Decizia civilă nr. 4482/2011, Curtea de Apel Cluj
Comentarii |
|
R.IA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr.(...)
D. CIVILĂ NR. 4482/R/2011
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
Președinte : A. C.
Judecători : V. M.- președintele Curții de A. C.
D. - L. B.-vicepreședinte al Curții de A. C.
Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-D. B.-N. împotriva sentinței civile nr.
1. din 9 iunie 2011, pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr.(...), privind și pe reclamantul A. P., având ca obiect D. în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta
P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent și reclamantul intimat.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat cu reclamantul intimat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin memoriul cuprinzând motivele de recurs, pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de invocat, C. constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul cu privire la recursul formulat.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de T. B. - N., apreciind că în mod corect s-a constatat caracterul politic al măsurii administrative.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1./(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăudîn dosar nr. (...), s-a respins excepția tardivității, invocată de pârâtul S. R.
S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu și, în consecință, s-a respins capătul de cerere din acțiunea precizată privind acordarea daunelor morale, ca fiind prescris.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. P., în contradictoriu cu pârâtul S. R. - prin Ministerul Finanțelor Publice și în consecință:
S-a constatat caracterul politic al măsurii administrative a internării într-o colonie de muncă, dispusă prin D. MAI nr. 5. față de bunicul matern al reclamantului, defunctul M. B.
S-a respins ca neîntemeiată cererea privind constatarea caracterului politic al condamnării suferite antecesoarea reclamantului M. S., formulată de reclamantul A. P., în contradictoriu cu pârâtul S. R. - prin Ministerul
Finanțelor Publice .
S-a respins cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Examinând cu prioritate, potrivit art.137 C.pr.civ., excepțiile invocate de către pârât, respectiv din oficiu, tribunalul a reținut că excepția tardivității modificării temeiului juridic al acțiunii depusă la 24 martie 2011 este neîntemeiată fiind respinsă ca atare.
Potrivit prevederilor art.132 C.pr.civ., la prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum și pentru a propune noi dovezi.
În speță prima zi de înfățișare la care reclamantul putea să-și modifice temeiul juridic al acțiunii nu poate fi privită decât ca fiind primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, după ce temeiul juridic inițial al acțiunii a fost considerat ca fiind abrogat, urmare a deciziei Curții
Constituționale nr.1358/2010.
Potrivit prevederilor art. 147 alin.1 din Constituție, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Cum decizia amintită mai sus a fost publicată la data de 15 noiembrie
2010, termenul de 45 de zile în care prevederile declarate neconstituționale s-a împlinit abia la data de 31 decembrie 2011. Așa fiind, doar de la această dată se punea problema precizării unui nou temei juridic al acțiunii, de vreme ce cel indicat inițial a fost abrogat prin efectul dispoziției constituționale citate, iar depunerea ei la primul termen la care părțile legal citate puteau pune concluzii ce a urmat datei precizate nu poate fi apreciată ca fiind tardivă.
Față de excepția prescripției dreptului material la acțiune fondat pe dispozițiile art. 998-999 din Codul civil, având în vedere cererea precizată, tribunalul a reținut că deși reclamantul urmărește apărarea unei valori nepatrimoniale, repararea acesteia nu se cere a fi realizată printr-o măsură cu același caracter, prin adoptarea uneia cu o evidentă natură patrimonială.
Prin urmare acțiunea este una personală patrimonială, și în mod cert, intră sub incidența prevederilor art. 1 și 3 ale Decretului nr. 167/1958, care instituie pentru această categorie de acțiuni un termen de prescripție extinctivă de 3 ani.
Potrivit art. 8 alin.1 din decret, prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuită prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Prin urmare, și în privința acțiunii de față sunt aplicabile prevederile sus citate, momentul de început al termenului de prescripție fiind dat de data la care reclamantul a cunoscut atât prejudiciul de natură morală invocat, cât și cel care se face răspunzător de provocarea pagubei.
