Decizia civilă nr. 4755/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA 1 CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D.ZIA CIVILĂ NR. 4755/R/2011
Ședința publică din 18 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-D. C.
JUDECĂTORI: A.-A. P.
C.-M. CONȚ
GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. G., împotriva sentinței civile nr. 608 din (...) a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați P. M. C.-N., C. LOCAL AL M. C.- N. și M. C.-N., PRIN P., având ca obiect plângere la L. nr. 1..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent, avocat C. I. T., care arată că se prezintă în substituirea SCPA Lăpușan, Moscovits, Șteopan și Asociații, conform delegației de substituire pe care o depune la dosar, lipsă fiind reclamantul recurent personal și reprezentanții pârâților intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantul C. G., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de (...), fiecare dintre pârâții intimați P. M. C.-N. și C. Local al M. C.-N., au înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului declarat de reclamant ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței recurate ca temeinică și legală.
Instanța înmânează reprezentantei reclamantului recurent câte un exemplar din cele două întâmpinări arătate mai sus.
Curtea aduce la cunoștința reprezentantei reclamantului recurent că prin întâmpinările depuse la dosar, pârâții intimați P. M. C.-N. și C. Local al
M. C.-N., au invocat aceleași chestiuni pe care le-au susținut în fața instanței de fond.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat,
Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei reclamantului recurent pentru susținerea recursului declarat de reclamant.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului declarat de reclamant așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate și pe cale de consecință, instanța să dispună anularea Dispoziției nr. 1904/(...) emisă de P. M. C.-N., prin care s-a respins notificarea reclamantului de repunere în drepturi cu privire la imobilul teren situat în C.-N., str. C. nr. 29, jud. C., înscris în CF nr. 28515, nr. topo. 8924/2; să se constate preluarea abuzivă a terenului mai sus identificat, iar instanța să dispună, în principal restituirea în natură a imobilului anterior identificat și în subsidiar, obligarea pârâtului de rândul 1 la emiterea unei dispoziții privind acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că în fapt, imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de la reclamantul C. G. și nu de la proprietari, iar acesta a plătit impozitul pentru imobil și, de asemenea, arată că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului român cu titlu de donație în baza D.ui nr. 478/1954, iar potrivit prevederilor art. 2 alin. 1 lit. c din L. nr. 1., prin imobile preluate abuziv se înțeleg și cele donate statului în baza D.ui nr.
478/1954, prin urmare, imobilul în cauză intră în categoria imobilelor preluate în mod abuziv.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 608 din 01 iulie 2011 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr. (...) s-a respins cererea de repunere pe rol.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a M. C.-N. și în consecință, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. G. împotriva pârâtului M. C.-N., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
S-a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. G., împotriva pârâților P. M. C.-N. și C. LOCAL AL M. C.-N.,.
Tribunalul a respins cererea de repunere pe rol având în vedere că procesul se află în stare de judecată, pe baza actelor dosarului, nefiind nevoie de alte lămuriri sau probe, iar împrejurarea că reprezentanta reclamantului nu s-a putut prezenta, având proces în altă localitate, nu poate justifica repunerea cauzei pe rol, cu atât mai mult cu cât acțiunea reclamantului a fost redactată de către un avocat dintr-o societate de avocați, astfel încât oricare dintre avocații societății l-ar fi putut reprezenta pe reclamant la termen, iar instanța a amânat pronunțarea pentru a acorda reclamantului posibilitatea să depună concluzii scrise, în locul concluziilor orale, concluzii scrie ce au fost depuse la dosar înainte de pronunțare și au fost avute în vedere la deliberare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. C.-N. este întemeiată.
Astfel, prin petitul 1 din acțiune, s-a solicitat anularea unei dispoziții emisă de primar, astfel încât doar persoana emitentă, adică primarul, are calitate procesuală pasivă.
Calitatea procesuală pasivă a municipiului C.-N. nu este justificată nici pentru petitul 2, având ca obiect constatarea preluării abuzive a imobilului, întrucât preluarea s-a făcut de către S. Român, acesta fiind înscris în cartea funciară și nu M. C.-N..
