Decizia civilă nr. 5245/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5245/R/2011
Ședința publică din data de 14 decembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A.-T. N.
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
ANA I.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de intimata SC O. M. R. I. A. B., împotriva deciziei civile nr. 7. din 12 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, în dosar nr. (...), privind și pe contestatoarea T. S., precum și pe intimatul T. C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa părților. C. este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 8 decembrie 2011, recurenta a depus la dosar, prin registratura instanței, dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar aferente recursului, potrivit mențiunilor din citație.
Recursul este legal timbrat cu 97 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
La data de 13 decembrie 2011, intimata T. S. a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței anexată la întâmpinare.
Se constată că prin memoriul de recurs, intimata-recurentă a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1. pronunțată de Judecătoria Beclean la data de
24 mai 2011 s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea
T. S. în contradictoriu cu intimații SC O. M. R. I. SA B. și T. C. și în consecință s-a dispus anularea contractelor de garanție imobiliară autentificate la BNP L. V. sub nr. 204/(...) și 291/(...) având ca obiectimobilul apartamentul nr. 3 compus din 2 camere la parter în suprafață de
30,17 mp și 1 cameră la etaj cu suprafața utilă de 21,78 mp, cota de 8,3.,73 din părțile comune, precum și cota de 8. din teren, înscris în CF 2971/3 L., nr. topo 758/3; s-a anulat ca nelegală executarea silită însăși începută de către BEJ B. D. M., în dosarul execuțional nr. 28/EX/2010 împotriva intimatului T. C. prin urmărirea silită a imobilului ipotecat, apartamentul nr. 3 compus din 2 camere la parter în suprafață de 30,17 mp și 1 cameră la etaj cu suprafața utilă de 21,78 mp, cota de 8,3.,73 din părțile comune, precum și cota de 8. din teren, înscris în CF 2971/3 L., nr. topo 758/3 și a fost obligată intimata SC O. M. R. I. SA la plata către contestatoare a cheltuielilor de judecată de 699 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în baza probatoriului administrat, a reținut faptul că prin sentința civilă nr. 9. pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul (...) s-a constatat validitatea antecontractului de vânzare-cumpărare, autentificat la B. N. P. A. D. M. și D. M. I. sub nr. 1753/(...) prin care AF D. A. s-a obligat să vândă intimatului T. C. spațiul comercial P+1E compus, la parter, din magazin cu suprafața de
22,37 mp, depozit cu suprafața de 7,80 mp, împreună cu părțile comune cu suprafața de 5,25 mp, iar la etaj, cameră cu suprafața de 21,78 mp împreună cu părțile comune în suprafață de 3,09 mp, precum și cota indiviză de 8. din terenul aferent, spațiu situat în comuna L., str. Viilor 225, județul B.-N., hotărârea menționată ținând loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.
Dreptul de proprietate al intimatului T. C. a fost înscris în CF 2971/3
L., nr. topo 758/3, imobilul apărând aici înscris sub denumirea de apartamentul nr. 3 compus din 2 camere la parter în suprafață de 30,17 mp și 1 cameră la etaj cu suprafața utilă de 21,78 mp, cota de 8,3.,73 din părțile comune, precum și cota de 8. din teren.
Sentința civilă nr. 9. a fost pronunțată de Judecătoria Beclean pe data de (...), în timpul cât contestatoarea T. S. și intimatul T. C. erau căsătoriți, încheierea căsătoriei având loc pe data de (...), iar desfacerea ei, prin sentința civilă nr. 70/(...).
Între intimata SC O. M. R. I. SA și intimatul T. C. s-a încheiat contractul de garanție imobiliară (contract de ipotecă) autentificat la BNP L. V. sub nr. 204/(...) prin care acesta din urmă a garantat rambursarea microcreditului în sumă de 70.000 lei acordat de SC O. M. R. I. SA către SC Sivetcofarm SRL cu imobilul apartamentul nr. 3 compus din 2 camere la parter în suprafață de 30,17 mp și 1 cameră la etaj cu suprafața utilă de
21,78 mp, cota de 8,3.,73 din părțile comune, precum și cota de 8. din teren, înscris în CF 2971/3 L., nr. topo 758/3, contractul fiind semnat de T. C. în calitate de debitor garant.
