Decizia civilă nr. 3118/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 3118/R/2011
Ședința publică din 21 septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
T.-A. N.
A.-A. C.
G.:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul D. G.-G., împotriva sentinței civile nr. 843 din 21 aprilie 2011, pronunțată de
Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. M., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 2..
M. având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 2..
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de doamna procuror S.
A.
La prima strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților. C. este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 6 iulie 2011, pârâtul-intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și în consecință menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, precum și judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă. Se comunică un exemplar al acesteia reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C.
Se constată de asemenea că prin memoriul de recurs, recurentele au solicitat judecarea cauzei în lipsa sa de la dezbateri.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat și în consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 843 din 21 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul D. G. G., în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 163/(...) pronunțată de T. M. C. așa cum a fost modificată prin D. penală nr. 170 din (...) pronunțată de T. S. al R. reclamantul a fost condamnat la 3 ani temniță grea, 3 ani degradare civică și confiscarea totală a averii pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 1 Cod penal.
În speță infracțiunea pentru care a fost condamnat reclamantul se regăsește printre cele enumerate în art. 1 alin. 2 din L. nr. 2..
Pe de altă parte, prin D. nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții
Constituționale prin care s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza întâi din L. nr. 2. sunt neconstituționale.
Reținându-se că, deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii de la data publicării, precum și faptul că în termenul de 45 de zile prevăzut de textul de lege mai sus amintit a expirat în 31 decembrie 2010, dată la care și-au încetat efectele juridice și dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a ale Legii nr. 2., articol care reglementa daunele morale.
În cursul procesului reclamantul a mai invocat și alte temeiuri de drept privind daunele morale și anume art. 998 - 999 Cod civil.
Instanța a constatat că, pentru angajarea răspunderii, victima prejudiciului va trebui să facă proba elementelor răspunderii juridice: prejudiciu, fapta ilicită, raport de cauzalitate, vinovăție, pornind de la fapta organelor persoanei juridice.
Fiind vorba de o acțiune care presupune antrenarea răspunderii civile delictuale, termenul de prescripție începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea și presupune o durată de 3 ani, fiind un termen general conform art. 8 alin. 1 coroborat cu art. 1 alin. 1 și art. 3 alin. 1 din D. nr.
167/1958.
În speță, analizându-se cererea de chemare în judecată se constată că pretențiile reprezentând daune au fost solicitate de reclamant în anul
2010. Termenul de prescripție se apreciază că a început să curgă începând cu anul 1990, an în care a apărut și D. - Lege nr. 118/(...) privind acordarea unor despăgubiri persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată începând de la (...), precum și a celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, act normativ care a dat posibilitate persoanelor care au fost persecutate din motive politice să ceară și să obțină mai multe despăgubiri și drepturi. Astfel că, termenul de 3 ani de prescripție a expirat în anul 1993.
Pe cale de consecință tribunalul a respins respinge acțiunea reclamantului ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul D. G. G., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că sentința este nelegală, câtă vreme efectele executării pedepsei s-a produs și în prezent, reclamantul suferind de anumite boli pulmonare, din perioada detenției.
Recurentul a arătat că prezenta acțiune este imprescriptibilă, invocând dispozițiile art. 1 al Convenției ONU, asupra imprescriptibilității crimelor de război și a crimelor împotriva umanității - adoptată la 26 noiembrie1968 și ratificată de R. prin D. nr. 547/(...), arătând că persecuțiile pe motive politice sunt imprescriptibile, fiind incluse în categoria crimelor împotriva umanității.
Reclamantul a solicitat aplicarea acestor dispoziții ale convenției mai sus invocate, potrivit dispozițiilor art. 20 din Constituție, arătând că reglementările aflate în tratate internaționale, ratificate de R., prevalează prescriptibilității statuate de dreptul intern, judecătorul fiind chemat să aplice dreptul internațional, situație în care se impune admiterea recursului.
Prin întâmpinare, S. Român a solicitat respingerea recursului ca nefondat, instanța de fond respingând legal acțiune, ca urmare a constatării neconstituționalității dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr.
2..
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea reține următoarele:
Reclamantul D. G. G. a solicitat despăgubiri în cuantum de
300.000 euro pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a condamnării de trei ani temniță grea pentru săvârșirea infracțiunii de „. de uneltire împotriva ordinii sociale. În drept a invocat dispozițiile L. nr. 2. precum și dispozițiile art. 2, 3 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și
Libertăților fundamentale.
În data de (...), după publicarea Deciziei nr. 1358/2010 prin care au fost declarate ca fiind neconstituționale dispozițiile art. 5 lit. 1it.a L. nr. 2., reclamantul și-a precizat acțiunea arătând că-și întemeiază în drept acțiunea pe dispozițiile art. 998-999 Cod Civil, care reprezintă dreptul comun în materia răspunderii civile delictuale.
Potrivit dispozițiilor art. 1 raportat la dispozițiile art. 3 din D.
167/1958 acțiunile care au obiect patrimonial se prescriu în termen de 3 ani. În cazul acțiunilor în care se solicită repararea pagubelor pricinuite prin fapte ilicite, termenul de prescripție, curge de la data la care păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba, potrivit art. 8 din D. 167/1958.
Având în vedere aceste dispoziții legale, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea ca fiind prescrisă. În recurs reclamantul invocat imprescriptibilitatea acțiunii invocând Convenția ONU asupra imprescriptibilității crimelor de război și a crimelor împotriva umanității
- adoptată la 26 noiembrie1968, considerând că abuzurile din perioada comunistă pot fi catalogate ca fiind crime împotriva umanității. Acesteargumente și întemeierea pe dispozițiile acestei Convenții s-au invocat numai în recurs, ori în recurs nu se poate schimba cauza acțiunii, potrivit art. 316 raportat la art. 294 Cod C.
Pe de altă parte, în jurisprudența Curții Europene s-a menționat constant că în materia măsurilor reparatorii pe care fostele state comuniste le-au legiferat, nu se impunea statelor contractante nici o restricție în exercițiul libertății lor de a determina domeniul de aplicație a legislației pe care ele pot să o adopte în materia restituirii de bunuri preluate de stat și în a stabili condițiile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele cărora li se restituie bunurile. Acest principiu se aplică în cazul tuturor măsurilor pe care țările din Europa Centrală și de Est le-au adoptat pentru repararea prejudiciilor create ca urmare a abuzurilor comise în perioada totalitarismului. Acordarea despăgubirilor pentru daune morale este la libera apreciere a legislativului și în considerentele Deciziei nr.1358/2010 Curtea Constituțională a reținut că despăgubirile prevăzute de L. nr. 2. au același scop ca și indemnizația prevăzută de art. 4 din D.-lege nr. 118/1990 motiv pentru care nu pot fi considerate drepte și echitabile.
Pentru aceste considerente, curtea în temeiul art. 312 C.Pr.Civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 843 din 21 aprilie 2011 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul D. G.-G. împotriva sentinței civile nr. 843 din 21 aprilie 2011 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 septembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M.-C. V. T.-A. N. A.-A. C.
G. M. T.
Red/Dact TAN/CG (...)/2ex.
Jud. fond P. G.
| ← Decizia civilă nr. 4981/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2015/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
