Decizia civilă nr. 2907/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2907 /R/2011
Ședința publică din data de 9 septembrie 2011
Instanța constituită din: Președinte : A. A. C.
Judecători : A. C.
V. M. - președintele Curții de A. C.
Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta D. E. precum și recursul declarat de pârâtul P. M. C.- N. împotriva sentinței civile nr. 356 din
05 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), având ca obiect plângere în baza L. nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantei recurente, avocat Z. E. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamanta recurentă și reprezentantul pârâtului recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâtul recurent a depus la dosar întâmpinare, raportat la recursul reclamantei, solicitând respingerea recursului , ( filele 39-40 din dosar ).
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar ( fila 41).
Cu privire la recursul formulat de pârâtul recurent P. municipiului C.-
N., reprezentanta reclamantei recurente solicită respingerea lui în baza motivelor expuse pe larg prin întâmpinare.
C U R T E A
Prin acțiunea civilă înregistrată sub număr de dosar 1989/117/(...), reclamanta D. E. a chemat în judecată pârâtul P. M. C.-N., solicitând să se constate că imobilul teren în suprafață de aproximativ 124 mp situat în C.-N.
,b-dul 1 D. 1918 nr. 14, înscris în CF nr. 120 C., făcând parte din imobilul cunr. top 10659/1 a fost preluat de stat în mod abuziv, conform dispozițiilor art.
2 alin. 1 lit. c din Legea 10/2001 și să fie obligat pârâtul să emită, înprincipal, dispoziție motivată de restituire în natură, în totalitate a terenului și în subsidiar, dispoziție de restituire în natură, în parte și de acordare de despăgubiri, pentru suprafața nerestituibilă, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 356 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj îndosarul nr. (...) s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta D.
E. împotriva pârâtului P. M. C.-N. și, în consecință s-a dispus restituirea prin echivalent, în forma despăgubirilor acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv în favoarea reclamantei a cotei de ½ parte din terenul în suprafață de 124 m.p. identificat în parcela cu nr. top 10659/1 înscrisă în CF 120 C. care face obiectul declarației date de reclamantă în 26 mai 1969, aferentă Bd- ului 1 D. 1918. A fost obligat pârâtul să achite reclamantei 700 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin declarația dată în (...) (fila 21 dosar), reclamanta, în numele său și pentru fratele său, N. Arpad, a declarat că cedează cu drept de donație C. P. al M. C.-N. suprafața de teren de 124 mp, semnalată cu noua semnalare topografică 1. în scopul ca această instituție să modernizeze strada T. I., porțiune de teren ce va forma cu aceasta un singur corp de avere, stabilindu-se faptul că manopera pentru noul gard se va face de către consiliu.
Într-un referat întocmit de către C. P. al J. C. la data de (...) (fila 20) se precizează faptul că se impune modernizarea acestei străzi, terenurile respective făcând parte din ampriza străzii.
Prin decizia nr. 371/(...) emisă de către același consiliului (fila 23-24) s-a aprobat dezmembrarea mai multor parcele limitrofe cu strada în discuție în vederea modernizării, linia de demarcație fiind una paralelă cu latura străzii înspre malul râului Someș, printre care și parcela în discuție, care s-a propus a fi dezmembrată în două, respectiv 1., în suprafață de 441 mp, curte și casă și 1., în suprafață de 124 mp, teren ce se incorporează străzii.
Totodată, în temeiul Decretului 478/1954, s-au acceptat ofertele de donație ale proprietarilor imobilelor dezmembrate, printre care, pentru parcela în discuție, N. M. și L. B. , respectiv reclamanta și fratele său, N. Arpad.
La momentul emiterii acestei decizii proprietari tabulari erau în părți egale: N. F., soția lui L. B., născ.N. M., soția lui D. I. născ. N. E. și N. Arpad
(fila 8 dosar).
Prin notificare formulată în temeiul L. 10/2001, reclamanta și D. A. A.
