Decizia civilă nr. 4764/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA 1 CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 4764/R/2011
Ședința publică din 18 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-D. C.
JUDECĂTORI: A.-A. P.
C.-M. CONȚ
GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul T. ROMAN, împotriva sentinței civile nr. 4084 din (...) a T. S., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați S. ROMÂN, PRIN C. N. DE A. ȘI D. N. DIN R. S., C. LOCAL AL C. M., C. J. S. DE A. A L. NR. 1. și C. L. DE A. A L. NR.
1. A C. M., având ca obiect expropriere - recalculare despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent, avocat M. P., care depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare și reprezen-tanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantul T. Roman, a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care C. constată că pârâtul intimat S. Român, prin C. S., a expediat prin poștă o întâmpinare, în 2 exemplare, care a fost înregistrată la dosar în data de (...), prin care solicită respingerea cererii de recurs formulată de reclamantul T. Roman ca fiind nefondată și, pe cale de consecință, menținerea sentinței civile nr. 4084 din (...) a T. S., ca fiind temeinică și legală; respingerea cererii reclamantului recurent privind obligarea acestui pârât la plata cheltuielilor de judecată și, de asemenea, obligarea reclamantului recurent la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ.
De asemenea, C. constată că la întâmpinare au fost anexate următoarele înscrisuri: o xerocopie de pe borderoul nr. 2113 din (...), care atestă expedierea de către poștă a scrisorilor recomandate cu confirmare de primire, în care, la poziția 6 figurează T. I. Roman din com. M. nr. 42, jud. S., căruia i s-a comunicat H. de expropriere nr. 198/(...) privind terenul identificat cu nr. cadastral 1. și o xerocopie de pe confirmarea de primire din data de (...).
C. aduce la cunoștința reprezentantului reclamantului recurent faptul că prin întâmpinare, pârâtul intimat S. Român, prin C. S., a reiterat excepțiile invocate la fondul cauzei, respectiv excepția netimbrării acțiunii, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor C. Local M. și C. pentru aplicarea L. nr. 1. de pe lângă C. Local M. și excepția tardivității atacarii Hotărârii emise de comisie, precum și următoarele aspecte: cu privire la excepția netimbrării acțiunii, reclamantul nu a formulat recurs, iar cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor C. Local M. și C. pentru aplicarea L. nr. 1. de pe lângă C. Local M. și la excepția tardivității atacarii Hotărârii emise de comisie, reclamantul nu are interes, pentru că nu-l privește.
Instanța înmânează reprezentantului reclamantului recurent un exemplar din întâmpinarea mai sus arătată.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită acordarea unui termen de judecată pentru studierea întâmpinării formulate de pârâtul intimat S. Român, prin C. S., având în vedere că azi are mai multe audieri la D., iar întâmpinarea conține 10 pagini.
În urma deliberării, C. respinge cererea de amânare formulată de reprezentantul reclamantului recurent, având în vedere că întâmpinarea a fost depusă la dosar în data de (...), iar acesta a avut suficient timp pentru studierea întâmpinării, chiar și la arhiva instanței.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reclamantului recurent în susținerea recursului și reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. pentru a pune concluzii pe recursul care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate și rejudecând, să se dispună în principal, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe, iar în subsidiar, admiterea acțiunii civile ca întemeiată și să se dispună recalcularea despăgubirii acordate reclamantului în urma exproprierii terenului proprietatea sa, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în fond și pentru recurs, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs.
De asemenea, reprezentantul reclamantului recurent arată că raportul de expertiză efectuat de către dl. inginer expert A. N. a fost respins, iar instanța de fond a considerat că prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul T. Roman, acesta a arătat că a transferat dreptul său de proprietate și, totodată, face referire la dispozițiile art. 9 din L. nr. 1. și arată că această interpretare a instanței de fond este greșită, având în vedere faptul că reclamantul s-a prevalat de dispozițiile acestei legi, pentru că între valoarea despăgubirilor acordate pentru terenul expropriat și valoarea reală a terenului există discrepanțe, întrucât valoarea terenului expropriat este mult mai mare decât cuantumul despăgubirilor acordate.
