Decizia civilă nr. 3475/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA 1 CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 3475/R/2011
Ședința publică din 07 octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P. GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții recurenți L. N., L. R. și L. M., împotriva sentinței civile nr. 563 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE R. PRIN D. A J. C., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamanții recurenți personal și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanții L. N., L. R. și L. M., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din L. nr. 2..
S-a făcut referatul cauzei după care C. lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reclamanților recurenți și reprezentantului pârâtului intimat posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent L. M. în nume propriu și în calitate de reprezentant al reclamanților recurenți L. N. și L. R. și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamanții recurenți L. N. și L. R. personal și reprezentantul pârâtului intimat.
Reclamantul recurent L. M. depune la dosar împuternicirea avocațială nr. 59/(...), care atestă că reclamanții recurenți L. N. și L. R. l-au împuternicit pentru redactarea și susținerea recursului, care formează obiectul prezentului dosar.
C. constată că la data de (...) pârâtul intimat a înregistrat la dosar o întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului formulat de reclamanți și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, însă această întâmpinare intră sub incidența prevederilor art. 308 alin. 2 C., nefiind depusă la dosar cu 5 zile înaintea termenului de judecată.
Reprezentantul reclamanților recurenți arată că acțiunea promovată de L. R. a fost întemeiată și pe prevederile art. 504 și 506 C., iar calea de atac împotriva sentinței pronunțată de către instanța de fond ar fi apelul și nu recursul.
C. constată că acțiunea a fost promovată de L. R. în temeiul L. nr. 2., iar la f. 78-79 din dosarul instanței de fond există o precizare de acțiuneformulată de reclamantul L. R., prin intermediul domnului avocat L. M., prin care se precizează că temeiul juridic pentru obligarea pârâtului la plata daunelor morale suferite de către părinții reclamantului L. R. și de către reclamant, este art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 504 alin. 4 C. și art. 998 C.civ., însă, prin această precizare de acțiune s-a reiterat temeiul de drept inițial invocat, respectiv, L. nr. 2..
De altfel, eventualele daune morale sunt solicitate de către reclamanți ca o consecință a constatării caracterului politic al condamnării lui L. R., în temeiul L. nr. 2., astfel încât, C. constată că natura juridică a prezentei căi de atac este aceea a recursului, prin raportare la dispozițiile art. XXVI din L. nr. 202/2010.
Reprezentantul reclamanților recurenți susține că în prezenta cauză, calea de atac împotriva sentinței fondului este apelul și nu recursul, având în vedere că reclamantul L. R. și-a întemeiat acțiunea și pe prevederile art. 504 și 506 C., motiv pentru care, solicită recalificarea căii de atac exercitată de reclamanții L. N., L. R. și L. M., din recurs în apel.
Instanța pune în discuția reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. solicitarea reprezentantului reclamanților recurenți.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că singurul punct comun pe care îl au procedura prevăzută de L. nr. 2. și procedura prevăzută de art. 504 și 506 C. este obligarea pârâtului la plata despăgubirilor morale, însă aceste prevederi legale nu pot fi combinate.
C., după deliberare, respinge solicitarea reprezentantului reclamanților recurenți privind recalificarea căii de atac exercitată împotriva sentinței fondului, din recurs în apel, având în vedere că pe tot parcursul procesului, în fond, reclamanții nu au renunțat la prevederile L. nr. 2., iar eventualele despăgubiri morale sunt solicitate de reclamanți ca o consecință a constatării caracterului politic al condamnării lui L. R. în temeiul L. nr. 2..
Reprezentantul reclamanților recurenți depune la dosar un înscris prin care, reclamanții recurenți L. N., L. R. și L. M. arată că renunță la judecarea petitului nr. 2 din acțiune privitor la obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit și solicită instanței să ia act de această renunțare la judecată în condițiile art. 246 C.
Reclamantul recurent L. M. arată că își menține cererea de renunțare la judecarea petitului nr. 2 din acțiune privind obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit și solicită instanței să ia act de această renunțare la judecată, precum și de renunțarea la judecarea aceluiași petit a reclamanților recurenți L. N. și L. R., pe care îi reprezintă.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. consideră că nu se impune sesizarea pârâtului intimat pentru a lua act de renunțarea reclamanților recurenți la judecarea petitului nr. 2 din acțiune privitor la obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit și totodată, solicită instanței să ia act de această renunțare la judecată.
C., după deliberare, constată că nu se impune a se comunica pârâtului intimat cererea de renunțare la judecarea petitului 2, pentru a-și exprima poziția cu privire la această renunțare la judecată.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită instanței să ia act de renunțarea reclamanților recurenți la judecarea petitului nr. 2 din acțiune privind obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit și de menținere a petitului privind constatarea caracterului politic al condamnării numitului L. R. prin sentința penală nr. 1239/1958 a T.ui P. al R. A., pronunțată în dosar nr. 2546/1958.
