Decizia civilă nr. 4539/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIIVLĂ NR. 4539/R/2011
Ședința publică din data de 7 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
T.-A. N.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SC R. I. S. prin C. I. de I. B. R., împotriva deciziei civile nr. 2. din 3 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe pârâții M. C.-N. PRIN P. și A. P. ȘI M., având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001 (constatarea nulității absolute parțiale a dispoziției primarului).
Se constată că la data de 7 noiembrie 2011 pârâtul-intimat M. C.-N. prin
P. a depus la dosar concluzii scrise.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 31 octombrie 2011, a cărei încheiere de ședință face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 1631/117 din (...) la Tribunalul
Cluj, reclamantul C. de insolvență B. R. - SC R. I. S. C.-N., i-a chemat în judecată pe pârâții M. C. N. și A. P. ȘI M. C.-N., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să constate nulitatea absolută parțială a dispoziției de restituire nr. 7915 din (...), în ceea ce privește restituirea în natură a cotei de 50,4. parte din terenul în suprafață de 294 mp înscris în CF nr. 1. C., nr. top.10983/2.
Prin încheierea civilă nr. 359 din 16 aprilie 2010 a T.ui C., s-a admis excepția necompetenței materiale invocate de instanță din oficiu și în consecință, s-a declinat competența de soluționare a acțiunii civile intentate de reclamantul C. de insolvență B. R. în calitate de administrator judiciar al SC R. I. S. Z., în contradictoriu cu pârâții M. C.-N. reprezentat prin P. și A. P. și M. C.-N., având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a dispoziției primarului, în favoarea J. C.-N.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că potrivit art. 26 alin.(3) din
Legea nr.10/2001, republicată, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită, la secția civilă a tribunalului, or reclamantul nu este
persoana care se pretinde îndreptățită , situație în care competența soluționării acțiunii aparține instanței de drept comun în funcție de valoare, respectiv J. C.-N.
După înregistrarea sub nr. (...) la Judecătoria Cluj-Napoca, prin sentința civilă nr. 558 din 17 ianuarie 2010 a acestei instanțe, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea intentată de reclamanta SC R. I. S. prin administrator judiciar C. I. de insolvență B. R., în contradictoriu cu pârâții M. C.-N. prin P. și
A. P. și M. C.-N.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin dispoziția de restituire nr. 7915 din (...) a P.ui municipiului C.-N., s-a dispus restituirea către A. P. și M. C., a dreptului de proprietate asupra unei cote de
50,4. parte din terenul cu nr. top.10983/2 înscris în CF nr.1.; în CF nr.1. este intabulată ca proprietar asupra unei cote de 49,5. parte reclamanta SC R. I. S.
Prin urmare, pârâtei A. P. și M. C. i s-a restituit numai cota de 50,4. parte din terenul cu nr. top.10983/2 înscris în CF nr.1., iar nu și cota de 49,5. parte aparținând reclamantei.
Împrejurarea că A. P. și M. C. a fost pusă în posesie cu privire la întreaga suprafață de teren, nu este de natură să atragă nulitatea dispoziției de restituire, deoarece având o cotă ideală din dreptul de proprietate care se raportează la întregul bun, fiecare coproprietar are dreptul să exercite posesia și folosința asupra întregului bun și nu doar asupra unei părți din acesta.
Modul în care s-a efectuat punerea în posesie, respectiv punerea în executare a dispoziției atacate, nu poate atrage nulitatea acesteia, fiindcă nulitatea se raportează la condițiile de valabilitate care trebuie respectate în momentul emiterii unui act și nu la modul de executare a acestuia.
Dreptul de proprietate al reclamantei nu este încălcat în nici un fel, întrucât oricare coproprietar are dreptul să solicite ieșirea din indiviziune potrivit art. 728 C. civ.
Modul în care s-a efectuat concesiunea unei părți din teren în anul 2001, nu are nicio legătură cu valabilitatea dispoziției de restituire.
