Decizia civilă nr. 842/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie

Dosar nr. (...)

D. CIVILĂ N. 842/R/2011

Ședința publică din 4 martie 2011

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ

JUDECĂTORI: I.-D. C.

A.-A. P. GREFIER : A. A. M.

S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâții A. E., A. S.-L. și A. C. M., împotriva deciziei civile nr. 4./(...) a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții intimați G. S. M. și A. S. I., precum și pe pârâții intimați C. J. DE F. F. C., C. L. DE F. F. C.-N., C. L. O., A. M., D. C.-G., C. P., C. E., P. (N. S.) M., G. I., G. M., P. V. JR., P. M. JR., A. V., P. (N. A.) M., având ca obiect succesiune.

Se constată că la data de (...), pârâții recurenți A. E., A. S.-L. și A. C.

M., prin intermediul doamnei avocat A. S.-L. au înregistrat la dosar „. scrise";, iar la aceeași dată, reclamanții intimați G. S. M. și A. S. I., prin intermediul doamnei avocat Z. L. C. au înregistrat la dosar „. scrise";.

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din (...), care face parte integrantă din prezenta decizie.

După pronunțarea soluției în cauză, pârâtul intimat C. L. O., prin intermediul domnului avocat I. M. a înregistrat dosar „. scrise";.

C U R T E A :

Prin sentința civilă nr. 7136 din 06 octombrie 2006, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul civil nr. 3., s-a admis în parte acțiunea civilă completată formulată de reclamanții G. S.-M. și A. S. I., împotriva pârâților A. E., A. S.-L., A. C.-M., A. O., C. laurențiu-O., C. E., soția lui P. I., născută S. M., G. I., soția lui G. I., născută M., P. V. minor, P. M. minoră, A. V., soția lui P. G., născută A. M., s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâții A. E., A. S.-L., A. C.-M., împotriva reclamanților, a pârâților din acțiunea introductivă și a pârâților A. M., C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. și C. P..

Totodată, s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâții A. O. și C. L.-O.

S-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, pârâți reconvenționali și pârâtului C. L.-O.

S-a constatat că prin T. de proprietate nr.2. I. 1997, s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 1,7361 ha situat în extravilanul municipiului C.-N., din care parcela 24, din tarlaua 84, în suprafață de 12.000 mp., parcela 22478, din tarla 84, în suprafață de

31318 mp. și parcela 22480, din tarla 84, în suprafață de 2178 mp. în favoarea lui A. V., reclamanților și pârâților A. O. și C. L.-O.

S-a dispus dezmembrarea imobilelor înscrise în C.F. nr.19154 C., cu nr.top.22014, C.F. nr.18936 C. cu nr.top.22478 și C.F. nr.19154 C., nr.top.22480, conform raportului de expertiză efectuat în cauză și s-a dispus întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra parcelelor cu care se identifică terenul la care s-a făcut referire anterior în favoarea titularilor, cu drept de reconstituire - L. nr.1..

S-a mai constatat că masa succesorală suplimentară după defunctul A. V., identic cu A. V. în certificatul de moștenitor și titlul de proprietate identificat mai sus, decedat la data de 02 I. 1999, se compune din: cota de ¼ parte din terenurile în discuție, moștenitorii fiind pârâții A. E., soție supraviețuitoare, în cotă de 2/8 parte și A. S.-L. și A. Clin-M., fii, în cotă de

3/8 parte fiecare și s-a dispus întabularea dreptului de proprietate, cu drept de moștenire.

S-a dispus sistarea stării de coproprietate asupra terenurilor litigioase, în natură, prin formarea de parcele cu nr. top noi care au fost atribuite potrivit variantei I din completarea la raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert ing. D. M. și întabularea dreptului de proprietate cu vechiul titlu și partaj.

De asemenea, s-a dispus anularea T. de proprietate nr. (...), eliberat de C. județeană C. la data de 24 F. 1997, intimata C. locală C.-N. fiind obligată să întocmească documentația prevăzută de lege pentru eliberarea titlului de proprietate asupra terenului în suprafață de 5800 mp., în favoarea numitului A. V. V., reclamanților și pârâților A. O. și C. L.-O., care să respecte amplasamentul terenului stabilit prin procesul-verbal de punere în posesie nr.4884/07 februarie 1997 și să înainteze C. J. C., aceasta având obligația să emită titlu de proprietate în favoarea părților menționate anterior, conform documentației ce-i va fi prezentată de comisia locală.

În final, pârâtul A. O. a fost obligat să plătească reclamanților sultă egalizatoare în sumă de 2978,49 lei, iar pârâții A. E., A. S. L. și A. C.-M. să plătească pârâtului C. L.-O. sulta în sumă de 2978,49 lei.

Celelalte capete de cerere au fost respinse, pârâtul A. O. fiind obligat să plătească reclamanților suma de 200 lei, cu titlu de cotă parte din costul expertizei tehnice administrate, cheltuielile de judecată constând în taxe judiciare de timbru, timbre judiciare și onorarii avocațiale, fiind compensate.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în temeiul L. nr.1. reclamanții, pârâții A. O. și C. L.-O. și numitul A. V. V., în nume propriu și prin reprezentanți au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut antecesorilor lor A. P. V. și A. M., iar numitul A. V. și în nume propriu, cereri înregistrate la C. locală de fond funciar C. sub numerele (...)/1991 și 4..

S-a considerat că între persoanele menționate anterior s-a încheiat un contract de mandat în sensul art.1532 și urm. Cod civil, frecvent uzitat în cazul cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor înaintate conform L. nr.1. și recunoscut ca atare de practica judiciară, în condițiile în care s-a menționat de către numitul A. V. V. că solicită reconstituirea dreptului de proprietate ce i se cuvine după antecesorii săi,

„luându-se în considerare ordinea de preferință în raport cu ceilalțimoștenitori";, sens în care a depus o anexă cuprinzându-i pe ceilalți moștenitori, identificați cu numele și prenumele, calitatea acestora și copiileactelor de stare civilă doveditoare, situație în care a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de pârâții A. E., A. S.-L. și A. C.-M.

S-a mai reținut că reclamanții și pârâții sunt succesorii defunctului A.

P. V., conform actelor de stare civilă, care a avut patru copiii A. V. V., A. V. O., C. M. și A. V. I. Primul a decedat la data de 02 I. 1999, moștenitorii acestuia fiind pârâții A. E., soție supraviețuitoare și A. S.-L. și A. C.-M., fii. A. I. a decedat la data de 15 A. 1987, moștenitorii săi fiind A. S.-I. și A. S.-M., în calitate de fii și A. M., în calitate de soție supraviețuitoare, aceasta din urmă neformulând cerere de reconstituire potrivit propriei declarații cuprinse în întâmpinarea de la fila 121 dosar, Vol. II, situație în care, conform art. 8 din L. nr.1., instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive. A. M. a decedat la data de 02 F. 1959, având ca moștenitor pe C. L.-O., în calitate de fiu.

În ceea ce privește situația acestui din urmă pârât, judecătoria a considerat că prin tranzacția consfințită prin sentința civilă nr.7480/1981, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul civil nr.7342/1981, acesta nu a renunțat cu certitudine la masa succesorală după defunctul A. V., în condițiile în care tranzacția nu a fost încheiată și semnată de această persoană, făcându-se doar referire în cuprinsul convenției că acesta a renunțat la moștenire.

Chiar dacă ar fi așa, în conformitate cu prevederile art.13 alin.2 din L. nr.1., acest pârât a fost repus în termenul de acceptare a succesiunii, calitatea sa de moștenitor fiind implicit recunoscută.

În ceea ce privește titlul de proprietate nr.(...), eliberat în favoarea numitului A. V. M., prima instanță a apreciat că acesta nu era îndreptățit a-l obține deoarece, pe de o parte, nu el ci antecesorul lui a adus terenul litigios în cooperativă iar, pe de altă parte, pentru că nu a deținut în nume propriu teren în suprafață de 0,58 ha, motiv pentru care l-a anulat, dispunând eliberarea în favoarea tuturor moștenitorilor lui A. V.

Pentru identificarea și partajarea terenurilor, s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză tehnică judiciară topografică, care a fost realizat de către domnul expert D. M., lotizarea făcându-se raportat la calitatea de coproprietar a descendenților lui A. P. V., stabilindu-se și sultele egalizatoare.

Întrucât partajul a profitat tuturor, iar costul expertizei a fost suportat doar de o parte dintre părțile împrocesuate, judecătoria a obligat și acele părți care nu au contribuit la plata expertului să suporte parțial onorariul cuvenit și a compensat cheltuielile de judecată.

Referitor la solicitarea reclamanților de obligare a pârâților A. E., A. S.- L. și A. C.-M. la corectarea certificatului de moștenitor nr.16/10 M. 2000 și a certificatului suplimentar de moștenitor nr.31/26 A. 2000, eliberate acestora din urmă de B. O. M., judecătoria a constatat că prin S. civilă nr.4241/25

Mai 2006, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul civil nr.(...), s-a dispus îndreptarea erorii materiale din cele două acte, în sensul că numele corect al defunctului este A. V. V., iar nu A. V., în ciuda faptului că hotărârea nu este definitivă și irevocabilă, pretenția fiind deja soluționată anterior pronunțării prezentei sentințe, fiind astfel lipsit de interes acest petit.

De asemenea, lipsite de interes au fost apreciate ca fiind capetele de cerere din acțiunea reconvențională prin care s-a solicitat constatarea identității de persoană între A. V., proprietar tabular înscris în C.F. nr.

19154 C., respectiv autorul părților înscris în T. de proprietate nr. (...) câtă vreme nici una dintre părți nu au contestat această identitate, ci dimpotrivă au afirmat-o, aceeași fiind situația și pentru petitul de constatare a calitățiide moștenitor a numiților A. V. și A. I., precum și a pârâtului A. O., calitate recunoscută de toate părțile în cauză și pentru cel de constatare a calității de moștenitor a pârâților A. E., A. S.-L. și A. C.-M. după defunctul lor tată și soț, în condițiile în care sunt în posesia unui certificat de moștenitor.

Cât privește pretenția pârâtului C. L. de a încasa parte din veniturile obținute din închirierea terenurilor înscrise în T. de proprietate nr.(...), aceasta nu a fost dovedită, în sensul că pârâții A. E., A. S.-L. și A. C.-M. au închiriat terenul și au încasat singuri chiria, conform art.1169 Cod civil.

