Decizia civilă nr. 3314/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3314/R/2011
Ședința de la 29 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare-pentru pronunțare- recursul formulat de reclamantul C. L., precum și recursul declarat de pârâții P. M. B. ȘI M. B. PRIN P., împotriva sentinței civile nr. 922 din (...) a T. B.-N. în dosarul nr. (...), având ca obiect L. nr. 1..
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 21 aprilie 2011, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 28 aprilie 2011.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 922 din (...) a T. B.-N. a fost admisă în parte contestația precizată de contestatorul C. L., în contradictoriu cu intimații P. municipiului B. și M. B. prin primar, și în consecință, a fost anulată D. nr.2439 din 16 noiembrie 2010 emisă de P. municipiului B., a fost dispusă restituirea în natură către contestator a imobilelor casă și teren aferent în suprafață de 990 mp situate în municipiul B., strada Z., nr. 19, județul B. N. înscrise în C.F. 863 B., nr.top 1833/3 și C.F. 864
B., nr.top 1833/4/2, cu obligația pentru contestator a obligațiilor prevăzute de art. 16 din L. 1. modificată și completată raportat la anexa
2 lit. a din lege.
Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea precizată de obligare a entității deținătoare la despăgubiri, ca neîntemeiată și admisă în parte cererea de cheltuieli de judecată a contestatorului și obligă intimații în solidar să plătească acestuia suma de 3.800 lei cu acest titlu.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin notificarea nr.2930/(...), numita B. M. a solicitat restituirea în natură a imobilelor construcție și teren situat în municipiul B., strada Z.,nr.19. Notificarea este făcută în calitate de moștenitoare a antecesorilor săi P. O. și P. M., proprietari tabulari ai imobilelor, cărora imobilele le-au fost luate abuziv prin D. de naționalizare nr.92/1950.
Notificarea este făcută în nume personal și în numele comoștenitorilor V. L., P. Ana, B. Ana și B. O., așa cum rezultă din declarația autentică nr.909 din 29 noiembrie 2007 pe baza mandatatului dat de aceștia.
Prin D. nr.2925/2004 emisă de P. municipiului B. a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilelor și a fost făcută ofertă de despăgubiri pentru cota de ½ parte din imobile.
Pentru a pronunța această dispoziție s-a reținut că notificatoarea este îndreptățită numai după proprietarul P. O. potrivit sentinței civile nr.3. a J. B. nu și după proprietarul G. M. întrucât nu face dovada succesiunii după aceasta, iar îndreptățirea este numai în măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești, imobilele fiind excluse de la restituire conform art. 16 din L. nr. 1..
Împotriva acestei dispoziții notificatoarea a făcut plângere fiind nemulțumită de dispoziție pentru reținerea îndreptățirii doar după unul din proprietarii deposedați, plângerea făcând obiectul dosarului nr. (...) și nr. 1459/2005.
Judecata acestor dosare a fost suspendată pentru inițierea demersurilor pentru dovada decesului proprietarei Graef Katalin M. și ulterior prin sentința civilă nr. 4. și 8. constată perimarea plângerilor.
Notificatoarea alături de ceilalți moștenitori respectiv V. L., P. Ana, B. Ana și B. O. a inițiat demersuri pentru a face dovada calității de moștenitor și după proprietara P. Katalin M. născută Graef, sens în care introduce acțiunea de declarare a dispariției acestei proprietare (întrucât nu se găsea actul de deces) ce a format obiectul dosarului nr.4053/2006 al J. B., fiind pronunțată sentința civilă nr. 3. care admite acțiunea și declară dispariția proprietarei arătate.
Moștenitorii proprietarilor tabulari ai imobilelor din litigiu, așa cum sunt stabiliți prin sentința civilă nr. 3. a J. B. și certificatul de moștenitor nr. 10/(...), continuă demersurile pentru restituirea în natură a imobilelor, prin notificarea făcută de contestator înregistrată sub nr.