În consecință, dacă s-ar reține preluarea abuzivă de către stat, acesta ar avea calitate procesuală pasivă și în ce privește petitul 3, acela de repunere în drepturi. În plus, nici prin L. 1. nu s-a prevăzut vreo obligație în sarcina municipiului, ci a primarului, în privința emiterii dispozițiilor de restituire sau de acordare de măsuri în echivalent.
Față de toate cele reținute anterior, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. C.-N., invocată de către pârât prin întâmpinare și a respins acțiunea reclamantului față de acest pârât, ca fiindformulată împotriva unei persoane juridice lipsită de calitate procesuală pasivă.
Conform art. 1 din L. nr. 1., se restituie imobilele preluate abuziv.
În cazul din speță, nu se poate considera că imobilul a fost preluat abuziv și în plus, nu a fost preluat de la reclamant, astfel încât reclamantul nu este îndreptățit la măsurile reparatorii prevăzute de L. 1..
Astfel, din actele dosarului, rezultă că imobilul teren cu casă a fost proprietatea soților K. N. și K. I. În urma avarierii locuinței, care a fost lovită de trăznet, în așa măsură încât nu mai putu fi locuită, soții K. au donat imobilul S.ui Român, pentru a primi în schimb o locuință.
La acel moment, deși era încheiat un contract sub semnătură privată cu reclamantul C. G., proprietatea nu trecuse la acesta din urmă, întrucât înstrăinarea valabilă a terenurilor nu se putea face decât prin contract autentic de vânzare-cumpărare, condiția formei autentice, sub pedeapsa nulității, fiind instituită încă prin D. nr. 1. și apoi prin decrete ulterioare (casa fiind distrusă de trăznet, nici nu a făcut obiectul vânzării).
În plus, potrivit art. 30 și art. 32 din L. 58/1974, dobândirea prin acte juridice între vii a terenurilor din perimetrul construibil al localităților era interzisă, sub sancțiunea nulității actului juridic. D., contractul de vânzare- cumpărare invocat de către reclamant, încheiat în (...), nu a fost apt să-i transfere acestuia nici un drept.
Așadar, instanța de fond a reținut că intrarea terenului în patrimoniul
S.ui nu a fost abuzivă, nu se încadrează în prevederile art. 2 lit. c din L. 1., conform cu care sunt considerate preluări abuzive naționalizările făcute în baza unor decrete anterioare anului 1976. Se observă că imobilul nu a fost naționalizat odată cu restul imobilelor naționalizate de regimul comunist, ci că proprietarii au renunțat la imobil de bună voie, întrucât nu-l mai puteau folosi din cauza unei calamități naturale, pentru a primi în schimb o locuință. Așadar, preluarea de către stat nu s-a făcut în baza voinței organelor statului totalitar, ci în baza liberei voințe a proprietarilor.
De altfel, chiar dacă s-ar reține că preluarea s-a făcut în temeiul D.ui
478/1954, prevăzut de art. 2 lit. c) din L. nr. 1., în cauză nu s-a făcut dovada că donația din 1976 ar fi fost anulată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, așa cum se prevede la finalul dispozițiilor art. 2 lit. c) din L. nr. 1..
În plus, așa cum s-a arătat anterior, nu s-a putut reține îndreptățirea reclamantului la măsuri reparatorii, atâta timp cât preluarea nu s-a făcut de la el, ci de la soții K., neexistând nici o dovadă contrară mențiunilor din CF și referatului de acceptare a donației, contractul de vânzare-cumpărare invocat de către reclamant nefiind apt să-i transfere dreptul de proprietate asupra terenului. Ori, atât prin notificarea trimisă la L. 1., cât și prin prezenta acțiune, reclamantul solicită măsuri reparatorii pentru teren.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept reținute anterior, instanța a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe reclamantul C. G. a declarat recurs în termenlegal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost precizată, respectiv anularea dispoziției nr. 1.904/(...) emisă de P. mun. C.-N., constatarea preluării abuzive a terenului în litigiu, în principal restituirea în natură a acestuia, iar în subsidiar, obligarea pârâtului P. mun.C.-N. la emiterea unei dispoziții privind acordarea de despăgubiri, în condițiile legii speciale, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că hotărârea primei instanței este nelegală și netemeinică întrucât reclamantul a dobândit imobilul în discuție de la foștii proprietari tabulari K. N. și K. I. prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la (...), pentru prețul de 7.000 lei care a fost achitat integral la (...), reclamantul intrând în posesia și folosința imobilului.
