Decizia civilă nr. 318/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR nr. (...)*
DECIZIA CIVILĂ NR. 318/A/2011
Ședința publică din 8 decembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C.
JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER : C. B.
S-a luat în examinare, după casare, apelul declarat de reclamanta M. E., precum și apelul declarat de pârâtul P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr.
695 din 3 noiembrie 2009, a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe intimata S. D. E., având ca obiect acțiune în baza Legii nr. 1..
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta reclamantei apelante M. E., avocat M. F. L., cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentantul reclamantei intimate S. D. E., avocat C. Z., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta reclamantei apelante arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Reprezentantul reclamantei intimate arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta reclamantei apelante solicită admiterea apelului și, pe cale de consecință, respingerea contestației formulate de reclamanta S. D. E. și menținerea hotărârii în ceea ce privește contestația formulată de reclamanta M. E., pentru motivele invocate în scris pe care le susține în totalitate. Totodată, solicită compensarea cheltuielilor de judecată în ce privește onorariul avocațial, iar, în ce privește onorariul achitat pentru expertiza efectuată în cauză, solicită obligarea intimatei S. D. E. să suporte ½ din contravaloarea acestuia.
În ce privește apelul declarat de către pârâtul P. M. C.-N., solicită respingerea acestuia.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea apelului declarat de reclamanta apelantă M. E. și admiterea în partea a apelului declarat de P. M. C.-N., pentru motivele invocate în scris. În plus, arată că, în realitate, cotele de succesiune ale părților sunt altele decât cele reținute în hotărârea primei instanțe raportat la devoluțiunea succesorală legală.
În opinia sa, s-a dovedit că testamentul nu îndeplinește condițiile unui testament olograf.
În ce privește cheltuielile de judecată, arată că se impune obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată atât în apel cât și în primă instanță, depune la dosar chitanța privind cheltuielile de judecată pentru apel.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 695/(...) a T. C., a fost admisă acțiunea civilăformulată de reclamanta M. E., precum și cea formulată de reclamanta S. D. E., din dosarul conexat cu nr. (...), în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului C.-N., și în consecință s-a dispus anularea Dispoziției nr. (...)09 a P.ui municipiului C.-N. de respingere a notificării nr. 250/(...), formulată de reclamanta M. E. și d-nul L. A. O. și nr. 2007/(...), formulată de reclamanta S. D. E. constatându-se calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în sensul prevăzut de art. 4 din L. 1., respectiv în calitate de nepoți de frate și soră după proprietara tabulară din CF 4040 C.-N., nr. topo 3790 - văduva lui S. E., născut L. E., în cotă de 1/3 parte fiecare.
Pârâtul a fost obligat la emiterea unei noi decizii cu propunere de acordare de despăgubiri cu privire la imobilul situat în C.-N., str. Dorobanților ( fosta B.N Antal și Regele Carol II) nr. 62, înscris în CF 4040 C.-N., nr. topo
3790, în condițiile Titlului VII din L. 2. și în sensul sus arătat.
Pârâtul a fost obligat la 2500 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei S. D. E.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin D. nr.
3155 din (...) a P.ui municipiului C.-N. au fost respinse notificările nr. 250 din
(...), înregistrată sub nr. 25494/45 din (...) formulată de M. E. și L. A. O. precum și notificarea nr. 2007 din (...) înregistrată sub nr. 26383/45, formulată de S. D. E. pentru imobilul situat în municipiului C.-N., str. Dorobanților nr. 62 ( fostă B.N Antal și str. Regele Carol II nr. 62 ), înscris în CF 4040 C.-N., nr. topo 3790 deoarece revendicatorii nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prevăzută de L. 1..
Din extrasul CF 4040 C.-N. nr. topo 3790 rezultă că asupra acestui imobil a fost proprietară tabulară văduva lui S. E., născută L. E. - B+2, de la această proprietară tabulară fiind și preluat imobilul de către S. Român în baza D.ui nr. 9..