Celelalte capete de cerere formulate de părțile împrocesuate, au fost respinse ca o consecință a motivelor de fapt și de drept reținute, respectiv a soluțiilor date capetelor de cerere din acțiunea principală și reconvențională.

Prin decizia civilă nr. 4. din 21 septembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...)de Tribunalul Cluj, s-a admis în parte apelul declarat de pârâții A. E., A. S. L. și A. C. M., împotriva sentinței civile nr.7136 din 06 O. 2006, pronunțată în dosarul civil nr. 3. al J. C.-N., care a fost schimbată parțial în sensul modificării partajării imobilelor litigioase conform completării la raportul de expertiză întocmit de expert M. M. T. - V. I pentru amplasamentele 1, 2 și 3, care face parte din prezenta decizie, respectiv, s-a dispus rectificarea suprafeței parcelei cu nr. top 22478 înscrisă în C.F. nr.18936 C., de la 3164 m.p. la 3138 m.p. și a parcelei cu nr. top 22480 din C.F. nr.19154 C., de la 2., la 2178 m.p., cât este în realitate.

S-a dispus dezmembrarea imobilului cu nr. top 22014 din C.F. nr.19154 C., în două parcele, după cum urmează: 1. parcela cu nr. top nou

22014/1, în suprafață de 2224 m.p. teren; 2. parcela cu nr. top nou

22014/2, în suprafață de 11.300 m.p. teren, care se vor reînscrie în favoarea proprietarilor de până acum.

S-a dispus întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra parcelelor cu nr. top nou 22014/2, nr. top 22478, 22480, în favoarea numitului A. V. și pârâților A. O. și C. L.-O., în cote de câte ¼ parte fiecare și în favoarea reclamanților, în cote de câte 1/8 parte fiecare, toți cu titlu de drept reconstituire potrivit T. de proprietate nr.2. I. 1997.

S-a constatat că masa succesorală suplimentară după defunctul A. V. identic cu A. V. în certificatul de moștenitori și titlul de proprietate sus identificat, decedat la data de 02 I. 1999, se compune din cota de ¼ parte din imobilele cu nr.top (...)8 și 22480, moștenitori fiind pârâții A. E., soție supraviețuitoare, în cotă de 2/4 parte și A. S.-L. și A. C.-M., fii, în cotă de

3/8 parte fiecare, raportat la masa succesorală.

S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra parcelelor menționate după cum urmează:

-parcelele cu nr. top 22014/2/1 în suprafață de 2685 mp.-teren, 2., în suprafață de 784,5 mp. și cu nr. top 22480/1 în suprafață de 544,5 mp., teren se atribuie pârâților A. E., A. S.-L. și A. C.-M. în cotele arătate, cu titlu de moștenire și partaj;

-parcelele cu nr. top 22014/2/2 în suprafață de 2685 mp.-teren, 2., în suprafață de 784,5 mp. și cu nr. top 22480/2 în suprafață de 544,5 mp., teren, se atribuie pârâtului A. O., cu titlu de lege și partaj;

-parcelele cu nr. top 22014/2/3 în suprafață de 2685 mp.-teren, 2., în suprafață de 784,5 mp. și cu nr. top 22480/3 în suprafață de 544,5 mp., teren se atribuie pârâților C. L.-O., cu titlu de lege și partaj;

-parcelele cu nr. top 22014/2/4 în suprafață de 2685 mp. - teren,

2478/4, în suprafață de 784,5 mp. și cu nr. top 22480/4 în suprafață de

544,5 mp., teren se atribuie reclamanților G. S.-M., A. S.-I., cu același titlu;

-parcela cu nr. top 22014/2/5 în suprafață de 560 mp.- teren acces se atribuie pârâților A. E., A. S.-L., A. C. M. în cotă de ¼ parte împreună, părâtului A. O., în cotă de ¼ parte, pârâtului C. L. O. în cotă de ¼ parte și reclamanților G. S.-M. și A. S.-I. în cotă de ¼ parte împreună.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.

Au fost obligați intimații D. S. D., C. L. O. și A. S. I. și G. S. M. să achite câte 1100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel. Au fost obligați apelanți să achite intimatului C. L. 1.100 lei și intimatei G. S.-M. 1.300 lei, cu același titlu.

Au fost compensate cheltuielile de judecată în limita sumei mai mici, apelanții urmând să achite intimatei G. S.-M. 200 lei, cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, în ceea ce privește apelul formulat împotriva încheierii de ședință, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în data de 08 S. 2006, prin dispozitivul acesteia prima instanță, în temeiul dispozițiilor art.132 și art.135 Cod procedură civilă, a admis excepția tardivității formulării cererii reconvenționale, prin care s-a extins acțiunea reconvențională și împotriva pârâtului C. M., solicitându-se constatarea reconstituirii dreptului de proprietate composesoral prin emiterea T. de proprietate nr.3176/4381/23 ianuarie

2004 și constatarea și stabilirea cotei legale de proprietate coindiviză composesorală atât pentru pășune, cât și pentru pădure și întabularea acestor cote în C.F. nr.20732 C., în favoarea moștenitorilor defunctului A. P. V., în funcție de existența cererilor formulate de către aceștia în fața comisiilor de fond funciar, precizare depusă în data de 26 I. 2006.

În condițiile în care acțiunea introductivă a fost înregistrată la data de

07 A. 2003, tribunalul a menționat că este evident că modificarea cererii reconvenționale prin introducerea unui terț în cauză și formularea unor noi pretenții, nu s-a produs la prima zi de înfățișare în conformitate cu art.132 alin.1 Cod procedură civilă, cererea, neîncadrându-se nici în dispozițiile alin.2 al aceluiași articol, care stabilește situațiile în care cererea nu se socotește modificată.

Drept urmare, în mod temeinic și legal, judecătoria a admis excepția tardivității, părțile nedându-și acordul pentru soluționarea acestei modificări a cererii reconvenționale peste termenul stabilit de textul de lege menționat anterior și nu a dispus citarea terțului introdus în cauză, C. M..

S-a mai susținut faptul că se impunea disjungerea acestei precizări în temeiul dispozițiilor art.135 Cod procedură civilă însă, în condițiile în care această cerere constituia o modificare a cererii reconvenționale inițiale, prin includerea în cadrul procesual și a altor terenuri decât cele înscrise în cele două titluri de proprietate în discuție, tribunalul apreciază că această măsură nu se putea lua, dispozițiile respective vizând situația unei cereri reconvenționale în ansamblul ei și nu a modificării unei cereri reconvenționale.

Se conchide astfel că în cauză nu se poate susține denegarea de dreptate a judecătorului fondului, acesta dând eficiență dispozițiilor legale în materie și nici nulitatea încheierii cu consecința nulității hotărârii, în baza art.105 alin.2 și art.106 Cod procedură civilă.

Pe fondul cauzei, apelanții aduc o serie de critici sentinței în discuție, tribunalul răspunzând punctual acestora, după cum urmează:

Cât privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților G.

S.-M. și A. S.-I., în condițiile în care nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, tribunalul a constatat faptul că prin cerereaformulată de defunctul A. V. nr. (...) (f.80, Vol. I dosar fond), acesta a solicitat, pe lângă terenul propriu în suprafață de 800 stj.p., restul de teren al părinților săi, în suprafață de 5 ha, așa cum rezultă din certificatul nr.328/18 M. 1965, eliberat de C. Î. C., luându-se în considerare ordinea de preferință în raport cu ceilalți moștenitori.

Într-adevăr, această din urmă formulare este ambiguă însă, intenția de a formula cererea și în numele celorlalți moștenitori, rezultă fără dubiu din contestația formulată de defunct și adresată C. locale C., înregistrată sub nr.27028/400/05 August 1991 privind suprafața avută în vedere de 2,46 ha, în loc de 5 ha cât s-a solicitat (pentru suprafața de 3,39 ha existând extrase de carte funciară, iar pentru diferență s-a dovedit cu martori) în care se arată: „Nu suntem de acord cu aplicarea cotei de reducere asupra suprafeței deoarece prin aceasta se încalcă prevederile art.8 din L. nr.1. unde se precizează că fiecare persoană este îndreptățită la o suprafață minimă de 0,5 ha. Ț. cont de faptul că sunt mai mulți moștenitori solicităm reconstituirea integrală a dreptului de proprietate asupra întregii suprafețe cu care s-a întabulat în cartea funciară";.

De remarcat, că în A. nr.3 la poziția nr.33, validată prin H. nr. 8. O.

1991, figurează A. V.-M., A. O., C. L., A. S. și G. M., în calitate de succesori ai defuncților A. V. și M. și cererea cu numărul indicat anterior, hotărâre care nu a fost contestată de către defunctul A. V. sub aspectul moștenitorilor, persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate.

De altfel, prin adresa înregistrată la comisia locală sub nr.

15040/304/14 A. 1997, același defunct făcând referire la cererea nr.(...) arată „numărul real de moștenitori și cotele de moștenire ce le revin acestora după A. V. și A. M., respectiv A. O. - 1/3 parte din moștenire, A. V. - 1/3 parte din moștenire și moștenitorii lui A. I. cu 1/3 parte din moștenire, respectiv A. M., în calitate de soție, G. S. și A. S., în calitate de copii, solicitând excluderea lui C. L. ca urmare a renunțării sale la succesiune, potrivit sentinței civile nr.7480/1981";.

În plus, soția defunctului A. V., A. E. a semnat o acțiune civilă pentru partajul terenului, în cote de ¼ parte, pentru fiecare ramură, la data de 31

Mai 2000, alături de A. O., C. L. O., G. S. M. și A. S.

În concluzie, tribunalul a avut convingerea că cererea formulată de defunctul A. V. i-a avut în vedere și pe succesorii lui A. I., formulând cererea

și pentru aceștia.

Cea de-a doua critică adusă de apelanți vizează excepția inadmisibilității cererii reconvenționale cu privire la anularea titlului de proprietate nr.2. F. 1997, în absența îndeplinirii în termen legal a procedurii prealabile speciale, în contextul în care nu s-a formulat vreo contestație în termenul de 30 de zile stabilit de lege.

Prin raportare la dispozițiile art.11 alin.4-9 din L. nr.1., în forma inițială incidentă la momentul validării de către comisia județeană a propunerilor comisiei locale, tribunalul a apreciat că pârâții nu aveau obligativitatea parcurgerii acestei proceduri speciale deoarece, pe de o parte, cererea acestora a fost satisfăcută iar, pe de altă parte, validarea unei suprafețe de 5.800 mp. în favoarea defunctului A. V. s-a făcut fără a se preciza amplasamentul, operațiune care s-a realizat ulterior, prin eliberarea procesului-verbal de punere în posesie.