Reprezentantul reclamanților recurenți și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului reclamanților recurenți în susținerea recursului și reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. îi acordă cuvântul pentru a pune concluzii pe recursul care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, pe care le susține în totalitate.
Reprezentantul reclamanților recurenți arată că antecesorul reclamanților recurenți, respectiv L. R. a fost luat în evidențele securității ca și un membru activ, fapt ce rezultă din dosarul întocmit de C., iar pe lângă pedeapsa condamnării prin detenție, acestuia i s-a aplicat și sancțiunea confiscării tuturor bunurilor pe care le-a avut la acea vreme și, de asemenea, arată că regimul de detenție la care a fost supus L. R., a fost unul tipic persoanelor condamnate politic, aspect ce rezultă și din faptul că L. R. a executat o parte din detenție la canalul F. km 8, unde se aflau persoanele condamnate politic.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită instanței să ia act de renunțarea reclamanților recurenți la judecarea petitului nr. 2 din acțiune privind obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că infracțiunea pentru care a fost condamnat L. R. nu a fost o infracțiune cu caracter politic, așa cum se prevede la art. 4 din L. nr. 2., ci a fost o infracțiune de drept comun, întrucât este vorba de o persoană chiabur care a ascuns 187 monezi de aur, prin îngroparea acestor monezi în vie și care ulterior au fost descoperite de către securitate, acesta fiind motivul pentru care L. R. a fost luat în evidență de către securitate.
Având în vedere aspectele menționate mai sus, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că la baza confiscării celorlalte bunuri care se susțin a fi confiscate de la L. R. în temeiul art. 14 din L. nr. 284/1947, a stat un alt temei legal.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. consideră critica reprezentantului reclamanților recurenți ca fiind neîntemeiată și solicită respingerea recursului declarat de reclamanți.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sen tinț a c iv il ă n r. 563/(...), pronunț ată de T ribun alul Clu j în dos ar nr. (...), s-a respins acțiunea formulată de reclamantul L. R., decedat în cursul procesului, continuată de moștenitorii L. N., L. M. și L. R., împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării defunctului L. R., prin sentința penală nr. 1239/1958, pronunțată de T. P. al R. A., în dosar nr.
2546/1958; obligarea pârâtului la plata sumei de 1.000.000 lei cu titlu de despăgubiri morale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că prin sentința penală nr. 1239/1958 a T.ui P. al R. A., L. R. a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 5 și art. 14 alin. 1 din L. nr. 284/1947, cu modificările ulterioare, la pedeapsa de 8 ani închisoare corecțională, 4 ani interdicție corecțională, precum și confiscarea monezilor de aur și a averii constând din imobilele cu vie din CF nr. 22, nr. 308 și nr. 461 Ciunga.
În considerentele sentinței penale de condamnare s-a reținut faptul că inculpatul L. R. a cumpărat în diferite perioade monede de aur de diferite emisii, recunoscând că un număr de 187 monede se află îngropate în via sa din Silivaș, fiind cumpărate de la numitul G., care a plecat în Israel, după anul 1951.
Din declarația martorei I. A. rezultă faptul că L. R. era proprietarul unui magazin și avea și alte proprietăți, fapt pentru care autoritățile vremii l- au considerat exploatator, întocmai ca pe marii proprietari.
Din dosarul comunicat de C. reiese faptul că în arhive acestei instituții nu se află dosarul de condamnare al lui L. R., iar din dosarul informativ F.I.
10677/Alba reiese că L. R. a fost comerciant și a fost luat în evidența operativă ca suspect, fiind trecut în lista proprietarilor de gospodării chiaburești și exploatatoare pe raza orașului O. M., în anul 1961. În anul
1965 a fost trecut în evidență pasivă, întrucât nu avea manifestări dușmănoase împotriva regimului comunist.
Întrucât fapta pentru care a fost condamnat L. R. nu a avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 19545, prima instanță a statuat în sensul că acestei condamnări nu i se poate recunoaște caracterul de condamnare politică, în sensul art. 1 din L. nr. 2., coroborat cu art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 2., această condamnare fiind una cu caracter pur economic.
Cererea de obligare a pârâtului la plata despăgubirilor morale în sumă de 1.000.000 Euro este nefondată, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 504 și art. 506 C.; art. 5 C.E.D.O. nu se aplică pentru că este vorba despre fapte petrecute anterior intrării în vigoare a L. nr. 30/1994, prin care a fost ratificată Convenția.