Între intimata SC O. M. R. I. SA și intimatul T. C. s-a încheiat un al doilea contract de garanție imobiliară (contract de ipotecă) autentificat la
BNP L. V. sub nr. 291/(...) prin care acesta din urmă a garantat rambursarea microcreditului în sumă de 80.000 lei acordat de SC O. M. R. I. SA către SC Sivetcofarm SRL cu imobilul apartamentul nr. 3 compus din 2 camere la parter în suprafață de 30,17 mp și 1 cameră la etaj cu suprafața utilă de 21,78 mp, cota de 8,3.,73 din părțile comune, precum și cota de 8.din teren, înscris în CF 2971/3 L., nr. topo 758/3, contractul fiind semnat de T. C. în calitate de debitor garant.
Cele două contracte de ipotecă au fost încheiate, de asemenea, în perioada în care contestatoarea T. S. și intimatul T. C. erau căsătoriți.
Întrucât debitul către SC O. M. R. I. SA nu a fost achitat, la cererea acesteia, s-a început de către BEJ B. D. M., în dosarul execuțional nr.
28/EX/2010, executarea silită împotriva intimatului T. C. prin urmărirea silită a imobilului ipotecat, apartamentul nr. 3 compus din 2 camere la parter în suprafață de 30,17 mp și 1 cameră la etaj cu suprafața utilă de
21,78 mp, cota de 8,3.,73 din părțile comune, precum și cota de 8. din teren, înscris în CF 2971/3 L., nr. topo 758/3.
Având în vedere starea de fapt prezentată și dispozițiile legale pertinente, în primul rând, instanța a reținut că afirmația intimatei SC O. M.
R. I. SA în sensul că imobilul urmărit este bun propriu al intimatului T. C. întrucât este destinat exercitării profesiunii acestuia nu a fost în niciun fel dovedită în cauză.
În al doilea rând, instanța a reținut că, deși hotărârea care ține loc de contract autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul urmărit a fot pronunțată doar în contradictoriu cu intimatul T. C. și s-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al acestuia, bunul a fost dobândit de către intimatul T. C. prin cumpărare, în perioada în care era căsătorit cu contestatoarea T. S., astfel încât acesta este un bun comun al celor doi, dobândit în timpul căsătoriei.
La încheierea celor două contracte de ipotecă, acte de grevare cu privire la bunul urmărit, în accepțiunea art. 35 alin. 2 C. fam., a participat din partea garantului doar intimatul T. C., nu și contestatoarea care la acel moment era căsătorită cu acesta, situație în care contractele sunt afectate de nulitate relativă, totală, iar nu parțială, corespunzător părții din imobil ce ar reveni contestatoarei, impunându-se anularea lor cu consecința, în final, a anulării executării silite însăși efectuată în temeiul acestor contracte.
Este adevărat că în cartea funciară dreptul de proprietate cu privire la imobilul urmărit apare înscris doar pe intimatul T. C., iar potrivit art. 33 din Decretul - lege nr. 115/1938, cuprinsul cărții funciare, cu excepția îngrădirilor și excepțiunilor legale, se consideră exact în folosul aceluia care a dobândit prin act juridic cu titlu oneros vreun drept real, dacă în momentul dobândirii dreptului n-a fost notată în cartea funciară vreo acțiune prin care se contestă cuprinsul ei, sau dacă n-a cunoscut pe altă cale această inexactitate. Instanța a apreciat însă că situația reglementată de art. 35 alin.
2 C. fam reprezintă tocmai una din acele „îngrădiri și excepțiuni legale"; care limitează principiul forței probante a înscrierii în cartea funciară sau, altfel spus, cuprinsul cărții funciare nu mai are forță probantă ori de câte ori drepturile sunt înscrise pe numele unei persoane căsătorite. De altfel, intimata SC O. M. R. I. SA în urma unor verificări minime ar fi putut afla că intimatul T. C. era căsătorit la data încheierii celor două contacte de ipotecă și că înscrierea, anterior, în cartea funciară a dreptului său de proprietate cu privire la imobilul urmărit a fost efectuată, de asemenea, în timpul cât era căsătorit.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța a reținut că, contestatoarea a achitat sumele de 194 lei și 500 lei reprezentând taxăjudiciară de timbru, precum și timbru judiciar de 5 lei. Deși a solicitat ca în aceste cheltuieli să fie inclus și onorariul avocatului, nu a făcut dovada achitării acestuia, astfel încât cuantumul cheltuielilor de judecată la care se impune a fi obligată intimata SC O. M. R. I. SA, parte căzută în pretenții și care este în culpă procesuală prin declanșarea procedurii de executare silită împotriva unui bun cu privire la care contestatoarea are calitatea de coproprietar, este de 699 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
În drept s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 2811, art. 399, art. 403, art. 404, art. 274 C., art. 30, art. 31, art. 33, art. 35 C. fam.