Trebuie avut în vedere, a apreciat tribunalul, și faptul că pârâții se prevalează de nulitatea absolută a titlului de proprietate, considerând că reconstituirea s-a făcut în favoarea unei persoane care nu era îndreptățită la acțiune, acțiune caracterizată ca fiind de drept comun.

S-a mai invocat și excepția lipsei calității procesuale active a pârâtului C. L.-O., în lipsa calității sale de moștenitor, ca urmare a sentinței civile nr.7. D. 1981, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul civil nr.7342/1981, prin care s-a consfințit tranzacția încheiată între părți însă, analizând cuprinsul tranzacției, tribunalul a constatat că aceasta a fost semnată doar de către reclamanții de la acel moment, A. O. și soția A. O., A. V. și soția A. E. și pârâții A. I. și A. M., nepurtând și semnătura pârâtului C. L., ci doar mențiunea că acesta a renunțat, în calitate de nepot de fiică, la moștenirea lui A. V. și M.

În atare situație, tribunalul a considerat că nu se poate susține că a existat o renunțare expresă la moștenire, pentru că potrivit art.2 din Decretul nr.40/21 Ianuarie 1953 incident la momentul pronunțării sentinței "renunțarea expresă la succesiune se face în fața notarului de stat competent, potrivit art.1 și se înregistrează într-un registru special ținut la biroul N. de S. R. expresă la succesiune poate fi facuta și prin înregistrarea, potrivit alin.1, a unei declarațiuni autentice, făcută în altă parte";, admițându-se că declarația de renunțare la succesiune se poate face și în fața instanței de judecată însă, așa cum s-a arătat, un asemenea act de voință nu s-a realizat, în condițiile în care tranzacția nici nu a fost semnată de pretinsul renunțător.

Or, potrivit Deciziei de recurs în interesul legii nr. XI/05 F. 2007 beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 din Codul civil, iar nu și cei care au renunțat la moștenire, împrejurare în care în mod corect s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a pârâtului C. L.-O.

Ultima chestiune criticată de către apelanți se referă la îndreptățirea intimaților de a solicita anularea titlului de proprietate privind suprafața de

5.800 mp. care se identifică în parcela cunoscută sub denumirea toponimică de F., deși raportat la titlul de împroprietărire dat antecesorului lor pentru un lot de 800 stj.p., aproximativ 2.880 mp. din moșia Dr. N. A., acesta a primit suprafața de teren în zona Valea Fânațelor.

S-a invocat că pentru terenul „Fânaț la F. s-a eliberat deja, în comun, părților T. de proprietate nr.(...), tarlaua nr.84, parcela nr.22478 și nr.22480, care au în total o suprafață de 3.138 + 2.178 = 5.316 mp., mai mult cu 4.016 mp. decât cei 1.300 mp. înscriși în registru agricol în zona respectivă.

Tribunalul a considerat că se impune a se observa că însuși antecesorul apelanților A. V. a solicitat atât la momentul anului 1991, cât și în temeiul L. nr.169/1997 reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață totală de 5 ha, la prima cerere anexându-se declarația martorilor C. Ș. și B. I. date în data de 25 Mai, respectiv 24 Mai 1991, prin care arată că defuncții A. V., zis Teascu și soția A. M. au avut în proprietate și folosință teren agricol, situat în două parcele cunoscute sub denumirea „. și „., în suprafață de cca. 2 iug. o parcelă, pe care le-au folosit până în anul 1962 când le-au înscris în Cooperativa Agricolă de P.

În consecință, tribunalul a apreciat că se impune anularea titlului de proprietate cu atât mai mult cu cât din adresele comisiei locale, reiese că pentru suprafața aprobată de 2,46 ha după defuncții A. V. și A. M. s-a emis primul titlu de proprietate pentru o suprafață de 1,7311 ha, în favoarea tuturor moștenitorilor și cel de-al doilea titlu de proprietate pentru suprafața de numai 5.800 mp., diferența de 1.489 mp. neregăsindu-se în teren la efectuarea măsurătorilor, fiind îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate toți succesorii și pentru această din urmă suprafață care se regăsește în zona numită F. ce a aparținut antecesorului comun.

Față de cele ce preced, tribunalul a admis apelul în parte doar sub aspectul modalității de partajare a terenului înscris în T. de proprietate nr. 2. I. 1997, în sensul Variantei I din raportul de expertiză întocmit de domnul expert M. M.-T. care face parte din prezenta decizie și doar pentru amplasamentele 1, 2 și 3, realizându-se și modificările aferente sub aspectul operațiunilor de carte funciară ce se impun și al componenței masei succesorale suplimentare după defunctul A. V..

Făcându-se o împărțeală în natură egală, tribunalul nu a mai stabilit sulta aferentă loturilor.

Nu s-a dispus partajarea amplasamentului nr.4, conform Variantei nr.

2 din raportul de expertiză realizat în instanța de apel, deoarece intimații nu au înțeles să atace soluția instanței de fond sub aspectul nepartajării acestui teren, iar apelanții au solicitat doar identificarea cu date de carte funciară și întabularea dreptului de proprietate în favoarea acestora, opunându-se anulării titlului de proprietate.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în condițiile în care apelanții au suportat întregul cost al expertizei de 4.500 lei, iar partajul a profitat tuturor copărtașilor, aceștia au fost obligați să îl suporte în cote de ¼ parte, fiecare ramură, respectiv 1.100 lei, situație în care intimații au fost obligați să plătească apelanților această sumă.

Totodată, raportat la soluția de admitere în parte a apelului, apelanții au fost obligați să achite intimatului C. L. suma de 1.100 lei și intimatei G. S.-M. suma de 1.300 lei, reprezentând o parte din onorariile avocațiale achitate domnului avocat I. M. și doamnei avocat C. Z.-L., compensând în limita sumei mai mici, astfel încât apelanții au achitat intimatei G. S.-M. suma de 200 lei, cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, pârâții A. E., A. S.-L. și A. C. M. au declaratrecurs, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, casarea cutrimitere spre rejudecare pentru complinirea tuturor formelor procedurale, atât a hotărârii instanței de apel, cât și a hotărârilor instanței de fond, respectiv a încheierii pronunțate la data de (...) care în fapt și în drept este lovită de nulitate absolută, cât și împotriva sentinței civile nr. 7136/(...) pronunțată în dosarul nr. 2974/2003 al J. C.-N., cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.

În dezvoltarea criticilor de recurs, pârâții ai arătat că sunt incidente următoarele motive de recurs:

1.Nelegala alcătuire a instanței pentru solutionarea petitelor de fond funciar, motiv de recurs formulat conform art. 304 pct.1 C.

Astfel, deși, fișa ECRIS a dosarului nr.(...) (număr vechi 3.), califică acțiunea ca fiind o acțiune în constatare în realitate atât acțiunea principală formulată de către reclamanții G. S.-M. și A. S. I., cât și acțiunile reconvenționale formulate în cauză atât de recurenții-reclamanți reconvenționali A. E., A. S.-L. și A. C.-M., cât și acțiunea reconvențională a intimaților A. O. (decedat) prin moștenitoarea D. C.-G. și C. L.-O. urmează în realitate regimul unei acțiuni mixte respectiv atât al unei acțiuni succesorale, respectiv al unei acțiuni de stabilire a masei succesorale și de partaj succesoral, cât și cu acțiuni de fond funciar, în ceea ce privește verificarea legalității drepturilor dobândite conform L. N.1. a beneficiarilor înscriși în TP

2./(...) și TP (...).

Nici una din acțiunile precizate cu care a fost investită instanța, indiferent că este vorba de acțiunea principală sau de cererile reconvenționale formulate în cauză, nu este o acțiune în constatare, care de altfel este în mod evident inadmisibilă, atât în cazul acțiunii principaleprecizată, cât și în acțiunile reconvenționale, prin petitele finale de partaj/ieșire din indiviziune și întabulare, care în mod evident tind la realizarea și nu la constatarea dreptului.

Nu s-a stabilit nici în fața instanței de fond dar nici în fața instanței de apel, ordinea de prioritate a soluționării petitelor sau eventuala necesitate a disjungerii petitelor de fond funciar pentru soluționarea prioritară a acestora, în așa fel încât să existe certitudine în stabilirea compunerii masei succesorale partajabile prin pronunțarea în cauză a încheierii interlocutorii care să stabilească conform art. 673^{5-7 C. după antecesorul comun defunctul A. P. V. (bunicul și respectiv socrul), moștenitorii și cota ce se cuvine acestora.}

În măsura în care se stabilea corect în cauză natura juridică a tuturor petitelor acțiunilor formulate, putea fi calificată corect și calea de atac cărora acestea sunt în mod legal supuse, condiție în care, în mod temeinic și legal putea fi verificată și stabilită legala alcătuire a instanței pentru soluționarea tuturor petitelor, respectiv și a celor de fond funciar.

Astfel, este notoriu faptul că art.1 din T. VII L. 2., definind procesele funciare în materia cărora hotărârile pronunțate în primă instanță sunt supuse numai recursului, distinge între categoria contestațiilor și a altor litigii. Cum în sensul L. 1. sunt calificate contestații acele cereri formulate de persoanele nemulțumite în fața comisiei județene(art.51), iar, plângeri acțiunile care se formulează în fața instanței de judecată fie împotriva comisiei județene, fie împotriva ordinului prefectului, fie împotriva refuzului comisiei locale de a înmâna titlul sau de a pune în posesie (art.53, 54, 64), noțiunea de "alte litigii apărute in urma aplicării L. 1. poate viza doar acțiunile având ca obiect contestarea titlurilor de proprietate, contestarea proceselor verbale de punere în posesie pentru că alte etape în aplicarea legii fondului funciar și recunoașterea dreptului de proprietate nu mai pot fi imaginate. În consecință, acțiunea prin care se solicită constarea nulității absolute a unui titlu de proprietate eliberat în procedura fondului funciar se soluționează prin hotărâre care este supusă numai căii de atac a recursului.