J. și soția M., P. I., P. E. E., în calitate de proprietari ai imobilului din C.-N., B-dul 1 D. 1918, nr. 14 au solicitat restituirea în natură a terenului grădină din fața gardului, aproximativ 1,5 ari, rechiziționat de P. orașului C. (fila 33).
Raportat la situația actuală de Cf, persoanele menționate anterior sunt succesorii în drepturi ai lui N. F. și soției lui L. B., născ. N. M., pentru cota de 1/2 parte din întregul imobil (fila 7-8), aspect pus în discuția reprezentantei reclamantei în ședința publică din (...).
Față de cele ce preced, tribunalul a constatat că terenul litigios este un imobil preluat în mod abuziv, încadrându-se în prevederile art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 10/2001, fiind o donație neîncheiată în formă autentică, reclamanta fiind persoană îndreptățită, dar numai în limita cotei de 1/2, succedându-l pe fratele său predecedat (fila 70-71).
Din expertiza tehnică topografică administrată în cauză realizată de către d-nul M. M. T. reiese că atât imobilul reclamantei cât și cel al vecinilor a suferit o diminuare a suprafeței în așa fel încât s-a creat un fond compact aferent străzii în vederea lărgirii și amenajării acesteia, fără însă ca lucrările de amenajare a carosabilului să se mai efectueze (fila 108-119).
În prezent, terenul în discuție are destinația de spațiu verde, din totalul de 124 mp, 108 mp sunt liberi, diferența de 16 mp reprezentând trotuar și suprafața cu rețeaua de alimentare cu gaz.
Cu toate acestea, tribunalul a apreciat că nu este posibilă restituirea în natură a imobilului, însușindu-și opinia pârâtului în sensul că aliniamentele tuturor proprietăților din zonă au fost modificate prin translatare creându-se un lot compact între gardurile actuale ale proprietăților și bulevard care constituie spațiu verde și totodată gardează strada de acestea.
Într-adevăr restituirea doar acestei porțiuni va putea duce la „., sub aspect urban a zonei";, făcând totodată inexistent spațiul verde de gardă dintre stradă și împrejmuirile respective.
Drept urmare, tribunalul a considerat că sunt incidente dispozițiile art. 10 din Legea 10/2001 explicitate prin normele metodologice aprobate prin HG 2., respectiv punctul 10.3 din acestea, conform cărora "Sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele. Individualizarea acestor suprafețe, în cadrul procedurilor administrative de soluționare a notificărilor, este atributul entității învestite cu soluționarea notificărilor, urmând a fi avute în vedere, de la caz la caz, atât servituțile legale, cât și documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism";.
Au fost avute în vedere și prevederile art. 71 din OUG 195/2005 privind protecția mediului.
Nu în ultimul rând, dacă s-ar face abstracție de cele menționate anterior și s-ar dispune restituirea în natură a imobilului-spațiu verde, proprietarul ar avea obligația stipulată de art. 70 din aceeași ordonanță, ceea ce ar afecta implicit dreptul de proprietate al fostului proprietar din perspectiva celor trei atribute, posesie, folosință și dispoziție..
În ultima perioadă s-a remarcat în practica judiciară că beneficiarii unor asemenea restituiri datorită interdicțiilor de construire și schimbare a destinației terenului au considerat că restituirea în natură nu constituie o reparație echitabilă.
Pentru toate acestea, tribunalul a dispus restituirea prin echivalent, în forma despăgubirilor acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv în favoarea reclamantei a cotei de ½ parte din terenul în suprafață de
124 m.p. identificat în parcela cu nr. top 10659/1 înscrisă în CF 120 C. care face obiectul declarației date de reclamantă în 26 mai 1969, aferentă Bd-ului
1 D. 1918, potrivit art. 10 alin. 10 din Legea 10/2001 și având în vedere
Decizia de recurs în interesul legii nr. XX/2007.