P. tabulară L. E. (identică cu L. Emma) a fost fiica lui L. M. și L. A. A. s-a născut la data de (...), iar, din căsătoria părinților săi, au mai rezultat încă doifrați, A. L. născut la data de (...) și M. L., născută la (...). P. tabulară a fost căsătorită cu S. E., căsătoria fiind trecută în registrul stării civile al C. local al municipiului B. M. la actul nr. 37 din (...), soț care ulterior a decedat, decesul acestuia fiind trecut la actul cu nr. 489/(...) al C. local al municipiului B. M. D. decesul primului soț, aceasta s-a recăsătorit cu Marchiș I., căsătoria fiindînregistrată la actul cu nr. 443/(...) al C. local al municipiului B. M. P. tabulară a decedat la (...), decesul fiind înregistrat la actul cu nr. 1811/(...) al C. local al municipiului B. M. Din cele două căsătorii nu au rezultat copii.
Situația identității de nume, respectiv L. identic cu L. reiese din certificatul de naștere al fratelui proprietarei tabulare, care este născut cu doiani mai repede decât aceasta și la rubrica numele de familie este trecut L. nu L., cum este și la rubrica numele de familie al părinților, dar prenumele acestora este același, respectiv M. și Ana ca și în celelalte două certificate de naștere al celorlalte două surori, și mai mult toate nașterile sunt înregistrate la P. G.-C. din localitatea S. și respectiv B., jud. Satu M.
Fratele proprietarei tabulare, A. L. l-a avut ca fiu pe A. L., care la rândulsău a avut doi copii, pe A. O. L. și L. E., căsătorită M. - reclamanții din prezentacauză.
Sora aceleiași proprietare tabulare, respectiv M. L. a fost căsătorită cu G.
M., căsătorie trecută în registrul stării civile nr. 1 din (...) al C. local al localității S. jud. Satu M., iar din căsătoria acestora a rezultat fiica Ana M., care s-a căsătorit cu Teodor Crețiu identic cu C., iar din căsătoria acestora din urmă a rezultat reclamanta D. E. C., căsătorită S..
Din actele de stare civilă analizate, reiese că revendicatorii A. L. O. și M.
E. au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent după proprietara tabulară a imobilului preluat în mod abuziv, înscris în CF
4040 C.-N., nr. topo 3790, fiind nepoți de frate ai proprietarei tabulare. Aceeași este și situația reclamantei S. D. E. din dosarul conexat, aceasta fiind nepoata de soră a aceleiași proprietare tabulare deposedate abuziv.
T.amentul a fost redactat la (...), însă beneficiarul testamentului - legatarul L. A., nepotul său de frate, a decedat la data de (...), anterior decesului testatoarei -(...). În această ipoteză este evident că testamentul a devenit caduc, aceasta fiind o ipoteză clasică de caducitate a legatelor, art. 924 C. civil arătând că legatul devine caduc dacă legatarul a murit înaintea testatorului, astfel că în cauză se poate invoca doar moștenirea legală, fiind incident art. 4 alin. 2 din L.
1., revendicatorii făcând dovada calității de moștenitori legali ai persoanei fizice îndreptățite, proprietara tabulară anterior amintită, care a fost deposedată abuziv de acest imobil prin D. nr. 9..
F. de prevederile art. 4 alin. 1 din L. 10/201 care arată că în cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite, proprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote părți ideale, potrivit dreptului comun și, față de faptul că revendicatorii sunt singurii moștenitori care au depus notificarea în termenul prevăzut de L.
1. și toți au aceeași calitate, respectiv nepoți de soră sau frate ai proprietarei tabulare decedate, urmează a constata că aceștia au dreptul la o cotă parte de
1/3 fiecare din moștenire, respectiv din măsurile reparatorii prin echivalent, al căror cuantum urmează a fi stabilit în condițiile Titlului VII din L. 2..
Apelul
1) Împotriva acestei sentințe, a declarat apel în termenul legal reclamanta M. E., solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației formulată de reclamanta S. D. E. și menținerea hotărârii în ceea ce privește contestația formulată de ea.