Nu corespunde realității că restituirea unei cote-părți din dreptul de proprietate s-ar fi făcut de către un neproprietar, câtă vreme în momentul emiterii dispoziției de restituire, în cartea funciară figura în calitate de proprietar S. Român prin C. local al municipiului C.-N., raportat la prevederile art. 30 alin.(1) din Legea nr. 7/1996.
Prin decizia civilă nr. 279 din 3 iunie 2011 a T.ui C., s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC R. I. S. prin administrator judiciar
C. I. de I. B. R., împotriva sentinței civile nr. 558 din 17 ianuarie 2011 a J. C.-
N., pe care a păstrat-o în întregime.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că prin dispoziția contestată,
S. Român a dispus doar asupra cotei pe care este înscris în cartea funciară:
50,4. parte, fără să aducă vreo atingere cotei de 49,5. parte deținute de reclamantă.
Nu s-a adus nicio atingere cotei reclamantei prin faptul că în dispoziție s- a trecut că A. P. și M. se subrogă în drepturile S. Român în contractul de concesiune nr. 16837 din (...), încheiat cu B. SA, întrucât din această formulare se înțelege că intimata nu poate dobândi mai multe drepturi decât cele pe care le-a avut S. Român, or înscrierile în cartea funciară atestă atât întinderea dreptului statului, cât și a dreptului reclamantei.
Mențiunea din dispoziția de restituire, că beneficiara ei se subrogă în drepturi, era obligatorie față de dispozițiile art. 14 din Legea nr.10/2001. Procesul-verbal de predare-primire dintre intimați, nu este de natură să atragă nulitatea dispoziției, nulitatea fiind cauzată întotdeauna de nerespectarea legii la momentul întocmirii actului, iar nu de aspecte ulterioare.
Prin înscrierea servituții de trecere în dispoziția de restituire, nu se încalcă dreptul de proprietate, care rămâne în favoarea titularului; prinservitutea de trecere s-a acordat doar un drept de a folosi imobilul prin trecerea peste acesta de către proprietarul vecin, care nu are alt mod de a accede la proprietatea lui.
În completarea la raportul de expertiză, expertul a arătat că accesul în clădire și în apartamente se poate asigura doar pe o cale de acces instituită asupra terenului cu nr. top. 10983/2, astfel că se impunea înscrierea în dispoziția de restituire a dreptului de trecere în favoarea proprietarilor apartamentelor, pentru ca aceștia să nu rămână lipsiți de acces.
Din dispoziția de restituire rezultă că doar cel în favoarea căruia i s-a restituit terenul și doar pe terenul restituit, adică numai pe cota restituită, noul proprietar are obligația de a asigura servitutea de trecere în favoarea deținătorilor construcțiilor, fără ca prin aceasta să se încalce dreptul de proprietate al reclamantei, care rămâne proprietară asupra cotei sale din imobil.
La momentul la care reclamanta a cumpărat imobilul de la SC N. SA prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5441 din (...), a cunoscut care este situația din teren, faptul că imobilul inițial cu nr. top. 10983, a fost dezmembrat în imobilul clădire cu nr. top.10983/1 și imobilul teren cu nr.top.10983/2, precum și faptul că la clădire nu există alt acces decât peste terenul cu nr. top.10983/2.
În documentația care a stat la baza dezmembrării, a fost trecut dreptul de servitute asupra curții cu nr. top.10983/2 în suprafață de 294 mp, tocmai pentru că imobilul nou dezmembrat cu nr. top.10983/1, nu avea altă cale de acces, situație în care cumpărând imobilul, reclamanta și-a asumat trecerea proprietarilor apartamentelor, peste terenul cumpărat.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta SC R. I. S. Z. prin
C. I. de I. B. R., solicitând modificarea ei în sensul admiterii plângerii formulate de aceasta împotriva dispoziției de restituire nr. 7915 din (...), emisă de P. municipiului C.-N. în favoarea Asociației P. și M., cu obligarea intimatei la cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reclamanta a susținut că decizia recurată este lipsită de temei legal și a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale privind regimul coproprietății: art. 136 alin.(4) din
Constituție, art. 14 din Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 50/1991.