Prin decizia civilă nr. 7./(...) a T.ui B. N. a fost respins ca nefondat recursul declarat de intimata S. O. M. R. I. SA B., împotriva sentinței civile nr. 1. pronunțată la data de 24 mai 2011 de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. (...), care a fost menținută ca legală și temeinică.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția tardivității promovării contestației la executare:
Potrivit prevederilor art. 401 alin. 2 C., prin derogare de la prevederile alin. 1 ale art. 401 C., atunci când contestația la executare se promovează de un terț care pretinde un drept de proprietate asupra bunului, contestația se promovează în termen de 15 zile de la momentul efectuării vânzării ori de la data predării silite a bunului.
Contestatoarea este o terță persoană față de executarea silită, având în vedere că atât contractul de credit, cât și contractul de ipotecă s-au încheiat exclusiv între apelantă și intimatul T. C., fără ca și contestatoarea să fie parte în aceste acte.
Contrar poziției apelantei, faptul că la data de 22 martie 2010 contestatoarea a fost prezentă la întocmirea procesului-verbal de situație și a luat cunoștință de declanșarea executării silite, nu înlătură calitatea sa de terț față de raportul execuțional, atâta timp cât calitatea de parte, respectiv de terț nu se apreciază în funcție de persoanele care sunt de față la executarea silită.
Fiind un terț ce pretinde un drept de proprietate asupra bunului, în privința sa sunt aplicabile prevederile art. 401 alin. 2 C. privitoare la momentul curgerii termenului legal de promovare a contestației la executare, indiferent dacă terțul a cunoscut sau nu executarea silită la o dată anterioară.
Ca atare, derogator de la dispozițiile art. 401 alin. 1 lit. c C., care prevăd curgerea termenului legal de la data luării la cunoștință a actului contestat și se aplică numai persoanelor care sunt părți în raportul execuțional, în cazul terțului termenul curge de la momentul vânzării bunului sau al predării silite a acestuia.
Raportat la prevederile art. 401 alin. 2 C., contestația la executare promovată la data de 26 iulie 2010, este evident promovată în termenul legal.
Pe de altă parte, tribunalul a reținut faptul că instanța de fond s-a pronunțat asupra excepției tardivității anterior fondului cauzei, prin încheierea de ședință din data de 7 decembrie 2010, când a statuat că excepția nu este întemeiată.
Această încheiere putea fi atacată de cel nemulțumit odată cu fondul, potrivit art. 282 alin. 2 C.
Din cuprinsul cererii de apel s-a constatat că apelanta nu a atacat încheierea prin care s-a respins excepția, ci a înțeles să atace doar hotărârea instanței de fond prin care s-a soluționat fondul cauzei.
În aceste condiții, în care prin nedeclararea apelului împotriva încheierii prin care s-a soluționat excepția tardivității în 15 zile de la comunicarea hotărârii instanței de fond această încheiere s-a definitivat, în apel problema tardivității promovării contestației nici nu poate fi discutată, decât teoretic pentru a fi lămurită apelanta în privința dispozițiilor legale incidente în cauză.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că intimatul T. C. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului supus executării silite la data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 9. pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr. (...) prin care s-a validat precontractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 1753/(...), respectiv la data de 28 ianuarie
2008.
Conform antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de debitor, la data încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare debitorul era căsătorit, acest aspect fiind expres menționat în antecontractul încheiat.
Căsătoria soților a încetat ulterior, abia în luna martie 2010, când a devenit irevocabilă hotărârea de divorț.
Prin urmare, la momentul dobândirii bunului, a contractării creditului
și încheierii contractelor de ipotecă, debitorul era căsătorit.
Legiuitorul a prezumat prin art. 30 din Codul familiei, că orice bun dobândit de soți, împreună sau numai de unul din ei, este comun, pe când apartenența unui bun la patrimoniul separat al unuia sau altuia trebuie dovedită.
