Decizia civilă nr. 33/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 33/A/2011
Ședința publică din 20 ianuarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: A. A. C.
GREFIER : C. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul S. R. PRIN
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-PRIN D. împotriva sentinței civile nr.
852 din 14 octombrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind
și pe intimații I. M. și P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamanta intimată I. M. asistată de avocat M. F. I., cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul este scutit de plata taxei judiciare și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 14 ianuarie 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei intimate, întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat.
Părțile prezente arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii apelate, cu consecința obligării pârâtului apelant la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei căi de atac, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Arată că în mod corect instanța de fond a apreciat că suma de 5000 E. reprezintă o reparație echitabilă pentru suferințele produse defunctului ca urmare a condamnării politice.
În ceea ce privește decizia C. C. cu nr. 1358/(...), prin care prevederile dispozițiilor art. 5 alin. 1 din Legea 221/2009 au fost declarate neconstituționale, ea nu este aplicabilă în speță, fiind ulterioară pronunțării sentinței apelate.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea apelului declarat de către pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice având în vedere că, prin deciziile C. C. nr. 1. octombrie 2010 și 1538/21 octombrie
2010, s-a constatat neconstituționalitate prevederilor legale ce constituie temeiul juridic al acțiunii, astfel că acțiunea a rămas fără un fundament legal care să permită instanței acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 852 din 14 octombrie 2010 a T.ui C., a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta I. M. împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, pârâtul fiind obligat să-i achite reclamantei echivalentul în lei la data plății a sumei de câte 5.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea politică aplicată defunctului I. S. prin sentința nr.8., pronunțată în dosarul nr.886/1953 al T.ui Militar Teritorial Oradea, modificată prin decizia nr.440/1954, pronunțată în dosarul nr.25/1954 al T.ui Militar pentru Unitățile M.A.I.
A fost respins petitul din acțiune privind constatarea caracterului politic al condamnării și a fost obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, prin sentința nr.841/(...) pronunțată în dosarul nr.886/1953 al T.ui Militar Oradea, defunctul I. S. a fost condamnat la 2 ani închisoare corecțională, pentru delictul de omisiunea denunțării prevăzut de art.228, combinat cu art.209 p.III C.penal.
Prin decizia nr. 440/1954 a T.ui militar pentru unitățile MAI pedeapsa aplicată defunctului a fost redusă la 1 an închisoare corecțională.
Din actele comunicate de C., rezultă că defunctul a executat pedeapsa în perioada (...) -(...).
Din declarațiile martorilor R. L. și S. E., rezultă că, după executarea condamnării, defunctul a suferit tulburări psihice care s-au agravat cu trecerea timpului. De asemenea, a fost nevoit să își întrerupă studiile și după terminarea facultății a lucrat la I. de proiectări, însă nu în calitate de arhitect, ci de proiectant, având un salariu mic. După 1990 boala defunctului s-a agravat, reclamanta fiind obligată să renunțe la serviciu pentru a-l îngriji.
La dosar, s-a depus copia evidenței privind notele obținute de defunct în timpul facultății, din care reiese că acesta a făcut anii I-IV în perioada
1949-1953, iar anii V-VI în perioada 1969-1971, obținând diploma de licență în 1972.
Prin hotărârea nr. 488/(...) a Comisiei pentru aplicarea D.ui-lege nr. 1.
C., s-a acordat defunctului o indemnizație lunară de 200 lei, pentru perioada de 1 an de detenție.
Din actele stare civilă depuse la dosar, rezultă că I. S. a decedat la data de (...), reclamanta I. M. fiind soția lui.
Potrivit art.1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 221/2009, și art. 5 alin. 1 lit. a și alin. 1¹ din lege, astfel cum a fost modificat prin OUG 6., instanța aconstatat că reclamanta este îndreptățită la repararea prejudiciului moral suferit prin condamnarea politică aplicată antecesorului său, apreciind că suma maximă de 5.000 euro reprezintă o reparație echitabilă pentru suferințele produse defunctului ca urmare a condamnării sale politice.
În ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al condamnării aplicate prin sentința nr. 8., pronunțată în dosarul nr.
886/1953 al T.ui Militar Teritorial Oradea, instanța a reținut că, în condițiile în care condamnarea suferită de defunct intră în categoria celor care constituie de drept condamnări cu caracter politic, nu se impune constatarea acestui caracter.
În baza art. 274 C. proc. civ. pârâtul a fost obligat să achite reclamantei suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial.
Î mpotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal apel pârâtul, solicitând schimbarea ei, în sensul respingerii acțiunii, în principal și reducerii cuantumului daunelor morale în subsidiar, cu exonerarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului său, pârâtul învederează că, prin decizia nr.
1358/(...), Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prev. art. 5 alin. 1 lit. a Teza I din Legea nr. 221/2009, dispozițiile declarate ca fiind neconstituționale încetându-și efectele după expirarea termenului de 45 de zile în car legiuitorul putea să pună de acord prevederile declarate neconstituționale cu dispozițiile constituției.
Oricum, prejudiciul cauzat de stat antecesorului reclamantei a fost reparat integral în temeiul D.ui-lege nr. 1. și cuantum,ul daunelor morale este nejustificat de ridicat, chiar raportat la jurisprudența C., potrivit căreia, cuantumul acestora se limitează la sume cuprinse între 1000-1600 E., invocându-se cauzele Temeșan, Oancea și Țară L.ă.
Reclamanta intimată, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului ca nefondat, pe motiv că decizia C. C. este ulterioară pronunțării sentinței apelate, astfel că, la data pronunțării acesteia, prevederile declarate neconstituționale erau în vigoare, or legalitatea hotărârii judecătorești trebuie analizată prin raportare la dispozițiile aflate în vigoare la data pronunțării ei, principiul neretroactivității legii civile fiind consacrat neconstituțional în art. 15 alin. 2 din Constituția R.iei. Oricum, în măsura în care s-ar trece peste aceste apărări, instanța ar trebui să țină seama de dispozițiile art. 20 din Constituție, privind prevalența tratatelor în materia drepturilor și libertăților fundamentale, întrucât, altminteri, ar fi încălcate dispozițiile art. 6 paragraf 1 din Convenția E.peană a D. O., referitoare la dreptul la un proces echitabil, sub aspectul securității raporturilor juridice, art. 1 din Protocolul 1 privind dreptul la un bun raportat la noțiunea de speranță legitimă ca valoare patrimonială, aplicându-i-se reclamantei un tratament juridic diferențiat față de alte persoane aflate în situații juridiceidentice, în funcție de momentul rămânerii definitive a hotărârii.
Cuantumul daunelor morale se justifică prin prisma împrejurărilor de fapt reținute de prima instanță, care a avut în vedre și despăgubirile acordate în temeiul D.ui-lege nr. 1..
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la
dispozițiile art. 292 alin. 1 și 295 alin. 1 Cod proc.civ., curtea apreciază că acesta este fondat în ceea ce privește obligația de plată a daunelor morale.
Aceasta, deoarece suportul lor îl constituie dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, așa cum acestea au fost modificate prin OUG nr.
6., or aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale prin decizia C. C. nr. 1358/(...), publicată în Monitorul oficial nr. 761/(...), dată de la care s-a împlinit termenul de 45 de zile prev. de art. 147 din Constituția R.iei în interiorul căruia Parlamentul sau Guvernul puteau să pună de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, astfel că dispoziția legală ce constituie fundamentul juridic al acțiunii și-a încetat efectele juridice.