Aceste prevederi se întregesc cu dispozițiile speciale din T. XIII al L. nr.247/ 2005, care sunt introduse în accelerarea judecăților in materie funciară și care, printre alte norme, stabilesc urgentarea procedurilor prin excluderea unei căi de atac. P. an. 282^{1 C. nu sunt supuse apelului litigiile al căror obiect are o valoare până la 100.000 lei fiind incluse în această categorie și litigiile având ca obiect constatarea nulității unor acte juridice, astfel că, aplicând această regulă de drept comun acțiunii de față, calea de atac ce se putea promova in mod legal împotriva sentinței de fond sub aspectul petitelor de fond funciar este recursul deși, instanța de fond a indicat în mod eronat ca și cale de atac pentru toate petitele acțiunilor indiferent că principală sau reconvențională, ca fiind doar apelul.}

Alcătuirea legală a oricărui complet de recurs implică existența în complet a cel puțin 3 judecători astfel că pentru soluționarea în recurs a petitelor de fond funciar instanța de apel nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale privind soluționarea cauzelor în recurs, ceea ce impune admiterea recursului sub acest aspect și casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei în fața instanței de fond, pentru disjungerea petitelor de fond funciar și soluționarea acestora cu prioritate, cu suspendarea celorlalte petite disjunse pentru ca instanța de fond să fie în măsură să pronunțe în mod legal încheierea interlocutorie prin care să stabilească conf. art. 674⁵, 673^{6 și}

673^{7 C. masa succesorală rămasă după antecesorul comun defunctul A. P. V. (bunicul și respectiv socrul), moștenitorii și cota ce se cuvine acestora.}

2.Nelegalitatea privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, motiv de recurs formulat conform art. 304 pct.4 C.

Ambele hotărâri, atât ale instanței de fond cât și ale instanței de apel au adăugat la lege, depășind atribuțiile puterii judecătorești prin nerespectarea prevederilor legale sub mai multe aspecte.

Astfel, în primul rând, atât instanța de fond cât și instanța de apel au depășit atribuțiile puterii judecătorești adăugând la lege prin statuarea în contradictoriu cu prev. art. 11 din L. 1., raportat la prev. art. III alin.l lit. a din L. nr.169/1997 a faptului că: indicarea numelui unui succesibil, înlătură obligativitatea formulării cererii proprii de reconstituire a dreptului de proprietate in baza L. nr.1., formulată de către succesibilul al cărui nume a fost indicat in cererea formulată de către celălalt succesibil, sau și mai absurd, faptul că s-ar presupune dar nu s-a dovedit cu neputință de tăgadă, faptul că "soția supraviețuitoare a succesibilului care a formulat in mod legal cererea proprie pentru reconstituirea dreptului de proprietate conf. prevederilor L. nr.1., ar fi semnat o acțiune, neînregistrată niciodată, niciunde prin care s-ar pretinde că ar fi recunoscut partajul în cote de 1/2, pentru a respinge cererea prin care se solicită constatarea nulității absolute a înscrierii în TP.

Mai mult chiar, dacă prin hotărârea pronunțată, instanța de fond nu numai că ignoră cu desăvârșire probațiunea administrată în cauză dar mai mult chiar, depășind atribuțiile puterii judecătorești creează "instituția mandatului tacit între comoștenitori";, fără ca nimeni să invoce și deci cu atât mai puțin să dovedească existența vreunui mandat între niciunul dintre comoștenitorii lui A. P. V. antecesorul comun al tuturor părților.

Dar, în mod nelegal, prin ignorarea probațiunii, la rândul ei și instanța de apel a adăugat la lege, confirmând practic existența acestei pseudo instituții juridice, în absența oricărei probe administrate în acest sens în cauză.

Aceasta, deoarece lipsa cererii formulate conf. prev. art. 11 din L. nr. 1. de către reclamanții G. S.-M. și A. S. I., invocate de noi, în mod legal poate fi înlăturată doar prin proba pozitivă, respectiv prin depunerea în cauză a cererii formulate de către reclamanți, deoarece noi susținând un fapt negativ lor le incumbă proba.

Mai mult chiar, creând această "pseudo-instituție juridică"; privind

"prezumția legală a mandatului tacit între comoștenitori"; instanța de fond și la rândul ei și instanța de apel, încalcă prev. art. 11 - 14 din HG nr. 131/

1991 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea in posesie a proprietarilor, act normativ publicat în M.Of. nr. 43/(...), precum și prev. art. 8 și 10 din L. 1..

Deci, în mod absurd și total nelegal atât instanța de fond, cât și instanța de apel creând această ""pseudo-instituție juridică"; privind

""prezumția legală a mandatului tacit între comoștenitori"; sancționează moștenitorul diligent și de bună-credință care a formulat și semnat în nume propriu cererea nr. (...) de reconstituire a dreptului de proprietate conform L. nr.1. și pe cale de consecință ne sancționează pe noi, pe succesorii lui legali, prin reducerea drepturilor dobândite în baza L. nr.1. și aceasta culmea ținând cont de neglijența altor potențiali moștenitori care au neglijat să formuleze cererea conform L. nr.1., în schimb au ridicat titlul care nu li se cuvenea și l-au ascuns defunctului A. V. V. în timpul vieții acestuia.

În realitate, în anul 1991 prin cererea nr. 8. martie 1991 formulată în baza L. nr.18/1990 antecesorul nostru A. V. V. zis M. își solicită drepturile cu privire la terenurile agricole atât în nume propriu ca fost proprietar, dar și în calitate de moștenitor a părinților săi A. V. și A. M.

Pentru terenurile agricole din patrimoniul antecesorilor comuni A. V. și A. M., au mai formulat cerere de retrocedare doar fratele antecesorului nostru, A. V. O., cerere înregistrată sub nr. 4934/26 febr.1991 și nepotul său de soră C. L. a cărui cerere a fost înregistrată sub nr.6673/03 martie

1991.

În conformitate cu prevederile Anexei nr.3 rezultă că la poziția 3. sunt validate toate aceste trei cereri, menționare în tabel A. 3 la nr. crt. (8) - nr. cerere (...) stabilite la poz. 3..

Reclamanții G. S. M. și A. S. I. nu au formulat nici o cerere pentru retrocedarea terenurilor agricole din patrimoniul antecesorilor comuni A. V. și A. M. (bunicii lor de tată).

Cu toate acestea pe lângă A. V. M., O., C. L. care au formulat aceste cereri în tabel sunt înscriși nelegal, fără nici un drept și A. S. și G. M..

Considerăm nelega1ă și nulă absolut înscrierea în tabelul A. 3 a numitilor A. S. și G. M. care nu au îndeplinit obligația legală de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate conform prev. art.8 alin.3 din L. 1. pentru terenurile agricole în discuție.

În ceea ce îl privește pe C. L., deși acesta a formulat în termenul legal cererea de retrocedare a terenurilor agricole, acesta ca urmare a renunțării exprese la moștenirea după bunicul său A. P. V. (la care a venit la moștenire în nume propriu mama sa decedând anterior bunicului) așa cum rezultă cu puterea lucrului judecat din sent.civ.nr.7480/1981 pronunțată în dos.civ. nr.7342/1981 al J. C.-N., în care acesta a avut calitatea de pârât, nu beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii după A. P. V. conf. act. 8 și 13 alin.2 din L. nr.1..

Dar, de altfel în același sens s-a pronunțat și Comisa Municipală C.-N. reunită la data de (...), soluție comunicată prin adresa nr.15040/304/(...), ca urmare a formulării cererii cu același număr, condiție în care nu înțelegem cum a fost menționat în TP.

Mai mult la acest moment s-au pronunțat în același sens și S. U. ale Î. prin recursul in interesul legii, prin D. N. XI din 5 februarie 2007, care decide fără echivoc faptul că: "În aplicarea dispozițiilor art.8 și art. 13 alin.2 din L. nr.18/ 1991, republicată, stabilesc: Beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 din Codul civil iar, nu și cei care au renunțat la moștenire."

În speță din dispozitivul sent.civ.nr.7480/1981 pronunțată în dos.civ. nr.7342/1981 a J. C.-N., cauză în care C. L. a avut calitatea de pârât, rezultă cu putere de lucru judecat că "Pârâtul C. L., nepot de fiică a renunțat la moștenire. "

Ca atare, moștenitorii lui A. P. V., îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală 17.361 mp teren agricol pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate după defunctul A. P. V. conform L. nr.1. prin titlul de proprietate nr. 28077 /. iunie 1997 sunt doar antecesorul nostru A. V. (zis M.) și fratele său A. V.O.

Ca atare considerăm justificată cererea actuală a pârâților de anulare parțială titlul de proprietate nr. (...), eliberat în mod nelegal în favoarea unor persoane care nu au formulat cerere conform L. nr.18/ 1991 sau a unui renunțător expres la moștenire, fiind la rândul ei temeinică și legală șicererea de eliberare a unui nou titlu de proprietate conform nulităților absolut astfel constate, motiv pentru care se impune admiterea apelului și recursului sub acest aspect.

Prin decizia instanței de fond și apel care adaugă la lege s-a realizat practic și o "confuziune de drepturi, obligații și patrimonii" între drepturile, obligațiile și patrimoniul antecesorului nostru A. V.V. și cele ale nepoților săi de frate G. S. M. și A. S. I., în defavoarea noastră recurenți-reclamanți reconvenționali proprii succesori ai lui A. V. V., decedat la data de 2 iulie

1999.

Dar, în mod temeinic și legal, așa cum s-a cristalizat deja, în nenumărate cauze, practica Tribunalului C. și a Curții de A. C. potrivit prev. art.III alin.l lit. a din L. nr.169/l997, „Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor L. fondului funciar nr. 1.: actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri", fiind considerate că nu sunt îndreptățite la constituire sau reconstituire în conformitate cu prevederile art. 11 din L. nr.1., persoanele care nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, condiție în care considerăm că se impune constatarea nulitații absolute a înscrierii în T. de P. N.2./(...) a lui G. S. M. și A. S. I.

3.Nelegalitatea privind încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.2 C., motiv de recurs formulat conform art. 304 pct.5 C.

Atât hotărârea instanței de apel, cât și hotărârea instanței de fond au încălcat prevederile procedurale privind obligativitatea citării și comunicării actelor procedurale tuturor părților chemate în judecată.

Astfel, încheierea pronunțată în cauză la data de (...) în fapt și în drept este lovită de nulitate absolută deoarece, prin cererea reconvențională precizată dar respinsă prin respectiva încheiere a fost chemată în judecată, încă o altă persoană, respectiv C. M., cererea fiind legal timbrată și totodată depusă legal înainte de închiderea dezbaterilor înaintea primei instanțe dar nu a fost comunicată celui chemat în judecată, condiție în care încheierea atacată este lovită de nulitate absolută conf. art. 105 C., deoarece a fost pronunțată cu încălcarea prev. art. 57 alin.3 și 4 C. corob. cu art.l07 C.pr.civ

Mai mult chiar, cererea reconvențională precizată prin care se chema încă un terț în judecată dar căruia nu i s-a comunicat cererea conform cu prev. art. 57 alin. 4 C. corob. cu art.l07 Cpr.civ., nici măcar nu a fost disjunsă spre a fi judecată separat.