84949/(...) la P. municipiului B. ulterior precizată prin notificarea nr.
21.088/(...), aceștia înțelegându-se ca demersurile să le facă doar contestatorul, sens în care ulterior notificării moștenitorii dau declarații autentice despre înțelegerile dintre ei atât în privința demersurilor inițiate de B. M., cât și în privința celor efectuate de contestator.
Asupra notificării contestatorului entitatea notificată ia o hotărâre pe care o comunică contestatorului cu adresa nr. 1929/(...). Nemulțumit de modul de soluționare contestatorul s-a adresat instanței de judecată pentru obținerea unei dispoziții de soluționare a notificării demersul fiind obiectul dosarului nr. (...) a T. B. N., instanță care prin sentința civilă nr.4744/F/2010 obligă entitatea notificată la emiterea dispozițieientitate care emite dispoziția nr. 2439/2010 respectiv cea atacată prin prezenta contestație.
Asupra fondului contestației tribunalul a reținut următoarele:
Prin notificarea înregistrată sub nr.8949/0(...) contestatorul a solicitat restituirea în natură a imobilelor casă și teren situate în municipiul B., strada Z. nr.19.
Pentru susținerea îndreptățirii contestatorul a făcut dovada că aceste imobile au aparținut în proprietate antecesorilor săi, respectiv numiților P. O. și soția G. M., a făcut dovada că este moștenitor al acestor proprietari, în calitate de rudă de gr. III și că, imobilul a fost preluat în mod abuziv în proprietatea statului prin D. de naționalizare
92/1950. Toate aceste aspecte rezultă din înscrierile din colile de carte funciară nr.863 și 864 B.
Astfel calitatea de proprietari al antecesorilor săi este evidențiată de înscrierile în CF unde aceștia apar înscriși din anul 1941.
Cu privire la calitatea de moștenitor a contestatorului după proprietarii tabulari sunt de reținut actele de stare civilă, precum și statuările sentinței civile nr.3. și a certificatului de moștenitor nr.10 din
23 martie 2009.
În baza art. 4 alin. 2 din legea menționată sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, constând în restituirea în natură sau după caz în echivalent, moștenitorii legali ai persoanelor fizice îndreptățite, care sunt proprietari ai imobilelor la data preluării, în mod abuziv a acestora.( art.3 alin.1 lit.d). Față de aceste dispoziții legale și față de cele reținute cu privire la cerințele îndreptățirii instanța a constatat că, contestatorul este îndreptățit la restituirea în natură.
Nu a putut fi reținută motivarea din dispoziția atacată potrivit căreia restituirea în natură nu este posibilă pentru motivul că imobilele aparțin domeniului public, întrucât imobilele notificate nu intră în categoria bunurilor exceptate de la restituirea în natură așa cum sunt prevăzute de disp. art. 7 alin. 1 și 5 din lege pe de o parte, iar pe de altă parte măsurile reparatorii prin echivalent vizează doar situațiile prevăzute de art.18 din lege, în care nu se încadrează situația din litigiu.
În ce privește imobilele aflate în domeniul public, art. 16 din lege reglementează expres restituirea în natură a imobilelor cu afecțiuni sociale așa cum sunt arătate în anexa 2 de la L. nr. 2., printre care și grădinițele, ca în speță, cu stabilirea unor obligații pentru persoanele cărora li s-au restituit imobilele.
Nu a putut fi reținută nici motivarea din decizie potrivit căreia contestatorul nu a depus în termen notificarea, întrucât nu s-a ținut seama de împrejurările de fapt concrete ale formulării notificării.
Astfel imobilele din litigiu au fost notificate în termen de numita B. M., notificarea fiind făcută la data de (...) înregistrată sub nr. 2930 și comunicată entității deținătoare prin executorul judecătoresc.
Notificarea a fost soluționată prin dispoziția nr. 2925/(...) emisă de
P. municipiului B. în sensul admiterii în parte a ei, respectiv doar pentrucota de ½ parte din imobil, nefiind făcută dovada calității de moștenitor și după proprietarul P. O. și cu acordarea de despăgubiri.