Instanța de apel a ignorat faptul că dispoziția de restituire nr. 7915 din (...) emisă de primar în favoarea Asociației P. și M., contravine regimului juridic al coproprietății și al concesiunii, prin aceea că dă posibilitatea intimatei să beneficieze de o porțiune individualizată din terenul în suprafață de 294 mp, nu doar de cota ideală de 50,4. parte și să beneficieze exclusiv de avantajele concesionării terenului în favoarea SC B. SA, or este de esența coproprietății că nici unul dintre coproprietari nu are determinată o porțiune materială din terenul ce face obiectul coproprietății.
Dispozițiile art. 13 alin.(2) și art. 14 din Legea nr. 50/1991, art.136 alin.(4) din Constituție și art. 14 din Legea nr. 10/2001, prevăd expres și neechivoc posibilitatea de perfectare a contractului de concesiune, exclusiv cu privire la bunul aflat în proprietatea publică a concedentului, iar subrogația operează cu privire la drepturile concedentului, dar instanța de apel a apreciat că aceste temeiuri legale își găsesc aplicabilitatea în dispoziția nr. 7915/2007.
În mod evident sediul de bancă a fost construit pe o suprafață determinată în teren și nu pe o cotă ideală de proprietate, iar în contractul decesiune s-a menționat expres că suprafața concesionată în favoarea SC B. SA, este de 57,5 mp.
Deși reclamanta-recurentă a dobândit în proprietate cota de 49,56 parte prin contractul încheiat la data de 15 noiembrie 2000 cu SC N. SA, la data de (...) sub C.1 și C.2 s-a înscris dreptul de concesiune al SC B. SA și s-a evidențiat că pe această porțiune s-a edificat o construcție înscrisă în CF nr.
16084, ce ocupă suprafața de 66,55 mp și nu privește o cotă ideală de 50,4. parte și nici cota ideală de 57,5. parte cum se menționează sub C1.
Sediul băncii nu putea fi edificat „pe această porțiune";, deoarece este de esența indiviziunii și a coproprietății că nu există o porțiune individualizată care să aparțină exclusiv unuia din proprietari. Încălcarea regimului coproprietății la data perfectării contractului de concesiune, s-a menținut prin dispoziția de restituire și hotărârile instanțelor de fond, are aveau obligația de a limita subrogația Asociației P. și M., la drepturile S. Român, respectiv la cota ideală de 50,4. parte din terenul în suprafață de 294 mp.
Câtă vreme s-a reținut o subrogație a intimatei în contractul de concesiune perfectat de S. Român cu privire la o suprafață determinată pe care se află sediul băncii, fără a se menționa expres că această subrogație privește cota de 50,4. parte din terenul în suprafață de 294 mp, prin puterea hotărârii judecătorești s-a consfințit practic un partaj între recurentă și intimată, căreia i-a conferit dreptul de a beneficia în mod exclusiv de beneficiile concesiunii cu privire la terenul ocupat de SC B. SA.
Înscrierile din cartea funciară nu concordă cu situația faptică a terenului, sens în care în CF nr. 1. C. sub C1 este înscris dreptul de concesiune asupra cotei ideale de 57,5. parte din teren, deși este evident că sediul băncii este edificat pe o suprafață determinată, individualizată de 57,5 mp.
În mod nelegal instanța de apel a reținut că cota de 49,5. parte a reclamantei nu este prejudiciată în nici un fel prin subrogația intimatei în drepturile S. Român, în contextul în care la dosarul cauzei se regăsesc toate înscrisurile care probează indubitabil că această cotă ideală de 49,5. parte înscrisă în CF în favoarea reclamantei a fost exclusă total din suprafața de
57,5 mp care a format obiectul contractului de concesiune.
S. Român avea obligația să modifice suprafața concesionată, în limitele cotei de proprietate, prin reducerea ei, dar nu și-a îndeplinit această obligație, deși în alte situații similare a redus suprafața concesionată, prin hotărâre a C. local.
Hotărârile judecătorești pronunțate și dispoziția de restituire, contravin dispozițiilor art. 576 C. civ., potrivit cărora servitutea este o sarcină impusă unui imobil pentru uzul și utilitatea unui imobil având un alt proprietar.