În motivarea apelului reclamanta a arătat că reținerile instanței de fond sunt întemeiate doar în parte, respectiv cu privire la calitatea lor de succesoare legale după L. E. Instanța de fond greșește însă atunci când, cu toate că reține caducitatea testamentului, nu observă că din conținutul testamentului rezultăexistența a doi beneficiari, a legatarului leuce A., dar și a soției acestuia L. I. născută Fejer, situație în care nu se mai poate discuta de o moștenire legală, ci de una testamentară, deoarece beneficiar testamentului L. I. născută Fejer a decedat ulterior testatoarei, astfel că Srâmbu D. E. nu face parte din grupa succesorilor rezervatari care să înlăture dispozițiile testamentare.
Pârâtul P. mun. C.-N. a atacat sentința pronunțată cu apel, solicitândmodificarea acesteia în sensul respingerii acțiunilor.
În motivarea apelului, pârâtul a arătat că reclamantele nu au depus actele doveditoare ale calității de moștenitor în termenul legal, astfel că dispoziția emisă a respectat disp. art. 23 din L. nr.1., potrivit cărora, actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate vor fi depuse ca anexe la notificare o dată cu aceasta sau cel mult în termen de 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
În ce privește obligarea lui la plata cheltuielilor de judecată, pârâtul a arătat că dispoziția instanței este nelegală, întrucât nu se află în culpă procesuală, reclamantele fiind cele care nu au făcut dovada calității de moștenitor.
Pârâtul a criticat dispoziția instanței și în ceea ce privește cuantumulcheltuielilor de judecată, arătând că, raportat la gradul de dificultate al cauzei,instanța trebuia să facă aplicarea disp. art. 274 alin. 3, coroborate cu art. 129 alin. 4 și 5 Cod proc.civ. și în consecință, să dispună reducerea cuantumului acestor cheltuieli.
Prin întâmpinarea depusă, apelanta M. E. s-a opus admiterii apelului declarat de pârâtul P. mun. C.-N., arătând că motivele invocate de acesta sunt nefondate, întrucât încă din faza administrativă a dovedit prin actele depuse calitatea ei de moștenitoare după proprietara tabulară L. E.
Intimata S. D. E. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului declarat de reclamanta M. E., în principal invocând excepția calității ei procesuale active, iar, în subsidiar, invocând netemeinicia acestuia.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, intimata a arătat că instanța de fond a conexat dosarul nr. (...) în care ea avea calitatea de reclamantă la dosarul nr. (...). Chiar dacă cele două dosare au fost soluționate printr-o hotărâre unică, pentru a obține o calitate procesuală, fiecare reclamantă ar fi trebuit să intervină în acel dosar în una din modalitățile permise de lege, lucru care nu s-a realizat. Prin urmare, reclamanta dintr-un dosar nu poate formula apel împotriva soluției dispusă în celălalt dosar, chiar dacă cele două dosare au fost soluționate printr-o hotărâre unică.
În sprijinul acestei excepții, intimata a mai invocat disp. art. 294 Cod proc.civ.
În ce privește netemeinicia apelului, intimata a arătat că în mod legal instanța de fond a înlăturat testamentul din data de (...), reținând caducitatea acestuia. Chiar dacă în acel testament este instituită ca legatară universală șimama apelantei, numita L. I. născută Fejer, apelanta nu s-a prevalat de vreo calitate după aceasta, ci doar de calitatea de moștenitoare după tatăl său, L. A..
Intimata a mai arătat că în cauză este vorba despre un testament olograf, fapt ce presupune demonstrarea valabilității acestuia sub toate aspectele, întrucât fiind un act sub semnătură privată nu se bucură de prezumția de legalitate existentă în cazul testamentelor autentice.
Pârâtul P. mun. C.-N. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului declarat de reclamanta M. E., arătând că pe baza actelor depuse la dosarul aferent notificării, reclamanta nu a făcut dovada calității de moștenitoare după fostul proprietar tabular al imobilului revendicat, astfel că în mod legal s-a făcut aplicarea disp. art. 23 din L. nr.1..
