Decizia civilă nr. 319/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr.(...)*
D. CIVILĂ NR.319/A/2011
Ședința publică din 3 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER : C. B.
S-a luat spre examinare- în rejudecare- apelul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P., precum și apelul declarat de pârâta A. N. PENTRU R. P. împotriva sentinței civile nr. 4. din 4 mai 2010, pronunțată de T. C. în dosarul nr. (...), privind și pe intimații B. T. M. A., N. V. M. și B. A. C., având ca obiect acțiune în baza L. nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta reclamanților intimați B. T. A., N. V. M. și B. A. C., avocat K. M. K., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta reclamanților intimați arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Curtea, din oficiu, pune în discuția reprezentantei reclamanților, decizia nr. 27 din 14 noiembrie 2011 a ÎCCJ, pronunțată în recurs în interesul legii, referitoare la admisibilitatea unor astfel de acțiuni și calitatea procesuală pasivă a statului român.
Reprezentanta reclamanților arată că decizia respectivă nu este motivată, astfel că nu se aplică în prezenta cauză.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta reclamanților intimați solicită respingerea apelurilor declarate, cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor pe care le depune la dosar.
C U R T E A:
Cererea de chemare în judecată
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul instanței la data de (...) reclamanții B. T. M. A. - LA AV., N. V. M. succesor al defunctei N. S., B. A.
C. succesor al defunctei N. S. în contradictoriu cu pârâții S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și A. N. PENTRU R. P. au solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 477.200 Euro pentru terenul viran situat în C., str. Mănăștur nr. 31, înscris în CF 20254 cu nr. top. 12166/2 în suprafață de 331 stp = 1193 mp, înscris inițial în CF 20621, pentru care dreptul lor la despăgubire a fost stabilit prin decizia U. de Ș. A. nr. 615 din (...).
În motivare, reclamanții arată că dreptul la despăgubiri pentru terenul în litigiu a fost stabilit prin decizia 612 din (...) a U. de Ș. A. C., dosarul a fost înaintat Autorității Naționale pentru R. P., însă până la momentul actual nu au primit nici un răspuns.
În baza principiului liberului acces la justiție și a plenitudinii de jurisdicție, instanța are dreptul și temeiurile juridice pentru obligarea directă a statului la plata despăgubirilor, iar ineficiența sistemului instituit de titlul VII din L. 2., care face imprevizibilă și nesigură atât termenul de achitare, cât și modalitatea și cuantumul despăgubirii, i-a determinat pe reclamanți la introducerea prezentei acțiuni.
Starea de fapt
Prin D. nr. 615 din data de 12 noiembrie 2002 emisă de către U. de Ș.
A. și M. V. C.-N., s-a respins solicitarea petenților B. T. și N. S., formulată în temeiul L. 10/2001, de restituire în natură a imobilului, obiect dedus judecății și în prezenta speță, situat în C.-N., str. Mănăștur, nr.31, în suprafață de 1 193 mp, intabulat în CF 20621 C., statuându-se că urmează a li se acorda măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile legii de către instituțiile abilitate în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin 2 din L.
10/2001.
Din cuprinsul acestei decizii, tribunalul a reținut că reclamantului B.
T. M. A. și antecesoarei reclamanților N. V. M. și B. A. C., numita N. S., li s-a recunoscut calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent în înțelesul art. 3 din L. 10/2001.
În conformitate cu adresa nr. 8490 din data de (...) emisă de aceeași instituție, reclamanților li s-a transmis dosarul privind acordarea de despăgubiri în conformitate cu T. VII al L. 2. către A. pentru R. Proprietății, C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În speță, s-a administrat ca probă tehnică expertiza tehnică în specialitatea construcții ale cărei concluzii au relevat instanței de judecată faptul că valoarea de piață estimată a imobilului în cauză este estimată la
221 717 euro, expertiză efectuată în conformitate cu dispozițiile art. 10 pct.9 din L. 10/2001 potrivit căruia valoarea terenurilor imposibil obiectiv de restituire în natură se stabilește în conformitate cu standardele internaționale de evaluare, aspect confirmat de către domnul expert desemnat în cauză.
Dezlegarea în drept
Astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului posibilitatea reclamanților de a fi despăgubiți în temeiul L. nr. 10/2001, modificată prin L. 2. a reprezentat un drept la despăgubire, în funcție de valoarea de piață a bunului ce nu poate fi restituit, sub forma unei participări în calitate de acționar la un organism de plasare a valorilor mobiliare.