Instanța de apel a nesocotit faptul că dreptul de folosință conferit prin instituirea unei servituți asupra terenului ce formează obiectul coproprietății recurentei și a intimatei reprezintă de fapt o sarcină care grevează indivizibil terenul în suprafață de 294 mp.
S. Român putea dispune prin dispoziția emisă, doar de cota sa ideală de
50,4. parte, or servitutea grevează întregul fond aservit și profită întregului fond dominant.
Chiar dacă terenul rămâne în proprietatea reclamantei pentru cota de
49,5. parte și a intimatei pentru cota de 50,4. parte, în mod nelegal instanța de apel a apreciat că nu se încalcă dreptul de proprietate, deoarece acest drept este golit de unul din atributele esențiale care intră în conținutul său, șianume folosința. În speță, servitutea nu se putea constitui decât cu acordul tuturor coproprietarilor.
Deși instanța de apel a reținut că numai pentru cota restituită, noul proprietar are obligația de a asigura servitutea de trecere, în hotărârea atacată a făcut referire la raportul de expertiză efectuat de M. D., trebuia să observe că dreptul de servitute este figurat acolo ca fiind o sarcină efectivă ce grevează indivizibil terenul în suprafață de 294 mp, menționându-se expres că suprafața ocupată de servitutea de trecere pentru B. SA este de 22,67 mp, iar suprafața ocupată de servitutea de trecere pentru proprietarii construcțiilor este de 87,99 mp.
În consecință, dreptul de servitute de trecere nu a fost instituit asupra unei cote ideale de 50,4. parte aparținând intimatei, ci prin actele emise de intimat, s-a afectat cu construcții și servituții o suprafață de minim 29,31 mp din cota deținută de reclamantă, fără acordul acesteia.
Instanța de apel deși a reținut că potrivit expertizei, accesul în clădire și apartamente se poate realiza doar pe o cale de acces instituită asupra terenului cu nr. top 10983/2, a omis faptul că acest drept de servitute materializat pe terenul în suprafață de 294 mp, reprezintă practic o sarcină impusă recurentei pentru o suprafață de 87,99 mp.
Emitentul dispoziției nu a negat faptul că deși la data emiterii dispoziției, dreptul de servitute nu a fost materializat în teren, constatările expertului cu privire la suprafața de 87,99 mp afectată servituții de trecere, sunt corecte.
Deși instanța de apel a reținut că recurenta și-a asumat riscul trecerii pe terenul cumpărat a proprietarilor apartamentelor, în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu S. N. s-a menționat că imobilul este liber de sarcini, neexistând nicio sarcină care să greveze terenul în suprafață de 224 mp.
Soluția instanței de apel nu poate fi argumentată nici pe considerentul că dreptul de servitute a fost instituit chiar de la data întocmirii documentației care a stat la baza dezmembrării, deoarece servitutea poate exista doar atunci când cele două fonduri dominant și aservit aparțin la doi proprietari diferiți, condiție neîndeplinită la acea dată, deoarece proprietatea aparținea S. Român.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea rețineurmătoarele:
Prin dispoziția nr. 7915 din 12 septembrie 2007 emisă de P. municipiului
C.-N., s-a dispus restituirea în natură a apartamentului nr. 6 cu nr. top.10983/1/VI având părțile indivize comune în cotă de 6,0. parte și apartamentul nr. 8 cu nr. top.10983/1/VIII cu părțile indivize comune în cotă de 1,8. parte înscrise în CF nr.1. și în CF individuală nr. 1. din imobilul situat în C.-N., str. M. Eminescu nr. 4, precum și cota de 50,4. parte din terenul - curte în suprafață de 294 mp, cu nr. top. 10983/2 înscris în CF nr. 1. cu subrogarea, potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 10/2001, republicată, în drepturile S., în contractul de concesiune nr.16837 din (...), încheiat cu B. P. S.A S. Județeană C. în favoarea Asociației P. și M. C., cu sediul în C.-N.; pe terenul cu nr. top 10983/2 care se restituie, se asigură servitutea de trecere în favoarea destinatarilor construcțiilor.