Împ o tr iv a aces te i sen tințe a u declarat recurs, în termen legal,
recl amanț ii L. N., L. R. ș i L. M. , solicitând admiterea recursului în temeiul art.
304 pct. 9 și art. 3041 C., modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii. În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit a fost respins capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării defunctului L. R., prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. 3 din L. nr. 2. și art. 2 alin. 2 din O.U.G. nr. 2., precum și la depozițiile testimoniale administrate în cauză, instanța de fond ignorând copia dosarului informatic F.I. 10677/Alba; extrasul din lista ordonată alfabetic al deținuților politici întocmită de I. de I. al C. C. și M. E. R. În mod greșit a fost respinsă cererea de acordare a despăgubirilor morale, întemeiată pe prevederile art. 504 - 506 C. și art. 5 C.E.D.O., acestea fiind singurele temeiuri rămase în vigoare în dreptul intern, pentru acordarea despăgubirilor morale, după pronunțarea de către Curtea Constituțională a D. nr. 1354, nr. 1358, nr. 1360 din 2010. Este criticabilă și constatarea primei instanțe în sensul că defunctul L. R. nu s-ar fi alat în întreținerea tatălui său, L. R., noțiunea de întreținere având o sferă mai largă, neimplicând doar sumele de bani necesare subzistenței. Chiar dacă L. R. era avocat începând cu anul 1949, el se afla la începutul carierei, beneficiind astfel de întreținerea părinților săi. În plus, nu există nicio dovadă că ar fi realizat venituri între anii 1949 - 1954. La data promovării acțiunii era pe deplin aplicabil art. 5 din L. nr. 2., cu privire la despăgubirile pentru prejudiciul moral suferit de antecesorul recurenților. Prin întâmpinarea formul ată în c auz ă, p âr âtul S. R. pr in M in is terul F in anțelor Publ ice a solicitat respingerea recursului ca nefondat, în temeiul art. 1 alin. 3 din L. nr. 2. raportat la art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 2., apreciindu-se că fapta pentru care a fost condamnat antecesorul reclamanților nu a fost săvârșită din motive politice. Recursul este fondat în parte. La termenul de judecată din data de 7 octombrie 2011, C. a pus în discuția părților prezente Decizia în interesul legii nr. 12/(...), pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr. 14/2011, reprezentantul reclamanților recurenți arătând că în raport de aceasta reclamanții înțeleg să renunțe la judecarea petitului 2 din acțiune, solicitând totodată a se lua act de această renunțare în condițiile art. 246 C. Astfel, reprezentantul reclamanților a depus la dosarul cauzei la termenul de judecată din (...) o cerere, semnată personal de fiecare din cei trei reclamanți, prin care aceștia arată că: „renunțăm la judecarea petitului nr. 2 din acțiune privitor la obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit și solicităm a lua act de această renunțare la judecată în condițiile art. 246 C."; (f. 14). Față de poziția expresă a reclamanților, în sensul că înțeleg să renunțe la judecarea acestui petit, în temeiul art. 312 alin. 1 C., rap. la art. 246 C., C. constată că recursul reclamanților este fondat în parte, strict în aceste limite, impunându-se a fi admis, conform dispozitivului prezentei decizii. Cu privire la motivul de recurs prin c are s e cr itic ă soluț ia pr ime i ins tanțe sub aspec tul soluț ie i d ate pe titulu i av ân d c a ob iec t cons tatare a c ar ac terulu i pol itic al cond amn ăr ii def unctulu i L. R. , C. constată că acesta este nefondat,pentru motivele ce urmează a fi expuse: L. nr. 2. definește ea însăși, în textul art. 1, alin. 1, 2 și 3, ce anume se înțelege prin condamnare cu caracter politic și anume: A.. 1 - „Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945";. A.. 2 - „Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute în: a) art. 185-187, 190, 191, 193^1, 194, 194^1-194^4, 196^1, 197, 207-209, 209^1-209^4, 210-218, 218^1, 219-222, 224, 225, 227, 227^1, 228, 228^1, 229, 230, 231^1, 258-261, 267, 268^7, 268^8, 268^12, 268^14, 268^29, 268^30, art. 284 ultimul alineat, art. 323-329, 349, 350 și 578^6 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare; b) L. nr. 80/1941 pentru reprimarea faptelor ce pun în primejdie existența și interesele S.ui, publicată în Monitorul Oficial nr. 31 din 6 februarie 1941; c) nr. 190/1947 pentru portul și vânzarea armelor de foc, publicată în Monitorul Oficial nr. 134 din 16 iunie 1947;d) Decretul nr. 212/1948 pentru completarea pedepselor privind unele infracțiuni ce interesează siguranța interioară și exterioară a Republicii P.e R.e, publicat în Monitorul Oficial nr. 196 din 25 august 1948; e) art. 4 și 5 din Decretul nr. 83/1949 pentru completarea unor dispozițiuni din L. nr. 187/1945, publicat în Buletinul Oficial nr. 1 din 2 martie 1949; f) art. 2 lit. a), b), d) și e), art. 3 lit. a), b), f), g) și h) și art. 4 din Decretul nr. 183/1949 pentru sancționarea infracțiunilor economice, publicat în Buletinul