Decizia civilă nr. 40/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr.(...)
D. CIVILĂ NR. 40/A/2011
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2011
Instanța constituită din :
Președinte : D.-L. B.- vicepreședinte al Curții de A. C.
Judecător : V. M. - președintele Curții de A. C.
Grefier : S.- D. G.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta SAS M. precum și apelul declarat de pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 3. aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), având ca obiect despăgubiri Legea nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta apelantă Sas M. asistată de avocat C. I. cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reprezentanta pârâtului apelant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.urile sunt declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților adverse, fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru
și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 20 ianuarie 2011, pârâtul apelant S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice-
D. G. a F. P. a J. C. a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, completare a motivelor de apel, care se comunică cu reprezentantul reclamantei apelante.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, C. constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea apelurilor.
Reprezentantul reclamantei apelante solicită admiterea apelului în sensul celor solicitate în cuprinsul motivelor de apel și respingerea apelului declarat de pârâtul apelant S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. apreciază că cele două decizii pronunțate de Curtea Constituțională se referă la probleme diferite, solicitând respingerea apelului declarat de reclamanta apelantă și admiterea apelului declarat de S. Român cu consecința înlăturării obligației S. Român de la plata despăgubirilor.
C U R T E A
Deliberând, reține că:
1. Prin sentința civilă nr. 350 din 15 aprilie 2010 a T.ui C., pronunțatăîn dosarul nr. (...), s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta Sas M. împotriva S. Român, dispunându-se obligarea acestuia la a-i plăti reclamantei suma de 164.300 Euro (echivalentul în lei la cursul B. din ziua plății) cu titlu de despăgubiri.
Au fost respinse capetele de cerere având ca obiect: constatarea faptului că măsura condamnării lui B. N. I., tatăl reclamantei, prin sentința penală nr. 561 a T.ui Militar al Regiunii a III-a Militară C., la pedeapsa de 4 ani temniță grea, 3 ani degradare civică și confiscarea averii constituie condamnare cu caracter politic; constatarea faptului că măsura strămutării tatălui reclamantei din localitatea P., județul Alba în localitatea L., județul Ialomița, pe o perioadă de 2 ani, 6 luni și 5 zile, constituie măsură administrativă cu caracter politic.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Reclamanta este descendentă a lui B. I., acesta fiind, într-adevăr, condamnat prin sentința penală nr. 561/1958 a T.ui Militar al Regiunii a III- a Militară C. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, aplicându-se prevederile art. 304 alin. 2 și art. 463 din Codul justiției militare combinat cu art. 4 din Decretul nr. 199/1950 și art. 25 pct. 6
C.pen. și art. 30 C.fam.
Această condamnare are caracter politic în sensul art. 1 alin. 2 lit. i din Legea nr. 2..
La aplicarea pedepsei penale antecesorul reclamantei a fost strămutat pentru 2 ani, 6 luni și 5 zile din localitatea P., județul Alba în localitatea L., județul Ialomița, această măsură având, în sensul L. nr. 2., natura juridică a unei măsuri administrative cu caracter politic.
Nu este însă necesar ca instanța să constate ea însăși, prin dispozitivul sentinței, caracterul politic al condamnării penale, respectiv de măsură administrativă cu caracter politic al strămutării în altă localitate a tatălui reclamantei, întrucât legea însăși stabilește aceste împrejurări.
În ce privește daunele materiale cuvenite reclamantei pentru prejudiciul moral suferit de tatăl ei, T. a apreciat că echivalentul în lei al sumei de 164.300 Euro reprezintă o despăgubire rezonabilă, suma de
300.000 Euro pretinsă de reclamantă fiind excesivă.
2. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Sas (născută B.) M., solicitând schimbarea ei în sensul admiterii în totul a acțiunii, deoarece:a) Sunt certe, fiind întru-totul dovedite, atât condamnarea penală a tatălui reclamantei, cât și strămutarea în comuna L. R. F., astfel că suferințele îndurate de acesta au fost foarte mari și, practic, nevindecabile. b) Față de suferințele pricinuite, se impunea ca instanța să acorde, cu titlu de daune, întreaga sumă pretinsă de reclamantă, anume 300.000 Euro.
3. Împotriva sentinței a declarat apel și pârâtul S. Român, solicitândschimbarea ei în principal în sensul respingerii acțiunii, iar în subsidiar, însensul reducerii sumei acordate reclamantei cu titlu de despăgubiri, întrucât: a) Trebuiesc lămurite neconcordanțele privitoare la data nașterii lui B.