Regula este, așadar, comunitatea de bunuri, iar existența patrimoniului propriu excepția.
Nici în dosarul în care s-a validat antecontractul de vânzare- cumpărare, nici în cuprinsul precontractului autentic încheiat nu se face vreo mențiune în sensul că spațiul comercial se achiziționează în vederea desfășurării activității debitorului, pentru a fi incidente dispozițiile art. 31 lit. c Cod fam.
Lipsa unui asemenea scop la momentul achiziționării rezultă nu numai din faptul că apelanta nu a probat concret că scopul achiziționării a fost acela de exercitare a profesiei, ci și din împrejurarea că în registrul comerțului sediul societății debitorului ce desfășoară activitate veterinară nu a fost declarat în acel imobil decât în aprilie 2010.
Pe de altă parte, în cazul în care scopul era acela de a fi destinat exercitării profesiei, cum profesia debitorului se exercită în cadrul unei societăți comerciale și nu ca persoană fizică autorizată, bunul s-ar fi cumpărat de societate.
Considerentele invocate de apelantă în sprijinul calificării imobilului ca fiind bun propriu nu au putut fi reținute de tribunal.
Astfel, teza sediului societății debitorului în imobilul din litigiu este contrazisă de atestarea O. R. C., care certifică faptul că în imobil s-a declarat sediul numai începând cu data de 25 martie 2010. Până la data de (...) cânds-a emis rezoluția nr. 1966/2010 de înscriere a modificării sediului, sediul figura la altă adresă.
Așa cum rezultă din contractul de cesiune, numai la data de 21 aprilie
2010 s-a decis de asociatul debitor schimbarea sediului în imobilul în litigiu.
Prin urmare, calitatea de bun propriu pe acest considerent nu se poate reține atât timp cât de la data achiziționării și până la data de 22 aprilie
2010, sediul societății figurează la altă adresă.
Apoi, împrejurarea că imobilul figurează înscris în cartea funciară pe numele debitorului nu-i conferă calitate de bun propriu, atât timp cât legea instituie prezumția de bun comun a imobilului dobândit în timpul căsătoriei, iar cel care pretinde că este bun propriu trebuie să facă această dovadă.
Întrucât apelanta nu a dovedit faptul că la momentul încheierii precontractului de vânzare-cumpărare - 23 iunie 2006 - scopul a fost achiziționarea bunului în vederea exercitării profesiei, aceasta nu a reușit să răstoarne prezumția relativă a calității de bun comun a imobilului în litigiu, astfel că în mod corect instanța de fond a constatat calitatea de bun comun a imobilului urmărit silit.
Imobilul devine comun fără a deosebi dacă în actul de achiziție au fost trecuți ambii soți sau numai unul dintre ei.
În ceea ce privește ipoteca, potrivit art. 35 alin. 2 teza II C.fam., prin excepție de la regula mandatului tacit reciproc dintre soți, niciunul dintre soți nu poate înstrăina și nici nu poate greva un teren sau o construcție ce face parte din bunurile comune, dacă nu are consimțământul expres al celuilalt soț.
Sancțiunea care intervine este nulitatea relativă, care poate fi invocată de cel prejudiciat.
În speță, contestatoarea face parte din categoria persoanelor prejudiciate, întrucât s-a grevat un imobil ce constituia și proprietatea sa, fără ca aceasta să-și fi exprimat acordul la încheiere contractelor de ipotecă.
Totodată, acțiunea în declararea nulității relative este promovată în termenul legal de 3 ani calculat de la momentul înscrierii ipotecilor - 13 martie 2008, respectiv 15 aprilie 2008 (conform mențiunilor din cuprinsul contractelor de ipotecă depuse în dosarul execuțional), când actul devine opozabil tuturor.
Apelanta nu a putut fi considerată de bună-credință pentru a fi apărată de efectele nulității, deoarece avea obligația de a depune diligențe pentru a cunoaște situația exactă a imobilului.
Faptul că s-a încrezut în extrasul de carte funciară care i s-a prezentat, în care debitorul figura proprietar în cotă de 1/1 părți, nu poate duce la reținerea bunei-credințe.
Prin minime diligențe apelanta putea cunoaște faptul că debitorul este căsătorit, astfel că până la proba contrară se prezumă că bunul este comun.