De asemenea, reprezentantul reclamantului recurent arată că între dimensiunile terenului expropriat avute în vedere de C. S. și dimensiunile reale ale terenului expropriat, rezultate din raportul de expertiză efectuat în cauză, există diferențe.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că este adevărat că în ceea ce privește identificarea terenului se aplică dispozițiile L. nr. 7/1996, însă înainte de expropriere trebuia reglementată situația juridică a terenului, iar faptul că expropriatorul a avut în vedere situația juridică a terenului în litigiu stabilită înainte de anul 1960, precum și faptul că situația juridică a terenului nu a fost adusă la zi, este o chestiune care nu poate fi imputată reclamantului, cu atât mai mult cu cât procesul-verbal de punere în posesie și schița terenului în litigiu au fost găsite în dosarul întocmit în vederea exproprierii.
De asemenea, reprezentantul reclamantului recurent arată că atunci când s-a procedat la expropriere, expropriatorul nu a avut în vedereîntinderea și configurația terenului în litigiu, iar potrivit prevederilor art. 22 alin. 2 și art. 25 din L. nr. 3., instanța de fond trebuia să numească un expert din partea expropriatorului și un expert din partea părții reclamante, însă aceste dispoziții nu au fost respectate de către instanță, întrucât instanța de fond a numit un singur expert, respectiv pe dl. inginer expert A.
N.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că la instanța de fond a existat un singur petit al acțiunii și anume, acordarea de despăgubiri pentru terenul expropriat care formează obiectul prezentului dosar, iar exproprierea a avut loc în anul 2008 și atunci s-a urmat procedura prealabilă administrativă, iar în plus, reclamantul recurent solicită despăgubiri și pentru o altă suprafață de teren rămasă neexpro-priată, motive pentru care, consideră că recursul declarat de reclamant este nefondat.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului declarat de reclamant ca fiind nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
În replică, reprezentantul reclamantului recurent arată că expropria- torul nu a ținut seama de singurul act de proprietate cu privire la terenul în litigiu, respectiv de titlul de proprietate, din care rezultă suprafața de teren pe care a identificat-o expertul numit în cauză, iar această suprafață de teren rezultă atât din procesul-verbal de punere în posesie și din titlul de proprietate, cât și din concluziile raportului de expertiză care a fost respins de către instanță.
C. aduce la cunoștința reprezentantului reclamantului recurent că aspectele învederate instanței sunt chestiuni de fond.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că reclamantul nu a contestat întinderea dreptului de proprietate, ci cuantumul despăgubirilor acordate pentru terenul expropriat.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 4084 din data de (...) a T. S., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a respins ca nefondată acțiunea precizată a reclamantul T. ROMAN, privind obligarea pârâtelor C. LOCAL M. și C. PENTRU A. L. NR. 1. de pe lângă C. LOCAL M. la recalcularea despăgubirilor acordate pentru terenul expropriat - proprietatea reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că excepția netimbrării acțiunii invocată de pârâta C. este nefondată având în vedere prevederile art.10 alin 1 din L. nr.1. care prevede: "Cererile adresate instanței judecătorești pentru stabilirea, în contradictoriu cu statul român sau cu unitățile administrativ-teritoriale, după caz, a dreptului la despăgubire pentru expropriere și a cuantumului acesteia sunt scutite de taxa judiciară de timbru și sunt de competența instanțelor de drept comun.";
Reclamantul contestând suprafața expropriată contestă evident și cuantumul despăgubirilor, astfel că acțiunea acestuia se încadrează în prevederile textului de lege de mai sus și este scutită de taxa de timbru.
Excepția necompetenței materiale a T. S. este nefondată câtă vreme art.10 din L. nr.1. stabilește în favoarea instanțelor de drept comun competența de soluționare a cererilor pentru stabilire în contradictoriu custatul roman sau cu unitățile administrative-teritoriale, după caz, a dreptului la despăgubire pentru expropriere și a cuantumului acesteia, iar art.2 pct.1 lit.f Cod procedură civilă stabilește în competența tribunalului în primă instanță procesele și cererile în materie de expropriere.
În ceea ce privește fondul cauzei tribunalul a reținut că prin H. nr.