Pârâtul a mai arătat că nu se află în culpă procesuală, reclamanta fiind cea care nu și-a îndeplinit obligațiile legale de depunere la dosar a actelor doveditoare necesare soluționării notificării, astfel că nu se impune obligarea lui la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 34 din (...) , curtea a admis apelul declarat de reclamanta M. E. împotriva sentinței civile nr. 695 din 3 noiembrie 2009 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care a schimbat-o parțial, în sensul că a respins plângerea formulată de reclamanta S. D. E. împotriva dispoziției nr.
3155/(...) a P.ui mun. C.-N., a obligat pârâtul la emiterea unei dispoziții doar în favoarea reclamantei M. E. și a numitului L. A. O. și a înlăturat dispozițiile privind emiterea dispoziției în favoarea reclamantei S. D. E. și cheltuielile de judecată în favoarea acesteia. A fost respins ca nefondat apelul P. municipiului
C.-N. împotriva aceleiași sentințe.
În considerentele acestei decizii, curtea a reținut că, prin dispoziția nr.
3155 din 2 iunie 2009 emisă de pârâtul P. mun. C.-N. a fost respinsă notificarea nr. 250 din 21 iunie 2001 formulată de reclamanta M. E. și L. A. O. și notificarea nr. 2007 din 14 octombrie 2001 formulată de reclamanta S. D. E. pentru restituirea imobilului situat în C.-N., str. Dorobanților nr. 62, înscris în CF 4040 C., nr. top 3790, cu motivarea că revendicatorii nu fac dovada calității de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii prev. de L. nr.1..
Din extrasul CF 4040 C., nr. top 3790, rezultă că asupra acestui imobil a fost proprietară tabulară văduva lui S. E. născută L. E., de la care s-a și preluat imobilul de către S. R.
Din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei, rezultă că L. E. s-a născut la 6 iunie 1882, și a fost căsătorită cu S. E..
D. decesul soțului ei, la 29 martie 1930, proprietara de CF L. E., identică cu L. Emma, la 19 iulie 1934 s-a recăsătorit cu Marchiș I..
P. tabulară L. Emisia a decedat la 15 decembrie 1965 și din cele două căsătorii nu a avut copii.
L. A., născut la 14 decembrie 1880 și L. M., născută la 7 aprilie 1884, sunt frații proprietarei de CF L. E. L. A. a avut ca fiu pe L. A., care la rândul lui a avut doi copii, pe L. A. O. și L. E. căsătorită M., reclamanții din cauză.
L. M., a avut din căsătoria cu M. G. pe fiica M. Ana, căsătorită cu Crețiu
Teodor, identic cu C., iar din căsătoria acestora a rezultat reclamanta C. D. E.
A. stare de fapt este corect reținută și de instanța de fond. A. instanță greșește însă atunci când consideră că reclamanta C. D. E. are calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii nr.1., pentru următoarele motive:
În anul 1957, proprietara de CF L. E. lasă prin testament toate bunurile sale lui L. A., nepot de frate și soției acestuia „L. I., născută Fejer"; (fila 8).
Aprecierea primei instnațe, în sensul că testamentul este caduc, deoarece beneficiarul acestuia L. A., a decedat anterior testatoarei, este greșită. Instanța de fond nu observă întreg conținutul testamentului, și anume faptul că beneficiari ai testamentului sunt atât legatarul L. A., cât și soția acestuia L. I., născută Fejer, astfel că legatar universal a devenit doar L. I.. Raportat la disp. art. 888 C.civil, legatul universal poate fi lăsat la una sau mai multe persoane, ceea ce înseamnă că acele persoane împarte între ele în mod egal ceea ce primesc de la defunct, iar dacă unul dintre legatarii instituiți nu poate primi legatul, cum este cazul din speță, partea ce i s-ar fi cuvenit din moștenire va reveni celorlalți legatari universali, în virtutea vocației acestora la întregul patrimoniu succesoral.
