Decizia civilă nr. 4/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 4/A/2011
Ședința publică din 19 ianuarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTOR:
T. D. - președintele Secției civile
T.-A. N.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. C., și apelul declarat de reclamantele D. I., B. A., G. P., împotriva sentinței civile nr. 248 din 17 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), având ca obiect despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantelor-apelante D. I., B. A., G. P., avocat S. L., lipsă fiind reprezentantul pârâtului-apelant S. R. prin MFP-D. C.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de procuror S. A. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 17 ianuarie 2011, pârâtul-apelant a depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Reprezentanta reclamanților-apelanți solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris, și în consecință admiterea în întregime a acțiunii. Solicită cheltuieli de judecată în cuantum de 1240 lei, justificate cu chitanța pe care o depune la dosar, arătând că acestea ar trebui să fie în sarcina statului întrucât nu se poate reține vre-o culpă în sarcina reclamanților la momentul formulării acțiunii.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea apelului formulat de reclamant și pune concluzii în sensul admiterii în parte a apelului declarat de pârât, cu consecința schimbării în parte a hotărârii apelate în sensul înlăturării obligației pârâtului S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice la plata despăgubirilor cu titlu de daune morale către reclamant, având în vedere că prin deciziile C. C. nr. 1. octombrie 2010 și
1538/21 octombrie 2010, s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor legale ce constituiau temeiul juridic al acțiunii, astfel că acțiunea a rămas fără un fundament legal care să permită instanței acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral. În ceea ce privește obligarea pârâtului-apelant la plata cheltuielilor de judecată consideră că această cerere este justificată întrucât nu se poate reține în sarcina reclamanților vreo culpă procesuală.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 248 din 17 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamantele D. I., B. A., G. P. împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantelor suma de
205.000 lei despăgubiri pentru daune morale și 1.700 lei cheltuieli dejudecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin sentința nr. 463 pronunțată la data de (...) de T. M. al R. a III-a M. C. în dosar nr. 50/1958, numitul B. V. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani muncă silnică și 3 ani degradare civică și confiscarea averii pentru săvârșirea infracțiunii de crimă de favorizare la constituirea în bandă în scop terorist, prevăzută de art. 6 alin. I combinat cu art. 1 lit. d și c din D.
199/1950 combinat cu art. 107 C. penal și art. 7 din D. 199/1950, art. 157
C. penal și art. 25 pct. I și art. 58 pct. 1-5 C. penal. B. V. a fost arestat preventiv pentru infracțiunea mai sus menționată la data de (...).
Executarea pedepsei aplicate în baza sentinței penale nr. 463/1958 a T.ui M. al R. a III-a C. a început la data de (...) în baza mandatului de executare a pedepsei nr. 751/(...) emis de T. M. al R. a III - a C.
Din cuprinsul Fișei matricole penale a rezultată că B. V. a executat pedeapsa aplicată în Penitenciarul Gherla vreme de 3 ani și Giurgeni din (...). A fost eliberat la data de (...).
Potrivit certificatelor de naștere și căsătorie, reclamantele D. I., B. A. și
G. P. sunt fiicele condamnatului B. V.. Acesta a decedat la data de (...) în T., după cum rezultă din certificatul de deces depus în copie la fila 10 dosar.
T., văzând dispozițiile art. 1 alin. 2 lit. i) și art. 5 alin. 1 lit. a din L.a
221/2009, a apreciat că reclamantele, în calitate de fiice ale condamnatului B. V., sunt îndreptățite la plata de despăgubiri de către S. R., deoarece condamnarea suferită de antecesorul lor se află între cele cărora legiuitorul le-a recunoscut de drept caracterul politic și de asemenea îndreptățirea la despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
În ceea ce privește întinderea despăgubirilor, la stabilirea acestora instanța a apreciat că trebuie avut în vedere exclusiv prejudiciul decurgând din condamnarea politică suferită de antecesorul reclamantelor B. V., nu și prejudiciul decurgând din măsura administrativă având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu aplicată personal reclamantelor. A., întrucât în cererea de chemare în judecată, deși în motivare fac vorbire și despre suferințele pricinuite de măsura deportării în Bărăgan, reclamantele își circumscriu pretențiile la prejudiciul decurgând din condamnarea politică suferită de antecesorul lor.
