Decizia civilă nr. 3002/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3002/R/2011
Ședința publică din data de 14 septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției civile .-A. N.
-A. N.
A.-A. P.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare, după recalificare, recursul declarat de reclamantul D. M.-B., împotriva sentinței civile nr. 413 din 19 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj , în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul S. R. PRIN MFP - D. C., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentant de d-na procuror T. V.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantului-recurent D. M.-B., avocat C. H.-M., în substituirea d-lui avocat C. C.-F., lipsă fiind reprezentantul pârâtului-intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului-recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, în principal casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar solicită admiterea recursului, reținerea cauzei spre rejudecare și în consecință admiterea acțiunii introductive de instanță așa cum a fost formulată.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat, apreciind că se impune menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 413 din 19 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește solicitarea reclamantului D. M. B. de obligare a pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 500.000 EURO, cu titlu de daune morale, a fost respins petitul 1 din cererea de chemare în judecată privind constatarea caracterului politic al condamnării pronunțate față de bunicul reclamantului, numitul D. V., ca fiind neîntemeiat, a fost respins petitul doi cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D. M. B., privind obligareapârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata sumei de 500.000
Euro, cu titlu de daune morale că fiind prescris.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin S. penală nr. 981 din data de 21 decembrie 1950, pronunțată de către T. M. C. - Secția I, antecesorul reclamantului din prezentul dosar, bunicul său D. V. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani de închisoare corecțională, un an de interdicție corecțională, plata unei amenzi de 4000 lei și confiscarea averii pentru delictul de uneltire contra ordinei sociale, prev. de art. 209 pct.IV Cod penal.
Prin Deciziile nr.1354/2010 și nr.1358/2010 publicate în MOf al R.iei nr.761 din 15 noiembrie 2010, Curtea Constituțională a R.iei a constatat că dispozițiile art I pct.1 și art.II din Ordonanța de urgență a G. nr.62/2010 pentru modificarea și completarea L. nr.2., precum și dispozițiile art.5 alin.1 lit.a teza întâi sunt neconstituționale.
D. declararea caracterului neconstituțional a dispozițiilor art.5 alin.1 lit. a din L. nr.2. reclamantul și-a precizat acțiunea și pe dispozițiile art.998-
999 cod civil și dispozițiile art. 6 din C. E. a D. O.
Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art.998-999 Cod civil, tribunalul a apreciat că potrivit art.3 alin1 din D. nr.167/1958 acțiunile patrimoniale sunt supuse prescripției de 3 ani.
În cauză, problema care se pune este aceea de a stabili data de la care termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă, tribunalul apreciind că data începerii curgerii este 09 aprilie 1990, data intrării în vigoare a D. L. 118/1990.
Prin D. nr.33/1989 s-a desființat Departamentul Securității S.ui. Dacă până la acest moment reclamantul nu ar fi îndrăznit să acționeze statul în judecată, din cauza fricii față de organul represiv al Securității, după desființarea acesteia nimic nu l-ar fi împiedicat să introducă o acțiune în justiție împotriva S.ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect obligarea la daune morale.
De altfel, prin adoptarea D. L. nr.118/1990 și intrarea acestuia în vigoare la 9 aprilie 1990 s-a recunoscut caracterul politic al condamnărilor la care au fost supuse unele persoane în perioada de după 6 martie 1945, perioada detenției fiind considerată vechime în muncă, respectiv 1 an de detenție constituie 1 an și 6 luni vechime în muncă. Totodată, persoanelor condamnate politic li s-a acordat și o îndemnizație lunară de 200 lei/pe an de detenție.
În consecință, neinvocându-se vreun caz de întrerupere a cursului prescripției, tribunalul a apreciat că în temeiul art. 8 alin 1 din D. L.
167/1958, termenul de 3 ani de când reclamantul cunoștea sau trebuia să cunoască prejudiciul și puteau acționa în cunoștință expirase la data promovării prezentei acțiuni.
De altfel, lecturând considerentele Deciziei nr.1358/2010 a C.
Constituționale, reiese că în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice au fost emise o serie de acte normative, respectiv D. lege nr.118/1990, republicat și Ordonanța de urgență a G. nr. 2. aprobată cu modificări și completări prin L. nr.568/2001, cu modificările și completările ulterioare, iar pe de altă parte L. nr.2..