În baza art. 276 C.pr.civ., tribunalul reținând culpa procesuală a pârâtului, l-a obligat să achite reclamantei suma de 700 lei reprezentând o parte din onorariul de 1400 lei achitat expertului, raportat la faptul că pentru a putea fi soluționată notificarea care era apanajul pârâtului, se impunea efectuarea unei expertize de identificare a terenului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta D. E. și pârâtul
P. mun. C.-N..
1. Prin recursul declarat de către reclamanta D. E. s-a solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată.
În motivare s-a arătat că în mod greșit a fost admisă cererea doar cu privire la cota de ½ parte din terenul revendicat. Din declarația dată la (...) semnată de către reclamantă în nume propriu și pentru fratele său N. Arpad rezultă foarte clar că a fost donată C. P. suprafața de 124 m.p. teren, iar nu o cotă din această suprafață. Proprietar a unei cote de ¼ parte din imobil a fost sora reclamantei, N. M., astfel încât orice cotă de proprietate din terenul în litigiu naționalizată de la acesta cuvenindu-i-se reclamantei în calitate de moștenitoare.
Referitor la posibilitatea restituirii în natură a terenului s-a arătat că acesta poate fi restituit în natură, simplul fapt că terenul reprezintă spațiu verde sau reprezintă domeniu public neputând constitui un impediment în fața restituirii în natură. Conform expertizei efectuate în cauză în zona în care se situează terenul strada nu este amenajată ca bulevard, din punct de vedere urbanistic neexistând necesitatea spațiului verde. S-a mai învederat că la capătul dinspre oraș a străzii spațiul verde de lângă H. „. a fost desființat amenajându-se o parcare, prin respingerea cererii reclamantei făcându-se o discriminare.
Restituirea în natură a terenului nu înseamnă schimbarea destinației parcelei putându-se păstra destinația de spațiu verde. Nu există în cauză vreo situație care să împiedice restituirea în natură a terenului.
La data de (...) reclamanta a depus la dosar note de ședință prin care a învederat că este singura moștenitoare a coproprietarei de la care a fost preluat imobilul de către S., N. M., având calitatea de persoană îndreptățită în temeiul art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001.
În probațiune au fost depuse la dosar înscrisuri.
Intimatul P. mun. C.-N. a formulat întâmpinare la recursul declarat dereclamantă solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
În motivare s-a arătat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii doar în cota de ½ parte din imobilul revendicat, restul imobilului fiind preluat de la terțe persoane care nu sunt părți în cauză.
S-a mai arătat că imobilul nu poate fi restituit în natură, având destinația de spațiu verde și fiind afectat de lucrări de utilitate publică. Sunt incidente prevederile OUG nr. 114/2007 privind protecția mediului și prevederile art. 11 alin. 4 din Legea nr. 10/2001.
2. Prin recursul declarat de către pârâtul P. mun. C.-N. s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
În motivare s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că imobilul în litigiu se încadrează în prevederile art. 2 din Legea nr. 10/2001 în condițiile în care acceptarea donației a fost făcută în formă autentică de către organul de stat abilitat, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege ad validitate, respectiv art. 813-814 Cod civil.
Preluarea imobilului în litigiu nu a fost una abuzivă, imobilul nefăcând obiectul L. nr. 10/2001.
Mai mult, în conformitate cu prevederile L. nr. 10/2001 în cazul imobilelor donate S.ului Român era imperativ a se depune o hotărâre judecătorească irevocabilă privind anularea donației, conform art. 2 lit. c din lege.
În aceste condiții în mod greșit pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată nefiind în culpă procesuală.
Reclamanta D. E. a formulat întâmpinare la recursul formulat de cătrepârât solicitând respingerea acestuia.
În motivare s-a arătat că dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr.