La determinarea întinderii prejudiciului, tribunalul a avut în vedere în principal probele testimoniale administrate în cauză și anume declarațiile martorilor R. V. și B. M., care au descris condițiile brutale și inumane din timpul anchetei, regimului de viață inuman la care antecesorul reclamantelor a fost supus în timpul executării pedepsei în lagărul de muncă de la S., iar la C. se muncea zi lumină și deținuții nu primeau rația de hrană dacă nu-și executau norma pe ziua respectivă. S-a reținut, de asemenea, durerea sufletească a condamnatului care nu știut nimic de soția și fiicele sale în timpul executării pedepsei, de suferința produsă de moartea prematură a soției, greutățile familiei, rămânând văduv cu 3 copii decrescut, fără casă, tracasat și după eliberare, când i s-a refuzat dreptul de a munci.
Deoarece B. V. a decedat la data de (...) și prin H. nr. 316 din (...) emisă de C. pentru Aplicarea D. L. nr. 1. a Județului C., i s-au recunoscut acestuia drepturile prevăzute prin D. L. nr. 1. începând cu data de (...), instanța a apreciat că o parte însemnată a acestui prejudiciu a fost totuși acoperită prin reparațiile oferite de S. R. prin D. L. 1..
Raportat la considerentele menționate mai sus, tribunalul a apreciat că reclamantele, în calitate de fiice ale condamnatului politic sunt îndreptățite la plata de către S. R. prin M. F. P. a unei despăgubiri în sumă de 205.000 lei pentru daunele morale decurgând din condamnarea politică suferită de tatăl lor, în temeiul dispozițiilor art. 1 alin. 2 lit. i), art. 5 alin. 1 lit. a din L.a 221/2009.
În temeiul dispozițiilor art. 274 și 276 C. proc. civ., pârâtul a fost obligat să plătească reclamantelor suma de 1.700 lei cheltuieli parțiale de judecată contând din onorariu avocațial.
I.Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele D. I., B. A., G. P., solicitând instanței admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței, în sensul admiterii în întregime a acțiunii reclamantelor, cu cheltuieli de judecată în apel.
În motivarea apelului, reclamantele au arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală sub aspectul daunelor morale acordate și a cheltuielilor de judecată.
Reclamantele au solicitat ca la stabilirea cuantumului despăgubirilor instanța de apel să țină seama de faptul că antecesorul acestora a suferit o condamnare politică privativă de libertate de 6 ani, din care 3 ani i-a executat în temnița neagră, iar restul la canalul D. marea neagră și 3 ani de degradare civică; condamnatul și-a făcut meseria de oficiant sanitar când i s-a solicitat ajutorul medical pentru consultarea unui fugar care era bolnav, respectând jurământul lui H. din depozițiile martorilor audiați au rezultat condițiile inumane de anchetă, detenție, fiind expus în orice moment să-și piardă viața și distrugerea familiei antecesorului datorită acestei condamnări pe parcursul căreia tatăl reclamantelor nici nu și-a mai încasat salariu.
Pentru aceste considerente, reclamantele au apreciat că în mod greșit instanța de fond a considerat că prejudiciul cauzat antecesorului lor a fost reparat prin încasarea drepturilor acordate de D.-lege nr. 1. și a acordat suma de 205.000 lei cu titlu de daune morale.
În al doilea rând s-a arătat că în mod greșit s-a redus cuantumul cheltuielilor de judecată, solicitându-se acordarea acestora în totalitate și cum s-a dovedit în cauză.
II.Pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a declarat apel și a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, iar în subsidiar, reducerea cuantumului despăgubirilor; în ambele ipoteze apelantul a solicitat exonerarea S.ui R. de plata cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului pârâtul a arătat că în mod greșit instanța a acordat despăgubiri reclamantelor pentru prejudiciul moral cauzat antecesorului lor, B. V., întrucât acesta a beneficiat în timpul vieții de prevederile D.-lege nr. 1., astfel încât prejudiciul a fost total acoperit.
În temeiul D.-L. nr. 1. antecesorul reclamantelor a beneficiat din 1990 de o indemnizație lunară considerabilă pentru acea perioadă (1200 lei),indemnizație care a fost actualizată permanent, asistență medicală gratuită, bilete de tratament, scutire de impozite și taxe locale, 6 drumuri gratuite de transport CFR, loc de veci.
Instanța de fond trebuia să țină seama de durata lungă de timp în care antecesorul reclamantelor a beneficiat de aceste drepturi și în aceste circumstanțe despăgubirile acordate sunt exagerate, raportat și la faptul că se acordă unor persoane care nu au fost ele însele private de libertate. Se invocă cu titlu de practică judiciară decizia civilă nr. 1481/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în care reclamantului i s-au acordat despăgubiri pentru 15 ani de detenție grea suma de 350.000 lei cu titlu de daune.