Aceeași Curte, în cauza Aslan împotriva României a decis că fondul „
Proprietatea"; nu funcționează în prezent, respectiv data pronunțării acestei hotărâri 24 mai 2007, într-un mod susceptibil să ducă la acordarea efectivă de despăgubiri, astfel că atingerea adusă în aceste cazuri dreptului de proprietate al petenților, combinată cu lipsa totală de despăgubire, reprezintă o sarcină disproporționată și excesivă incompatibilă cu respectarea bunului garantat de art. 1 din Protocolul nr.1 Adițional al CEDO.
Nici OUG nr. 81/2007 publicată în Monitorul Oficial al României din data de 15 august 2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, nu a condus, din perspectiva susmenționată, la acordarea efectivă, reală a despăgubirilor cuvenite persoanelor îndreptățite în lumina L. 10/2001.
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 4. din 4 mai 2010 a T. C. a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții B. T., N. V. M. și B. A. C., împotriva pârâților S. Român prin M. E. și F. și A. N. pentru R. P. și în consecință:
Au fost obligați pârâții, în solidar, să achite reclamanților contravaloarea în lei la data plății a sumei de 221.720 Euro, reprezentând despăgubiri pentru imobilul situat în C.-N., str. Mănăștur nr. 31, jud. C., înscris în Cf 20254 C., cu nr. topo 12166/2 în suprafață de 331 stj.p., respectiv 1193 mp de la data rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea sumei.
Au fost obligați pârâții, în solidar, să achite reclamanților suma de
7685 lei, cheltuieli de judecată.
Primul apel
Împotriva acestei sentințe, au declarat în termen legal apel pârâții S.
Român prin Ministerul Finanțelor Publice și A. N. pentru R. P. B..
Un prim motiv de apel îl constituie necompetența tribunalului de a soluționa cauza în primă instanță, deoarece pârâta A. N. pentru R. P. B. este un organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, iar acțiunea este una în contencios administrativ, astfel că, potrivit disp. art. 3 pct. 1 Cod proc. civ., competența de soluționare a cauzei în primă instanță aparține C. de A. C.
A mai fost invocată excepția prematurității acțiunii, pe motiv că nu s-a făcut dovada că A. N. pentru R. P. B. ar fi fost investită cu dosarul pentru stabilirea despăgubirilor și, în plus, chiar dacă ar exista o astfel de dovadă, cererile se soluționează în ordinea înregistrării lor la această instituție, pentru asigurarea egalității de tratament a persoanelor aflate în aceeași situație, iar emiterea titlului de despăgubire și plata despăgubirilor bănești în numerar persoanelor îndreptățite se face în termen de 15 zile de la existența disponibilităților financiare, creanțele asupra statului putând fi limitate sau eșalonate, ceea ce nu contravine jurisprudenței C.E.D.O.
Pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a invocat și excepția lipsei calității de reprezentant pentru S. Român a M.ui F. P., pe motiv că nu sunt aplicabile dispozițiile generale cuprinse în art. 25 din Decretul nr. 31/1954, calitate procesuală pasivă având, potrivit disp. art. 13 din T. VII al L. nr. 2., C. centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor constituită în subordinea Cancelariei Primului Ministru, a cărei decizie poate fi atacată în contencios, în condițiile L. nr. 554/2004, precum și A. N. pentru R. P. B., care coordonează procesul de acordare a despăgubirilor, realizând activitățile prevăzute în acte normative speciale și cele necesare implementării L. nr. 2., incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar, fiind în măsură să verifice rapoartele de expertiză efectuate, de regulă, în astfel de cauze și să exprime o poziție procesuală în cunoștință de cauză.
În fine, au fost invocate și motive de fond, referitoare la tardivitatea depunerii notificării, calitatea de persoane îndreptățite a reclamanților și cuantumul despăgubirilor, precum și modul în care tribunalul a stabilit culpa în acordarea cheltuielilor de judecată.
Soluționarea primului apel
Prin decizia civilă nr. 289/(...) a C. de A. C., pronunțată în dosarul nr.
(...) a fost admis apelul declarat de pârâții S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și A. N. pentru R. P. împotriva sentinței civile nr. 4. a T. C., ce fost anulată și cauza trimisă spre competentă soluționare în primă instanță S. comerciale, de contencios administrativ și fiscal a C. de A. C.