Nemulțumită de modul de soluționare al contestației în parte referitoare la neacordarea măsurilor reparatorii cu privire la întregi imobilele, notificatoarea a atacat în justiție dispoziția, judecata s-a perimat, date fiind demersurile de durată făcute de notificatoare pentru dovada calității de moștenitor după proprietarul P. M. născută G., demersuri reieșite din dezbaterile avute în soluționarea dosarului nr.
4039/2003, demersuri care au vizat inițierea procedurii de declarare judecătorească dispoziției acestei proprietare tabulare și care s-au finalizat prin pronunțarea sentinței civile nr. 3. de către Judecătoria
Bistrița.
Notificatoarea B. M. a făcut și un alt demers pentru soluționarea notificării sale respectiv inițiază acțiune în justiție pentru stabilirea moștenitorilor după defunctul Flander Arnold Ottmar, demers finalizat prin sentința civilă nr. 3. a J. B. pronunțată în dosar nr. 4039/2003. Toate aceste demersuri, au fost inițiate urmare a respingerii notificării efectuate de moștenitoarea B. M. în privința îndreptățirii după coproprietara P. M. născută Graef.
Ulterior acestor demersuri, respectiv hotărâri, contestatorul C.l L. în baza înțelegerii cu notificatoarea B. M. a continuat demersurile acesteia, efectuate prin notificarea înregistrată sub nr. 2930/2002 pentru obținerea restituirii în natură a imobilelor și pentru restituirea în întregime a acestora demersurile constând în înregistrarea la intimați a unei noi notificări înregistrate sub nr. 84949/0(...) ulterior reiterată prin cererea înregistrată sub nr. 21088/(...).
În raport de circumstanțele arătate, nu a putut fi reținut motivul din dispoziția atacată potrivit căruia, contestatorul nu a depus notificare întrucât așa cum rezultă din cele arătate, susținute de declarațiile autentice ale moștenitorilor proprietari tabulari, atât notificarea introdusă de moștenitoarea B. M. cât și cea introdusă de contestator s- au făcut în baza înțelegerii moștenitorilor de a acționa pentru restituirea imobilelor doar unul dintre ei. Această înțelegere exprimă voința certă a moștenitorilor de a fi reprezentanți în procedura de restituire în toate fazele ei.
Existența unui mandat din partea persoanelor îndreptățite de realizare a procedurii de restituire obține măsurile reparatorii nu este interzis de L. nr. 1. și nici suspus unei formalități speciale (art.22), iar potrivit dispozițiilor dreptului comun este admisibil, (art.1533 Cod civil), întrucât mandatul este de regulă, un contract consensual, care ia naștere prin simplu acord de voință al părților fără a fi supus unei forme speciale, afară de cazurile prevăzute de lege sau a îndeplinirii unor acte care ele însele cer formă autentică, situații neregăsite în speță.
Așadar notificarea făcută în termen legal de către moștenitoarea B.
M., fapt necontestat, profită tuturor moștenitorilor preluarea și continuarea procedurii de restituire, de către oricare dintre moștenitoriparticipant la înțelegerea de mandatare, este posibilă fără a se putea invoca întemeiat neintroducerea în termen a notificării sau neformulării ei cât timp înțelegerea subsistă și nu este contestată de moștenitori.
Pe baza unor asemenea considerații notificarea făcută de contestator, nu apare ca o nouă notificare, care să fie analizată din punct de vedere al exigențelor art. 22 din L. nr. 1., ci ca un demers de continuare a soluționării notificării moștenitoarei B. M., situație în care nu mai poate fi pusă la îndoială existența notificării din partea persoanei îndreptățite.
Deși neinvocată ca un motiv de respingere a notificării, împrejurarea regăsită în cuprinsul dispoziției, respectiv a existenței Dispoziției nr. 2925/2004 a P.ui municipiului B. de soluționare a notificării moștenitoarei B. M., tribunalul a constatat că prin această dispoziție notificarea nu a fost soluționată definitiv, având în vedere pe de o parte că ea fost atacată în instanță și pe de altă parte comportamentul autorității notificate în soluționarea notificării.