N. I., în certificatul de deces al a acestuia apărând data de 08 octombrie
1921, în vreme ce în sentința penală de condamnare este menționată data de 10 octombrie 1910. b) La acordarea cu titlu de despăgubire a sumei de 164.300 Euro instanța de judecată nu a precizat modalitatea de cuantificare a despăgubirilor, fiind de văzut și că suma acordată o depășește cu mult pe aceea stabilită, în alte situații, de Înalta Curte de Casație și Justiție și de C. E. a D. O. c) Trebuie lămurită în mod riguros măsura administrativă dispusă împotriva tatălui reclamantei, prima instanță făcând vorbire în dispozitivul sentinței despre strămutare, iar în considerente despre stabilirea domiciliului obligatoriu. d) Este de avut în vedere și că despăgubirile pentru prejudiciul moral cauzat se pot acorda, potrivit legii, doar persoanelor care au fost ele însele condamnate în perioada comunistă, precum și, după decesul lor, soțului sau descendenților până la gradul al II-lea inclusiv, în vreme ce în cazul persoanelor care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic se aplică prevederile art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 2., acestea având dreptul doar la despăgubiri reprezentând echivalentul bunurilor confiscate.
4. Prin înscrisul depus la data de 12 octombrie 2010 (f. 12) pârâtul S.
Român și-a completat motivele de apel, solicitând a se face aplicarea în cauzăa prevederilor O.U.G. nr. 62/2009 prin care s-au modificat dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 2., stabilindu-se un plafon maxim al despăgubirilor ce se pot acorda persoanei condamnate (10.000 Euro), respectiv soțului/. și descendenților de gradul I (5.000 Euro), respectiv II (2.500 Euro).
5. La data de 20 ianuarie 2011 S. Român a depus o nouă completare amotivelor de apel, învederând faptul că prin D. nr. 1358 din 21 octombrie
2010 a Curții Constituționale s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 2., astfel că a fost înlăturat temeiul legal în raport de care reclamanta putea solicita despăgubiri.
6. Cu privire la aceste apeluri, C. are în vedere următoarele:
Astfel cum rezultă din copia sentinței penale nr. 561 din 30 aprilie
1958 a T.ui Militar al Regiunii a III-a Militare C. (f. 68 și urm. dosar Tribunal), B. I., tatăl reclamantei, a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani temniță grea și 3 ani degradare civică pentru săvârșirea infracțiunii de nedenunțare, făcându-se în acest scop aplicarea prevederilor art. 6 alin. III coroborat cu art. 1 lit. d și e din Decretul nr. 199/1950 combinat cu art. 107
C.pen., art. 25 pct. 1 și art. 58 pct. 1-4 C.pen. S-a dispus, totodată, și confiscarea averii condamnatului B. I..
Această condamnare este, în afara oricărei îndoieli, una cu caracter politic în sensul art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 2., Decretul nr. 199/1950 care a întemeiat condamnarea fiind menționat expres în cuprinsul acestor prevederi legale.
Este de avut în vedere, totodată, că astfel cum rezultă din adresa comunicată primei instanțe de M. M. și P. S. - A. J. C.-N. pentru Prestații Locale (f. 34 dosar Tribunal) B. N. I. s-a aflat în situația de strămutat, iar nude persoană cu domiciliu obligatoriu, perioada în care a fost supus acestei măsuri fiind de 2 ani, 6 luni și 5 zile.
Măsura strămutării constituie, în sensul art. 3 lit. b din Legea nr. 2., măsura administrativă cu caracter politic.
Față de cele ce preced, trebuie considerat că reclamanta justifică un interes pentru constatarea caracterului politic al condamnării penale, respectiv pentru constatarea caracterului politic al măsurii administrative a strămutării tatălui ei, fiind vădit că și în situația în care nu ar apărea ca posibilă, din punct de vedere legal, acordarea de despăgubiri bănești, în temeiul L. nr. 2., pentru prejudiciul moral suferit, subzistă un suficient interes de natură morală pentru a pretinde instanței să facă, potrivit cererii reclamantei, constatările de mai sus.
Acest interes moral decurge din dorința legitimă a reclamantei de a obține dovada judiciară a reabilitării imaginii publice a tatălui ei, situația acestuia de persoană persecutată de regimul comunist, deci de victimă a represiunii comuniste, justificând în totul cererea în justiție ce s-a făcut sub acest aspect.
În ce privește data nașterii lui B. I., este de observat că exclusiv în cuprinsul sentinței penale de condamnare se face vorbire despre data de 10 octombrie 1910, în vreme ce toate celelalte probe scrise aflate la dosar (filele
38,62,65), inclusiv ordonanța de reținere din 17 octombrie 1957 emisă de procuror ( f.63) și mandatul de arestare preventivă (f.64), se referă la data de 10 octombrie 1921, în același sens fiind și ordonanța de punere sub învinuire ( f.66).