Prin urmare, având în vedere cele reținute și faptul că testamentul nu a fost revocat, în cauză nu se poate vorbi despre o moștenire legală, ci doar despre o moștenire testamentară, reclamanta S. D. E. nefăcând parte din grupa moștenitorilor rezervatari care să înlăture dispozițiile testamentare.
Așadar, raportat la disp. art. 4 alin. 2 din L. nr.1., moștenitorii defunctei L. E. sunt reclamanta M. E. și L. A. O., motiv pentru care, curtea a admis apelul reclamantei M. E., a schimbat parțial sentința atacată în sensul respingerii plângerii formulată de reclamanta S. D. E. împotriva dispoziției nr.
3155/(...) a P.ui mun. C.-N..
În baza art. 26 din L. nr. 1. instanța a obligat pârâtul la emiterea unei dispoziții doar în favoarea reclamantei M. E. și a numitului L. A. O. și a înlăturat dispozițiile privind emiterea și în favoarea reclamantei S. D. E.
Urmare respingerii plângerii reclamantei S. D. E., instanța a modificat dispoziția primei instanțe și în ceea ce privește obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în favoarea acestei reclamantei, în sensul înlăturării acestei obligații.
Susținerea reclamantei S. D. E. referitoare la faptul că apelanta M. E. nu are calitate procesuală activă pentru a apela sentința civilă nr. 6. a T. C. au fost consdierate nefondate. Apelul fiind o fază a judecății nu reprezintă un proces distinct față de cel declanșat prin cererea de chemare în judecată, ci o continuare a acestuia, hotărârea primei instanțe constituind actul prin care se finalizează o etapă a procesului. Prin urmare, apelul îi vizează pe cei care au avut calitatea de parte la judecata în prima instanță, indiferent de poziția procesuală pe care avut-o.
În speță, s-a dispus conexarea dosarului civil nr. (...) cu dosarul civil nr.
(...) în care s-a pronunțat sentința civilă atacată față de părțile procesului, reclamanta M. E., L. A. O. și S. D. E.
În ce privește apelul pârâtului P. municipiului C.-N., curtea a apreciat că este nefondat, deoarece, în conformitate cu disp. art. 23 din L. nr.1., astfel cum a fost modificat prin L. nr. 2., persoana îndreptățită la restituire trebuie săadreseze la notificarea formulată în condițiile art. 22 din aceeași lege, actele doveditoare ale dreptului de proprietate și, după caz, dovezile privind calitatea de moștenitor, având, însă, posibilitatea să depună aceste înscrisuri până la data soluționării notificării.
În spiritul Legii nr. 1., reglementare cu caracter reparatoriu, depunerea actelor doveditoare se poate face și în faza judecătorească a procedurii prevăzută de L. nr. 1., așa cum este de altfel, legiferat prin actualul art. 23 din L. nr. 1..
Reclamantele au depus anexă la notificări, sau ulterior, oricum înainte de soluționarea notificărilor, toate actele de stare civilă și testamentul din 13 martie 1957, care fac dovada situației față de proprietara de carte funciară și calității de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prev. de L. nr.1.. Instanța reține că, pe parcursul procesului, nu au fost depuse acte noi față de cele depuse la dosarul de notificare, dar pârâtul nu a procedat la analizarea acestora și, în consecință, a făcut o greșită aplicare a disp. art. 23 din L. nr.
1., considerând că părțile nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite.
În ce privește critica referitoare la acordarea de către instanța de fond a cheltuielilor de judecată, curtea reține că această critică nu mai subzistă, atâta vreme cât, prin sentința atacată, pârâtul a fost obligat să plătească cheltuieli de judecată reclamantei S. D. E., iar, urmare admiterii apelului, sentința a fost modificată în sensul respingerii plângerii reclamantei S. D. E. și sub aspectul cheltuielilor de judecată stabilite în favoarea acesteia.
