Decizia civilă nr. 123/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 123/A/2011
Ședința publică din 17 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I.
GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul C. V. L., precum și apelul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 382 din 29 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamantului apelant C. V. L., avocat C. G., cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentanta P. de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 14 februarie 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului apelant, note de ședință.
Părțile prezente arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Reprezentantul reclamantului apelant arată că nu își mai susține apelul formulat de către reclamant, însă nu poate depune o cerere în acest sens.
În ce privește apelul formulat de către pârâtul S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice solicită respingerea acestuia.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea apelului formulat de către reclamant și admiterea apelului declarat de către pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având în vedere că s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor legale ce constituiau temeiul juridic al acțiunii, astfel că acțiunea a rămas fără un fundament legal care să permită instanței acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 382 din 29 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul C. V. L., împotriva pârâtului S. R. prin M. F. P., în consecință, pârâtul a fost obligat să achite reclamantului echivalentul în lei la data plății a sumei de
200.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea politică aplicată reclamantului prin sentința nr.2., pronunțată în dosarul nr.269/1959 al T.ui C. și să achite reclamantului suma de 150 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin sentința nr. 288/(...) pronunțată în dosarul nr.269/1959 al T.ui M. C. reclamantul C. V. L. a fost condamnat la 5 ani închisoare corecțională și 4 ani interdicție corecțională, pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale prevăzut de art.209 pct.2 lit.a C.penal. Prin decizia nr.1095/(...) a T.ui M. al Reg III-a M.ă C. s-a respins recursul declarat de reclamant împotriva sentinței menționate.
Din adresa nr.2217/(...) a Formațiunii 0606 Gherla rezultă că reclamantul a executat efectiv pedeapsa în perioada (...)-(...), iar din declarațiile martorilor M. V. și N. T. M. rezultă că reclamantul a executat pedeapsa la penitenciarele din Gherla, la S. și la coloniile din B. B.. Regimul de detenție a constat în muncă de dimineața până seara, bătăi pentru orice motiv, lipsa unei alimentații decente, supraaglomerația din celule. Deținuților li s-a spus că sunt acolo pentru exterminare și au dreptul doar la muncă și la aer, mulți deținuți decedând și fiind îngropați în gropi comune. R. s-a îmbolnăvit atât la B. B., cât și la G. D. executarea pedepsei reclamantul a făcut munca de jos, fiind angajat la cooperative.
Prin hotărârea nr.28/(...) a Comisiei pentru aplicarea prevederilor
D.ui-Lege nr.1. s-a stabilit că perioada de detenție a reclamantului, de 5 ani, reprezintă 7 ani și 6 luni vechime în muncă și s-a acordat reclamantului o indemnizație lunară de 1000 lei.
În baza dispozițiilor art. 1 alin. 1 și 2, art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, instanța a constatat că reclamantul este îndreptățit la repararea prejudiciului moral suferit prin condamnarea politică suferită.
La stabilirea cuantumului daunelor morale instanța a reținut jurisprundența Înaltei Curți de C. și Justiție în care se stabilește că, cuantumul acestora se face prin apreciere, urmare aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimei erorii judiciare.
În speță, instanța a constatat că reclamantul a executat efectiv pedeapsa închisorii pe o perioadă de 5 ani, în penitenciarele din Gherla, la S. și la coloniile din B. B., documentele și mărturiile de după anul 1990 dovedind că acest regim a fost unul cumplit și a constat în supraaglomerarea celulelor, muncă forțată și deosebit de grea, hrană foarte puțină și de proastă calitate, frig, bătăi și tortură, autoritățile comuniste urmărind exterminarea opozanților și anihilarea oricărei manifestări anemulțumirii față de regim. În aceste condiții mulți dintre deținuți nu au putut suporta acest regim și au decedat pe parcursul detenției.
Totodată, instanța a constatat că efectele condamnării politice s-au extins și asupra vieții reclamantului ulterior eliberării sale, în condițiile în care acesta a lucrat doar ca muncitor și în raport de aceste aspecte, a apreciat că prin condamnarea politică suferită reclamantului i s-a produs un prejudiciu deosebit de grav, consecințele condamnării vizând sănătatea sa fizică și psihică, precum și situația familială, profesională și socială, cursul vieții acestuia fiind schimbat în mod esențial datorită condamnării.
Instanța a considerat că suma de 200.000 euro, cu titlu de daune morale, reprezintă o reparație echitabilă pentru suferințele produse acestuia ca urmare a condamnării sale politice, raporta la toate elementele stării de fapt descrise mai sus.
Susținerile pârâtului, în sensul că reclamantul a beneficiat de măsurile reparatorii în temeiul D.ui - lege nr.1. republicat și al OUGnr.
214/1999, apreciind că aceste măsuri au reprezentat o reparație infimă, raportat la prejudiciul suferit de reclamant, au fost înlăturate de instanță.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal reclamantul și pârâtul.
