Decizia civilă nr. 7/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 7/A/2011
Ședința publică din 19 ianuarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTOR:
T. D.-președintele Secției civile
T.-A. N.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul S. R. PRIN M. F. P. - D. G. A F. P. B. N., împotriva sentinței civile nr. 4501 din 14 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...), privindu-i și pe reclamanții M. L., M. V. (fostă M.), P. T. (fostă M.), M. I., V. M. (fostă M.) și M. P., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 2..
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de procuror S. A.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că în cursul dimineții, reprezentantul reclamanților-intimați a solicitat acordarea unui nou termen de judecată în vederea reglementării art. 5 în raport de noile modificări intervenite la L. nr. 2..
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea cererii ca nefondată.
C., după deliberare, respinge cererea de amânare formulată de reprezentantul reclamanților-intimați având în vedere că în apel nu mai poate fi modificat temeiul juridic.
Se constată că prin memoriul de apel, pârâtul-intimat a solicitat judecarea cauzei în condițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul admiterii apelului în parte, cu consecința schimbării sentinței apelate în sensul înlăturării obligației pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor cu titlu de daune morale către reclamanți, având în vedere că prin deciziile C. C. nr. 1. octombrie 2010 și 1538/21 octombrie
2010, s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor legale ce constituiau temeiul juridic al acțiunii, astfel că acțiunea a rămas fără un fundament legal care să permită instanței acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4501 din 14 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul
Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...) a fost admisă în parte acțiunea civilăprecizată formulată de reclamanții M. L., M. J., M. (fostă M.) Virginia, P. (fostă M.) T., V. (fostă M.) M., împotriva pârâtului S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentant de D. generală a F. P. B.-N. și în consecință, a fost obligat pârâtul să plătească reclamanților, în calitate de descendenți ai defunctului M. P., echivalentul în lei a 80.000 euro la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit în baza legii nr.2., respectiv câte
16.000 euro pentru fiecare reclamant, în echivalentul în lei la data plății,nefiind solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că, potrivit certificatelor de stare civilă depuse în copie la dosar, reclamanții M. L., M. J.,
M. (fostă M.) V., V.(fostă M.) M., și P.(fostă M.) T. sunt fiii numitului M. P., născut la data de 13 iunie 1899 și decedat la data de 1 martie 1978 conform copiei certificatului de deces anexat.
Din documentația comunicată de către C. N. pentru Studierea
Arhivelor Securității a rezultat că tatăl reclamanților M. P. a fost condamnat prin sentința penală nr.21/1960 pronunțată în dosarul nr.50/1960 de T. M. C. la pedeapsa de 6 ani închisoare corecțională și 5 ani interdicție corecțională, pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale prev. art. 209 pct. 2 lit. a Cod penal cu aplic. art. 59, 58 pct. 3-5 Cod penal și art. 25 pct. 6
Cod penal.
Pedeapsa aplicată a fost executată începând cu data de 25 septembrie
1959 și până la data de 15 aprilie 1964, când a fost liberat condiționat din penitenciarul Gherla, potrivit mandatului de executare a pedepsei depus în copie la dosar. Din același înscris a rezultat că pedeapsa a fost executată o perioadă la P. P., respectiv între 17 mai 1960 - 17 decembrie 1962, iar restul perioadei a fost executată pedeapsa la Penitenciarul Gherla.
Din celelalte înscrisuri relevante comunicate de către C., precum și din depozițiile martorilor audiați, tribunalul a reținut că tatăl reclamanților a fost urmărit de organele de securitate atât anterior arestării în anul 1959 cât și după condamnare și după eliberarea din închisoare, fiind în continuare observa și anchetat de organele de securitate.
Potrivit art.1 alin.2 lit. a din L. nr.2., constituie de drept condamnare cu caracter politic, condamnarea pentru o infracțiunea prevăzută de art. 209
C. penal din 1936, situație în care se află și antecesorul reclamanților, acesta fiind condamnat pentru infracțiunea respectivă după cum s-a reliefat anterior.
Potrivit art.5 alin.1 lit. a din aceeași lege, tribunalul a acordat despăgubiri în cuantum de 80.000 Euro,având în vedere: durata detenției executate efectiv, condițiile de detenție, consecințele sub aspect social și profesional, natura infracțiunii pentru care a fost condamnat cel în cauză, aspectul dacă după eliberarea din închisoare cel în cauză, ori familia acestuia, au suportat din partea autorităților statului din perioada respectivă diverse acțiuni de urmărire ori de anchetă pentru fapte de aceeași natură cu cele ce au făcut obiectul condamnării.
Împotriva acestei sentințe a promovat apel în termen legal pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii petitului de acordare a despăgubirilor sau modificarea cuantumului despăgubirilor acordate de instanță cu titlu de daune morale.
În motivarea apelului s-a arătat că hotărârea dată de tribunal s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, deoarece convingerea instanței a fost formulată fără a exista elemente probatorii directe din care să rezulte prejudiciul existent, precum și întinderea acestuia. În absența unor rezultate concrete de reconstituire a dosarului în care a fost condamnat antecesorul reclamanților, instanța nu putea să-și formeze o corectă apreciere a situației de fapt și o corectă analiză asupra cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește întinderea daunelor morale acordate, pârâtul a arătat că acestea sunt disproporționate prin raportare la paguba efectiv produsă, motiv pentru care solicită diminuarea acestora.
Pârâtul a arătat că acordarea despăgubirilor de 80.000 euro cu titlu de daune morale s-a făcut cu încălcarea criteriului privind importanța prejudiciului moral sub aspectul importanței valorii morale lezate.
Reprezentantul apelanților a solicitat respingerea apelului.