10/2001 nu au fost interpretate corect de către pârât. În cauză nu este vorba despre o donație încheiată în formă autentică, declarația de donație nefiind autentică. De asemenea, existența unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care să fie anulată donația este prevăzută doar în cazul contractelor de donație încheiate în formă autentică.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată s-a arătat că în mod corect pârâtul a fost obligat la plata acestora, nesoluționând notificarea formulată în noiembrie 2001 până la data introducerii acțiunii și neformulând întâmpinare în cauză din care să rezulte poziția sa procesuală.
Analizând recursurile formulate de către reclamanta D. E. și pârâtul P.municipiului C.-N., Curtea reține următoarele:
1. Recursul declarat de reclamantă este nefondat.
Primul motiv de recurs privește cota parte din imobilul în litigiu la restituirea căreia este îndreptățită reclamanta, instanța de fond apreciind că i se cuvine acesteia numai cota de ½ parte din suprafața de 124 m.p. din imobilul înscris în C. nr.120 C., având nr.top.10659/1, suprafață de teren donată în anul 1969.
Acest aspect poate fi lămurit prin studierea C. nr.120 C., depusă în copie la dosarul de fond(filele 5 și urm.)
Astfel, în foaia de proprietate, sub B 4,5,6,7 figurează înscriși din anul
1941, în părți egale, numiții N. F., soția lui L. B. născută N. M., soția lui D. I. născută N. E. și N. Arpad.
Porțiunea de sub B 4 înscrisă în favoarea lui N. F. este transcrisă în anul 1969 în favoarea moștenitorilor acestuia, menționați sub B 10,11, 12, moștenitori care în octombrie 1971 transmit dreptul lor în favoarea persoanelor înscrise sub B 13,14,15,16, respectiv P. I. și soția P. E. și D. A. și soția D. M.
Soarta porțiunii înscrise sub B 5 în favoarea soției lui L. B. născută N. M. este aceeași, aceasta înstrăinându-și cota parte din imobilul de sub A+2 în favoarea numiților P. I. și soția P. E. și D. A. și soția D. M., astfel cum rezultă înscrierea făcută sub B 13,14,15,16.
Raportat la cele reținute mai sus se apreciază și de către Curte că reclamanta nu are vocație la restituirea întregii suprafețe donate M. C. prin declarațiile din (...), respectiv (...) de către D. E. în nume propriu și pentru fratele său N. Arpad și de către N. M., căsătorită L. B.( filele 20,21 dosar recurs). Atâta timp cât pentru cota de ½ parte din imobilul înscris în C. nr.120 C. dreptul de proprietate a fost transmis în anul 1971 în favoarea lui P. I. și soția P. E. și D. A. și soția D. M., numai aceștia sau moștenitorii lor ar putea invoca calitatea de persoane îndreptățite în temeiul L. nr.10/2001.
În aceste condiții faptul că reclamanta are calitate de moștenitoare după sora sa N. M., căsătorită L., nu mai prezintă nici o relevanță.
Al doilea motiv din recursul declarat de către reclamantă se referă la refuzul instanței de fond de a dispune restituirea în natură a terenului, apreciindu-se că acest lucru este posibil raportat la situația faptică și în conformitate cu legislația incidentă în cauză în vigoare.
Se apreciază ca fiind pertinente și susținute de prevederi legale(art.10 din Legea nr.10/2001, art.10.3 din Normele Metodologice de aplicare a L. nr.10/2001, prevederile O.U.G. nr.195/2005) concluziile instanței de fond în sensul că restituirea în natură a acestei suprafețe de 62 m.p., în condițiile în care s-a constatat îndreptățirea reclamantei doar în ceea ce privește cota de
½ parte din imobil, nu ar fi oportună, fiind de natură să desfigureze sub aspect urban zona, dat fiind că pe toată lungimea străzii există acest spațiu verde care are și rol de protecție față de proprietățile din zonă. Destinația de spațiu verde a trenului a cărui restituire în natură se solicită nu este contestată, aceasta reieșind de altfel fără putință de tăgadă din raportul de expertiză întocmit în cauză astfel cum a fost completat pe parcursul derulării cauzei în fața instanței de fond, iar susținerile reclamantei recurente în sensul că această destinație ar putea fi păstrată și în cazul restituirii în natură sunt neverosimile, posibilitatea limitării atributelor dreptului de proprietate de către autoritățile locale fiind discutabilă în actualul context legislativ intern și internațional.