198/(...) a C. SA C. pentru A. L. nr. 1. de pe lângă C. local M. s-a aprobat acordarea despăgubirii pentru imobilul-pădure extravilan, în suprafață de
1430 mp identificat prin nr. cadastral 1. în favoarea reclamantului pentru suma de 253.715,40 lei.
Potrivit art.9 din L. nr.1. expropriatul nemulțumit cu cuantumul despăgubirii se poate adresa instanțelor judecătorești competente pentru stabilirea acestora fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate.
Reclamantul contestă despăgubirea primită susținând că suprafața expropriată este în loc de 1430 mp pentru cât a primit despăgubirea, 1672 mp, deci cu 349 mp mai mare.
Pentru a verifica respectarea principiului că nimeni nu poate fi expropriat fără o prealabilă justă despăgubire, s-a dispus efectuarea unei expertize judiciare în cauză, care să stabilească suprafața reală a terenului expropriat.
Concluziile expertizei au fost că raportat la punctele și liniile de demarcație indicate de reprezentanții reclamantului și de către vecini, suprafața porțiunii expropriate este de 1789 mp, deci cu 359 mp mai mare, față de cât a solicitat reclamantul în acțiunea introductivă și a dovedit prin expertiza extrajudiciară efectuată de același expert de 1672 mp deci cu 349 mp mai mare.
În aceste condiții, punându-se la îndoială consecvența expertului și lipsa lui de obiectivitate, s-a dispus completarea raportului de expertiză prin raportarea la schița făcută de către pârâta cu ocazia întocmirii documentației de expropriere (f.179), la care răspunsul expertului a fost că a respectat la efectuarea măsurătorilor din teren linia de hotar indicată și schița de punere în posesia de la C. locală de fond funciar.
Analizând schița anexă la raportul de expertiză, tribunalul a constatat că aceasta nu respectă dimensiunile măsurate prin documentația tehnico- economică ce a stat la baza exproprierii, respective expertul a stabilit laturile parcelei la 104,94 m x 18,50 m x 95,83 m x 18,50 m însă nu încadrată în parcela cu nr. cad.1., care a fost expropriată și nici la dimensiunile acesteia de 17,57 m x 17,81 m x 91,911 m x 84,543 m (f.65), condiție în care concluziile acesteia nu pot fi luate în considerare.
De altfel, reclamantul contestă suprafața expropriată, deci inclusiv transferul dreptului de proprietate, exclus din competența instanțelor de judecată, conform art.9 din L. nr.1..
Aceste considerente fac astfel ca acțiunea reclamantului să fie nefondată, motiv pentru care a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe reclamantul T. ROMAN a declarat recurs întermen legal prin care a solicitat admiterea acestuia, în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea hotărârii în sensul recalculării despăgubirii acordate reclamantului în urma exproprierii terenului aflat în proprietatea sa, precum și, obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în fond și în recurs.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că instanța de fond a interpretat eronat obiectul acțiunii civile precizate și a stabilit că acesta excede competenței instanței de judecată potrivit art. 9 din L. nr. 1.. Deșiinstanța de fond afirmă faptul că reclamantul contestă transferul dreptului de proprietate, din conținutul acțiunii civile rezultă că ceea ce reclamantul a contestat este cuantumul despăgubirilor acordate, întrucât, în realitate, a fost deposedat de o suprafață mai mare cu 349 mp. teren decât acea pentru care a primit despăgubiri. În consecință, acțiunea vizează strict cuantumul despăgubirilor și nu contestarea transferului dreptului de proprietate.
Instanța de fond a nesocotit prevederile art. 9 din L. nr. 1. și procedura prevăzută de art. 21 - 27 din L. nr. 3. întrucât avea obligația de a constitui o comisie pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor formată dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și al treilea din partea expropriatului. Aceste dispoziții legale nu s-au respectat, iar instanța de fond a numit un singur expert judiciar.
De asemenea, tribunalul a interpretat greșit conținutul expertizei judiciare astfel cum a fost completată precum și documentația existentă cu privire la teren.