Deși în referatul nr. 944/(...) sunt menționați foștii proprietari tabulari, în fapt, S. Român a preluat imobilul de la reclamant deoarece după încheierea convenției mai sus arătate reclamantul a intrat în folosința terenului și a plătit impozit pe acesta.
R. a plătit după preluarea imobilului de către S. Român sume de bani pentru terenul în litigiu cu titlu de chirie sau de folosință conform chitanțelor anexate la fondul cauzei, astfel încât rezultă că în mod implicit S.
Român i-a recunoscut calitatea de proprietar.
Din foile de vărsământ nr. 1790713/(...) și nr. 1770274/ (...) rezultă că reclamantul a plătit și anterior acestei perioade sume de bani cu titlu de folosință a imobilului. În toată această perioadă, reclamantul s-a comportat cu un proprietar, a folosit terenului în cauză, iar statul i-a recunoscut această calitate din moment ce a plătit chirie pe teren, astfel încât se prezumă că reclamantul este proprietarul terenului în litigiu. De altfel, din adeverința nr. 17954/304/(...) eliberată de C. Local al M. C.-N. rezultă că în perioada anilor 1986 - 1989 reclamantul avea declarată poziție în registrul agricol, cu teren în suprafață de 0,0 ha pe str. C., nr. 29.
Din aceste considerente, reclamantul apreciază că are calitatea de persoană îndreptățită în conformitate cu prevederile art. 3 din L. nr. 1., întrucât imobilul a fost preluat de facto de la reclamant. Nu există nicio altă explicație pentru faptul că reclamantul a plătit chirie pentru teren decât că imobilul s-a aflat în proprietatea lui, S. Român l-a preluat de la reclamant, iar ulterior preluării i-a permis acestuia să-l folosească în continuare.
Imobilul în litigiu a trecut în proprietatea S.ui Român cu titlu de donație în baza D.ui nr. 478/1954, astfel încât intră sub incidența imobilelor preluate abuziv conforma art. 2 alin. 1 lit. c din L. nr. 1., prin urmare în mod greșit prima instanță a apreciat că terenul a intrat în posesia statului în baza voinței libere a proprietarilor, nefiind o preluare abuzivă.
În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 9, art. 3041 C.pr.civ. coroborat cu art. 26 alin. 3 din L. nr. 1..
Pârâții intimați P. M. C.-N. ȘI C. LOCAL AL M. C.-N. au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică (f.12-13; f.14-15).
În susținerea poziției procesuale, pârâții intimați au arătat că imobilul în litigiu constând în teren cu construcție a fost proprietatea K. N. și I., care l-au donat S.ui Român, așa cum rezultă din cuprinsul înscrisului nr.
9944/1976 al C. popular al jud.C.. La acel moment, deși reclamantul a încheiat un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată cu foștii proprietari tabulari, dreptul de proprietate nu a trecut la reclamant întrucât înstrăinarea valabilă a terenurilor nu se putea face decât prin contract autentic de vânzare-cumpărare. În plus, potrivit art. 30 și art. 32 din L. nr.
58/1974, dobândirea prin acte juridice între vii a terenurilor din perimetrul construibil a localităților era interzisă, sub sancțiunea actului juridic, astfel încât prin convenția invocată de reclamant acesta nu a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului. Prin urmare, reclamantul nefiind proprietarultabular al terenului revendicat la data preluării, nu se poate reține calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Pârâtul intimat M. C.-N., deși legal citat, nu și-a delegat reprezentant îninstanță și nu a depus întâmpinare prin care să-și exprime poziția procesuală.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea, în temeiul art. 3041 C.pr.civ. reține următoarele:
Conform C. nr. 28515 C.-N. asupra imobilului de sub A+1, nr. top.
8924/2, teren în str. C., nr. 29, în suprafață de 240 mp., cu casă, acoperită cu țiglă, pe fundație de beton, compusă din: 1 cameră, antreu a fost înscris, prin încheierea C. nr. 4348/(...), dreptul de proprietate în favoarea proprietarilor tabulari K. N. și soția K. I., cu titlu de cumpărare ca bun comun (f.24 dosar fond).
