Decizia civilă nr. 3485/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.IA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3485/R/2011
Ședința publică din data de 7 octombrie 2011
Instanța constituită din:
Președinte : ANA I.
Judecători : D.-L. B.- vicepreședinte al C. de A. C.
A. C. Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. A. împotriva sentinței civile nr. 2. 1 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE
- D. G. A F. P. S., având ca obiect D. în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A. , lipsă fiind reclamantul recurent și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantul recurent C. A. a fost declarat și motivat în termenul legal și comunicat părții adeverse, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin întâmpinarea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței, la data de
15 septembrie 2011, D. G. a F. P. a județului S. a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea sentinței atacate, pronunțată de Tribunalul Sălaj, iar pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulată ca nefondată, solicitând, totodată, judecarea cauzei în lipsă.
Nefiind formulate alte cereri ori excepții de invocat, C. constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul cu privire la recursul formulat.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Sălaj.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2. aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului C. A., împotriva S.UI R. - prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, pentru obligarea pârâtului la plata daune lor morale, în temeiul L. nr.2..
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Fapta prev. de art. 209 pct. III Cod penal este prevăzută în mod expres ca fiind de drept o condamnare cu caracter politic, astfel că nu se mai impune constatarea pe cale judecătorească a caracterului politic al condamnării, în ar în ce privește arestarea și detenția, acestea nu sunt măsuri administrative în sensul art. 4 alin. 2 din L. nr. 2., ci măsuri luate de autoritățile judiciare ca efect al condamnării.
În ceea ce privește fondul cauzei, respectiv dreptul la daunele morale solicitate și cuantumul acestora, tribunalul a constatat că aplicarea art.5 alin.(1) lit.a) din L. nr. 221 din 2 iunie 2009, a fost tranșată prin D. nr. 1. octombrie 2010 a C. C., unde s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. A, teza întâi, din L. nr. 2., adoptate în forma inițială, sunt neconstituționale.
C. reține în domeniul acordarii de despagubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunista - există reglementari paralele, pe de o parte, D.-lege nr.1., republicat, si O. de urgenta a G. nr.2., aprobata cu modificari si completari prin L. nr.5., cu modificarile si completarile ulterioare, iar, pe de alta parte, L. nr.2. privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Totodată, textul de lege criticat, astfel cum este redactat, fiind prea vag, încalcă si regulile referitoare la precizia si claritatea normei juridice. A., lipsa de claritate si previzibilitate a dispozițiilor art.5 alin.(1) lit.a) referitoare la acordarea despagubirilor, din L. nr.2., a condus la aplicarea incoerenta a acestora, instantele de judecata acordând despagubiri în valoare de până la
600.000 euro, ceea ce reprezintă o aplicare excesivă si nerezonabilă.
Chiar dacă prin art.I pct.2 din O. de urgenta a G. nr.6. s-au introdus niste criterii minime de acordare a despagubirilor, si anume durata pedepsei privative de libertate, perioada de timp scursă de la condamnare si consecintele negative produse în plan fizic, psihic si social, precum si măsurile reparatorii deja acordate în temeiul D.ui-lege nr.1. si Ordonantei de urgență a G. nr.2., aprobată cu modificari si completari prin L. nr.5., cu modificarile si completarile ulterioare, C. constată ca acestea sunt insuficiente pentru a putea caracteriza norma legală ca fiind clară și previzibilă.
Principiul legalității presupune, de asemenea, existenta unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise si previzibile în aplicarea lor, astfel cum reiese si din jurisprudența constantă a C. Europene a D. O. (H. din 5 ianuarie2000 în Cauza Beyeler contra Italiei, H. din 23 noiembrie 2000 în Cauza Ex-Regele Greciei si altii contra Greciei, H. din 8 iulie 2008 în Cauza Fener Rum Patrikligi contra Turciei).
C. observă deasemenea că în materia reparațiilor trebuie să existe o legislație clară, precisă, adecvată, proportionala care să nu dea nastere la interpretari si aplicări diferite ale instantelor de judecată, ceea ce ar putea conduce la constatari ale violarii drepturilor omului de catre C. E. a D. O. A. problemă a legislației incoerente si ineficiente a R.iei în materia restituirilor a fost mentionata si de C. E. a D. O. prin H. din 9 decembrie 2008, în Cauza Viașu împotriva R.iei. Cu acel prilej, C. a constatat ca L. nr.1/2000, a suferit atât de multe modificari ca numar si continut, încât precizia si previzibilitatea cerute de notiunea de "legalitate" au fost grav atinse.
Având în vedere că dispozitiile art.5 alin.(1) din L. nr.12., introduse prin art.I pct.2 din O. de urgenta a G. nr.6., fac trimitere în mod expres la prevederile alin.(1) din același articol, C. constată deasemenea că trimiterile la lit.a) a alin.(1) al art.5 din lege rămân fără obiect, prin declararea art.5 alin.(1) lit.a) teza întâi, din L. nr.2. ca fiind neconstituțional.