În al doilea rând, se arată că în mod greșit instanța a obligat pârâtul la cheltuieli de judecată, deoarece acesta nu are culpă procesuală. Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 4 din L.a nr. 221/2009, legiuitorul a stabilit calitatea procesuală pasivă a S.ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice, care este obligat să stea în judecată în calitate de pârât pentru opozabilitate.
A.antul a arătat că S. R. nu a avut posibilitatea să achieseze la pretențiile reclamanților, deoarece analizarea temeiniciei și legalității cererii de chemare în judecată se putea face numai în raport cu probele impuse de lege a fi cercetate.
S. R. nu are posibilitatea de a plăti despăgubirile solicitate în lipsa unor hotărâri judecătorești, deoarece chiar legea impune, pe de o parte achitarea despăgubirilor doar în baza unor hotărâri judecătorești, iar pe de altă parte executarea acestora de face prin D. G. ale F. P..
În concluzie, pârâtul a arătat că nu se poate stabili nici un fel de culpă în sarcina statului, acesta fiind împrocesuat, potrivit dispozițiilor exprese ale legii.
Prin întâmpinare, reclamantele au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Reparațiile acordate în baza D. nr. 1. nu exclud acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin condamnarea politică prevăzută de art. 5 alin. 1 lit. a din L.a nr. 221/2009, această împrejurare reieșind din legea arătată.
În al doilea rând, reclamantele apreciază că în mod corect instanța de fond a aplicat dispozițiile art. 274 Cod proc.civ., deoarece apelantul s-a opus expres admiterii acțiunii prin întâmpinarea formulată, fiind în culpă procesuală.
A.ul declarat de reclamanet este nefondat iar apelul declarat depârât este fondat parțial pentru următoarele considerente:
L.a nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, a fost modificată prin OUG nr. 6. plafonând cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciu moral până la 10.000 euro pentru persoana care a suferit condamnarea și 5.000 euro pentru soțul/., descendenții de gradul I și 2500 euro pentru descendenții de gradul II.
Prin D. nr. 1354/20 octombrie 2010 au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 1 pct. 1 și art. II din OUG nr. 6., reținându-se de Curtea Constituțională că această ordonanță creează premisele unei discriminări între persoane, care deși se găsesc în situații obiectiv identice, beneficiază de un tratament juridic diferit, ceea cecontravine art. 16 alin. 1 din Constituție. De asemenea, s-a statuat că OUG nr. 62/2001, încalcă și principiul neretroactivității consacrat de art. 15 alin.
2, întrucât se aplică și situațiilor în care există o hotărâre judecătorească pronunțată în primă instanță și care, deși nedefinitivă, poate fi legală și temeinică prin raportare la legislația aflată în vigoare la data pronunțării acesteia.
În 21 octombrie 2010 prin D. nr. 1. octombrie 2010 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a art. 5 lit. a din L.a nr. 221/2009, care stabilea posibilitatea acordării despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
În esență Curtea Constituțională a arătat că în materia despăgubirilor pentru daune morale suferite de persoanele persecutate din motive politice în perioada comunistă existau două norme juridice, art. 4 din D.-lege nr. 1. și art. 5 din L.a nr. 221/2009 cu aceeași finalitate - acordarea unor sume de bani persoanelor persecutate, existând o legiferare paralelă. Invocându-se art.14 din L.a nr. 24/2000 (privind normele de tehnică legislativă) care stabilește principiul „unicității reglementării în materie";, precum și de faptul că în materia reparațiilor trebuie să existe o legislație clară, precisă, adecvată, proporțională, care să nu dea naștere la interpretări și aplicări diferite, s-a constatat că art. 5 lit.a din L.a nr. 221/2009, contravine dispozițiilor art. 1 alin. 1 și 5 din legea fundamentală.
Aceste decizii au fost publicate în Monitorul Oficial nr. 761 din (...) și după cum rezultă din art. 147 Constituție „dispozițiile din legi și ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 zile de la publicarea deciziei C. C. dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Dispozițiile C. C. prin care s-a constat neconstituționalitatea unor dispoziții sau acte normative sunt obligatorii și definitive, supuse unui regim legal, care le declară universal valabile cu efecte „erga omnes"; - după cum rezultă din dispozițiile art. 31 al. 1 din L.47/1992.
Prin urmare aceste decizii sunt obligatorii pentru instanță și părți și în această cauză deoarece sunt opozabile tuturor. Termenul de 45 zile în care Parlamentul sau Guvernul ar fi putut adopta alte dispoziții legale, în prezenta materie, compatibile cu Constituția este depășit, situație în care dispozițiile legale declarate neconstituționale - art.5 lit. a din L.a nr.
221/2009 - au rămas fără efecte juridice.