Dacă apelanta cerceta cuprinsul cărții funciare putea constata că debitorul s-a intabulat în baza unei încheieri (încheierea nr. 1177/2008), care dacă era solicitată debitorului sau cărții funciare se observa că s-a emis în baza hotărârii judecătorești de validare a precontractului încheiat, precontract în care apare mențiunea că debitorul este căsătorit.
Pe de altă parte, din simpla discuție cu debitorul în privința stării sale civile și a modului de dobândire a imobilului apelanta putea cunoaște căbunul este dobândit în timpul căsătoriei soților, deci operează prezumția de comunitate de bunuri, fapt de impune acordul ambilor soți pentru grevarea lui cu sarcina ipotecii.
Pasivitatea sau neglijența de care a dat dovadă apelanta atunci când a încheiat contractele de ipotecă, în sensul că nu a făcut nicio verificare pentru a vedea dacă nu cumva bunul este dobândit în perioada căsătoriei, nu o poate ocroti de efectele nulității relative a actului.
Actul neconfirmat de contestatoare este lovit în întregime de nulitate, nu doar parțial, corespunzător părții din bun ce revine acesteia, așa cum corect a statuat instanța de fond.
Teza forței probante a înscrierii în cartea funciară invocată de apelantă nu a putut fi reținută de tribunal, întrucât art. 35 alin. 2 C.fam. constituie, așa cum a reținut și instanța de fond, una din acele îngrădiri și excepții legale care limitează principiul forței probante a înscrierii în cartea funciară. Prin urmare, cuprinsul cărții funciare nu mai are forță probantă, nu se mai consideră exact în folosul debitorului atâta timp cât figurează pe numele unei persoane căsătorite.
Pe de altă parte, apelanta nu a putut fi considerată de bună-credință atât timp cât nu a depus minime diligențe pentru a verifica că este vorba de un bun dobândit în timpul căsătoriei în privința căruia operează prezumția de comunitate, astfel că nefiind de bună-credință nu poate invoca inopozabilitatea dreptului contestatoarei neînscris în cartea funciară.
Inadmisibilitatea contestației în temeiul art. 399 alin. 3 C. nu a putut fi reținută pentru mai multe considerente:
Astfel, în cauză contestatoarea nu a invocat apărări de fond împotriva titlului executoriu, ci a invocat nerespectarea unei cerințe de formă a actului de ipotecă, aceea a lipsei consimțământului ambilor soți.
Pe de altă parte, acțiunea în anulare reglementată de art. 100 din
Legea nr. 36/1995 nici nu a putut fi calificată ca o cale specială de atac, ci este o acțiune de drept comun.
În sfârșit, în cadrul contestației la executare, contestatoarea a promovat de fapt o acțiune de drept comun în anularea actului notarial.
Faptul că în urma anulării contractelor de ipotecă apelanta se vede în imposibilitatea de a-și recupera în întregime creanța nu are relevanță în cauză, atâta timp cât la constituirea ipotecii nu s-a informat asupra naturii bunului, ci a luat în considerare simplul extras de carte funciară.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs intimata S. O. M. R. I. S. B., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii contestației la executare în principal ca tardiv formulată, în subsidiar ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat, în esență, faptul că excepția tardivității promovării contestației la executare a fost în mod greșit respinsă de instanța de fond.
Procesul-verbal de situație a fost întocmit la data de 22 martie 2010, dată la care a fost prezentă contestatoarea, astfel că termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. 1 lit. a C. începe să curgă de la această dată.
Față de acest moment, contestația promovată la data de 26 iulie 2010, după expirarea la data de 6 aprilie 2010 a termenului de 15 zile, este tardiv introdusă.