Reclamantul a arătat că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în cauză ca urmare a reconstituirii în temeiul legii fondului funciar și a fost pus în posesie de C. locală de fond funciar care a întocmit procesul- verbal de punere în posesie și schițele aferente. Aceste înscrisuri au fost avute în vedere de către expert care a constatat că suprafața reală a terenului reclamantului este 1.179 mp., suprafață pe care a avut-o în proprietate la data exproprierii.
Dimensiunile menționate de instanța de fond reprezintă dimensiunile parcelei din schița întocmită de expropriator prin copierea hărții existente la cartea funciară pentru parcela nr.cad.1. care însă nu face dovada întinderii reale a terenului întrucât reprezintă situația anterioară anului 1960. Dimensiunile reale ale parcelei expropriate sunt cele din schița întocmită cu prilejul punerii în posesie a reclamantului de către C. locală de fond funciar, schiță care nu a fost luată în considerare de către prima instanță.
Pârâtul intimat S. ROMÂN PRIN C. N. DE A. ȘI D. N. DIN R. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și, în consecință, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cuobligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată. (f.15-23).
Pârâtul intimat invocă pe cale de excepție, netimbrarea acțiunii întrucât pentru suprafața de 349 mp. reprezentând diferență între suprafața totală pretins ocupată de lucrarea de utilitate publică și suprafața expropriată, nu a intervenit exproprierea pentru cauză de utilitate publică, astfel încât nu sunt incidente prevederile art. 21 din L. nr. 3., art. 10 alin. 1 din L. nr. 1. preluat de art. 23 alin. 1 din L. nr. 255/2010.
Totodată, pârâtul invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Local M. și C. pentru aplicare L. nr. 1. de pe lângă C. Local M. raportat la art. 21 alin. 1 și alin. 2 din L. nr. 215/2001 și art. 5 alin. 4 din Norma de aplicare a L. nr. 1..
Pe fondul cauzei, în mod corect tribunalul a stabilit că reclamantul contestă suprafața expropriată, deci inclusiv transferul dreptului de proprietate, ceea ce excede competenței instanței de judecată, obiectul cererii reclamantului constă în solicitarea de despăgubiri pentru motivul că ar fi fost deposedat de o suprafață mai mare cu 349 mp. decât aceea pentru care a primit despăgubiri. Practic, nu solicită majorarea cuantumului despăgubirilor stabilite pentru suprafața de 1.430 mp., ci stabilirea unei despăgubiri pentru diferența de teren aparent ocupată în plus. Cu alte cuvinte, contestă suprafața deja expropriată, cerând ca și suprafața de 349 mp. să fie transferată în domeniul public.
Întrucât pentru suprafața de 349 mp. nu a operat transferul dreptului de proprietate, în mod corect instanța de fond a stabilit că nu sunt aplicabile legile speciale în materia exproprierii.
Cererea reclamantului vizează obligarea pârâtului la exproprierea unei suprafețe de 349 mp., cerere inadmisibilă prin raportare la L. nr. 1. și L. nr.
3..
L. specială în materie de expropriere nr. 1. permite sesizarea instanței de judecată doar cu privire la cuantumul despăgubirii în contextul exproprierii prealabile a terenului, iar potrivit L. nr. 3., declanșarea procedurii exproprierii nu poate fi realizată de alte persoane sau autorități decât cele prevăzute în art. 7.
În speță, nu poate fi vorba despre o contestare a despăgubirilor acordate deoarece reclamantului i-a fost adusă la cunoștință suprafața expropriată și amplasamentul lucrării precum și suma propusă cu titlu de despăgubire pe care a acceptat-o prin semnarea procesului-verbal anexat hotărâri nr. 198/(...), astfel încât despăgubirea pretinsă nu face parte din cele consemnate în condițiile art. 5 și art. 6 din L. nr. 1., iar pe de altă parte, de la data comunicării acestei hotărâri reclamantul avea un termen de 15 zile pentru contestarea hotărârii.
Potrivit borderoului de trimiteri poștale și confirmarea de primire. H. nr. 198/(...) și procesul-verbal aferent au fost comunicate reclamantului la data de (...) și recepționate la data de (...), astfel încât prin introducerea acțiunii, înregistrată pe rolul T. S., la data de (...), reclamantul este decăzut din dreptul de a contesta cuantumul despăgubirii.