Prin decizia civilă nr. 6046/(...), Î nalta Curte de Casație și Justiție , aadmis recursurile declarate de reclamanta S. D. E. și P. mun. C.-N. împotriva deciziei civile nr. 34/(...), ce a fost casată și apelurile trimise spre rejudecare aceleiași instanțe.
În considerentele acestei decizii, curtea reține că intimații s-au prevalat pentru dovedirea calității lor de persoane îndreptățite de testamentul olograf din 13 martie 1957 al proprietarei tabulare, în timp ce recurenta reclamantă a invocat vocația de moștenitor legal, instanța de apel infirmând aplicarea regulilor devoluțiunii legale reținute de prima instanță.
Recurenta S. D. E. pretinde că a invocat în fața instanței de apel nevalabilitatea testamentului olograf, însă nu a avut o poziție clară, în ceea ce privește necesitatea efectuării unei expertize a scrisului. În aceste condiții, instanța de apel, în aplicarea dispozițiilor art. 129 alin. 4 și 5 Cod proc.civ., trebuia să recurgă la procedura prev. de art. 177-179 Cod proc.civ., raportat la art. 1176 alin. 1 și 1177 alin. 1 C. civ., procedura verificării de scripte fiind inadmisibilă în recurs raportat la dispozițiile art. 305 Cod proc.civ., această posibilitate existând doar în ceea de privește înscrisurile depuse direct în recurs.
În plus, în recurs, reclamanta recurentă S. D. E. a depus un înscris nou, respectiv un testament olograf din 12 iulie 1957, despre care pretinde că a fost întocmit de aceeași testatoare în favoarea mamei sale, acest înscris fiind contestat de reclamanții intimați, atât sub aspectul veridicității, cât și raportat la împrejurarea că pretinde schimbarea situației de fapt direct în recurs.
Înscrisul a fost acceptat ca probă în recurs raportat la dispozițiile art. 305 Cod proc.civ., însă instanța de recurs a constatat că situația de fapt nu este pe deplin lămurită, acesta fiind motivul pentru care decizia a fost casată și cauza a fost trimisă spre rejudecare, în temeiul art. 315 Cod proc.civ., stabilindu-se în sarcina instanței de rejudecare obligația de a lua poziția fiecărei părți raportat la testamentul exhibat de partea adversă, iar, în măsura în care ambele testamente s-ar dovedi a fi scrise, semnate și datate de aceeași testatoare, urmând a se aplica dispozițiile art. 920 Cod civil.
Raportat la recursul pârâtului P. mun. C.-N., Î. curte a apreciat că, în rejudecare, instanța de apel va avea în vedere necesitatea stabilirii calității de persoană îndreptățită, după ce se va fi stabilit care dintre testamente este învingător.
Rejudecarea apelurilor după casarea cu trimitere
În rejudecarea după casare, instanța de apel, în temeiul art. 315 Cod proc.civ., având în vedere îndrumările instanței de recurs, a procedat la verificarea de scripte, în sensul art. 177 Cod proc.civ., cele două categorii de reclamanți contestând testamentul olograf invocat de cealaltă parte.
S-a dispus efectuarea unei expertize a scrisului, raportat la dispozițiile art. 179 Cod proc.civ., având ca obiective stabilirea împrejurării dacă, în testamentul din data de (...), invocat de reclamanta M. E., scrisul din cuprinsul, data și semnătura acestuia aparțin aceleiași persoane și dacă acest scris este al defunctei raportat la singurul script de comparație necontestat de părți, care este semnătura acesteia din cuprinsul registrului de stare civilă de la filele 30-31 din dosar. În ceea ce privește testamentul din 12 iulie 1957, s-a solicitat stabilirea împrejurării dacă acesta a fost scris datat și semnat de aceeași defunctă raportat la același script de declarație necontestat.
Expertiza scrisului a stabilit că niciunul dintre cele două testamente nu a fost scris, datat și semnat de defuncta proprietară tabulară (f.51-57), astfel că instanța de apel a înlăturat aceste înscrisuri din probațiune.
