai 2010, eliberată de P. comunei B., din care rezultă că prin H. nr.
43 din (...) a Comisiei județene B.-N. de aplicare a L. nr.18/1991, reclamantul a fost înscris în Anexa nr.39, poziția nr.1 a localității M., pentru acordarea de despăgubiri cu privire la terenul în suprafață de 0,14 ha ce i-a fost comasat la CAP în anul 1960.
Așadar, în privința terenului ce i-a fost comasat iar nu confiscat, reclamantul a primit o reparație conform legii, iar dispozițiile art. 5 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, au fost declarate neconstituționale.
În ceea ce privește cheltuielile ocazionate cu soluționarea dos. nr.1485/1970 al Judecătoriei N., reclamantul nu a făcut dovada că le-a suportat, iar ele nu se încadrează oricum în prevederile art. 5 alin.(1) din
Legea nr. 221/2009, declarate neconstituționale.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 C.pr.civ., se va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului, se va admite în parte apelul pârâtului contra aceleiași sentințe care va fi schimbată în parte, în sensul că se va înlătura dispoziția privind obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 15.000 euro în echivalent în lei, menținându-se dispoziția privind constatarea caracterului politic al condamnării suferite de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE L. D E C I D E
Admite în parte apelul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. B.-N. împotriva sentinței civile nr.1. din (...) a T.ui B.-N., pronunțată în dosar nr. (...) pe care o schimbă în parte, în sensul înlăturării dispoziției vizând obligarea pârâtului la plata sumei de 15.000 euro în favoarea reclamantului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge apelul declarat de reclamantul S. G. împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
GREFIER,
T. D.
T.-A. N.
M. T.
Red.DT:(...)
Dact.CA: (...) - 5 ex.
Jud.fond.Bererai R.
| ← Decizia civilă nr. 38/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4742/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