Prin note de ședință, pârâtul a invocat dispozițiile deciziei C. C. nr.
1358/2010 prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 lit. a din L. nr. 2..
Analizând sentința pronunțată prin prisma motivelor de apel invocate,curtea constată că apelul este fondat, urmând a fi admis pentru următoareleconsiderente:
L. nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, a fost modificată prin OUG nr. 6. plafonând cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciu moral până la 10.000 euro pentru persoana care a suferit condamnarea și 5.000 euro pentru soțul/., descendenții de gradul I și 2500 euro pentru descendenții de gradul II.
Prin D. nr. 1354/20 octombrie 2010 au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 1 pct. 1 și art. II din OUG nr. 6., reținându-se de Curtea Constituțională că această ordonanță creează premisele unei discriminări între persoane, care deși se găsesc în situații obiectiv identice, beneficiază de un tratament juridic diferit, ceea ce contravine art. 16 alin. 1 din Constituție. De asemenea, s-a statuat că OUG nr. 62/2001, încalcă și principiul neretroactivității consacrat de art. 15 alin.
2, întrucât se aplică și situațiilor în care există o hotărâre judecătorească pronunțată în primă instanță și care, deși nedefinitivă, poate fi legală și temeinică prin raportare la legislația aflată în vigoare la data pronunțării acesteia.
În 21 octombrie 2010 prin D. nr. 1. octombrie 2010 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a art. 5 lit. a din L. nr. 2., care stabilea posibilitatea acordării despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
În esență Curtea Constituțională a arătat că în materia despăgubirilor pentru daune morale suferite de persoanele persecutate din motive politice în perioada comunistă existau două norme juridice, art. 4 din Decretul-lege nr. 118/1990 și art. 5 din L. nr. 2. cu aceeași finalitate - acordarea unor sume de bani persoanelor persecutate, existând o legiferare paralelă. Invocându-se art.14 din L. nr. 24/2000 (privind normele de tehnică legislativă) care stabilește principiul „unicității reglementării în materie";, precum și de faptul că în materia reparațiilor trebuie să existe o legislațieclară, precisă, adecvată, proporțională, care să nu dea naștere la interpretări și aplicări diferite, s-a constatat că art. 5 lit.a din L. nr. 2., contravine dispozițiilor art. 1 alin. 1 și 5 din legea fundamentală.
Aceste decizii au fost publicate în Monitorul Oficial nr. 761 din (...) și după cum rezultă din art. 147 Constituție „dispozițiile din legi și ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 zile de la publicarea deciziei C. C. dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Dispozițiile C. C. prin care s-a constat neconstituționalitatea unor dispoziții sau acte normative sunt obligatorii și irevocabile, supuse unui regim legal, care le declară universal valabile cu efecte „erga omnes"; - după cum rezultă din dispozițiile art. 147 alin. 4 Constituție.
Prin urmare aceste decizii sunt obligatorii pentru instanță și părți și în această cauză deoarece sunt opozabile tuturor. Termenul de 45 zile în care Parlamentul sau Guvernul ar fi putut adopta alte dispoziții legale, în prezenta materie, compatibile cu Constituția este depășit, situație în care dispozițiile legale declarate neconstituționale - art.5 lit. a din L. nr. 2. - au rămas fără efecte juridice.
Prin deciziile constituționale invocate, Curtea Constituțională nu a abrogat și nu a modificat dispozițiile legale supuse controlului, ci a împiedicat producerea efectelor juridice de către dispozițiile declarate ca neconstituționale.
Deoarece art. 5 lit. a L. nr. 2. a fost declarat neconstituțional acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit în perioada comunistă nu mai are temei legal.
În considerentele deciziei C. C., s-a analizat dacă persoanele care aveau înregistrate acțiuni ar putea susține că aveau „o speranță legitimă"; la bun, cum a fost consacrată de jurisprudența C. Curtea Constituțională a considerat că reclamanții nu aveau speranțe legitime în obținerea compensațiilor, deoarece dispoziția referitoare la obținerea compensațiilor nu a fost anulată ca urmare a unui mecanism ad-hoc, extraordinar, ci ca rezultat al exercitații contractului de constituționalitate"; - cauza Slavos vs. Bulgaria.
Fiind dezlegat și acest aspect de către Curtea Constituțională, instanțele ordinare nu mai au căderea să interpreteze „speranța legitimă";, în alt sens, dezlegările date de Curtea Constituțională fiind obligatorii.
Chiar dacă D. nr. 1358/2010 a fost publicat în (...), acesta se aplică și proceselor în curs, întrucât efectele juridice ale unei decizii pronunțate de C.
C. nu pot fi asimilate efectele unei legi noi care modifică sau abrogă o dispoziție legală.
Pentru considerentele mai sus reținute, curtea în temeiul art. 296
C.Pr.Civ. va admite apelul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 4501 din 14 iunie 2010 a T.ui B.-N., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o schimbă în sensul respingerii acțiunii formulată de M. L., M. V., P. T., M. I., V. M., M. P. pentru obligarea pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 150.000 euro, despăgubiri pentru daune morale.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite apelul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. a F. P. B.-N. împotriva sentinței civile nr.
4501 din 14 iunie 2010 a T.ui B.-N., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o schimbă în sensul respingerii acțiunii formulată de M. L., M. V., P. T., M. I., V. M., M. P. de obligarea pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE la plata sumei de 150.000 euro, despăgubiri pentru daune morale.
D. este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER T. D. T. A. N. M. T.
Red. T.A.N. dact. GC
9 ex/(...)
Jud.primă instanță: M.L.B.
| ← Decizia civilă nr. 1307/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