Conform alin. 3 al art. 25 din L. nr. 47/1992, deciziile sunt obligatorii de la data publicării lor în Monitorul Oficial al R.iei.
Deciziile nr. 1354/20 octombrie 2010 și nr.1. octombrie 2010 a C. C. au fost publicate în Monitorul Oficial al R.iei nr. 761/15 noiembrie 2010 și ca atare, de la această dată, ele sunt obligatorii, astfel că urmare a declarării ca neconstituționale a prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a teza 1 din legea nr. 2.,care dau dreptul la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, legiuitorul neintervenind în nici un fel, în termenul prevăzut de C., aceste prevederi legale și-au încetat existența începând cu data de 31 dec.2010, situație în care orice nouă acțiune promovată pe acest temei, apare ca fiind inadmisibilă.
În speță însă, acțiunea reclamantului a fost promovată la data de (...), cu mult timp înainte de a se pronunța Curtea Constituțională, astfel că cererea trebuie examinată pe fond, prin raportare la legislația aflată în vigoare la data formulării acesteia întrucât, așa cum a arătat chiar Curtea Constituțională în prima sa decizie, din 20 oct.2010 „la data introducerii cererii de chemare în judecată, sub imperiul L. nr.2., nemodificată prin O. de urgenta a G. nr.6., s-a născut un drept la acțiune pentru a solicita despăgubiri neplafonate sub aspectul întinderii, iar O. de urgenta a G. nr.6. nu constituie norme de procedura pentru a se invoca principiul aplicării sale imediate, ci este un act normativ care cuprinde dispozitii de drept material, astfel că legea aflată în vigoare la data formularii cererii de chemare în judecata este aplicabilă pe tot parcursul procesului; în sensul aplicării principiului neretroactivității este și jurisprudența C. Europene a D. O. (H. din 8 martie 2006 privind Cauza Blecic v. Croatia, paragraful 81)";.
Soluționând deci cauza, din această perspectivă, tribunalul a constatat că reclamantul a beneficiat deja și beneficiază în continuare, de daune morale, pentru condamnarea cu caracter politic, de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1589/(...) a T.ui Militar C. în sensul că prin H. nr.129/1991 a primit facilitățile prevăzute de D.-L. nr.1., beneficiind de o pensie specială, care acum este în cuantum de 1.200 lei lunar, după cum se precizează chiar prin cererea introductivă de instanță.
Or, așa fiind, tribunalul a ținut cont în dezlegarea pricinii, atât de dispozițiile art.5 alin.(1) lit.a) din L. nr. 221 din 2 iunie 2009, în forma sa inițială, conform cărora"; la stabilirea cuantumului despagubirilor s-a ținut seama si de masurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauză, în temeiul D.ui-lege nr.1. privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945"; cât și de motivația C. C., din cea de-a doua decizie, din data de
21.octombrie 2010, în sensul că „scopul acordării de despăgubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate în perioada comunistă este nu atât repararea prejudiciului suferit, prin repunerea persoanei persecutate într-o situatie similară cu cea avuta anterior - ceea ce este și imposibil, ci finalitatea instituirii acestei norme reparatorii este de a produce o satisfactie de ordin moral, prin însăși recunoașterea și condamnarea măsurii contrare drepturilor omului, principiu care reiese din actele normative interne, fiind în deplina concordanta cu recomandarile Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei. C. retine, de asemenea, că despăgubirile pentru daunele morale suferite în perioada comunistă trebuie sa fie drepte, echitabile, rezonabile și proporționale cu gravitatea și suferintele produse prin aceste condamnări sau măsuri administrative. Or, despăgubirile prevăzute de dispozițiile de lege criticate, având acelasi scop ca si indemnizația prevăzută de art.4 din D.-lege nr.1., nu pot fi considerate drepte, echitabile si rezonabile";.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal reclamantul, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului care nu a fost întemeiat în drept, recurentul a arătat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, deoarece chiar dacă art. 1 alin. 2 din L. nr. 2. prevede în mod expres că infracțiuneapentru ca fost condamnat este inclusă în condamnările cu caracter politic, numai o instanță de judecată putea să constate acest lucru, urmând ca ulterior acestei constatări să acorde despăgubiri morale.
Reținerile instanței de fond sunt nelegale și cu privire la neacordarea despăgubirilor morale pe temeiul L. nr. 2., pentru faptul că reclamantul a beneficiat de unele drepturi acordate potrivit D.ui - lege nr. 1., acest lucru nu înlătură acordarea unor despăgubiri morale pentru condamnarea suferită.
În ce privește despăgubirile morale solicitate, recurentul a arătat că în perioada executării pedepsei a fost supus unui regim sever de deținere, unui regim de exterminare, suferințele suportate justificând acordarea sumelor solicitate.
Prin întâmpinarea depusă pârâtul S. R. prin D. G. a F. P. S. s-a opus admiterii recursului, invocând în sprijinul poziției sale dispozițiile deciziei nr. 1358/2010 și 1360/2010 a C. C., prin care temeiul de drept pe care reclamantul și-a întemeiat acțiunea, respectiv art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr.