În consecință, nu a putut fi admisă opinia conform căreia dreptul la acțiune s-a născut la apariția L. nr.2. atâta timp cât anterior, prin actele normative invocate, persoanelor condamnate politic li s-a recunoscut dreptul la despăgubiri pentru daunele morale.
Și prin prisma aplicării C. Europene a D. Omului , ratificată de R. prin L. 3. publicată în Monitorul Oficial 135 din data de (...) solicitarea reclamantului de acordare a daunelor morale apare ca fiind prescrisă.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de constare a caracterului politic al condamnării pronunțate față de bunicul său, tribunalul a respins-o ca fiind neîntemeiată deoarece constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute pentru faptele prevăzute în art. 185 - 187, 190, 191, 193^1, 194,
194^1 - 194^4, 196^1, 197, 207 - 209, 209^1 - 209^4, 210 - 218, 218^1,
219 - 222, 224, 225, 227, 227^1, 228, 228^1, 229, 230, 231^1, 258 - 261,
267, 268^7, 268^8, 268^12, 268^14, 268^29, 268^30, art. 284 ultimul alineat, art. 323 - 329, 349, 350 și 578^6 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul D. M.-B., solicitând în principal admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, potrivit dispozițiilor art. 297 alin. 1 fraza a II-a, iar în subsidiar, admiterea apelului, anularea sentinței și în temeiul art. 297 alin. 1 fraza I, în rejudecare, admiterea acțiunii, constatarea caracterului politic al condamnării pronunțate față de bunicul reclamantului, numitul D. V. obligarea S.ui R. la plata unor despăgubiri de 500.000 euro pentru prejudiciul moral cauzat prin condamnare, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În motivarea apelului reclamantul a arătat că bunicul său a fost condamnat la 3 ani închisoare corecțională, un an interdicție corecțională și plata unei amenzi de 4000 lei și confiscarea averii pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 209 pct. IV cod penal - uneltire contra ordinii sociale.
A.antul a arătat că în mod nelegal instanța de fond a respins cererea de constatarea caracterului politic al condamnării, deoarece legea nu interzice instanței să constate la cererea părții interesate acest caracter.
În ceea ce privește petitul de despăgubiri, apelantul apreciază că această cerere nu putea fi respinsă ca prescrisă chiar dacă și-a schimbat temeiul și a invocat dispozițiile art. 998-999 C. civil, întrucât, prin dispozițiile L. nr. 2. toate persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic au fost repuse în termenul de prescripție.
Pe de altă parte, s-a invocat faptul că prezenta acțiune a fost înregistrată anterior pronunțării deciziei C. Constituționale nr. 1358/2010, situație în care instanța trebuia să aplice dispozițiile L. nr. 2. în forma în care această lege se afla la data înregistrării acțiunii, întrucât, în caz contrar, s-ar încălca dreptul la un proces echitabil despre care face vorbire art. 6 din C. E. a D. O.
A.antul a mai arătat că avea o speranță legitimă la repararea prejudiciului moral, ocrotită de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C., invocând practica judiciară a C. de A. O.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
În ședința publică din (...) curtea, din oficiu, a recalificat calea de atac ca fiind recurs și nu apel. Prin art. XII din L. nr. 202/2010 s-a completat art. 4 în sensul că s-a prevăzut că este incidentă calea de atac a recursului. În art. XXVI din aceiași lege s-a stipulat că aceste dispoziții se aplică și proceselor în curs de soluționare în fața primei instanțe dacă nu s-a pronunțat o hotărâre în cauză până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
În cazul de față sentința civilă 413 s-a pronunțat în (...), după intrarea în vigoare a L. nr. 202/2010 deci calea de atac incidentă este recursul și nu apelul.
Corect a reținut tribunalul că bunicul reclamantului a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 209 pct. IV Cod Penal și condamnarea pentru această infracțiune se consideră de drept ca fiind condamnare politică.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 lit. a din L. nr. 2., constituie condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate și pentru faptele prevăzute de art. 209 C. din 1936.
În definirea infracțiunilor săvârșite din motive politice legiuitorul a prevăzut în art. 2 din OUG nr. 2. că sunt infracțiuni săvârșite din motive politice cele care au avut drept scop exprimarea protestului împotriva dictaturii cultului personalității, terorii comuniste; militarea pentru democrație și pluralism politic, respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente până în (...), etc.