Analizând apelurile formulate prin prisma motivelor invocate, curtea a constatat că, în cuprinsul lor, au fost invocate excepții premergătoare fondului, a căror soluționare ar face de prisos soluționarea acestuia, iar, dintre acestea, excepția de procedură a necompetenței materiale privind soluționarea cauzei în primă instanță, prima raportat la ordinea soluționării excepțiilor rezultând din disp. art. 137 alin. 1 Cod proc. civ., este fondată, urmând a fi admisă, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, notificarea formulată de reclamanți în temeiul L. nr. 10/2001 a fost soluționată de unitatea deținătoare, respectiv U. de Ș. A. și M. V. din C.- N., prin decizia nr. 615/(...) (f. 9 dosar tribunal), constatându-se calitatea reclamanților de persoane îndreptățite pentru acordarea măsurilor reparatorii în temeiul acestei legi în ceea ce privește terenul în suprafață de
1193 mp situat în C.-N., str. Mănăștur nr. 31, fiind respinsă cererea de restituire în natură a imobilului, raportat la disp. art. 16 alin. 1 din L. nr.
10/2001, stabilindu-se dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, fără a se arăta, însă, cuantumul acestora, despăgubirea solicitată de reclamanți în sumă de 47.720 USD fiind respinsă, din lipsa unei expertize.
Această decizie nu a fost atacată de către reclamanți sau, cel puțin, nu s-a invocat aceasta în fața instanțelor de fond, dosarul fiind transmis pârâtei A. N. pentru R. P. B. și Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, așa cum rezultă din adresa nr. 8490/(...) a unității deținătoare (f. 7 dosar tribunal).
Din anul 2005 și până în prezent, această pârâtă nu s-a pronunțat asupra măsurilor reparatorii cuvenite reclamanților în baza L. nr. 10/2001, respectiv a T. VII din L. nr. 2..
Conform disp. art. 16 alin. 7 și 8, precum și art. 17 din T. VII al L. nr.
2., C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor emite decizie reprezentând titlul de despăgubire, iar, potrivit art. 18 din același titlu, după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, A. N. pentru R. P. va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată.
Aceste acte sunt acte administrative ce nu sunt excluse de la controlul în contencios, întrucât, potrivit art. 19 alin. 1 din același titlu, deciziile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate în contencios în condițiile L. contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, competența de soluționare revenind, potrivit disp. art. 20 alin. 1, S. de C. A. și F. a C. de A. în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul.
Reprezentanta reclamanților, prin concluziile expuse oral în fața instanței, iar apoi, prin concluziile scrise înregistrate la dosar la data de (...), a susținut că prezenta acțiune nu este una în contencios, pentru că nu a fost atacat un act administrativ al vreunei autorități și nici refuzul vreunei autorități de a emite vreun act, ci, avându-se în vedere că reclamanților nu le-au fost stabilite măsuri reparatorii în temeiul L. nr. 10/2001, aceștia s-au adresat instanței pentru a stabili ea însăși despăgubiri bănești potrivit Deciziei nr. X. a Î. C. de C. și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, întrucât, până în prezent, ei nu au primit despăgubiri adecvate pentru privarea de proprietate asupra imobilului obiect al legii de reparație.
În acest context, pârâta A. N. pentru R. P. nu ar avea calitate procesuală pasivă în cauză.
În realitate, reclamanții nu au atacat refuzul unității deținătoare de a le stabili măsurile reparatorii prin echivalent, pentru ca instanța prevăzutăde art. 26 din L. nr. 10/2001, respectiv secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare, să se pronunțe (în contradictoriu cu unitatea deținătoare, nu cu S. român prin M. F.) pe fondul notificării, conform celor dispuse prin D. nr. X. a Î.
În fapt, dosarul este într-un stadiu al procedurii administrative ulterior procedurii prev. de art. 26 din L. nr. 10/2001, fiind înaintat Comisiei
Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autorității Naționale pentru R. P., ceea ce atrage aplicarea dispozițiilor T. VII din L. nr. 2.. Aceste autorități ale administrației publice centrale nu au stabilit, la rândul lor, măsurile reparatorii cuvenite reclamanților din anul 2005, de când le-a fost transmis dosarul însoțit de decizia unității deținătoare.
Nesoluționarea unei cereri în termenul prevăzut de lege constituie tot obiect al acțiunii în contencios administrativ, așa cum rezultă din dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. f și h, art. 2 alin. 2 și art. 8 alin. 1 din L. nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Prin urmare, acțiunea reclamanților este una în contencios administrativ, de competența S. C., de C. A. și F. a C. de A. C., în temeiul art. 19 din T. VII al L. nr. 2., reclamanții având domiciliul în mun. C. N..