Prin convenția sub semnătură privată intitulată „contract de vânzare- cumpărare"; încheiată la data de (...), proprietarii tabulari K. N. și I. i-au vândut reclamantului C. G. fundația casei, restul de casă avariată, garajul din beton la stradă, beciul și wc-ul construite din beton și terenul aferent de
240 mp. din str. C., nr. 29 din C.-N., pentru prețul de 7.000 lei care a fost achitat la data de (...) potrivit chitanței semnată de K. I. (f.7,8 dosar fond).
Din referatul nr. 9944/(...) al C. popular al jud.C. - Oficiul juridic - reiese că, prin actul nr. 5. C. executiv al C.ui popular al mun.C.-N. a înaintat oferta de donație, cu aviz favorabil, a numiților K. N. și K. I. prin care aceștia donează S.ui Român, liber de orice sarcini, terenul în suprafață de 240 mp. situat în C.-N., str. C., nr. 29. Se arată că locuința de pe acest teren, fiind lovită de trăsnet, a fost avariată în așa măsură încât proprietarii arătați mai sus nu aveau posibilități materiale să o mai repare, fiind muncitori cu venituri modeste și trei membri în familie, astfel încât li s-a repartizat o locuință din fondul de stat. T. rămas liber după completa demolare a casei, proprietarii l-au oferit S.ui Român, iar oficiul juridic văzând că sunt îndeplinite prevederile D.ui nr. 478/1954 a întocmit proiectul de decizie pe care l-a supus spre adoptare (f.25 dosar fond).
Prin încheierea de C. nr. 8. s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate în C. nr. 28515, nr. top. 8924/2, teren în str. C., nr. 29, în suprafață de 240 mp., în favoarea S.ui Român, în administrarea C. popular al.mun.C., cu titlu de drept donație în baza Dec. nr. 391/1976 a C.ui P.ular C. (f.23 dosar fond) .
Prin notificarea expediată sub nr. 106/(...) prin intermediul BEJ B. M. și înregistrată sub nr. 7427/3/(...) la P. mun.C.-N., reclamantul C. G. a solicitat restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 240 mp. din C.-N., str. C., nr. 29, cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare din data de (...) (f.20 dosar fond).
Prin Dispoziția nr. 1904/(...) emisă de P. mun.C.-N. s-a respins notificarea cu nr. 106/(...) înregistrată sub nr. 7427/3/(...) formulată de reclamant pentru terenul înscris în C. nr. 28515, cu nr.top. 8924/2, situat în mun.C.-N., str. C., nr. 29, deoarece revendicatorul nu face dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prevăzute de L. nr. 1. (f.5, f.18 dosar fond).
Deși reclamantul se prevalează de contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de (...) cu proprietarii tabulari K. N. și I., având ca obiect: fundația casei, restul de casă avariată, garajul din beton la stradă, beciul și wc-ul construite din beton și terenul aferent de 240 mp. din str. C., nr. 29 din C.-N., această convenție nu a avut drept consecință transferul dreptului de proprietate de la proprietarii tabulari lareclamant întrucât înstrăinarea valabilă a terenurilor nu se putea face decât prin contract autentic de vânzare-cumpărare, condiția formei autentice, sub pedeapsa nulității, fiind instituită prin D. nr. 1..
Mai mult decât atât, potrivit art. 30 și art. 32 din L. 58/1974, dobândirea prin acte juridice între vii a terenurilor din perimetrul construibil al localităților era interzisă, sub sancțiunea nulității actului juridic. Prin urmare, convenția sub semnătură privată invocată de reclamant nu a fost aptă să îi transfere acestuia dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 240 mp. din str. C., nr. 29 din C.-N., ci are natura juridică a unui antecontract de vânzare cumpărare care presupune obligația cocontractanților de a încheia, în viitor, un contract de vânzare cumpărare în forma autentică prevăzută de lege. R. are facultatea de a solicita executarea sau rezoluțiunea acestei convenții, cu daune interese.
Art.2 alin.1 din L. nr.1. menționează ce se înțelege prin imobile preluate in mod abuziv, în sensul acestei legi, iar la lit.c sunt reglementate imobilele donate statului sau altor persoane juridice in baza D.ui nr.
410/1948 privind donatiunea unor intreprinderi de arte grafice, a D.ui nr.