L. nr. 2. stipula posibilitatea acordării despăgubirilor pentru prejudiciul moral cauzat unei persoane care a suferit o condamnare politică, iar pentru unele infracțiuni ope legis a stabilit legiuitorul că sunt condamnări cu caracter politic și implicit caracterul politic al condamnării nu trebuia constatat, deoarece persoanele îndreptățite aveau posibilitatea să-și realizeze drepturile beneficiind de despăgubiri. D. declararea neconstituționale a dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit.a din L. nr. 2., persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic nu mai beneficiază de o acțiune în realizare(acțiunea în despăgubiri), însă prejudiciul moral suferit poate fi reparat parțial și prin faptul că printr-o hotărâre se constată caracterul politic al condamnării suferite în temeiul art. 111 C.Pr.Civ. Așadar prima critică formulată de recurent este fondată.
Nu este fondată critica recurentului referitoare la admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune cu privire la despăgubirile întemeiate pe răspunderea civilă delictuală de drept comun prevăzută de art. 998-999 Cod C.
Reclamantul și-a precizat acțiunea pe dispozițiile de drept comun în materia răspunderii civile delictuale, art. 998-999 C. civil, situație în care se aplică art. 1 și 3 din D. nr. 167/1958, care reglementează prescripția în materia acțiunilor patrimoniale.
Termenul de prescripție pentru o acțiune care vizează angajarea răspunderii civile delictuale curge de la data la care păgubitul a cunoscut sau a trebuit să cunoască paguba și pe cel ce răspunde de ea.
În mod corect tribunalul a considerat că a început să curgă termenul de prescripție după 1990, după instaurarea regimului democratic, respectiv
(...), când a fost publicat D. - lege nr. 118/1990, care a recunoscut posibilitatea persoanelor persecutate politic să solicite și să obțină despăgubiri pentru drepturile încălcate.
Este nefondată și critica potrivit căreia termenul de prescripție pentru acțiunea în răspundere civilă delictuală, de drept comun, curge de la data adoptării L. nr. 2..
Termenul de 3 ani prev. de art. 5 alin. 1 din L. nr. 2. se referă exclusiv la acțiunile care pot fi exercitate în temeiul acestei legi speciale, fără să existe o dispoziție care să repună în termen cu privire la acțiunile întemeiate pe dreptul comun, prev. de art. 998-999 C. civil.
Nu sunt fondate criticile reclamantului potrivit cărora prin sentința pronunțată au fost încălcate dispozițiile art. 1 din protocolul nr. 1 la C. E. a D. O.
La data intrării în vigoare a L. nr. 2. reclamanta nu avea un „bun"; sau „o speranță la bun"; în sensul jurisprudenței C. E. a D. Omului generate de aplicarea art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. pe care să îl prezerve sau să îl confirme prin declanșarea procesului, ci doar posibilitatea de a-l dobândi printr-o hotărârea judecătorească pe care să o execute după momentul rămânerii ei definitive în apel.
Pe de altă parte, în considerentele deciziei nr. 1358/2010 Curtea
Constituțională a analizat cererile reclamanților și din perspectiva speranței la bun, constatând că în cauzele înregistrate, reclamanții nu au dobândit o
„speranță la bun";, instanțele nemaiavând posibilitatea să mai analizeze din altă perspectivă această noțiune.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C.Pr.Civ. curtea va admite în parte recursul reclamantului D. M.-B. cu consecința admiterii în parte acțiunii reclamantului împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și constatării caracterul politic al condamnării numitului D. V. dispusă prin sentința penală nr. 981/(...) pronunțată de T. M. C.
Recurentul a solicitat cheltuieli de judecată, dar acestea nu au fost dovedite potrivit art. 1169 Cod Civil, motiv pentru care se va respinge cererea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E CI D E :
Admite în parte recursul declarat de reclamantul D. M.-B. împotriva sentinței civile nr. 413 din 19 aprilie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o modifică în parte și în consecință:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul D. M.-B. împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și constată caracterul politic al condamnării numitului D. V. dispusă prin sentința penală nr.
981/(...) pronunțată de T. M. C.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 septembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
T. D. T. A. N. A. A. P.
GREFIER M. T.
Red. T.A.N. dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: A.F.D.
| ← Decizia civilă nr. 5238/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 3166/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