Sub acest ultim aspect este de reținut adresa nr. 84949,
6354/(...)/ (...), din care rezultă atât caracterul nedefinitiv al Dispoziției nr. 2925/2006 cât și demersul ulterior al pronunțării unei noi dispoziții de soluționare a notificării înregistrată sub nr. 2930/(...), apreciindu-se că această notificare nu a fost soluționată întrutotul, potrivit dispozițiilor legale.
În justificarea nesoluționării definitive a notificării formulate de moștenitoarea B. M. instanța a reținut și următoarele:
Deși emisă D. nr. 2925/2006 la apariția L. nr. 2. entitatea notificată nu a înaintat această dispoziție Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în privința imobilelor din litigiu, ci numai cu privire la alt imobil solicitat prin aceeași notificare deși aceasta înaintare era obligatorie potrivit art. 16 din legea menționată, entitatea notificată nemotivându-și această neîndeplinire a obligației.
Acest comportament al entității deținătoare denotă intenția de recunoaștere a notificării moștenitoarei B. M., care evident a indus speranța legitimă a unei soluționări a notificării de această dată pe baza tuturor actelor necesare pentru dovada calității de persoană îndreptățită.
Emiterea unei noi dispoziții pentru aceleași imobile, pe baza solicitării contestatorului, determinată de solicitările comisiei-în procedura de soluționare a notificării numitei B. M. - de a dovedi decesul fostei proprietare expropriată P. M. născută G. (soția proprietarului pentru care s-a emis prima dispoziție)relevă intenția amânării soluționării notificării inițiale până la lămurirea aspectelor arătate.
Modul defectuos în care soluționează entitatea deținătoare a notificării contestatorului, fiind necesară intervenția instanței pentru introducerea în legalitate de către entitate.
Așadar în raport de toate argumentele prezentate, tribunalul a reținut că nici motivul de respingere a notificării bazat pe lipsa acesteia nu este întemeiat, dispoziția atacată soluționând în fapt în mod completnotificarea moștenitoarei B. M., notificarea contestatorului fiind doar un demers de determinare a entității notificate de soluționare a acestei notificări.
În privința motivului de respingere constând în nedepunerea actelor de către contestator, tribunalul a reținut că motivul este neîntemeiat, întrucât chiar din dispoziția atacată rezultă, depunerea actelor lipsă la momentul emiterii Dispoziției nr. 2925/2006, respectiv actele de deces al proprietarei P. M. născută G., precum și actele privind calitatea de moștenitori atât a contestatorului cât și a numitei B. M. precum și a celorlalți moștenitori după foștii proprietari tabulari deposedați abuziv.
În raport de cele arătate tribunalul a admis contestația în privința restituirii în natură a imobilelor către contestator, având în vedere că este dovedită necontestat faptul că proprietarii deposedați sau moștenitorii lor nu au primit despăgubiri.
În același timp tribunalul a reținut pentru luarea hotărârii de restituire în natură a imobilelor, faptul că în conformitate cu art.7 alin.2 din L. 1., acordarea de despăgubiri este posibilă doar în situația existenței imposibilității de restituire în natură a imobilelor preluate.
Față de această dispoziție legală și față de împrejurarea argumentată în prezenta hotărâre a posibilității legale de restituire în natură a imobilelor, dispoziția atacată a fost anulată.
În ce privește cererea de acordare de despăgubiri, formulată de contestator, ulterior precizată, tribunalul a reținut că aceasta nu este întemeiată pentru că din dispozițiile L. nr. 1. modificată nu rezultă intenția legiuitorului de a acorda despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului în perioada soluționării notificării.