Așa cum se afirmă chiar în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul a cunoscut faptul condamnări încă de pe vremea regimului comunist, afirmând că din cauza originilor sale „nesănătoase"; a suferit consecințe, mai ales de natură morală. Dacă până la data de 1 ianuarie
1990 se poate accepta ideea că o acțiune în repararea daunelor aduse de regimul comunist nu putea fi promovată, ulterior acestei date, reclamanta avea deschis accesul la justiție pentru repararea prejudiciului suferit.
Cum acțiunea a fost promovată de reclamant abia la data (...), tribunalul constată că termenul de 3 ani a fost depășit, iar excepția prescripției dreptului la acțiune este fondată, fiind admisă ca atare.
În privința excepției prescripției dreptului la acțiune întemeiat pe dispozițiile art. 505-506 C.pr.pen., invocată de pârât prin notele de ședință depuse , tribunalul a reținut că este fondată.
Prin articolul nr. 504 alin.2 C.pr.pen., în forma inițială, s-a acordat dreptul persoanei arestată și apoi achitată de a obține reparații materiale din partea statului, însă prin art.506 alin.2 din același cod s-a instituit un termen de prescripție de 1 an pentru o astfel de acțiune.
Posibilitatea de a solicita astfel de reparații s-a menținut și în formele ulterioare ale textului citat, iar termenul de prescripție a fost prelungit la 18 luni, astfel că reclamantul, avea posibilitatea de a se adresa instanțelor judecătorești cu o acțiune în reparații, în cazul în care a apreciat că arestarea antecesorilor săi a fost nelegală, cel târziu începând cu data de 1 ianuarie 1990.
Cum reclamantul nu a exercitat dreptul său la acțiune în termenul prevăzut de lege, cererea de față este prescrisă și în privința acestui temei, motiv pentru care va fi respinsă ca atare.
Date fiind excepțiile a căror incidență asupra petitului de acordare a daunelor morale a fost reținută mai sus, tribunalul a analizat pe fond primul petit al acțiunii de constatare a caracterului politic al condamnării suferite de antecesoarea reclamantului, respectiv a măsurii administrative dispuse față de bunicul acestuia.
În această privință tribunalul a reținut că din cuprinsul sentinței penale nr.1174/(...) pronunțată de T. S. Dej (f.6-7) rezultă că def. M. S. (în sentință fiind trecută eronat cu numele de B. S., dat fiind faptul că prenumele soțului său era B.) a fost condamnată la 4 ani închisoare pentru delictele prev. și pedepsite de art.329 alin.3 Cod penal și art.209 Cod penal, la pedeapsa de 4 ani închisoare.
Cum în virtutea prevederilor art.1 alin.2 lit.a din L.221/2009 condamnările pronunțate pentru faptele prev. de art.209, 329 din Codul penal din 1939 sunt calificate ca având de drept un caracter politic, cererea de constatare a acestui caracter de către instanța judecătorească este evident neîntemeiată fiind respinsă ca atare, neîncadrându-se în disp. art. 1 alin.3 din Legea nr. 221/2009.
În schimb, cererea este întemeiată în privința măsurii administrative dispuse față de bunicul reclamantului defunctul M. B. prin decizia MAI nr.5.. Dovezile cauzei, respectiv mențiunile din sentința penală arătată, precizările comunicate prin adresa nr.544/C/(...) a T.ui Teritorial (f.8); declarațiile martorilor M. C. E. (f.35-36), D. F. (f.42-43); datele și actele comunicate de C. N. pentru Studierea Arhivelor Securității (f.59-183, 193-
200, 203-212) dovedesc cu prisosință faptul că arestarea, urmărirea și aplicarea măsurii administrative a internării într-o colonie de muncă pe o perioadă de 48 de luni în privința bunicului reclamantului a avut un caracter strict politic, fiind determinate de opoziția acestuia față de intențiileregimului politic de asuprire a populației, înscriindu-se în climatul general al vremii de suprimare a oricărei intenții de împotrivire a cetățenilor la instaurarea regimului totalitar și la preluarea de către stat a tuturor bunurilor pe care aceștia le aveau.