Examinarea coroborată a tuturor probelor aflate la dosarul cauzei trimite la concluzia că menționarea datei de 10 octombrie 1910 în cuprinsul sentinței penale ca fiind aceea a nașterii lui B. I., reprezintă o simplă eroare materială, data corectă a nașterii fiind 10 octombrie 1921.
A.ul reclamantei trebuie, deci, admis între limitele de mai sus, primele două capete de cerere apărând ca întemeiate.
În ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea S. Român la plata despăgubirilor bănești pentru prejudiciul moral suferit de tatăl reclamantei prin luarea măsurilor de mai sus, este de avut în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, decizia prin care Curtea Constituțională constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță este definitivă și obligatorie, în vreme ce potrivit prevederilor alin. 3 al aceluiași articol, dispozițiile din legile sau ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Astfel fiind, rezultă cu îndestulătoare claritate că atunci când Curtea Constituțională constată neconformitatea cu C. a unui act normativ de natura celor sus-menționate ori a unei dispoziții dintr-un asemenea act normativ, acestea își încetează efectele juridice dacă în termen de 45 de zile de la publicarea în M. O. al R. a deciziei prin care s-a constatat neconstituționalitatea autoritatea cu atribuții de legiferare nu dispune măsurile necesare asigurării pentru viitor a conformității cu C. a actului normativ ori a normei juridice vizate.
Această încetare a efectelor are, prin urmare, caracter general, ea privind toate categoriile de subiecți de drept ce intră sub incidența prevederilor declarate neconstituționale, fiind fără însemnătate dacă aceștia erau sau nu deja părți reclamante într-un proces pe care l-ar fi deschis pentru a pretinde constatarea ori realizarea unor drepturi instituite prin chiar prevederile neconforme cu C..
Pe cale de consecință, trebuie considerat că existența unui proces în curs în cadrul căruia reclamantul își întemeiază pretenția pe dispoziția legală declarată neconstituțională nu împiedică aplicarea deciziei Curții Constituționale, cu toate implicațiile ce decurg din aceasta asupra acțiunii promovate de reclamant.
În prezentul proces, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile L. nr. 2., interesând, în concret, cele ale art. 5 alin. 1 lit. a teza întâia privitoare la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea cu caracter politic sau, după caz, prin luarea unor măsuri administrative cu caracter politic în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie
1989.
Aceste dispoziții legale au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în M. O. al R. nr. 761 din 15 noiembrie 2010, însă legiuitorul nu a dispus, nici în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei în M. O., nici ulterior, măsuri pentru punerea de acord cu C. a dispozițiilor declarate neconstituționale.
Astfel fiind, pretențiile reclamantei privitoare la obligarea S. Român la plata de despăgubiri pentru repararea prejudiciului moral suferit au rămas fără temei legal, fiind de avut în vedere că declararea ca neconstituționale a prevederilor legale sus arătate, conjugată cu inexistența unor alte dispoziții normative în vigoare care să consacre dreptul la despăgubire pe care reclamanta îl invocă, obligă la concluzia că acest drept nu mai poate fi recunoscut de către instanță, căci s-ar ajunge la săvârșirea de către judecători a unui exces de putere.
Ținând seama de toate cele de mai sus, C. va admite în parte apelurile declarate în cauză, sentința urmând a fi schimbată în parte, în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantei, respectiv cu privire la primele două capete de cerere, însă nu și cu privire la acela având ca obiect acordarea despăgubirilor bănești.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite în parte apelul declarat de reclamanta SAS M., precum și apelul declarat de pârâtul S. ROMÂN (reprezentat prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE) împotriva sentinței civile nr. 350 din 15 aprilie 2010 a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o schimbă după cum urmează:
Admite în parte acțiunea civilă înaintată de reclamanta SAS M. împotriva pârâtului S. R.
Constată că reprezintă condamnare cu caracter politic măsura condamnării lui B. N. I., tatăl reclamantei, prin sentința penală nr. 581/(...) a T.ui Militar al Regiunii a III-a Militară C. (pronunțată în dosarul nr.
53/1958) la pedeapsa de 4 (patru) ani temniță grea, 3 (trei) ani de degradare civică și confiscarea averii.
Constată că reprezintă măsură administrativă cu caracter politic măsura strămutării lui B. N. I. din localitatea P., jud. Alba în localitatea L., jud. Ialomița, pe o perioadă de 2 ani, 6 luni și 5 zile.
Respinge ca nefondat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 300.000 EURO cu titlu de despăgubiri către reclamantă.
Fără cheltuieli de judecată. Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
D.-L. B. V. M. S.-D. G.
Red.VM/dact.MS
7 ex./(...)
Jud.fond: I.R.M.
| ← Decizia civilă nr. 1302/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1115/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