Lipsa intenției arătate este justificată, de lipsa calității de proprietar asupra imobilului a persoanei îndreptățite la restituire - singura calitate ce îi permite acesteia culegerea fructelor civile până la data restituirii definitive în natură a imobilului prin dispoziția entității deținătoare sau prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
În acest sens sunt disp.art.25 alin 4 din Lg.1. modificată și completată.
În justificarea concluziei este și abrogarea alin.2 al art.2 din L. menționată, prin L., care prevedea că „persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire, conform prevederilor prevăzute de lege";.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul letgal reclamantul, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii capătului de cerere privind acordarea de despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului.
În motivarea recursului întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., recurentul a arătat că sentința pronunțată de
T. B.-N. este nelegală în ce privește respingerea capătului de cerereprivind acordarea de despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului deși L. nr.1. prevede în art. 45 indice 3 în mod expres acest lucru.
Tergiversarea și reaua credință a pârâtului au fost sancționate de legiuitor tocmai prin dispoziția privind plata de despăgubiri pentru lipsa de folosință. În speță, pârâtul a refuzat să se pronunțe asupra cererii de retrocedare, astfel că a fost nevoită să promoveze acțiune în justiție, prin care s-a dispus obligarea lui să emită o decizie cu privire la notificarea formulată.
Sentința pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud a fost atacată cu recurs și de P. municipiului B., care a solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii în întregime a acțiunii.
În motivarea recursului întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., pârâtul a arătat că notificarea formulată de reclamant a fost respinsă, după analizarea ei de către comisia internă de soluționare a notificărilor cu motivarea că la data emiterii dispoziției imobilele cu destinația de unități de învățământ erau exceptate de la restituire, că actele nu au fost depuse până la emiterea dispoziției și pentru faptul că petentul nu a formulat notificare.
Prin întâmpinarea depusă, recurentul C. L. s-a opus admiterii recursului declarat de pârât, arătând că în mod corect a reținut instanța de fond că notificarea a fost făcută de B. M. în nume personal, precum și în numele comoștenitorilor, stabiliți prin hotărârea judecătorească și conform declarației autentice nr. 909 din (...). Este ușor de observat că toți moștenitorii au făcut demersuri pentru depunerea actelor doveditoare, chiar și declararea judecătorească a dispariției și ulterior declararea judecătorească a morții, fiind solicitată doar de el, dar cu acordul celorlalți.
La (...) recurentul C. L. a depus la dosar o completare a motivelor de recurs, în legătură cu care instanța în ședința publică din (...) a reținut că vor fi avute în vedere în condițiile în care nu sunt invocate motive noi de recurs față de cele cuprinse în declarația de recurs din
17 iunie 2011.
Examinând recursul declarat de pârâtul P. mun. B. N. prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat și în baza art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită pentru următoarele considerente:
Prin notificarea înregistrată la (...) (f. 95 din dosarul nr. (...) al T.
B.-N.), B. M. a solicitat restituirea în natură a imobilului înscris în CF
864 B., casă și grădină nr. top 1833/3 și 1833/4/2. situate în B., str. Z. nr. 19, trecut în proprietatea Statului Român în baza D.ui nr. 92/1950.
Notificarea este făcută de B. M., în nume propriu și este soluționată prin D. nr. 2925/(...) emisă de pârâtul P. municipiului B., prin care este respinsă cererea de restituire în natură a imobilului situat în B., str. Z. nr. 19, cu motivarea că este exclus de la restituire conform art. 16 din L. nr.1., și se formulează ofertă de acordare a măsurilor reparatorii pentru cota de ½ parte din imobil.
Numita B. M. formulează plângere împotriva acestei dispoziții, plângere suspendată în baza art. 242 pct. 2 Cod proc.civ., lăsată în nelucrare mai mult de un an și apoi soluționată prin sentința civilă nr.
872/F/(...), dosar nr. (...) al T. B.-N., irevocabilă prin decizia civilă nr. 9. a C. de A. C., prin care se constată perimată acțiunea formulată de reclamanta B. M. în contradictoriul cu pârâtul P. mun. B.