478/1954 privind donatiile facute statului si altele asemenea, neincheiate in forma autentica, precum si imobilele donate statului sau altor persoane juridice, incheiate in forma autentica prevazuta de art. 813 din Codul Civil, in acest din urma caz daca s-a admis actiunea in anulare sau in constatarea nulitatii donatiei printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.
Contrar susținerilor reclamantului recurent, terenul în litigiu a intrat în proprietatea statului în baza D.ui nr. 478/1954, cu titlu de drept donație în baza Dec. nr. 391/1976 a C.ui P.ular C., de la proprietarii tabulari K. N. și K. I., însă preluarea imobilului nu poate fi considerată abuzivă deoarece, așa cum s-a arătat, contractul de donație a fost încheiat în formă autentică iar reclamantul nu a fost în măsură să probeze faptul că s-a admis actiunea in anulare sau in constatarea nulitatii donatiei printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila astfel încât, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art.2 alin.1 lit.c din L. nr.1..
Conform art.3 alin.1 lit.a din L. nr.1., sunt indreptatite, in intelesul prezentei legi, la masuri reparatorii constand in restituire in natura sau, dupa caz, prin echivalent: persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluarii in mod abuziv a acestora.
Art.24 din același act normativ statuează că, în absenta unor probe contrare, existenta si, dupa caz, intinderea dreptului de proprietate, se prezuma a fi cea recunoscuta in actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus masura preluarii abuzive sau s-a pus in executare masura preluarii abuzive. In aplicarea prevederilor alin. (1) si in absenta unor probe contrare, persoana individualizata in actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, dupa caz, s-a pus in executare masura preluarii abuzive este presupusa ca detine imobilul sub nume de proprietar.
Chiar și în ipoteza în care art.2 alin.1 lit.c din L. nr.1. ar fi fost aplicabil în speță și ținând seama de prevederile legale mai sus menționate, Curtea constată că reclamantul nu a dovedit că a fost proprietarul tabular asupra terenului în litigiu la data preluării acestuia de către stat.
În acest sens, nu se poate reține cu succes că S. Român a preluat imobilul de la reclamant deoarece acesta a intrat în folosința imobilului și a plătit impozit pentru teren. R., prin înscrisurile reprezentând intitulate
„foaie de vărsământ"; eliberate de fostul CEC al R. care atestă plata taxei
„chirie teren"; sau „folosință teren"; la următoarele date: (...), (...), (...), (...), (...) (f.53-57 dosar fond) a probat doar faptul că a plătit niște sume de bani cutitlu de chirie pentru terenul preluat de stat de la foștii proprietari tabulari, teren pe care statul, ulterior înscrierii dreptului său de proprietate în cartea funciară, l-a închiriat cu titlu oneros reclamantului.
Deși reclamantul a depus în probațiune adeverința nr.17954/ 304/(...) emisă de C. Local al M. C.-N. din care rezultă că în perioada anilor 1986 -
1989 are poziția nr. 56 declarată la registrul agricol în vol.I, teren în suprafață de 0,03 ha., str. C., nr. 29, această adeverință nu face dovada calității de proprietar a reclamantului asupra imobilului în litigiu (f.22 dosar).
Având în vedere că reclamantul nu a dovedit că a fost proprietarul tabular al imobilului în litigiu, la data intrării acestuia în patrimoniul S.ui Român, în prezenta cauză nu se poate reține calitatea de persoană îndreptățită a acestuia, potrivit dispozițiilor art.3 alin.1 lit.a din L. nr.1., la acordarea măsurilor reparatorii reglementate de acest act normativ, de vreme ce preluarea imobilului s-a făcut de la proprietarii tabulari K. N. și K. I. astfel încât dispoziția atacată a fost emisă cu respectatarea prevederilor legale.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept Curtea, în temeiul art.312 alin.1 coroborat cu art.3041 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. G. împotriva sentinței civile nr. 608 din 01 iulie 2011 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține ca fiind legală și temeinică. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. G. împotriva sentinței civile nr. 608 din 01 iulie 2011 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. D.zia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 18 noiembrie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I.-D. C. A.-A. P. C.-M. CONȚ A.-A. M. GREFIER, Red.A.A.P. Dact.H.C./2 ex./(...). Jud.fond: O.R. G..
| ← Decizia civilă nr. 4748/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1651/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