În aceste condiții prin încheierea atacată soluția pronunțată în cauză echivalează cu o denegare de dreptate, deoarece practic judecătorul a refuzat ab initio soluționarea cererii reconvenționale precizate, refuzând judecarea ei, nu doar împreună cu acțiunea principală, dar, și deosebit conform art. 135

C. deoarece nici nu a fost disjunsă.

În conf. cu prev. art. 106 C. anularea unui act de procedură atrage și nulitatea actelor următoare, în măsura în care acestea nu pot avea o existență de sine stătătoare considerăm că și sentința civilă nr. 7. pronunțată în cauză este de asemenea lovită de nulitate absolută.

La rândul ei și decizia civilă nr.4. sept. 2010 este lovită de nulitate absolută sub multiplu aspect, sau, cel puțin sub aspectul menționat anterior, circumscris motivului de recurs prev. de art. 304 pct.4 C.

În realitate, în speță, nici instanța de apel și nici instanța de fond nu a făcut nici măcar o calificare corectă a naturii juridice a cauzei deduse prezentei judecăți, ca fiind o acțiune de partaj succesoral, condiție în care nici anterior încheierii pronunțare în cauză la data de (...), nici ulterior până la acest moment nu a fost pronunțată niciodată niciuna dintre încheierile interlocutorii prevăzute de art. 673^{5,6,7 C. prin care instanța de fond sau măcar instanța de apel să fi stabilit vreodată "bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții. D. se împarte o moștenire, instanța va mai .stabili datoriile transmise prin moștenire, datoriile și creanțele comoștenitorilor față de defunct, precum fi sarcinile moștenirii" pentru moștenirea rămasă după antecesorul comun al tuturor părților ce au formulat acțiune în prezentul dosar, respectiv după defunctul A. P. V. (socrul și respectiv bunicul).}

În această situație s-a ajuns la o condiție de totală ilegalitate făcându- se nelegal o "absorbție" de patrimonii între patrimoniul acestuia și patrimoniul fiului său A. V. V. fără a exista un singur act de proprietate în acest sens, prin preluarea nelegală din patrimoniul defunctului A. V. V. a terenului înscris în titlul de proprietate nr. 2. febr.1997 eliberat în baza existenței titlului de proprietate eliberat anterior conf. Decretului-L. nr.

187/(...) și trecerea fără titlu a acestui teren în patrimoniul tatălui său defunctul A. P. V., respingându-se formal și nelegal excepția lipsei de calitate procesuală activă a reclamanților G. S. M. și A. S. I., în condiția în care nu au formulat cerere conform art.12 din L. nr.1., pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole proprietatea anterioară a defunctului A. P. V. bunic și tată al lui A. V. I., în calitatea lor de moștenitori fiică și fiu a defunctului A. V. I., excepție unită cu fondul cauzei la termenul din (...).

4.Nelegalitatea privind acordarea de către instanță a ceea ce nu s-a cerut, motiv de recurs formulat conform art. 304 pct.6 C.

Practic instanța de apel, fără ca instanța de fond să fi fost investită nici prin acțiunea principală, dar nici prin acțiunile reconvenționale cu vreun petit de rectificarea CF, o asemenea cerere nefăcând nici obiectul apelului formulat de pârâți, totuși prin dispozitiv a dispus rectificarea suprafeței parcelei nr. 22478 înscrisă în CF nr.18936 C., de la 3164 mp. la 3138 mp și a suprafeței cu nr.top 22480 din CF nr.19154 C., de la 2230 mp la 2178 mp", încălcând astfel și principiul non reformatio in pejus.

Instanța de apel a respins cererea pârâților de a solicita expertului M.

M. T. să răspundă la toate obiectivele încuviințate inițial de instanță respectiv și la obiectivul 3.5. câștigat cauzei și la care expertul nu a răspuns de loc, se consideră prematură poziția instanței de apel de acordare a cuvântului pe fond în apel deoarece faza probatorie nu era completă nefiind realizată întreaga probațiune câștigată cauzei în apel.

În ceea ce privește expertiza administrată în cauză pârâții subliniază faptul că obiectul prezentului apel îl constituie sentința civilă nr. 7., pronunțată în ședința publică din data de (...) în dos.civ.nr.3. a J. C.-N., din care face parte integrantă și expertiza D., pe care am contestat-o la rândul ei și niciodată nu am fost de acord cu ea, iar, obiectivele instanței nu au stabilit pentru expertul M. de a ține cont in nici un mod de expertiza D., ceea ce ar fi făcut inutilă chiar administrarea expertizei M.. Totodată, expertul M. menționează nereal existența acordului nostru a apelanților A. cu privire la expertiza D., motiv pentru care nu există niciunde exprimat un asemenea acord.

5. Nelegalitatea privind cuprinderea de motive contradictorii, motiv de recurs formulat conform art. 304 pct. 7 C.

Cu privire la criticile aduse hotărârii instanței de fond în ceea ce privește titlul de proprietate nr. 28044/2161/(...), cu o evidentă rea-credință și părtinire, instanța de apel menține in totalitate hotărâre a instanței de fond, deși, motivele invocate se contrazic fiind evident contradictorii sub acest aspect la nici două rânduri succesive din hotărârea constând în decizia civilă nr.4. atacată.

Astfel, în alin. 5 al pag. 10 al deciziei instanța de apel stabilește faptul că: " Prin raportare la dispozițiile art.11 alin.4-9 din L. nr.18/ 1991, în forma inițială incidentă la momentul validării de către comisia județeană a propunerilor comisiei locale, tribunalul apreciază că pârâții nu aveau obligativitatea parcurgerii acestei proceduri speciale deoarece, pe de o parte, cererea acestora a fost satisfăcută, iar, pe de altă parte, validarea unei suprafețe de 5.800 mp. în favoarea defunctului A. V. V. s-a făcut fără a se preciza amplasamentul, operațiune care s-a realizat ulterior, prin eliberarea procesului-verbal de punere în posesie." Ceea ce înseamnă că nici instanța de apel, dar, nici pârâții reclamanți-reconvenționali nu contestă legala validare a suprafeței de 5.800 mp în favoarea antecesorului nostru A. V. V. prin H. nr.80/(...) în cadrul Anexei nr.4 cu poziția 111 - pentru persoanele, sau după caz moștenitorii acestora, ale căror terenuri au trecut, cu sau fără titlu în proprietatea cooperativei fără ca acestea să fi dobândit calitatea de cooperator, în cadrul Anexei nr.4 cu poziția 111 a H. nr.8.- fiind validat fără echivoc - A. M. P. 147, neexistând nici un dubiu că e vorba de soțul și respectiv soțul nostru, el fiind cel care era cunoscut ca atare și nu de socrul și respectiv bunicul nostru.

Cu toate acestea, în chiar alineatul următor al aceleași hotărâri, respectiv alineatul 6 al pag. 10 al deciziei instanța de apel stabilește în contradicție cu cele stabilite anterior, faptul că: "Trebuie avut în vedere și faptul că pârâții se prevalează de nulitatea absolută a titlului de proprietate considerând (dar fiind contraziși prin probe, respectiv TP N. 1945) că reconstituirea s-a făcut în favoarea unei persoane care nu era îndreptățită la acțiune, acțiune caracterizată ca fiind de drept comun. "

Tot contradictorii sunt și motivările instanței de apel referitoare la renunțarea expresă la moștenire, potrivit prev. art.2 din Decretul nr.40/21 ianuarie 1953, deoarece după ce stabilește faptul că "declarația de renunțare la succesiune se poate face fi în fața instanței de judecată", concluzionează împotriva declarației pârâtului A. O., care a arătat specific instanței că această renunțare a avut loc în fața instanței, că o atare declarație de renunțare a lui C. L. O. nu ar fi avut loc, deoarece ,,pretinsul renunțător nu a semnat "tranzacția"; din dos.civ.nr.7342/1981 al J. C.-N., în baza căreia s-a pronunțat hotărârea de expedient constând în sentința civilă nr. 7480/(...).

6.Nelegalitatea privind interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, schimbarea naturii ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, motiv de recurs formulat conform art. 304 pct.8 C.

Cu privire la titlul de proprietate nr. (...) nici instanța de fond și nici instanța de apel nu se pronunță în nici un mod cu privire la excepțiile invocate, interpretând în mod evident greșit actul juridic dedus judecății, condiție în care le reiterăm și le susținem. a)Excepția de inadmisibilitate a actiunii reconvenționale cu privire la anularea titlului de proprietate nr. (...), în absența îndeplinirii în termenul legal a procedurii prealabile speciale stabilite de L. nr.1. la momentul afișării în anul 1991 a anexei nr.4 poz.111/83, nici unul dintre reclamanțiireconvenționali neformulând vreo contestatie în 30 de zile de la afișarea anexei în anul 1991.

Astfel, în conformitate cu prevederile alin.1 a art.II din HG nr.

1.832/(...), "Propunerile comisiilor comunale, orășenești ș municipale privind stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, validate prin hotărâri ale comisiilor județene și a municipiului B., adoptate anterior intrării în vigoare a prezentei hotărâri, sunt și rămân valabile dacă nu au fost contestate în termenul legal".

Prin art. 2 a H. C. județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. nr.80/(...), au fost validate concomitent și distinct atât A. nr.3, cu poziția nr.33, privind reconstituirea dreptului de proprietate - pentru moștenitorii cooperatorilor decedați A. V. și M. Cîmpului

76, cât și A. nr.4, cu poziția 111 - pentru persoanele, sau după caz moștenitorii acestora, ale căror terenuri au trecut, cu sau fără titlu în proprietatea cooperativei fără ca acestea să fi dobândit calitatea de cooperator, respectiv A. M. P. 147.

Nimeni nu a formulat însă, nici în termenul legal și nici ulterior acestuia nici o contestație cu privire la A. nr.4, poziția 111 din Hotărâre a C. județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. nr.80 / (...), anexă prin care a fost validată în conformitate cu prevederile art. 8 din L. 1., nemodificată, suprafața de 0,58 ha în favoarea lui A. M. P.

147.

Ulterior, în baza acestor hotărâri ale comisiei județene, prin procesul- verbal nr.6210/(...) au fost pus în posesie conform Anexei 4/111, A. V. zis M. P. 147, al cărui teren a trecut fără titlu în proprietatea cooperativei fără ca acesta să fi dobândit calitatea de cooperator, prin încheierea procesului- verbal nr.4884/(...).