Asupra imobilului casă din cărămidă acoperită cu țiglă cu 9 camere, 4 bucătării, dependințe, curte și grădină în str. M. Eminescu nr. 4, în suprafață de 243 stânjeni pătrați, s-a înscris la data de 21 aprilie 1995, dreptul deproprietate în favoarea S. Român prin C. local al municipiului C.-N., în CF nr.
1., nr. top.10983.
După ce numitei SC N. SA C.-N. i s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate și s-a intabulat cu încheierea nr. 21037 din (...), prin încheierea nr.13655 din (...), imobilul cu nr. top.10983 în suprafață de 875 mp s-a dezmembrat în parcela cu nr. top. nou 10983/1 teren cu construcții în suprafață de 581 mp, care s-a transcris în CF colectivă nr. 1. și CF individuală nr. 1.-30 în favoarea S. Român și a SC N. SA, și parcela cu nr. top. nou
10983/2 teren în suprafață de 294 mp care s-a înscris în aceeași carte funciară în favoarea S. Român, în administrarea C. local al municipiului C.-N. în cotă de 50,4. parte și a SC N. SA în cotă de 49,5. parte.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5441 din (...), SC N. SA C.-N. i-a vândut reclamantei SC R. I. S. C.-N. și cota indiviză de 49,5. parte din terenul curte în str. M. Eminescu nr. 4, în suprafață de 294 mp înscris în CF nr.1. C.-N., nr. top. 10983/2 de sub A+2, proprietatea vânzătoarei de sub B+8, pentru prețul de 852.040.000 lei.
Cu încheierea nr. 18054 din 1(...), s-a înscris dreptul de proprietate al reclamantei SC R. I. S. asupra cotei de 49,5. parte din terenul în suprafață de
294 mp din parcela cu nr. top. 10983/2 înscris în CF nr. 1. C.-N.
În baza dispoziției de restituire nr. 7915 din (...) a P.ui municipiului C.- N., asupra aceluiași imobil cu nr. top. 10983/2 în suprafață de 294 mp, s-a înscris dreptul de proprietate în CF nr. 1. C.-N., în favoarea pârâtei A. P. și M. C., în cotă de 50,4. parte. Cu aceeași încheiere și în baza aceleiași dispoziții, s- a înscris în foaia de sarcini sub C+5, dreptul de servitute de trecere în favoarea deținătorilor construcțiilor.
Cu încheierea nr. 218 din (...), în baza contractului de concesiune din mai 1995 încheiat cu C. local al municipiului C.-N., asupra cote de 57,5. parte din imobilul de sub A+12 din porțiunea de proprietate de sub B 6-7 a S. Român, s-a intabulat dreptul de concesiune pe o perioadă de 99 ani în favoarea numitei SC B. P. SA S. C.
Prin urmare, rezultă că la data emiterii dispoziției de restituire de către primar, cota de 57,5. parte din cota de 50,4. parte aparținând S. Român în administrarea C. local al municipiului C.-N., era deja concesionată la SC B. P. SA S. C., motiv pentru care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Procedând astfel, la data emiterii dispoziției de restituire primarul nu a operat în mod unilateral o ieșire parțială din indiviziune, respectiv nu a determinat o parte materială a imobilului aflat în coproprietate cu reclamanta, ci a reflectat și respectat situația de carte funciară existentă.
Însăși recurenta recunoaște că „în mod cert înscrierile de carte funciară la care face referitoare instanța de apel nu concordă cu situația faptică a terenului, sens în care în CF nr.1. C. sub C1 este înscris dreptul de concesiune asupra cotei ideale de 57,5.-a parte din teren, deși este evident faptul că sediul de bancă este edificat pe o suprafață determinară, individualizată de 57,5 mp";.
Or reclamanta nu a atacat contractul de concesiune și înscrierea acestuia în cartea funciară, limitându-se să aducă critici dispoziției primarului care nu ar fi conformă cu regimul juridic al coproprietății, când ea este fidelă situației de carte funciară existente în momentul emiterii dispoziției.