Din conținutul tuturor actelor aflate la dosar nr. (...) (f. 21 - 113), se constată că toate demersurile pentru redobândirea proprietății asupra imobilului în litigiu au fost efectuate de numita B. M. în nume propriu.
Având în vedere că prin D. nr. 2925/(...) s-a formulat ofertă de acordarea măsurilor reparatorii doar pentru cota de ½ parte din imobilul revendicat, pentru restul cotei de ½ pateu din imobil reținându-se că reclamanta nu a făcut dovada calității de moștenitor după proprietara de carte funciară, B. M. cheamă în judecată pe pârâții V. L., P. Ana, C. L., B. O. și B. Ana, să se constate că defunctul Flander Arnold O., decedat în 1986 are calitatea de moștenitor de gr. I după defunctul Flander Carol O. decedat în 1956, că defuncta Flander Susana născută B., decedată în
1988 are calitatea de moștenitor în calitate de soție supraviețuitoare după defunctul Flander Arnold O., că reclamanta și pârâții au calitatea de moștenitori colaterali ai defunctei Flander Susana.
Demersurile inițiate de B. M. sunt soluționate prin sentința civilă nr. 3381/(...) pronunțată de Judecătoria Bistrița N. în dosarul nr.
4039/2003.
După pronunțarea acestei sentințe, reclamanta sau vreunul dintre pârâți cărora li s-a constatat calitatea de moștenitori colaterali după defuncta Flander Susana, nu repun pe rol cauza înregistrată sub nr. (...) pe rolul T. B.-N., cauză care, așa cum s-a arătat în aliniatul precedent, a fost perimată.
La (...) contestatorul C. L. înregistrează pentru prima dată sub nr.
84949 notificare, precizată ulterior sub nr. 63542/2008, prin care solicită restituirea în natură a imobilului casă și teren situat în B., str. Z. nr.19. În notificare se menționează că, contestatorul acționează în nume propriu, pe considerentul că i-a despăgubit pe ceilalți moștenitori îndreptățiți, că cererea de restituire inițială s-a formulat de B. M. în nume personal,dar că, ulterior, prin actul autentificat sub nr. 909/(...), aceasta arată că a înțeles să formuleze cerere de retrocedare în numele tuturor moștenitorilor menționați în sentința civilă nr. 3..
Reclamantul a mai arătat că a împuternicit-o pe B. M. să se ocupe de retrocedare, să formuleze și să facă toate demersurile necesare, că i-a despăgubit pe ceilalți moștenitori pentru cotele lor părți din imobilele revendicate, astfel că, acționează în nume propriu, ca titular al dreptului la măsuri reparatorii.
Prin sentința civilă nr. 4. iunie 20101 a T. B.-N. constatându-se că primarul nu s-a pronunțat prin dispoziție asupra cererii formulată de reclamantul C. L., admite acțiunea acestuia și, în consecință, obligăpârâtul în calitate de unitate deținătoare să se pronunțe prin reprezentantul său printr-o dispoziție motivată asupra cererii de restituire formulată de reclamant.
Prin dispoziția nr. 2439/16.11.201 pârâtul P. mun. B. respinge cererea reclamantului cu motivarea că, la data emiterii dispoziției imobilele în litigiu erau exceptate de la restituire, că actele doveditoare ale dreptului notificatorului nu au fot depuse până la emiterea dispoziției
și pentru faptul că, petentul nu a formulat notificare.
Curtea apreciază că reținerile instanței de fond referitoare la faptul că notificarea făcută în termenul legal de către moștenitoarea B. M. profită tuturor moștenitorilor, că preluarea și continuarea procedurii de restituire de oricare dintre moștenitorii participanți la înțelegerea de mandatare este posibilă fără a se putea invoca întemeiat neintroducerea în termen a notificării sau formulării ei atâta timp cât înțelegerea subzistă și nu este contestată de moștenitori, sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 3 din L. nr.1., „succesibilii care după data de (...) nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii, pentru bunurile care fac obiectul acestei legi, cererea de restituire având valoare de acceptare a succesiunii";, iar conform art. 22 alin. 1 din același act normativ,
„persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil";, iar conform alin. 5, „nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent";.