Nu se pune problema retroactivității legii civile în sensul art. 15 alin. 2 din Constituție, întrucât excepția de neconstituționalitate a fost admisă în cursul soluționării procesului și nu după ce hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă. Excepția de neconstituționalitate a unei legi sau a unei ordonanțe ori a unei dispoziții din acestea poate fi ridicată, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 și 2 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, cu condiția ca dispozițiile respective să aibă legătură cu soluționarea cauzei. Întrucât excepția de neconstituționalitate poate fi invocată și în căile de atac, admiterea ei lasă fără suport legal nu doar acțiunea civilă în justiție, ci și hotărârea judecătorească fundamentată în drept pe dispoziția declarată neconstituțională. În speță, o astfel de excepție nu a fost ridicată, însă a fost admisă într-un alt dosar, ceea ce a făcut inadmisibilă sesizarea C. C. în prezenta cauză, raportat la dispozițiile art. 29 alin. 3 din Legea nr.
47/1992, decizia C. nr. 1358/(...) fiind, însă, definitivă și obligatorie, conform art. 31 alin. 1 din același act normativ.
Nu se poate vorbi de încălcarea dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 paragraf 1 din Convenție, întrucât schimbarea în apel a sentinței pronunțate în primă instanță nu constituie o nerespectare a securității raporturilor juridice, raportat la jurisprudența C. E. a D. O., ea reținându-se doar pentru situațiile în care hotărâri judecătorești irevocabile au fost modificate prin căi extraordinare de atac ce nu se aflau la dispoziția părților din proces.
Nu se pune problema nici a încălcării dreptului la un bun în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1, neexistând o speranță legitimă la plata daunelor morale. Aceasta, deoarece, deși, la un moment dat, acestea își aveau fundamentul într-un act normativ în vigoare, respectiv art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, așa cum a reținut Curtea Constituțională în decizia nr. 1358/(...), a existat un alt act normativ, respectiv D.-lege nr. 1., în temeiul căruia puteau fi solicitate astfel de despăgubiri, text ce a rămas în vigoare, motivul admiterii excepției de neconstituționalitate fiind, în principal, paralelismul legislativ. Nu a existat nici o jurisprudență constată în sensul acordării acestora și stabilirii unor criterii pentru cuantificarea lor, instanțele confruntându-se recent cu astfel de acțiuni raportat la data intrării în vigoare a actului normativ ce a constituit la un moment dat fundamentul lor. Tocmai de aceea, nu se pune nici problema unei eventuale discriminări, în sensul Protocolului nr. 12, respectiv a aplicării unui tratament juridic inegal unor persoane aflate în situații juridice identice, cu referire la cei care aveau acțiuni pe rol exercitate în același interval, tocmaipentru că nu a existat timpul necesar cristalizării unei jurisprudențe în temeiul unor hotărâri irevocabile.
Raportat la aceste considerente, curtea apreciază că reclamanta nu este îndreptățită la acordarea unor daune morale pentru repararea prejudiciului suferit de antecesorul ei în urma condamnării cu caracter politic, motiv pentru care, în temeiul art. 296 Cod proc. civ., va admite apelul pârâtului și va schimba sentința apelată, în sensul respingerii acestui capăt de cerere.
Va fi menținută soluția primei instanțe, în ceea ce privește respingerea petitului privind constatarea caracterului politic al condamnării, ce nici nu a constituit, de altfel, motiv de apel, precum și în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată, apreciind că există o culpă procesuală a statului pârât, în sensul art. 274 alin. 1 Cod proc. civ., întrucât textul de lege în temeiul căruia reclamanta a exercitat acțiunea a fost declarat neconstituțional după admiterea acțiunii în primă instanță, iar motivul admiterii apelului a fost doar declararea textului ca fiind neconstituțional, împrejurare imputabilă tot pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Admite apelul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 852 din 14 octombrie
2010 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o schimbă parțial în sensul că respinge acțiunea pentru plata daunelor morale.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2011.
GREFIER
Red. CAA dact. GC
5 ex/(...)
Jud. primă instanță: D.I. T.
| ← Decizia civilă nr. 899/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1571/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