Având în vedere că suprafața de 349 mp. pretins ocupată nu a fost expropriată este nefondată critica reclamantului potrivit căreia instanța de fond ar fi trebuit să facă aplicarea dispozițiilor art. 21 - 27 din L. nr. 3., privind efectuarea unei expertize de evaluare imobiliară.
Sunt nefondate criticile reclamantului privind interpretarea probelor administrate în cauză deoarece în mod corect tribunalul a dispus înlăturarea concluziilor raportului de expertiză în specialitatea topografie, deoarece nu respectă dimensiunile măsurate prin documentația cadastrală care a stat la baza exproprierii
Concluziile expertului potrivit cărora suprafața expropriată este de
1.788 mp., deci cu 358 mp. în plus față de suprafața de 1.430 mp. a nr.cad.1. sunt nepertinente și neconcludente, în principal pentru că nu sunt susținute de compararea/suprapunerea coordonatelor Stereo 70 ale celor două terenuri (cel expropriat și cel măsurat de expert).
Pentru terenul pretins ocupat în suprafață de 349 mp., proprietatea reclamantului, se va putea declanșa procedura de expropriere de către pârât în temeiul L. nr. 255/2010 numai în condițiile în care amplasamentul pentru lucrări de construcție pentru autostrada Brașov - C. - Borș aprobat prin hotărârea de guvern, va cuprinde și terenul respectiv.
În măsura în care se va dovedi că o suprafață excedentară de teren a fost ocupată în plus, reclamantul are la dispoziție calea răspunderii civile delictuale împotriva persoanei care se va dovedi vinovată de încălcarea proprietății.
În probațiune, pârâtul intimat a depus copii de pe următoarele înscrisuri: borderou trimiteri poștă din (...) din care rezultă că reclamantului i-a fost comunicată H. nr. 198/(...), precum și, recipisa de confirmare de primire semnată și datată la (...) (f.24-25).
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, C., în temeiul art. 3041 C.pr.civ. reține următoarele:
Astfel, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de (...), reclamantul T. Roman în contradictoriu cu pârâții S. Român prin C. N. de A. și D. N. din R. S.A, C. Local M. și Comisa pentru aplicarea L. nr. 198/21004 de pe lângă C. Local M. a solicitat recalcularea despăgubirii acordate în urma exproprierii terenului aflat în proprietatea sa.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este proprietarul imobilului menționat în Titlul de proprietate nr. 41866/31982/(...) întabulat sub nr. cad. 1239. În vederea declanșării procedurii de expropriere, imobilul a fost dezmembrat în 3 parcele cu nr.cad. noi din care a fost preluată parcela cu nr. cad.1., pădure extravilan în suprafață de 1.340 mp. În realitate, terenul care a făcut obiectul exproprierii are o suprafață de 1.789 mp. și nu de 1.430 mp., adică cu 359 mp. mai mult decât cea prevăzută în H. nr. 198/(...) de stabilire a despăgubirii. Deși din actele care au stat la baza exproprierii rezultă că suprafața expropriată este de 1.430 mp., din schița anexată acestora rezultă că suprafața expropriată este de 1.672 mp., despăgubirile fiind incorect calculate.
Excepția nelegalei timbrări a acțiunii invocată de pârâtul intimat este nefondată având în vedere prevederile art.10 alin 1 din L. nr.1. potrivit cărora "Cererile adresate instanței judecătorești pentru stabilirea, în contradictoriu cu statul român sau cu unitățile administrativ-teritoriale, după caz, a dreptului la despăgubire pentru expropriere și a cuantumului acesteia sunt scutite de taxa judiciară de timbru și sunt de competența instanțelor de drept comun.
Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată prin care reclamantul contestă cuantumul despăgubirilor, C. apreciază că în speță sunt incidente dispozițiile legale mai sus menționate astfel că acțiunea acestuia este scutită de taxa de timbru.