Termenul de 6 luni prevăzut de art. 22 alin. 1 a fost prelungit succesiv prin de urgență a G. nr. 1. și prin de urgență a G. nr. 1..
B. M., așa cum s-a arătat, a formulat notificare în nume propriu, dispoziția emisă urmare soluționării notificării fiind atacată doar cu plângere în temeiul L. nr.1. doar de către ea, acțiunea fiind perimată prin sentința civilă nr. 872/F/(...).
Anterior pronunțării acestei sentințe, deși, prin sentința civilă nr.
3381/(...) a J. B. N. se constată că reclamanta împreună cu pârâții, între care și C. L. au calitatea de moștenitori colaterali după defuncta Flander Susana, proprietară de carte funciară, cauza având ca obiect plângere împotriva dispoziției nr. 2925/2004 emisă de pârâtul primarul mun. B. nu este repusă pe rol, astfel că acțiunea este perimată prin sentința civilă nr. 8., irevocabilă prin decizia civilă nr. 9. a C. de A. C.
Declarația numitei B. M. autentificată sub nr. 909/(...), a lui B. O. autentificată sub nr. 912/(...), P. Ana autentificată sub nr. 911/(...), V. L. autentificată sub nr. 901/(...), sunt invocate de reclamant în sprijinul plângerii sale.
Din conținutul acestor declarații reiese însă că, prin acestea, se recunoaște calitatea de moștenitori a celor din sentința civilă nr.
3381/(...), că au fost despăgubiți cu cota parte din imobilele revendicate de către reclamantul C. L., că sunt de acord ca imobilele să-i fie atribuite în întregime acestuia.
În ce privește declarația numitei B. M., aceasta conține mențiunea că „deși cererea de retrocedare a făcut-o doar în numele ei, în realitate a înțeles să i se retrocedeze în natură imobilele solicitate sau drepturile asupra imobilelor împreună cu ceilalți comoștenitori, fiind mandatată și de aceștia, astfel cum au fost stabiliți prin sentința civilă nr. 3381/(...).
În legătură cu aceste declarații, implicit și cu această mențiune din declarația lui B. M. este de observat că, acestea sunt făcute concomitent cu notificarea făcută de reclamant, notificare făcută după expirarea termenului prev. de art. 22 din L. nr.1. pentru depunerea acesteia și în condițiile în care acțiunea promovată de B. M., având ca obiect plângere împotriva dispoziției nr. 2925 emisă de a P. mun. B., fusese deja perimată, drepturile acesteia fiind definitiv stabilite prin dispoziția atacată.
Urmare admiterii recursului declarat de pârâtul primarul mun. B., curtea va modifica decizia civilă nr. 922/(...) a T. B.-N. în sensul că va respinge plângerea formulată de reclamantul C. L. împotriva dispoziției nr. 2439/(...) emisă de pârâtul P. mun. B.
În ce privește recursul declarat de reclamantul C. L., în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., curtea îl va respinge, având în vedere admiterea recursului declarat de pârâtul P. mun. B., și respingerea acțiunii reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâtul P. M. B. împotriva sentinței civile numărul 922 din 28 aprilie 2011 a T. B.-N. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică, în sensul că respinge plângerea formulată de reclamantul C. L. împotriva dispoziției nr. 2439/(...) emisă de pârâtul P. municipiului B.
Respinge ca nefondat recursul reclamantului C. L. împotriva sentinței civile numărul 922 din 28 aprilie 2011 a T. B.-N. pronunțată în dosar numărul (...).
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 septembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. C. A. A. C. ANA I. C. B.
Red. IA dact. GC
3 ex/(...)
Jud.primă instanță: M.N.
| ← Decizia civilă nr. 1270/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 3467/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