Oficial nr. 25 din 30 aprilie 1949; g) L. nr. 16/1949 pentru sancționarea unor crime care primejduiesc securitatea S.ui și propășirea economiei naționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 12 din 15 ianuarie 1949; h) Decretul nr. 163/1950 pentru deținerea, portul și vânzarea armelor și munițiilor, precum și transportul explosivilor, publicat în Buletinul Oficial nr. 54 din 26 iunie 1950; i) Decretul nr. 199/1950 pentru modificarea L. nr. 16/1949 pentru sancționarea unor crime care primejduiesc securitatea S.ui și propășirea economiei naționale, publicat în Buletinul Oficial nr. 68 din 12 august 1950; j) art. 166 alin. 2, art. 237 și art. 238 din Codul penal din 1968, publicat în Buletinul Oficial nr. 79 bis din 21 iunie 1968";. A.. 3 - „Constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a G. nr. 2. privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în R.ia, aprobată cu modificări și completări prin nr. 5., cu modificările și completările ulterioare";. Art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 2., astfel cum a fost modificat prin L. nr. 5., de aprobare a ordonanței, prevede următoarele : „Constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop: a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politica; b) susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic; c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente pana la 22 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii fata de aceasta; c1) acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnare prin forță a regimului comunist; d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale; e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limba ori de religie, de apartenența sau opinie politica, de avere ori de origine socială";. Potrivit art. 1 alin. 4 din L. nr. 2., caracterul politic al condamnărilor prevăzute la alin. 3 se constată de instanța judecătorească, în condițiile prevăzute la art. 4 din lege, acest din urmă text legal prevăzând că „persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3)";. Din conținutul art. 1 alin. 4, coroborat cu art. 4 alin. 1 teza I din L. nr. 2. rezultă evident faptul că instanța de judecată poate fi sesizată cu o cerere în constatarea caracterului politic al condamnării doar dacă este vorba despre condamnări pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 2., aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 5., în timp ce, în situația condamnărilor despre care fac vorbire alin. 1 și 2 ale art. 1 din L. nr. 2., caracterul politic al condamnării este prezumat prin însuși textul legii. Antecesorul reclamanților, numitul L. R., a fost condamnat prin sentința penală nr. 1239/(...), pronunțată de T. P. al R. A., R. C., în dosar penal nr. 2546/1958, pentru săvârșirea delictului prevăzut de dispozițiile art. 5 și art. 14 alin. 1 din L. nr. 284/1947, cu modificările ulterioare, reținându-se în fapt, în sarcina inculpatului L. R. faptul că acesta a cumpărat și deținut cantitatea de 187 bucăți monede de aur, de diferite emisiuni, în scopul eludării legii (f. 7-9 dosar fond). Fapta pentru care L. R. a fost condamnat nu se regăsește printre condamnările care constituie de drept condamnare cu caracter politic, în sensul art. 1 alin. 2 din L. nr. 2., iar prin săvârșirea acesteia nu s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 2., aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 5., această condamnare neavând caracter politic, ci unul economic, fiind vorba practic despre o condamnare de drept comun. De altfel, dosarul operativ comunicat de C. (f. 57 dosar fond) confirmă faptul că L. R. nu era în evidență ca deținut politic, iar faptul că acesta a fost luat în evidență ca suspect, pe motiv că, comerciant fiind, a fost trecut în lista proprietarilor de gospodării chiaburești și exploatatoare, nu poate să îi confere condamnării de drept comun dispusă prin sentința penală nr. 1239/1958 caracter politic în sensul pretins de art. 1 alin. 2 din L. nr. 2. coroborat cu art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 2.. Drept urmare, C. constată că acest motiv din recursul reclamanților este nefondat. Așa fiind, în temeiul considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 312 alin. 1 C., C. va admite în parte recursul reclamanților conform dispozitivului prezentei decizii. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Admite în parte recursul declarat de reclamanții L. N., L. R. și L. M., împotriva sentinței civile numărul 563 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte în sensul că ia act de renunțarea reclamanților la judecata petitului având ca obiect obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul moral. Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P. GREFIER A.-A. M. Red.CMC/dact.MS 3 ex./(...) J.fond: A.S. S.
| ← Decizia civilă nr. 2006/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1111/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