Conform Titlului de proprietate nr. 41866/31982/(...) emis de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor S., reclamantului T. Roman i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 10.000 mp., păduri extravilan, nr. cad. (...)/2,
1239/3 (f.44 dosar fond)
Prin H. nr. 198/(...) emisă de C. R. S. - C. pentru aplicarea L. nr. 1. jud. S., C. local M., s-a aprobat acordarea despăgubirii pentru imobilul expropriat situat în com. M., categoria de folosință pădure extravilan, în suprafață de 1.430 mp. identificat prin nr.cad. 1., în cuantum de
253.715,40 lei (f.40-41)
Prin procesul-verbal nr. 198/(...), s-a stabilit că reclamantul este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului din titlul de proprietate nr. 41866/31892/(...), în suprafață de 10.000 mp. identificat sub nr.cad.
1239 din care 1.430 mp. identificat prin nr.cad. 1. a fost expropriat, părțile stabilind de comun acord cuantumul despăgubirii la suma de 253.715,40 lei, reclamantul semnând acest proces-verbal. (f.42-43).
În cauză s-a administrat proba privind raportul de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit de exp. A. N. care a concluzionat că imobilul în cauză este situat administrativ la marginea de sud-vest a loc. P., com. M., jud. S., în zona periferică a localității, pe partea stângă a drumului național DN 19 B (Nușfalău-Marghita) la aproximativ 200 m. sud-vest față de marginea de sud-vest a localității. S. rezultată din măsurători a porțiunii expropriate din terenul evidențiat în Titlul de proprietate nr.
41866/31892/(...), pădure cu suprafața totală de 10.000 mp., pe baza punctelor și liniilor de demarcație indicate de către reprezentanții reclamantului și de către vecini, este de 1789 mp. (poligonul 1-2-3-4-5 dinplanul de situație anexat) cu 359 mp. mai mult decât cea prevăzută în H. nr.
198/(...) de stabilire a despăgubirii. Dimensiunile terenului sunt: lățimea pe latura de N. d-1-2.,50 m.; lungimea pe latura de Est d-2-3.,94 m.; lățimea pe latura de Sud d-3-4.,50 m.; lungimea pe latura de V. d-4-1.,83 m.(f.167-168 dosar fond)
Împotriva acestui raport de expertiză, pârâtul a formulat obiecțiuni prin care a solicitat refacerea acestuia, în sensul ca identificarea imobilului teren să fie efectuat sistem Stereo 1970, în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. 9 din L. nr. 1. și nu în sistem de proiecție local, așa cum a fost efectuată identificarea în raportul de expertiză (f.174-175, dosar fond).
Instanța de fond nu a încuviințat obiecțiunile la raportul de expertiză
și în consecință, cererea formulată de pârât pentru refacerea expertizei, însă în ședința publică din (...) a considerat că se impune completarea raportului în sensul de a se măsura suprafața terenului expropriat conform schiței de la f. 18 și 19 din dosar, privind limita de proprietate.
Potrivit completării raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de același expert, se învederează instanței că suprafața reală expropriată este de 1.789 cu 359 mp. mai mare decât suprafața prevăzută în hotărârea de expropriere de 1.430 mp., iar cauza acestei diferențe este nerespectarea, la aplicarea procedurii de expropriere, a formei, dimensiunilor și suprafeței parcelei cu nr.cad. 1., așa cum sunt ele materializate în documentația cadastrală existentă la O. S. E. a precizat că la efectuarea măsurătorilor din teren a respectat liniile de hotar indicate cât și lățimea parcelei rezultată din schița de punere în posesie de la C. locală de fond funciar M. anexată (f.189
- 190 dosar fond).
Împotriva completării la raportul de expertiză, pârâtul a formulat aceleași obiecțiuni, motiv pentru care în ședința publică din (...), instanța de fond a dispus refacerea raportului de expertiză, cu mențiunea ca determinarea datelor privind identificarea terenului să se facă în sistem Stereo 1970, sistemul național de coordonate, prin raportare la schița de la fila 18 și nu la procesul-verbal de punere în posesie.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de exp. A. N. s-a stabilit că suprafața rezultată din măsurători, în sistemul de proiecție național - Stereografic 1970 a porțiunii expropriate este de 1.788 mp. (poligonul 1-2-3-4 din planul de situație anexat), cu 358 mp. mai mult decât cea prevăzută în H. nr. 198/(...).