Drept urmare, în temeiul prevederilor art.4 alin.2 din L.221/2009, tribunalul a admis în parte acțiunea și a constatat caracterul politic al măsurii administrative a internării într-o colonie de muncă dispusă față de def. M. B.
Deși reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată nu a depus la dosar nicio dovadă privind efectuarea unor astfel de cheltuieli, astfel că cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul D. G. a F. P. în numele pârâtului S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând modificarea în parte în sensul respingerii cererii privind constatarea caracterului politic al măsuri administrative, în considerarea prevederilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.pr.civ.
Recurentul apreciază că prima instanță a făcut o greșită interpretare și aplicare a prevederilor art. 3 din Legea nr. 221/2009, rap. la art. 4 alin. 2 din același act normativ.
Din probele anexate de reclamanți, precum și din susținerile acestora nu reiese că autorul reclamanților ar fi desfășurat o activitate într-unul dintre scopurile expres menționate în cuprinsul art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr.
214/1999.
Prima instanță face trimitere la sentința de condamnare nr. 1., însă din cuprinsul acesteia nu rezultă că ea se referă la defunctul B. M.
De asemenea, nici depozițiile martorilor nu vin să fundamenteze concluzia primei instanțe, iar dovada caracterului politic al măsurii administrative nu a fost făcută nici prin informațiile făcute de C., care nu precizează care sunt faptele considerate a fi fost săvârșite în scop politic.
Față de cele de mai sus, acțiunea se impune a fi respinsă ca neîntemeiată.
Recursul este nefondat.
Este adevărat că potrivit art.3 din Legea nr.221/2009, constituie de drept măsură administrativă cu caracter politic orice măsură având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre actele normative menționate limitativ la literele a-f.
Art.4 alin.2 din același act normativ permite instanței de judecată să constate, la cerere, caracterul politic al altor măsuri administrative decât cele prevăzute la art.3, în condițiile art.1 alin.3 din același act normativ.
Măsura internării într-o colonie de muncă, aplicată bunicului reclamantului, nu a fost întemeiată pe unul dintre actele normative prevăzute expres de lege, însă caracterul politic al acesteia a fost dovedit în cauză prin sentința penală nr.1174/(...) pronunțată de T. S. Dej, precizările comunicate prin adresa nr.544/C/(...) a T.ui Teritorial (f.8); declarațiile martorilor M. C. E. (f.35-36), D. F. (f.42-43); datele și actele comunicate de C. N. pentru Studierea Arhivelor Securității (f.59-183, 193-200, 203-212). Toate acestea fac dovada, în sensul legii, că aplicarea măsurii administrative a internării într-o colonie de muncă pe o perioadă de 48 de luni în privința bunicului reclamantului a avut un caracter strict politic, fiind determinată de opoziția acestuia față de intențiile regimului politic de asuprire a populației, înscriindu-se în climatul general al vremii de suprimare a oricăreiintenții de împotrivire a cetățenilor la instaurarea regimului totalitar și la preluarea de către stat a tuturor bunurilor pe care aceștia le aveau.
Astfel fiind,constatarea primei instanțe, sub acest aspect, se înscrie în limitele legii.
Nu s-ar putea considera că reclamantul nu justifică un interes actual în a formula o astfel de cerere, în condițiile în care dispozițiile speciale referitoare la acordarea daunelor-morale au fost declarate neconstituționale, existând, incontestabil, un interes moral în a se statua, printr-o hotărâre judecătorească, sub acest aspect. Sub aspect procedural, o astfel de cerere nu are caracterul unei cereri accesorii celei referitoare la acordarea daunelor-morale, ea fiind o cerere principală, o astfel de constatare condiționând, de altfel, acordarea despăgubirilor, în condițiile legii speciale.
Față de cele ce preced, în baza art. 312 alin.1 C.proc.civ., C. va respinge ca nefondat recursul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârât S. R. prin D. G. A F. P. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 1. din 9 iunie 2011 a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. C. V. M. D.-L. B.
S.-D. G.
GREFIER
Red.DB/dact.MS
2 ex. Jud.fond: I.S.
← Decizia civilă nr. 2392/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 99/2011, Curtea de Apel Cluj → |
---|