Situația spațiului verde aferent H.ului N., spațiu a cărui destinație s-a schimbat în parcare cu acordul pârâtului conform susținerilor recurentei, nu poate fi apreciată ca relevantă. În primul rând instanța nu este investită cu verificarea condițiilor în care s-a schimbat destinația acestui spațiu în acest cadru procesual, iar în al doilea rând chiar recurenta arată că acest spațiu se află la capătul străzii, nefiind deci de natură a duce la desființarea lotului compact dintre stradă și proprietățile împrejmuite.
Solicitarea de îndreptare a erorilor materiale din cuprinsul expertizei efectuate în cauză în dosarul de fond nu este o solicitare care să se poată subscrie vreunui motiv de recurs, neavând legătură cu temeinicia sau legalitatea sentinței atacate și nefiind de altfel motivată în nici un fel. De altfel raportat la soluția pronunțată pe fondul cauzei aceasta rămâne ca lipsită de interes pentru reclamantă.
În ceea privește cheltuielile de judecată se apreciază că în mod corect s-a făcut aplicarea art.276 C.pr.civ. de către instanța de fond, acțiunea formulată fiind admisă în parte.
2. Recursul declarat de către pârât este de asemenea nefondat.
Instanța de fond a încadrat juridic corect în prevederile L. nr.10/2001 situația din speță, imobilul revendicat fiind donat C. P. Județean C. în condițiile Decretului nr.478/1954 și a Decretului nr.144/1958, astfel cum rezultă din referatul întocmit la data de (...) și din decizia nr.371/(...), fără fi respectată cerința formei autentice prevăzute de art.813 C.
Fără a pune în discuție îndeplinirea formei autentice de către decizia nr.371/1969, este cert că declarația dată de către reclamantă nu îndeplinește această cerință, fiind vorba despre un simplu act sub semnătură privată. Ori, pentru ca donația să fie încheiată în formă autentică, în situația în care oferta și acceptarea nu sunt concomitente, atât oferta de a dărui cât și acceptarea trebuie să respecte forma autentică pentru ca donația să fie valabilă conform art.814 C.
Lămurită fiind problema formei autentice a donației, în mod corect s-a statuat de către instanța de fond că sunt incidente prevederile art.2 alin.1 lit.c, donația neîncheiată în formă autentică neimpunându-se a fi anulată în prealabil prin hotărâre judecătorească irevocabilă, textul de lege impunând această condiție numai pentru donațiile încheiate în formă autentică.
Referitor la culpa procesuală și consecința stabilirii acesteia, respectiv obligația de plată a cheltuielilor de judecată, se apreciază că în mod corect s- a făcut aplicarea art.274 și urm. C.pr.civ de către prima instanță.
Notificarea a fost formulată de către reclamantă în anul 2001, nefiind soluționată de către pârât până la data de (...), data introducerii acțiunii, în mod cu totul nejustificat, pârâtul fiind obligat să pronunțe o soluție raportat la actele depuse la dosar, în termenul prevăzut de lege. A. în vedere că pretențiile reclamantei au fost admise în parte, s-a făcut aplicarea art.276
C.pr.civ, acesta fiind textul aplicabil în cauză în materie de cheltuieli de judecată.
Ținând cont de ansamblul considerentelor de mai sus, Curtea, în temeiul art.304 ind.1 C.pr.civ., coroborat cu art.312 alin.1 C.pr.civ. va respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta D. E. și de pârâtul P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 356 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta D. E. și cel declarat de pârâtul P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 356 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. A. C. A. C. V. M.
GREFIER, S.-D. G.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./(...) Jud.fond: O.-C. T.
| ← Decizia civilă nr. 63/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2268/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