Dimensiunile terenului sunt: lățimea pe latura de N. d-1-2.,82 m.; lungimea pe latura de Est d-2-3.,50 m.; lățimea pe latura de Sud d-3-4.,93 m.; lungimea pe latura de V. d-4-1.,50 m.(f.169-170 dosar fond)
Împotriva acestui raport de expertiză pârâtul a formulat din nou obiecțiuni arătând că determinările expertului nu sunt susținute de compararea/suprapunerea coordonatelor Stereo 70 ale terenului expropriat cu terenul pretins expropriat identificat de reclamant, obiecțiuni care nu au mai fost încuviințate de către instanța de fond.
Prin urmare, reclamantul a dovedit, fără echivoc, că porțiunea de teren expropriată este de 1.788 mp., în fapt fiind expropriată o suprafață cu 358 mp. mai mult decât cea prevăzută în H. nr. 198/(...).
În aceste condiții, nu se poate reține cu succes afirmația pârâtului cât și susținerea eronată primei instanțe referitoare la faptul că, practic, reclamantul contestă suprafața deja expropriată, ceea ce echivalează cu obligarea pârâtului la exproprierea suprafeței de 358 mp deoarece obiectul cererii de chemare în judecată fixat de reclamant este clar și anume,obligarea pârâtului la recalcularea despăgubirii acordate în urma exproprierii terenului aflat în proprietatea sa.
Totodată, statuarea instanței de fond în sensul că prin acțiune reclamantul contestă suprafața expropriată, deci inclusiv transferul dreptului de proprietate, exclus din competența instanțelor de judecată pe lângă faptul că excede obiectului cererii de chemare în judecată, încalcă dreptul reclamantului la un proces echitabil garantat de art.6 par.1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în componenta sa referitoare la dreptul de acces la o instanță de judecată.
De asemenea, C. observă că prin dispozitivul sentinței recurate instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii reclamantului formulată în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin C. N. de A. și D. N. din R. S.A, pârât față de care s-a justificat calitatea procesuală pasivă, în conformitate cu prevederile art.2 alin.1 raportat la art.10 alin.1 din L. nr.1. care stabilesc că procesele în materie de expropriere se judecă în contradictoriu cu statul român, reprezentat de C. N. de A. și D. N. din R. S.
În mod greșit tribunalul s-a pronunțat față de pârâtele C. LOCAL M. și
C. PENTRU A. L. NR. 1. de pe lângă C. LOCAL M., prima dintre acestea fiind lipsită de calitate procesuală pasivă întrucât potrivit art.21 alin.1 și 2 din L. nr.215/2001, consiliul local reprezintă doar autoritatea administrației publice locale cu funcții deliberative, care administrează sau, după caz, dispune de resursele financiare, precum și de bunurile proprietate publică sau privată a comunei, iar cea de-a doua dintre pârâte este lipsită de capacitate procesuală întrucât nu are personalitate juridică.
Având în vedere că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra obiectului cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită și, în consecință, a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului pricinii C., în temeiul art.312 alin.1 și alin.5 C.pr.civ., va admite recursul declarat de reclamantul T. ROMAN împotriva sentinței civile nr. 4084 din (...) a T. S., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o casează în întregime și dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare pe fond aceleiași instanțe, Tribunalul Sălaj.
În rejudecare, instanța de fond va soluționa acțiunea reclamantului cu respectarea prevederilor art.129 alin.6 C.pr.civ. conform căruia, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecații și va administra toate probele pe care le va considera concludente pentru justa soluționare a cauzei, ținând seama și de apărările invocate în recurs de pârâtul intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE L.
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul T. ROMAN împotriva sentinței civile nr. 4084 din (...) a T. S., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o casează în întregime și dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare pe fond aceleiași instanțe, Tribunalul Sălaj.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I.-D. C. A.-A. P. C.-M. CONȚ
GREFIER, A.-A. M.
Red.A.A.P. Dact.H.C./2 ex./(...). Jud.fond: K. M..
| ← Decizia civilă nr. 2399/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1563/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