2. a fost declarat neconstituțional.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în baza art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 1 alin. 3 din L. nr. 2., „constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la 2 alin. (1) din O. de urgență a G. nr. 2. privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în R.ia, aprobată cu modificări și completări prin nr. 5., cu modificările și completările ulterioare";.
Infracțiunea pentru care reclamantul a fost condamnat, respectiv art. 209 pct. 3 Cod penal, are caracter politic în virtutea art. 1 alin. 2 lit. a din
L. nr. 2., infracțiunea regăsindu-se printre cele pentru care condamnarea pronunțată are caracter politic prin voința legiuitorului.
C. constată că motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., invocat de reclamant este nefondat, deoarece caracterul de drept al condamnării lui politice lui C. A. pentru infracțiunea prev. de art. 209 din Codul penal din 1936, reiese din prev. art. 1 alin. 2 lit. a din L. nr. 2..
Referitor la acordarea daunelor morale, soluția primei instanțe este legală și temeinică, întrucât suportul acestora îl constituie dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., așa cum acestea au fost modificate prin OUG nr.
6., ori aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale prin D. C. C. nr.
1358/(...), publicată în Monitorul Oficial nr. 761/(...),împlinindu-se și termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 din Constituția R.iei și art.31 din L. nr.47/1992 în interiorul căruia Parlamentul sau Guvernul puteau să pună de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.i, astfel că dispoziția legală ce constituie fundamentul juridic al acțiunii și-a încetat efectele juridice.
Nu se pune problema retroactivității legii civile în sensul art. 15 alin. 2 din C., întrucât excepția de neconstituționalitate a fost admisă în cursul soluționării procesului și nu după ce hotărârea judecătorească a rămasirevocabilă. Excepția de neconstituționalitate a unei legi sau a unei ordonanțe ori a unei dispoziții din acestea poate fi ridicată, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 și 2 din L. nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, cu condiția ca dispozițiile respective să aibă legătură cu soluționarea cauzei. Întrucât excepția de neconstituționalitate poate fi invocată și în căile de atac, admiterea ei lasă fără suport legal nu doar acțiunea civilă în justiție, ci și hotărârea judecătorească fundamentată în drept pe dispoziția declarată neconstituțională. În speță, o astfel de excepție nu a fost ridicată, însă a fost admisă într-un alt dosar, ceea ce a făcut inadmisibilă sesizarea C. C. în prezenta cauză, raportat la dispozițiile art. 29 alin. 3 din L. nr. 47/1992, decizia C. nr. 1358/(...) fiind, însă, definitivă și obligatorie, conform art. 31 alin. 1 din același act normativ.
Nu se poate pune nici problema săvârșirii unui abuz sau a unei discriminări prin aplicarea deciziei C. C., raportat la considerentele anterioare, atâta timp cât dispoziția referitoare la obținerea compensațiilor nu a fost anulată ca urmare a unui mecanism ad-hoc ci ca urmare a exercitării controlului de constituționalitate, acest lucru fiind reținut și de C. E. a D. O.(Cauza Slavov și alții contra Bulgariei). În această hotărâre se apreciază că eventualele efecte negative pentru una sau alta dintre părțile proceselor aflate pe rol, sunt rezultatul funcționării normale a mecanismelor pentru controlul constituționalității în statul de drept, neputându-se pune problema încălcării art.1 din Protocolul nr.1 la C. și în consecință nici a art.14 din C., simpla posibilitate recunoscută prin lege de a obține despăgubiri pentru anumite prejudicii suferite în trecut neavând semnificația unei speranțe legitime, atâta timp cât deznodământul judiciar este incert până la momentul finalizării procesului. Inexistența vreunei încălcari a dreptului la un bun în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1, neexistând o speranță legitimă la plata daunelor morale a fost reținută de Curtea Constituțională în decizia nr. 1358/(...), motivarea fiind aceea că a existat un alt act normativ, respectiv D.-lege nr. 1., în temeiul căruia puteau fi solicitate astfel de despăgubiri, text ce a rămas în vigoare, motivul admiterii excepției de neconstituționalitate fiind, în principal, paralelismul legislativ.
Problema interpretării normelor interne raportat la C. E. a D. O. nu se mai pune în cauză, în condițiile declarării ca neconstituționale a prevederilor art.5 alin.1 lit.a din L. nr.2.. Acest text de lege nemaiexistând nu mai poate fi înlăturat sau interpretat conform C.i, obligația instanțelor interne constând în aceea că trebuie să dea eficiență prevederilor C.i, dar acest lucru este posibil doar atunci când este vorba despre o normă de drept intern în vigoare.
Așadar, în ceea ce privește daunele morale, sentința tribunalului este legală și temeinică, sub acest aspect urmând a fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. A. împotriva sentinței civile nr. 2149 din 1 aprilie 2011 a T.ui S. pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER ANA I. D.-L. B. A. C. S.-D. G.
Red. IA dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: S. M.
| ← Decizia civilă nr. 1220/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 736/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