În privința servituții de trecere, instanța de apel a reținut că în documentația de la f. 61-68 dosar inițial, care a stat la baza dezmembrării nr. top inițial 10983 în nr. top nou 10983/1 în suprafață de 581 mp și nr. top nou
10983/2 în suprafață de 294 mp efectuată în anul 2000, a fost trecut dreptul de servitute asupra curții cu nr. top nou 10983/2, tocmai pentru că imobilul cu nr. top nou 10983/1 nu avea o altă cale de acces, iar reclamanta cumpărând în aceste condiții și-a asumat trecerea proprietarilor apartamentelor peste parcela cu nr. top nou 10983/2.
Curtea constată că în dosar nr. (...) al T.ui C., la fila 61 se află un memoriu întocmit de ing. V. V., la filele 62-63 se află un înscris cuprinzând situația de carte funciară a imobilului, la fila 64 planul de situație existent și planul de situație propus, la fila 65 un înscris referitor la documentația de intabulare, la fila 66 planul parterului, la fila 67 planul subsolului, iar la fila
68 planul etajului.
Din această documentație întocmită în anul 1996, nu rezultă că s-ar fi instituit o servitute de trecere peste terenul cu nr. top. 10983/2 cu respectarea condițiilor legale și intabularea ei în cartea funciară.
Conform art. 9 din Legea nr.10/2001, republicată, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.
Întrucât imobilul cu nr. top. 10983/2 în suprafață de 294 mp s-a aflat în coproprietatea pârâtului în cotă de 50,4. parte și în cotă de 49,5. parte în coproprietatea reclamantei-recurente, singur coproprietarul-pârât chiar dacă se numește S. Român, nu putea să greveze terenul proprietate privată aflat în coproprietate comună pe cote-părți cu reclamanta, instituind o servitute de trecere în favoarea unor terți, deoarece acesta este un act de dispoziție ce trebuie făcut cu respectarea regulii unanimității.
Reclamanta și pârâtul dețineau cote-părți ideale din parcela cu nr. top
10983/2, situație în care pârâtul putea să restituie în natură cota sa parte ideală către A. P. și M. C., dar nu putea să instituie în mod unilateral o servitute de trecere în favoarea deținătorilor construcțiilor, deținători care pot solicita ulterior în instanță pe calea dreptului comun instituirea unei servituți de trecere la calea publică, în contradictoriu cu coproprietarii tabulari, urmând ca instanța sesizată, în urma probelor ce se vor administra și pe baza dispozițiilor legale incidente, să dispună în sensul admiterii sau al respingerii.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct.9 și a art. 312 alin.(1) și (3) C. pr. civ., curtea va admite în parte recursul reclamantei împotriva deciziei tribunalului, care va fi modificată și rejudecând, se va admite în parte apelul declarat de reclamantă în contra sentinței civile a judecătoriei, care va fi schimbată în sensul că se va admite în parte acțiunea civilă intentată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții și în consecință, se va constata nulitatea absolută parțială a art. 2 din dispoziția primarului, cu privire la instituirea servituții de trecere.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Admite în parte recursul declarat de reclamanta SC R. I. S. C.-N. prin C. I. de I. B. R., împotriva deciziei civile nr. 279 din 3 iunie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică și rejudecând, admite în parte apelul declarat de reclamantă în contra sentinței civile nr. 558 din 17 ianuarie
2011 a J. C.-N., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o schimbă în parte, în sensul că admite în parte acțiunea civilă intentată de reclamanta S. R. I. S. C.- N. prin C. I. de I. B. R., în contradictoriu cu pârâții M. C.-N. prin P. și A. P. ȘI M. C. și în consecință, constată nulitatea absolută parțială a dispoziției de restituire și propunere privind acordarea de despăgubiri nr. 7915 din 12 septembrie 2007 emisă de P. municipiului C.-N., constatând nul art. 2 din dispoziție, cu privire la instituirea servituții de trecere.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
T. D. M.-C. V. T.-A. N.
GREFIER M. T.
Red.T.D./S.M.D.
2 ex./(...)
Jud.fond. A. M.
| ← Decizia civilă nr. 2901/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4754/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