În condițiile în care nu s-a făcut dovada existenței unui testament valabil, succesiunea defunctei trebuie să urmeze regulile devoluțiunii succesorale legale, așa cum a stabilit prima instanță.
Soluția primei instanțe fiind legală și temeinică, raportat la starea de fapt stabilită în urma administrării probelor dispuse de instanța de recurs, în temeiul art. 296 Cod proc.civ., ambele apeluri urmează a fi respinse ca nefondate, singurul motiv pentru care s-a dispus casarea fiind acela al verificării veridicității testamentelor de care s-au prevalat cele două categorii de reclamanți.
Reclamanta intimată în apel S. D. E., în concluziile orale formulate în fața instanței de apel, în rejudecare, a solicitat admiterea apelului primarului și stabilirea altor cote legale, respectiv în favoarea reclamantei M. E. și a numitului L. A. O., cota de ½ parte și în favoarea reclamantei S. D. E. cota de
½ parte, avându-se în vedere că aceștia vin la moștenire prin reprezentarea unor colaterali privilegiați, fiind vorba de nepoți de frați, însă această reclamantă nu a formulat apel, nu a aderat la apelul celeilalte părți, iar apelul pârâtului P. municipiului C.-N. se referă la calitatea de persoane îndreptățite atuturor reclamanților, pe motiv că nu au făcut dovada calității de moștenitori în termenul prevăzut de L. nr.1., instanța fiind ținută de motivele invocate de părți în apel raportat la dispozițiile art. 292 alin. 1 Cod proc.civ., motivul invocat nefiind unul de ordine publică raportat la dispozițiile art. 295 alin. 1
Cod proc.civ. Chiar dacă ar fi fost vorba de motive de ordine publică, acestea trebuie să aibă ca rezultat admiterea căilor de atac exercitate, or cealaltă reclamantă nu are un astfel de interes, pentru că ar duce la diminuarea cotei ei, iar, în ceea privește apelul pârâtului, acesta a invocat motive referitoare la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei intimate în apel S. D. E., o cotă mai mare de proprietate stabilită în favoarea acesteia neputând să ducă nicidecum la respingerea capătului de cerere privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată sau la diminuarea acestora, ci, dimpotrivă, la justificarea unei astfel de măsuri.
În ceea ce privește motivele din apelul pârâtului referitoare la cheltuielile de judecată, așa cum rezultă din considerentele deciziei pronunțate prima dată în apel, acestea nu au fost analizate pe fond. F. de împrejurarea că apelul acestui pârât urmează a fi respins raportat la fondul cauzei, corect a reținut prima instanță culpa sa procesuală, actele privind dovada calității de persoană îndreptățită fiind depuse anterior soluționării notificării. Nu se impune diminuarea cuantumului acestora, fiind vorba de onorariu avocațial de 2500 lei, care este pe măsura valorii litigiului și muncii depuse de avocatul acestei reclamante, conform criteriilor rezultând din dispozițiile art. 274 alin. 3 C. pr. civ.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 298 raportat la art. 274 alin. 1
Cod proc.civ., apelanții vor fi obligați să-i plătească intimatei S. D. E. suma de
7564 lei, cheltuieli de judecată în toate instanțele, respectiv în ambele apeluri și în recurs, câte 3782 lei fiecare, reprezentând onorariu avocațial și contravaloarea biletelor de avion (f. 22 dosar curte primul apel, f. 34, 36 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție și f. 59 dosar curte, apel în rejudecare).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta M. E. și cel declarat de pârâtul P. municipiului C.-N. împotriva sentinței civile nr. 695 din (...)9 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe numiții apelanți să-i plătească intimatei S. D. E. suma de 7564 lei, cheltuieli de judecată în toate instanțele, câte 3782 lei fiecare.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 8 decembrie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
A. A. C.
ANA I.
C. B.
Red. IA dact. GC
5 ex/(...)
Jud. primă instanță: A.M. B.
| ← Decizia civilă nr. 5161/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4900/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