R. a solicitat schimbarea sentinței atacate în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 500.000 euro, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul suferit în urma condamnării lui.
R. a arătat că, prin probele administrate a demonstrat că în perioada
12 mai 1959 - 9 mai 1964 a executat succesiv în penitenciarul gherla,
Coloniile de muncă forțată Stoenești și Luciu Giurgeni, pedeapsa de 4 ani închisoare pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale, perioadă în care suferințele la care a fost supus au fost inimaginabile.
Pârâtul S. R. a solicitat în principal schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii și în subsidiar, respingerea cuantumului despăgubirilor.
În motivarea apelului, pârâtul a arătat că prejudiciu suferit de reclamant prin condamnarea politică este acoperit integral prin drepturile recunoscute acestuia prin D. - lege nr. 1. și că, la stabilirea cuantumului, instanța nu a ținut seama de dispozițiile OUG nr. 6..
La (...) pârâtul S. R. a solicitat instanței ca la soluția ce o va pronunța să țină seama de dispozițiile deciziei nr. 1358/(...) C. Constituționale.
Examinând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate, precum și a celui invocat de instanță din oficiu, raportat la dispozițiile art. 292 alin. 1 și 295 alin. 1 Cod proc.civ., curtea apreciază că apelul reclamantului este nefondat, iar cel al pârâtului este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea promovată, reclamantul a solicitat obligarea S.ui R. la plata sumei de 500.000 euro reprezentând daune morale pentru prejudiciul suferit în urma condamnării lui prin sentința nr. 2. iulie 1959 pronunțată de T. M. C.
Prin decizia nr. 1358/(...), Curtea Constituțională a declarat art. 5 alin. 1 lit. a Teza I din Legea nr. 221/2009 ca neconstituțional. La pronunțarea acestei decizii, curtea a reținut următoarele: S. R. a inițiat și adoptat o serie de reglementări pentru repararea suferințelor cauzate de regimul comunist în perioada (...) - (...), prin restituirea bunurilor preluate abuziv iar în măsura în care acest lucru nu este posibil prin acordarea de compensații pentru acestea, prin reabilitarea celor condamnați din motive politice și acordarea de despăgubiri pentru daunele morale și materiale suferite, precum și alte drepturi.
Astfel, în materia restituii bunurilor preluate de S. R. au fost adoptate
Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997, Legea nr. 1/2000, Legea nr.
112/1995, Legea nr. 10/2001, Legea nr. 247/2005, OUG nr. 83/1999, iar în ce privește reabilitarea persoanelor condamnate politic a fost adoptată OUUG nr. 214/1999. În ce privește acordarea altor drepturi persoanelor persecutate de regimul comunist au fost adoptate o serie de acte normative cu caracter reparatoriu pentru persoanele care au avut de suferit din punct de vedere moral și material ca urmare a persecuției politice supuse în regimul comunist cum sunt D.-lege nr. 1., OUG nr. 214/1999 și Legea nr.
221/2009.
Scopul acordării de despăgubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate în perioada comunistă este acela de a produce o satisfacție de ordin moral, prin însăși recunoașterea și condamnarea măsurii contrare drepturilor omului.
Procedând la analizarea prevederilor actelor normative incidente în materia despăgubirilor pentru daune morale suferite de persoanele persecutate din motive politice în perioada comunistă, curtea a constatat că există două norme juridice - art. 4 din D.-lege nr. 1. și art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 - cu aceeași finalitate și anume, acordarea unor sume de bani persoanelor persecutate din motive politice de dictatura comunistă, precum și celor deportate ori ținute în prizonierat. C. a mai reținut că despăgubirile pentru daunele morale suferite în perioada comunistă trebuie să fie drepte, echitabile, rezonabile și proporționale cu gravitatea și suferințele produse prin aceste condamnări sau măsuri administrative. Or, despăgubirile prevăzute de dispozițiile legale criticate, având același scop ca și indemnizația prev. de art. 4 din D.-lege nr. 1. nu pot fi considerate ca atare, că recunoașterea dreptului de a beneficia de despăgubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate de regimul comunist și moștenitorilor de gradul II încalcă, de asemenea, principiul echității și dreptății.
Evocând practica C.E.D.O. în materie, precum și decizii din jurisprudența C. E. a D. O., curtea reține că în baza art. 5 alin. 1 lit. a din
Legea nr. 221/2009, persoanele în cauză nu au o „speranță legitimă"; în obținerea despăgubirilor morale și a constatat că acordarea acestor despăgubiri pentru daunele morale suferite de foștii deținuți politici contravine art. 1 alin. 3 din Legea fundamentală privind statul de drept, democratic și social, în care dreptatea este valoarea supremă.
Existența celor două reglementări paralele încalcă și principiul unicității reglementării în materie prev. de art. 14 din Legea nr. 24/2000 și cel al evitării paralelismelor instituit prin art. 16 din același act normativ.