Instanța de fond nu a indicat motivele pentru care excepția s-a respins, învederând doar ambiguu și echivoc faptul că nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811 C., care însă se referă la îndreptarea de eroare materială, dispoziție neaplicabilă în cauză. Pe fondul cauzei s-a subliniat vădita neconcordanță între considerentele hotărârii și situația de fapt existentă, respectiv cu textele legale aplicabile. Din chiar destinația bunului rezultă că acest imobil este destinat cabinetului veterinar în care profesează debitorul și unde societatea acestuia și-a avut sediul. Imobilul constituie bun propriu destinat uzului profesional. Mai mult, conform mențiunii din cartea funciară în favoarea debitorului s-a înscris dreptul de proprietate în cotă de 1/1 părți, astfel că rezultă fără niciun dubiu că bunul este propriu. La determinarea naturii unui bun destinat uzului profesional este indiferentă data dobândirii, sursa venitului. În cazul în care contestatoarea ar fi contribuit cu venituri la dobândirea bunului ea nu are decât un drept de creanță, astfel că nu poate solicita constatarea caracterului de bun comun și anularea actelor de ipotecă încheiate, atât timp cât nu invocă o cauză de nulitate absolută. Fiind vorba de un drept înscris în cartea funciară se prezumă existența dreptului în folosul acelei persoane, cât timp nu se dovedește contrariul. Or, creditoarea a fost de bună credință, constituind ipoteca în temeiul înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară și a caracterului de bun destinat exercitării profesiei. Totodată, s-a subliniat și caracterul inadmisibil al cererii de constatare a nulității contractelor de ipotecă. S-a relevat faptul că fiind vorba de un titlu executoriu care nu provine de la o instanță de judecată în contestația la executare se pot invoca apărări de fond numai atunci când legea nu prevede o altă cale. Or, în speță, împotriva actului notarial există acțiunea în anulare prevăzută de art. 100 din Legea nr. 36/1995. Anularea contractelor de ipotecă este prejudiciabilă pentru creditoarea care are de recuperat de la debitor suma de 141.864,84 lei credit și dobânzi, în condițiile în care cazurile de stingere a ipotecilor sunt strict și limitativ prevăzute de lege în art. 1800 C.civ., iar societatea și-a luat toate măsurile pentru garantarea restituirii creditelor. Contestatoarea a fost de rea-credință întrucât deși cunoștea încă de la data intabulării dreptului de proprietate asupra imobilului, despre existența litigiului, despre instituirea ipotecilor, nu a promovat vreo acțiune, nu a cerut constatarea calității de bun comun decât după începerea executării silite. În drept s-au invocat dispozițiile art. 399, 316 C., art. 31 lit. c C.fam., art. 17, 25, 30 din Legea nr. 7/1996, art. (...), 1800 C.civ. Intimata T. S., legal citată, prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 18-21)s-a opus admiterii recursului, cu motivarea că în mod corect s-a soluționat excepția tardivității, întrucât intimata este o terță persoană care pretinde un drept de proprietate, astfel că potrivit art. 401 alin. 2 C. contestația seintroduce în 15 zile de la efectuarea vânzării sau de la predarea silită a bunului. Pe fondul cauzei s-a arătat că se prezumă calitatea de bun comun a bunului dobândit în timpul căsătoriei fără a deosebi după cum în actul de achiziție au fost trecuți ambii soți sau numai unul dintre ei. În cazul actelor de vânzare-cumpărare este statuat în doctrină și practică faptul că bunul devine comun chiar dacă actul de dobândire este înscris în cartea funciară pe unul dintre soți, dacă dobândirea se situează în timpul căsătoriei. Neconcordanța dintre înscrierea în cartea funciară și starea de drept nu are drept consecință calificarea bunului înscris ca fiind bun propriu al soțului titular al dreptului înscris în cartea funciară. S-a arătat că se invocă în speță calitatea de bun propriu pe considerentul că are destinația de cabinet veterinar unde profesează intimatul T. C. și unde societatea acestuia a avut sediul. Această afirmație nu a fost susținută de probe. D., s-a relevat faptul că în acel spațiu și-a exercitat activitatea contestatoarea, care și ea este medic veterinar, fostul soț neputând exercita profesia în sistem privat întrucât are calitate de funcționar public, fiind angajatul Direcției Sanitar Veterinare B.- N. din anul 2001. Bunul trebuie să fie întrebuințat efectiv pentru exercitarea profesiei, ori nu s-a dovedit în cauză că începând din anul 2001 intimatul T. C. și-a exercitat profesia și a întrebuințat în concret, efectiv spațiu pentru profesia sa. Calitatea de bun propriu este exclusă și din punct de vedere al valorii economice. Nerespectarea principiilor fundamentale ale egalității în drepturi a soților și a consimțământului expres al acestora duce la nulitatea actului juridic încheiat cu nerespectarea formelor cerute de lege. Niciunul dintre soți nu poate dispune valabil de o parte a bunului, necunoscând cota-parte care i se cuvine, cu atât mai puțin nu poate dispune de bun în integralitatea sa. Creditoarea avea posibilitatea ca în urma unor verificări minime să afle starea civilă reală a debitorului atât la data înscrierii în cartea funciară, cât și la data semnării contractului de ipotecă. În drept s-au invocat dispozițiile art. 401 alin. 2 C., art. 30, 35 din Codul familiei. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curteaconstată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoareleconsiderente: În ceea ce privește excepția tardivității formulării contestației la executare, reiterată în recurs, aceasta va fi respinsă. Așa cum corect au reținut instanțele de fond, în speță sunt incidente dispozițiile art. 401 alin. 2 Cod proc.civ., întrucât contestatoarea care pretinde că are un drept de proprietate (codevălmașă) asupra bunului urmărit, nu este intabulată în cartea funciară, fiind pe acest considerent o terță persoană care, în temeiul textului legal indicat, poate formula contestație la executare în termen de 15 zile de la efectuarea vânzării, ori de la data predării silite a bunului, în speță, executarea nefiind finalizată. Contestatoarea este terță persoană și raportat la faptul că atât contractele de ipotecă, cât și executarea se poartă între creditoarea SC O. M. R. I. SA - A. B.- N. și debitorul T. C. F. Pe fondul cauzei, curtea, de asemenea, constată că prin analiza actelor de la dosar în mod corect instanțele de fond au concluzionat că bunul supus executării silite - imobilul înscris în CF 25098 L. - este bun comun. Afirmația intimatei potrivit căreia acesta ar fi bun comun al debitorului T. C. întrucât a fost destinat exercitării profesiei acestuia, pe de o parte, nu a fost dovedită în cauză, iar, pe de altă parte, nici nu este fondată. Din precontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de (...) între AF D. A. și debitorul T. C. F. având ca obiect imobilul situat în com. L. str. Viilor nr. 225, spațiu comercial P+1E și terenul aferent, nu rezultă că achiziționarea acestuia de către promitentul cumpărător s-a făcut în scopul exercitării profesiei. Pe de altă parte, în chiar conținutul acestui act s-a făcut mențiunea că promitentul cumpărător este căsătorit și că i s-au adus la cunoștință dispozițiile art. 30 C. fam., referitoare la comunitatea de bunuri a soților. Reiese că nu subzistă nici un motiv ca prezumția legală de comunitate de bunuri instituită prin art. 30 alin. 1 C. fam., în vigoare la momentul încheierii antecontractului și intabulării dreptului de proprietate al cumpărătorului T. C. F. să fie înlăturată. Bunul este comun, fiind dobândit în timpul căsătoriei cumpărătorului cu contestatoarea, iar acest aspect putea fi cunoscut de către intimata creditoare prin diligențe medii: consultarea actelor ce au stat la baza emiterii încheierii prin care s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al debitorului T. C. F., între acestea regăsindu-se antecontractul de vânzare- cumpărare nr. 1753/(...), act ce conținea mențiunile anterior arătate. Constatându-se că atât intabularea contractelor de ipotecă, cât și executarea silită poartă asupra unui imobil care este bun comun, în mod corect instanțele de fond au dispus anularea atât a contractelor de garanție imobiliară, cât și a executării silite. Sancțiunea care afectează contractele de garanție este aceea a nulității relative, acțiunea fiind promovată în termenul legal de către contestatoare. Întrucât în cadrul contestației la executare contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a contestației, prin încheierea din (...) a Judecătoriei B. s-a dispus suspendarea (f. 73 dosar fond), iar contestatoarea a achitat prin chitanța nr. 2171943/1/(...) cauțiunea în sumă de 4250 lei (f. 71-72 dosar fond), în temeiul art. 403 alin.1 Cod proc.civ., se va dispune restituirea acesteia către contestatoarea T. S. Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin.1 Cod proc.civ., recursul intimatei va fi respins ca nefondat. În temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatei T. S. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat (f. 22). PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata SC O. M. R. I. SA - A. B. - N. împotriva deciziei civile nr. 7. din 12 octombrie 2011 a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Dispune restituirea cauțiunii în sumă de 4250 lei achitată prin chitanța CEC nr. 2171943/1/(...), intimatei T. S. Obligă pe numita recurentă să plătească intimatei T. S. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A.-T. N. V. M. C. ANA I. M. L. T. Red. MV dact. GC 2 ex/(...) Jud.apel. G.C.Frențiu, R.I. Berari
| ← Decizia civilă nr. 717/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2901/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