În baza procesului-verbal nr. 4884/(...) a fost emis T. de proprietate nr.(...) conform Anexei 4/111, în favoarea lui A. V. zis M. P. 147, al cărui teren a trecut fără titlu în proprietatea cooperativei fără ca acesta să fi dobândit calitatea de cooperator. b)Excepția lipsei de calitate procesuală activa a reclamantului- reconvențional C. L. O. în lipsa calității sale de moștenitor și a vocației la moștenire a acestuia după defunctul A. P. V., ca urmare a renunțării anterioare la moștenirea antecesorului comun A. P. (bunicul comun). De altfel, această poziție a fost întărită între timp de practica judiciară cristalizată în acest sens, conform Deciziei N.XI din 5 februarie 2007 prin care S. U. ale Î. s-a pronunțat în recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă I., cu privire la aplicarea disp. art.8 și art.13 alin. 2 din L. 18/1 991, care statuează faptul că: "Beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art.7000 din C.civ., iar, nu și cei care au renunțat la moștenire." c)Excepția lipsei interesului lui C. L. și A. O. în anularea titlului de proprietate nr.(...), deoarece nu au avut teren pe amplasamentul în care acesta a fost eliberat nici ei și nici antecesorul comun A. P. V., precum și ca urmare a inexistenței contestației stabilite de L. nr.1..

Singura contestatie formulată în termen cu privire la suprafața retrocedată prin H. 8., moștenitorilor lui A. P. V. a fost formulată în anul

1991 de antecesorului nostru A. V. V., înregistrată sub nr.27028/1991, comunicată odată cu dosarul de fond funciar și la care s-a răspuns cu H. nr.174/1991, care precizează aplicarea cotei de reducere, iar, conform identificării realizate de către expertul tehnic, terenul se identifică în CF

18558 C., al cărui proprietar tabular anterior este C. P., terenul a fiind folosit în comun de A. V. și A. V. V. zis M. și înscris în registrul agricol. Dreptul de proprietate s-a stabilit ca urmare a emiterii titlului de proprietate nr. 1., fiind recunoscută punerea în posesie la D. Gol, conform interogatoriul luat lui A. O., care specifică inițial doar că l-a schimbat, iar, ulterior încearcă fără succes să susțină vânzarea terenului, dar, fără să fi asistat la încheierea actului și nu l-a cunoscut pe cumpărător și nu a fost de față la plata prețului, dar, a fost prezent la punerea în posesie a defunctului A. V. zis M. cu privire la terenul ce face obiectul TP (...), fără a contesta la acel moment acea punere în posesie.

Ca atare, este legal emis T. de proprietate nr.(...) ținând cont de prev. art.8 și 13 din L. nr.1. nemodificată. Întreaga poziție procesuală a pârâților- reclamanți reconvenționali pentru anularea titlului de proprietate nr. (...) se bazează nu pe negarea existenței dreptului anterior de proprietate a antecesorului nostru A. V., drept recunoscut de altfel de către A. P. O. că i-a aparținut lui A. V. care a fost împroprietărit în nume propriu prin R. agrară din 1945, în "D. Gol", așa cum recunoaște de altfel la ambele interogatorii, ci pe faptul că acest drept a fost reconstituit în favoarea lui A. V. V. (V.) pe un amplasament greșit, în F..

Instanța ignoră în totalitate existența la dosarul cauzei a probei privind faptul că soțul și respectiv tatăl nostru A. V., a fost împroprietărit în nume propriu conform L. nr.187/23 martie 1945 - pentru înfăptuirea reformei agrare, dobândind în nume propriu suprafața de teren înscris în titlul de proprietate nr.1028669 eliberat în virtutea Decretului L. pentru Înfăptuirea Reformei Agrare N.1., ca urmare a faptului că la vârsta de 18 ani s-a înrolat voluntar în cel de-al doilea război mondial, fiind astfel împroprietărit ca și veteran de război.

Dar, atât la momentul punerii concluziilor pe fondul apelului erau intrate în vigoare prevederilor Legilor nr.193 din 19 iunie 2007 și 212 din 24 octombrie 2008 care reglementează legal chiar situația persoanelor cărora le- a fost reconstituit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea L. 1..

În această situație este evidentă netemeinicia și nelegalitatea hotărârii instanței de fond și apel, deoarece drepturile antecesorului A. V. V. identic în titlu de proprietate nr.1028669 cu A. V. M. din C., str. Câmpului N.76, dar, și cu M. înscris la aceeași poziție din Registrul Agricol cu antecesorii săi, deși, recunoscute de comisiile de fond funciar, deși nu au fost contestate de nimeni în termen legal, au fost totuși anulate nelegal de către instanța de fond împotriva probelor administrare, constând în înscrisul reprezentând titlu de proprietate nr.1028669 dar și răspunsul la interogatoriu dat de fratele său A. V.O., care subliniază că acesta a fost împroprietărit cu acest teren la locul numit "D. G..

Deși, din nici o probă administrată în cauză nu rezultă că antecesorul comun (bunicul A. P.) ar fi avut în proprietate terenul pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr. (...), ci mai mult chiar așa incomplete concluziile raportului de expertiză tehnică realizat în cauză stabilește fără echivoc faptul că terenul din titlul de proprietate nr. (...) nu a aparținut niciodată antecesorului comun A. P. V., totuși instanța de fond nu ia în considerare și înlătură nejustificat aceste concluzii, reținând de asemenea eronat că: ""În speță nu s-a contestat că terenul în litigiu a fost adus în cooperativă de antecesorul comun al reclamanților fi pârâților reclamanți reconvenționali A. P., în calitatea lui de proprietar". Nimic mai fals, deoarece pe lângă faptul că nici un mijloc de probă nu stabilește nici unde această calitate de proprietara lui A. P. V. cu privire la terenul înscris în titlul de proprietate nr. (...), nimeni nici unde nu a făcut dovada faptului că acest teren "a fost adus în cooperativă" de A. P. V., care s-a stabilit doar că a dobândit calitatea de membru cooperator, iar, ceea ce nu s-a contestat a fost doar faptul că anterior cooperativizării acest teren a fost folosit de A. P. V. cu acordul adevăratului proprietar, fiul său A. V., care în perioada ulterioară împroprietăririi din anul 1945 a avut calitatea de student la drept și ulterior de funcționar.

De altfel, toate părțile adverse susțin că dovada proprietății pentru acest teren este doar înscrierea in registrul agricol a unei parcele în F. in suprafață de 13 ari (adică 1300mp) fânaț.

Dar, pentru terenul ""fânaț la F. s-a eliberat in comun părților titlul de proprietate nr. (...), T. 84, parcelă 22478 și 22480, care au in total o suprafață de 3138+2. mp, adică deja mai mult cu 4016 mp. fânaț la F. decât cei 13 ari (1300 mp) înscriși in registrul agricol, teren identificat de expert in CF 18936 C. - fânaț la F. nr.top. 22478 și nr.top, 22480.

Deși instanța de fond reține că: „În speță (..)s-a susținut că fi antecesorul pârâților reclamanți reconvenționali a adus teren în CAP și este posibil să fie așa, dată fiind diferența de suprafață înscrisă în registrul agricol și suprafața de teren preluată de C. De altfel, declarațiile pârâtului, reclamant recovențional privind schimbul respectiv vânzarea terenului sunt singulare și nu pot fi coroborate cu alte probe administrate, motiv pentru care instanța le va înlătura. Atâta doar că antecesorul pârâților reclamanți reconvenționali A. E., A. S.-L. și A. C. M. nu a făcut dovada că ar fi deținut anterior cooperativizării teren mai mult decât cel asupra căruia a fost împroprietărit în baza legii reformei agrare, ce avea o întindere de 800 sțj.p. adică 2880 mp și că acest teren a fost înregistrat în registrul agricol în nume propriu sau predat CAP în nume propriu, pentru a fi îndreptățit la reconstituire în nume propriu"; pornind de la premise corecte trage in final o concluzie pe cât de falsă pe atât și de nelegală, abrogând fără drept prevederile art. 13 și 15 din H. nr.131 din 27 februarie 1991 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea in posesie a proprietarilor, act normativ publicat in M.Of. nr. 43/4 mar. 1991, precum și prev. art. 8 și 10 din L. 1.

D. s-ar admite că această concluzie a instanței de fond este atât temeinică cât și legală însemnă că ar trebui desființată sau anulată întreaga A. N.4, prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate a "P. precum si, după caz, mostenitorilor acestora, ale căror terenuri au trecut, cu sau fără titlu în proprietatea cooperativei fără ca ele sa fi dobândit calitatea de cooperatori, se înscriu cu suprafata stabilita de comisie in tabelul anexa nr. 4. "

Ca atare titlul de proprietate nr. (...) a fost legal eliberat, fiind corect restabilit dreptul de proprietate al antecesorului nostru A. V. V. pentru terenul în suprafață de 0,58 ha conf. prev. art.8 din L. nr.1., așa cum s-a stabilit prin la poz.111 A. 4 a H. 8. a C. J. C. de reconstituire a dreptului de proprietatea conf. L. nr.1. "prin eliberarea unui titlu de proprietate in limita unei suprafete minime de 0,5 ha pentru fiecare persoana îndreptățită.", cu atât mai mult cu cât nici unul dintre reclamanții reconvenționali C. Laurenți O. și A. P. O. nu a contestat niciodată respectiva hotărâre și cu atât mai puțin ca respectiva contestare să se facă în termen legal de 30 de zile de la afișarea ei in conformitate cu prevederile legale.

Sub aspectul cererii privind anularea titlului de proprietate nr. (...), trebuie reținută jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului din cauza Toșcută și alții c. României, din data de 25 noiembrie 2008

În atare condiții, antecesorul pârâților fiind îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate conform titlului de proprietate nr. (...), în baza textelor legale menționate anterior, chiar dacă punerea în posesie nu s-ar fi făcut pe vechiul amplasament, acesta nu are nici o culpă sub acest aspect, dar reclamanții nu au nici un interes legitim pentru a invoca această situație, în opinia noastră se impune admiterea căii legale de atac și respingerea acțiunii reconvenționale formulate de către A. O. și C. L. O. sub aspectul constatării nulității absolute, atât datorită practicii CEDO menționate cât și pentru că nerespectarea vechiului amplasament nu constituie un motiv de nulitate absolută.