Admiterea excepției de neconstituționalitate a dispoziției pe care persoanele în cauză și-au fundamentat pretențiile, în timp ce litigiile sunt pendinte, coroborat cu lipsa intervenției Parlamentului (art. 31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992), are ca și consecință lipsirea de fundament juridic a tuturor acțiunilor întemeiate pe art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, această prevedere încetându-și efectele judiciare, decizia fiind obligatorie și cu efecte „erga omnes";, potrivit art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992.
Termenul de 45 de zile în care Parlamentul sau Guvernul ar fi putut adopta alte dispoziții legale în prezenta materie, compatibile cu Constituția este depășit, situație în care dispozițiile legale declarate neconstituționale au rămas fără efecte juridice.
În ce privește prezenta cauză, instanța va mai analiza și dacă, având în vedere dispozițiile Legii nr. 221/2009 pe perioada cât au fost în vigoarepână la declararea lor ca neconstituționale prin decizia nr. 1., reclamantul avea un bun sau o speranță legitimă la acesta, potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1, în sensul jurisprudenței C. E. a D. O., mai ales că reclamantul deține și o hotărâre de primă instanță pronunțată în temeiul acestui act normativ.
Această analiză este necesară pentru a stabili dacă având o speranță legitimă, reclamantului i s-ar cuveni despăgubiri, chiar în condițiile dispariției suportului legal, apelând la dispozițiile art. 1 din Protocolul 1.
Nu se pune problema încălcării dreptului la un bun în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1, neexistând o speranță legitimă la plata daunelor morale. Aceasta, deoarece deși la un moment dat acestea își aveau fundamentul într-un act normativ în vigoare, respectiv art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, așa cum a reținut Curtea Constituțională în decizia nr. 1358/(...), a existat un alt act normativ, respectiv D.-lege nr. 1., în temeiul căruia puteau fi solicitate astfel de despăgubiri, text ce a rămas în vigoare, motivul admiterii excepției de neconstituționalitate fiind în principal paralelismul legislativ.
Din acest motiv nu se pune nici problema unei eventuale discriminări în sensul Protocolului nr.12, respectiv a aplicării unui tratament juridic inegal unor persoane aflate în situații juridice identice, cu referire la cei care aveau acțiuni pe rol, exercitate în același interval, tocmai pentru că nu a existat timpul necesar cristalizării unei jurisprudențe în temeiul unor hotărâri irevocabile.
În speță nu se poate vorbi nici de încălcarea dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenție, întrucât schimbarea în apel a sentinței pronunțate în prima instanță nu constituie o nerespectare a securității raporturilor juridice, raportat la jurisprudența C. E. a D. O., ea reținându-se doar pentru situațiile în care hotărâri judecătorești irevocabile au fost modificate prin căi extraordinare de atac, ce nu se aflau la dispoziția părților din proces.
Problema retroactivității legii civile în sensul art. 15 alin. 2 din Constituție nu se pune în cauză, întrucât excepția de neconstituționalitate a fost admisă în cursul soluționării procesului și nu după ce hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă. Având în vedere că excepția de neconstituționalitate care poate fi ridicată în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. 1 și 2 din Legea nr. 47/1992 de oricare dintre părți, poate fi invocată și în căile de atac, admiterea ei lasă fără suport legal nu doar acțiunea civilă în justiție, ci și hotărârea judecătorească fundamentată în drept pe dispoziția declarată neconstituțională.
Raportat la aceste considerente, curtea apreciază că reclamantul nu este îndreptățit la acordarea unor daune morale pentru repararea prejudiciului suferit ca urmare a condamnării lui prin sentința nr. 2. pronunțată de T. M. C., motiv pentru care în baza ar. 296 alin. 1 Cod proc.civ., va respinge apelul declarat de reclamant și va admite în parte apelul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 382/(...) a T.ui C., pe care o va schimba, în sensul că va respinge petitul privind acordarea daunelor morale.
Va fi menținută soluția primei instanțe în ce privește acordarea cheltuielilor de judecată. Aceasta, având în vedere că există o culpă procesuală a statului pârât în sensul art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., întrucât textul de lege în temeiul căruia reclamantul a exercitat acțiunea a fost declarat neconstituțional, după admiterea acțiunii în primă instanță, iar motivul admiterii apelului a fost doar declararea textului privind platadaunelor morale ca neconstituțional, împrejurare care este imputabilă pârâtului S. R.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge apelul reclamantului C. V. L. și admite în parte apelul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 382 din 29 aprilie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o schimbă, în sensul că respinge petitul privind daunele morale.
Menține restul dispozițiilor privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
A. A. C. ANA I.
C. B.
Red. IA dact. GC
7 ex/(...)
Jud.primă instanță: D.I.T.
| ← Decizia civilă nr. 1301/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4747/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