Așadar în lipsa intervenției Parlamentului în vederea adoptării unor noi dispoziții legale compatibile cu Constituția, potrivit dispozițiilor art. 31 al. 3 din L. 47/1992, acțiunile întemeiate pe art. 5 lit. a L.a nr. 221/2009 au fost lipsite de fundament legal.
Prin deciziile constituționale invocate, Curtea Constituțională nu a abrogat și nu a modificat dispozițiile legale supuse controlului, ci a împiedicat producerea efectelor juridice de către dispozițiile declarate neconstituționale.
În considerentele deciziei C. C., s-a analizat dacă persoanele care aveau înregistrate acțiuni ar putea susține că aveau „o speranță legitimă"; la bun, cum a fost consacrată de jurisprudența C. Curtea Constituțională a considerat că reclamanții nu avea speranțe legitime în obținerea compensațiilor, deoarece dispoziția referitoare la obținerea compensațiilornu a fost anulată ca urmare a unui mecanism ad-hoc, extraordinar, ci ca rezultat al exercitării controlului de constituționalitate"; - cauza Slavos vs. Bulgaria.
Fiind dezlegat și acest aspect de către Curtea Constituțională, instanțele ordinare nu mai au căderea să interpreteze „speranța legitimă";, în alt sens, dezlegările date de Curtea Constituțională fiind obligatorii.
Chiar dacă D. nr. 1358/2010 a fost publicat în (...), acesta se aplică și proceselor în curs, întrucât efectele juridice ale unei decizii pronunțate de C. C. nu pot fi asimilate efectele unei legi noi care modifică sau abrogă o dispoziție legală.
Nu este fondată critica pârâtului apelant potrivit căreia acesta nu se află în culpă procesuală și nu trebuie obligat la cheltuieli de judecată deoarece prin întâmpinare poziția procesuală a acestuia a fost în sensul respingerii acțiunii. Apoi prin sentința pronunțată, instanța de fond a constatat caracterul politic al condamnării antecesorului reclamantelor care în sine reprezintă o reparație morală, curtea menținând aceste dispoziții ale sentinței.
Respingerea petitului privind daunele morale nu se datorează faptului că reclamantele ar fi investit instanța cu o acțiune nefondată ci datorită constatării neconstituționalității dispozițiilor legale mai sus arătate, care nu le pot fi imputabile acestora. Culpa în acest caz îi aparține pârâtului S. R., care a edictat unui act normativ (ulterior declarat neconstituțional și a generat un val de procese care au implicat si cheltuieli judiciare importante pentru persoanele vizate de aplicarea L..
C. constată că în mod legal cu respectarea dispozițiilor art. 274 și art. 276 C. a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, culpa procesuală rezultând din poziția procesuală adoptată.
Întrucât au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 5 al. 1 lit. a din L.a nr. 221/2009 nu se mai impune analizarea criticilor reclamantelor apelante cu privire la majorarea cuantumului daunelor morale acordate de instanța de fond, pentru considerentele mai sus arătate.
Nu este fondată nici critica reclamantelor care privește cheltuielile de judecată acordate la fondul cauzei. C. constată că instanța de fond a acordat cheltuieli parțiale de judecată, întrucât cererea reclamantelor a fost admisă numai în parte. Prin urmare dispozițiile art. 274 și art. 276 C. au fost legal aplicate.
Pentru considerentele mai sus reținute, curtea în temeiul art. 296 C. va admite în parte apelul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 248 din 17 martie 2010 a
T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o schimbă în parte în sensul că înlătură obligația pârâtului de a le plăti reclamantelor suma de 205.000 lei despăgubiri pentru daune morale. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței. C. va respinge apelul reclamantelor D. I., B. A., G. P. împotriva aceleași sentințe.
Deoarece apelul pârâtului a fost admis numai în parte, în temeiul art. 274 raportat la art. 276 C. va obliga pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor
Publice să le plătească reclamantelor cheltuieli de judecată parțiale în apel, în sumă de 1000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite în parte apelul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 248 din 17 martie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o schimbă în parte în sensul că înlătură obligația pârâtului de a le plăti reclamantelor suma de 205.000 lei despăgubiri pentru daune morale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge apelul reclamantelor D. I., B. A., G. P. împotriva aceleași sentințe.
Obligă pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice să le plătească reclamantelor cheltuieli de judecată parțiale în apel, în sumă de 1000 lei.
D. este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER T. D. T. A. N. M. T.
Red. T.A.N. dact. GC
7ex/(...)
Jud.primă instanță: C.V.B.
| ← Decizia civilă nr. 7/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 157/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