7.Nelegalitatea derivând din lipsa de temei legal a hotărârii pronuntate, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv de recurs formulat conform art. 304 pct.9 C.

În aceste condiții nu este nici corect și nici legal stabilită nici de către instanța de fond dar nici de către instanța de apel, nici masa succesorală suplimentară după defunctul A. P. (decedat în anul 1975) și nici pentru succesorul acestuia defunctul A. V. (decedat în anul 1999), pentru care s-a diminuat în mod eronat masa succesorală, atât cu suprafața de 5800 mp din titlul de proprietate nr. (...), cât și cu cota aferentă împărțirii masei succesorale după defunctul A. P. la 4 în loc de 2, așa cum ar fi legal, ținând cont de faptul că orice renunțare la moștenire nu poate fi parțială și nu există posibilitatea nici măcar pentru instanța de judecată de a nu aplica un principiu de drept precum indiviziunea transmisiunii succesorale.

Deci, pentru A. V. zis M., suprafața de 2,46 ha validată la poz.3. din A.

3 unde 1 s-a reconstituit dreptul de proprietate pe cote părți în calitate de moștenitor al cooperatorilor A. V. și M., nu se diminuează, ci dimpotrivă se însumează cu suprafața de 0,58 ha validată la poz.111 /83 din A. 4, conform prev. art. 8 din L. nr.1. condiție în care se poate stabili legalitate a eliberării titlului de proprietate nr. 2. febr.1997.

Dar, din păcate în timpul vieții defunctului A. V. zis M., G. S. nu i-a adus la cunoștință, ci dimpotrivă chiar a ascuns faptul că a ridicat titlul de proprietate nr. 2. din 23 iunie 1997 și suprafața de 1,7316 ha pentru care acesta s-a eliberat, cu nerespectarea suprafeței validate de 2,46 ha conf. A. 3 poz.3., împiedicându-l astfel de a contesta ne1egalitatea eliberării acestui titlu de proprietate nr. 2. din 23 iunie 1997, atât în ceea ce privește persoanele înscrise în el și care nu au formulat cerere de retrocedare, dar, dezavantajând concomitent și ceilalți moștenitori îndreptățiți care au formulat cererea de retrocedare.

Totuși, anterior eliberării titlului de proprietate nr. 2. din 23 iunie 1997

A. O. și A. V. zis M. prin cererea înregistrată sub nr.507/17.IV.1997 la O. de

C. și O. T. contestă în comun calitatea de moștenitor a renunțătorului la moștenire C. L. O., contestația fiind înregistrată sub nr. 15040/304/(...) și la C. locală de L. 1..

La această contestație C. locală de fond funciar C.-N., răspunde prin adresa 15040/304/(...) arătând că "cererea d-voastră nr.15040/1997, a fost discutată în C. municipală din data de (...) și s-a aprobat cererea d-voastră așa cum a fost formulată". R. la succesiune este dovedită prin hotărâre, dar și prin răspunsul la interogator al lui A. O.

Cu toate acestea, conform dosarului de cercetare penală se stabilește în cauză faptul că P. G. (simplu membru în comisie) instigat de G. S.,nesocotește hotărârea C. și îl înscrie inițial pe A. și pe cale de consecință și în titlul de proprietate nr. 28077 /. din 23 iunie 1997 pe C. L. O. P. că tot acesta a determinat înscrierea și în A. 3 poz.3. a lui G. S. și A. S. I. chiar în absența existenței oricărei cereri a acestora.

De altfel, cu privire la înscrierea eronată în titlul de proprietate nr. 2. din 23 iunie 1997 a renunțătorului la succesiune C. L. O., se pronunță prin recunoașterea propriei erori și C. J. de aplicare a L. nr. 1. a fondului funciar, care în răspunsul la interogatoriu depus la dosar pentru termenul din (...), arată că: "Având in vedere că, prin prev.art.12 din L. nr.1., nemodificată, s- au repus in termenul de acceptare a succesiunii moștenitorii care nu au accepta-o in termenul și condițiile art.700 C.civ., iar, nu și cei care au renunțat la succesiune în temeiul art.696 C.civ., având in vedere probatoriul administrat în cauză, nu ne opunem anulării parțiale a titlul de proprietate nr. (...), in sensul radierii numitului C. L. O..

Nici reclamanții G. S. M. și A. S. I., care sunt nepoți de frate pentru A.

V. pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr. 2. febr.1997 nu au vocație succesorală după acesta, dar nici pârâții reclamanți reconvenționali C. L. O. care este nepot de soră predecedată pentru A. V. pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr. 2. febr.1997 și respectiv A. care este frate cu A. V. V. pentru care s-a eliberat același titlu de proprietate nu au vocație succesorală după acesta în concurs cu fii săi A. V.S.-L. și A. V.C.-M. și soția sa supraviețuitoare A. E..

Mai mult nici măcar anularea titlului de proprietate nr. 2. febr.1997 a cărui titular este A. V. nu impune intrarea automată în patrimoniul comun al nostru și al reclamanților G. S. M. și A. S. I. și pârâților reclamanți- reconvenționali C. L. O. și A., prin moștenitoarea sa D. C.-G. a terenului pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea exclusivă a antecesorului nostru A. V..

Dimpotrivă, pentru a fi așa ar trebui să se emită și să elibereze de C. locale și județene de fond funciar un nou titlu cu același amplasament, dar, în favoarea bunicului și respectiv socrului nostru A. P. pentru ca instanța să poată stabili cu certitudine că acest teren face parte din masa succes orală a acestuia din urmă pentru a putea să dispună partajarea lui.

În aceste condiții nu doar a fost majorată in mod nelegal masa succesorală comună rămasă după defunctul A. P. (decedat în 1975), dar a fost și micșorată nelegal masa succesorală rămasă după defunctul A. V. (decedat în 1999) a căror beneficiar exclusivi sunt subsemnații recurenți A..

Acest lucru s-a realizat, prin două procedee, respectiv: prin "absorbția" din patrimoniul tatălui și respectiv soțului nostru A1bu V. V. a terenului pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr. 2. febr.1997 în patrimoniul propriului său tată A. P., prin majorarea nelegală a patrimoniului acestuia din urmă și diminuarea nelegală a patrimoniului propriului său fiu; constituirea în mod nelegal drepturi conform L. 1., în favoarea unor renunțător la moștenire C. L. O. și în favoarea lui G. S. M. și A. S. I., care nu au îndeplinit cerința minimală de a formula o cerere de reconstituirea a dreptului conform L. nr.1..

Nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au aplicat corect nici prev. art. 274 și urm. C. deoarece nu au aplicat corect nici regulile privind compensarea și nici nu au luat în calcul toate cheltuielile de judecată făcute de noi în apel și fond.

Reclamanții intimați G. S.-M. și A. S.-I., prin întâmpinare, au solicitatrespingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată (f.46-52).

În argumentarea acestei poziții, intimații au arătat că se invocă o critică nouă în recurs deoarece reclamanții reconvenționali recurenți nu au ridicat sub nici o formă această problemă a calificării cauzei sau problema căii de atac în faza de apel, astfel că acest motiv nu poate fi primit în mod valabil, echivalând cu o cerere nouă în recurs, care este desigur inadmisibilă.

Astfel, prezenta cauză este în mod evident o acțiune de partajare a terenurilor din titlul de proprietate comun, aceasta fiind acțiunea principală.

În aceste condiții, ceea ce încearcă recurenții să acrediteze ca idee, respectiv că este vorba despre o acțiune de fond funciar este complet eronat.

Apoi, calea de atac indicată de instanța de fond este cea corectă, respectiv calea de atac a apelului, iar instanța de apel a fost investită în mod corect cu judecarea acestei cauze ca o cauză aflată în apel. În primul rând, nu este vorba aici despre indicarea eronată de către instanța de fond a căii de atac (deși instanța de fond nu s-a aflat în eroare), ci este vorba despre calea de atac care este dată de lege, nu de către instanță iar, în prezenta cauză prima cale de atac era cu claritate cea a apelului. Cererea principală este o sistare de indiviziune, mai precis de partaj succesoral, care în mod evident beneficiază de judecarea în toate cele trei căi de atac cunoscute. Și valoarea partajabilă se încadrează limitelor financiare stabilite prin lege, astfel încât ar fi fost imposibilă atacarea hotărârii instanței de fond doar cu recurs.

Unicele petitele de fond funciar existente la dosarul cauzei sunt cele care au fost solicitate instanței chiar de către recurenții din prezenta cauză. Ei sunt cei care au formulat pe cale de cerere reconventională anularea titlurilor de proprietate și alte petite supuse legislației de fond funciar, iar intimații au fost de acord cu judecarea acestei cereri reconvenționale împreună cu cererea introductivă de instanță.

A fost alegerea reclamantilor reconventionali, care au optat pentru formularea unei cereri incidentale în dosar, nu sub forma unei acțiuni separate. Prin urmare, ei au ales această modalitate de soluționare a cauzei și de desfășurarea a procesului. De asemenea, nu a existat nici un moment în care ei să fi solicitat disjungerea cererii reconvenționale (a propriei lor cereri) din prezentul dosar.

În consecință, instanța investită cu judecarea cererii principale este cea care a rămas și este investită și cu judecarea cererii incidentale, reconventionala pârâtilor (actualii recurenți). Așadar, sunt incidente în speță prevederile art. 17 și 120 alin. 1 C.

Formularea motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.4 C. este una complet desprinsă de un cadru juridic, recurenții nedovedind sub nici un aspect că instanța ar fi depășit atribuțiile sale judecătorești, substituindu-se practic unei alte puteri, acesta fiind înțelesul clar al articolului invocat ca motiv de drept.

De fapt, recurentii se folosesc de subterfugiul unei motivări pe acest motiv de drept pentru a invoca motive care pot fi eventual motive de netemeinicie și nu de nelegalitate ale hotărârii instanței de apel. Ca de altfel și în alte situații din prezentele motive de recurs, recurentii indică formal motive de nelegalitate pentru a susține o motivare ce vizează netemeinicia hotărârii instanței de apel, motive care sunt inadmisibile în prezenta cale de atac.

Reclamanții intimați consideră că toate celelalte critici ar trebui înlăturate ca fiind inadmisibile.

La rândul său, pârâtul intimat C. L.-O. a formulat întâmpinare prin carea solicitat respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de apel, cu cheltuieli de judecată (f.70-82).

Motivele de recurs invocate și dezvoltate în înscrisul de 21 de pagini cuprind aproape toate posibilitățile de recurare a unei hotărâri, reglementate ca atare prin articolul 304 C., cât și prin cele privind nulitătile și excepțiile de procedură și de fond, în încercarea de a convinge instanța despre susținerile recurenților.