Reclamanții nu pot alege calea dreptului comun, chemând direct în judecată S. prin M. F. pentru plata despăgubirilor bănești, câtă vreme există o procedură prevăzută de o lege specială, în acest sens fiind și jurisprudența ÎCCJ, chiar dacă nu în acest domeniu specific al legii speciale, așa cum rezultă din D. nr. 33/2008, pronunțată în recurs în interesul legii. Aceasta nu le încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât li se asigură accesul la o instanță imparțială.
Din toate aceste considerente, în temeiul art. 297 alin. 2 C. pr.civ., curtea a admis apelul celor doi pârâți, a anulat sentința tribunalului și a trimis cauza spre competentă soluționare în primă instanță S. C., de C. A. și F. a C. de A. C., doar instanța competentă putând să se pronunțe asupra celorlalte excepții invocate, respectiv a prematurității și lipsei calității procesuale pasive.
Recursul
Prin decizia civilă nr. 7401/(...) a Î. C. de C. și Justiție, a fost admis recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 2. a C. de A. C., apelul fiind trimis spre rejudecare aceleiași instanțe, pe motiv că instanța de apel trebuia să stabilească dacă, în raport de ceea ce s-a pretins prin cererea de chemare în judecată, reclamanții pot sau nu să solicite despăgubiri într-o acțiune de drept comun, raportat la considerentele primei instanțe referitoare la nefuncționalitatea Fondului „ Proprietatea";, în condițiile în care reclamanții au arătat că nu înțeleg să formuleze o acțiune în contencios administrativ, instanța de apel încălcând principiul disponibilității și schimbând în apel obiectul cererii, cu încălcarea dispozițiilor art. 294 alin. 1 teza I Cod proc. civ.
Rejudecarea apelului după casare
În cursul soluționării cauzei, prin decizia nr. 27 din (...), pronunțată în dosarul nr. 28/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile în interesul legii formulată de C. de conducere al Î. C. de C. și Justiție și de P. G. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar, conform dispozitivului acestei decizii, publicată pe site-ul Î. C. de C. și Justiție, în acțiunile întemeiate pe dispozițiile art. 26 alin. 3 din L. nr.
10/2001, republicată, prin care se solicită obligarea S.ui Român să acorde despăgubiri bănești pentru imobilele preluate în mod abuziv, S. Român nu are calitate procesuală pasivă, iar acțiunile în acordarea de despăgubiribănești pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin T. VII al L. nr. 2., îndreptate direct împotriva S.ui Român, întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, ale art. 1 din Primul Protocol adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și ale art. 13 din această Convenție, sunt inadmisibile.
Conform dispozițiilor art. 3307 alin. 4 Cod proc.civ., dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin decizia pronunțată în interesul legii este obligatorie pentru instanțe. Este adevărat că, potrivit acestui text de lege, decizia își produce caracterul obligatoriu de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României partea I, iar decizia nr. 27/(...) nu a fost încă motivată și publicată în Monitorul Oficial, însă, avându-se în vedere scopul acestei instituții, care este acela al uniformizării jurisprudenței, dispozitivul deciziei fiind clar, curtea apreciază că trebuie să țină seama de ea în soluționarea apelului, altminteri s-ar aplica un tratament juridic diferențiat unor persoane aflate în situații juridice egale, respectiv persoanelor care au cauze pe rolul instanțelor, întrucât nu depinde de voința lor data soluționării cauzei raportat la data motivării deciziei pronunțate în recurs în interesul legii. Avându-se în vedere dispozitivul deciziei pronunțată în recurs în interesul legii, conform căruia, acțiunile de natura celor promovate de reclamant sunt inadmisibile, în temeiul art. 296 Cod proc.civ., curtea va admite apelurile pârâților și va schimba sentința apelată în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L., D E C I D E : Admite apelul declarat de pârâții S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și A. N. PENTRU R. P. împotriva sentinței civile nr. 404 din 4 mai 2010 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o schimbă, în sensul că respinge acțiunea civilă exercitată de 2009 reclamanții B. T. M. A. - succesor al defunctei N. S., B. A. C. - succesor al defunctei N. S. în contradictoriu cu pârâții S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și A. N. PENTRU R. P., având ca obiect despăgubiri. D. este definitivă și executorie. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Dată și pronunțată în ședința publică din 8 decembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. A. C. ANA I. C. B. Red. CAA dact. GC 8 ex/(...) Jud. primă instanță: A. F. D.
| ← Decizia civilă nr. 3669/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2861/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