Este o încercare similară, prin modalitatea de exercitare, cu celelalte încercări din prezentul dosar în fața instanțelor inferioare, sau în alte dosare deschise între părți, cu scopul de a disipa esența litigiului și a-l face nejudecabil, în tot acest timp intimații fiind lezați în exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate și în culegerea fructelor civile ale bunurilor litigioase.

Opinează, așadar intimatul că, deși recurentii si-au întemeiat recursul pe dispozitiile art. 304 pct. 1,4,5,6,7,8 si 9 C., acestea sunt indicate pur formal, deoarece argumentele aduse in sustinerea lor nu se circumscriu ipotezelor pe care aceste motive de recurs le reglementează.

In fapt, prin dezvoltarea motivelor de recurs, se critica reținerea situatiei de fapt de către instantele de fond si apel precum si interpretarea probelor, in conditiile in care, reformarea unei hotărâri in calea de atac a recursului este permisa numai pentru motive de nelegalitate, nu si de netemeinicie, instanta de recurs neavând competenta de a cenzura situatia de fapt stabilită prin hotărârea recurată si de a reevalua in acest scop probele, asa cum urmăresc in speță recurentii, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situatia de fapt pe care aceasta o constata.

Primul motiv de recurs, cu referire la nelegala alcătuire a instantei pentru soluționarea petitelor de fond funciar nu poate fi primit deoarece petitele de fond funciar sunt de competența judecătoriei, așa cum sunt și cele de stabilire masă succesorală și partaj.

In acest dosar, cu obiect complex, există cererea principală precum și. cereri reconvenționale, care sunt incidentale astfel că, desi actualii recurenti și celelalte părți ar fi putut sa-și formuleze toate cererile ca actiuni principale, nu au uzat de aceasta cale ci au ales sa formuleze cereri proprii in cadrul unui proces deja pornit (litigiul de fata), pentru soluționare unitară, privind aceleași obiecte materiale. Pentru acest motiv, aplicabile devin prevederile art. 17 C. Mai mult decât atât, art. 120 alin. 1 C. arată clar că cererea reconvențională se judecă odată cu cererea principala.

Nu este relevantă nici critica potrivit căreia, în opinia recurenților, nu au constituit o preocupare, nici pentru instanța de fond, dar nici pentru instanța de apel aspectele privind admisibilitatea acțiunilor în constatare, motiv pentru care nu s-a stabilit nici în fața instanței de fond, dar nici în fața instanței de apel, ordinea de prioritate a soluționării petitelor.

Este lipsită de interes, din partea recurenților, critica făcută în privința modalităților diferite de atac a hotărârilor judecătorești, în funcție de natura litigiului, pentru că, deși litigiile de fond funciar sunt supuse numai recursului ca modalitate de atac, modificările aduse procedurii, făcute în timpul prezentului litigiu înregistrat în 2003, nu au avut scopul declarat de îmbunătățire a actului judecății prin suprimarea unei căi de control judiciar, ci tocmai pentru accelerarea judecăților. Or, recurenții au beneficiat din plin de promovarea și susținerea căii de atac a apelului, în care au invocat, de asemenea, orice motive, inclusiv cele prin care criticau hotărârea judecătorească în privința modului de soluționare a cererilor de constatare a nulității titlurilor de proprietate.

Se invocă prin acest motiv de recurs faptul că, în anul 2003, instanța nu a disjuns judecarea unor capete de cerere pentru că prin L. nr. 2. se stabileau anumite proceduri în materia fondului funciar. Unele cereri fiind accesorii cererii principale, au fost judecate împreună și au, fost supuse acelorași căi de atac, iar toate părțite au înțeles a urma cele trei grade de jurisdicție, fără a invoca în apel (recurenții și din interesul de a tergiversa procesul), o altă cale de atac decât cea promovată și susținută.

Nu este întemeiată nici critica privind alcătuirea legală a completelor de judecată, invocând faptul că recursul implică existența în complet a cel puțin trei judecători deoarece instanța de apel a fost alcătuită potrivit dispozițiilor lega le privind soluționarea apelului declarat de actualii recurenți, astfel că nu se impune admiterea recursului sub acest aspect și casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei în fața instanței de fond, pentru disjungerea petitelor de fond funciar și soluționarea acestora cu prioritate, cu suspendarea celorlalte petite.

A fost corect stabilită masa succesorală după defunctul A. P. V., de asemenea și masa succesorală după defunctul A. V. V..

Pârâții intimați C. J. DE F. F. C., C. L. DE F. F. C.-N., A. M., D. C.-G., C. P., C. E., P. (N. S.) M., G. I., G. M., P. V. JR., P. M. JR., A. V., P. (N. A.) M. deși legal citați, nu s-au prezentat personal sau prin reprezentant în fața instanței și nu au depus întâmpinare prin care să își exprime poziția procesuală.

Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate Curtea reține următoarele:

Astfel, la termenul de judecată din data de (...), Curtea a invocat din oficiu excepția inadmisibilității recursului declarat de pârâți împotriva încheierii civile din data de (...), precum și a sentinței civile nr.7., ambele fiind pronunțate de J. C. N.

P. art.282 alin.1 teza I și alin.2 C., hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății.

De asemenea, art.299 alin.1 C. prevede că, hotărârile date în apel sunt supuse recursului iar dispozițiile art.282 alin.2 sunt aplicabile în mod corespunzător.

Având în vedere că atât împotriva încheierii civile din data de (...), cât și împotriva sentinței civile nr.7136/(...), ambele fiind pronunțate de J. C. N. în dosarul nr.(...) (dosar cu nr.vechi 3.), pârâții au exercitat calea de atac a apelului, decizia din apel fiind supusă recursului rezultă că, în conformitate cu textele legale mai sus menționate, declararea căii de atac extraordinare a recursului de către pârâți împotriva încheierii civile și a sentinței primei instanțe este inadmisibilă.

Nu poate fi reținută afirmația pârâților recurenți referitoare la respingerea acestei excepții cu motivarea că nu au declarat recurs împotriva acestor hotărâri judecătorești deoarece recurenții au menționat prin cererea de recurs, expres și explicit, fără echivoc, faptul că declară recurs atât împotriva încheierii civile din data de (...), precum și a sentinței civile nr.7., ambele ale J. C. N., iar în plus, în dezvoltarea motivelor de nelegalitate ale deciziei în opinia lor, au criticat pe larg soluția primei instanțe.

La același termen de judecată din data de (...), Curtea a pus în discuția părților excepția inadmisibilității motivelor de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, prin reanalizarea stării de fapt și reaprecierea probelor administrate în cauză de către instanța de recurs, excepție invocatăde intimați prin întâmpinare, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10

și pct. 11 C. au fost abrogate prin art. I pct. 111^{1 și pct. 112 din O.U.G. nr.}

138/2000, excepție care urmează să fie admisă, motivat pe următoarele considerente:

În reglementarea procedurală actuală, conform art. 304 C.,

„Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate.";

Recursul este reglementat ca fiind o cale de atac extraordinară care nu are caracter devolutiv pentru ca instanța astfel investită să treacă la examinarea fondului litigiului, reanalizând probatoriul administrat și reapreciindu-l, lucru care este firesc câtă vreme cauza a beneficiat de o astfel de cale de atac, în speță, apelul.

Ori, având în vedere că litigiul a fost supus controlului instanței de apel, cauza fiind analizată sub toate aspectele, recurenții nu mai pot beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, această instanță de control judiciar fiind chemată să cenzureze doar aspectele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege.

Deși formal cererea de recurs este întemeiată pe art.304 pct.1, pct.4,pct.5, pct.6, pct.7, pct.8 și pct.9 C., în realitate prin motivarea pe care se sprijină, recursul nu vizează în întregime motive de nelegalitate pentru care o hotărâre poate fi casată sau modificată, ci vizează motive de netemeinicie a hotărârii atacate.

Departe de a cuprinde critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel, memoriul de recurs conține, aproape în cvasitotalitatea sa, motive de netemeinicie, fără să facă o analiză a nelegalității deciziei instanței de apel, limitându-se practic la o reproducere a stării de fapt a cauzei, o analizare laborioasă a probațiunii administrate în cauză și o expunere a relațiilor tensionate dintre părți.

Se constată așadar că, în cauză, își găsește incidență excepția inadmisibilității acestor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, excepție fundamentată pe împrejurarea că, în marea lor majoritate, motivele de recurs conțin critici de netemeinicie a hotărârii recurate, reproduceri ale evoluției istoricului cauzei, ale relației tensionate dintre părți, ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, în sensul ignorării cu desăvârșire a întregii probațiuni administrate: înscrisuri, răspunsul părților la interogatoriu, expertizele topografice, așa zisa pseudo instituție juridica a mandatului tacit între moștenitori, presupusa "confuziune de drepturi, obligații și patrimonii" între drepturile, obligațiile și patrimoniul antecesorului A. V.V. și cele ale nepoților săi de frate G. S. M. și A. S. I., în defavoarea recurenților etc.

Toate aceste critici din recursul pârâților, referitoare la reproduceri ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, reiterări ale istoricului cauzei, ale relațiilor extrem de tensionate dintre părți, etc., intră sub incidența excepției inadmisibilității, întrucât vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, aspecte care s-ar fi încadrat în punctele 10 și 11 ale art. 304 C.pr. civ., în prezent abrogate.

Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C., prin art. I pct.

111^{1 din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din L. nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct.}

1-9 C.

În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate.

Așa fiind, Curtea constată că excepția inadmisibilității invocată de intimați prin întâmpinările depuse este fondată, urmând să fie admisă ca atare, cu consecința neluării în seamă a tuturor motivelor de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate.

1. Motivul de recurs reglementat de art.304 pct.1 C. potrivit căruia

„când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale";, nu este întemeiat.

Susținerea recurenților referitoare la faptul că fișa ECRIS a dosarului nr.(...) (număr vechi 3.) califică acțiunea ca fiind o acțiune în constatare, deși este evident că nici una din acțiunile precizate cu care a fost investită instanța de fond, indiferent că este vorba de acțiunea principală sau de cererile reconvenționale formulate în cauză, nu este o acțiune în constatare, care de altfel este inadmisibilă, iar instanța de apel nu a stabilit ordinea de prioritate a soluționării petitelor sau eventuala necesitate a disjungerii petitelor de fond funciar nu poate fi reținută deoarece calificarea cererii de chemare în judecată, precum și a cererilor incidentale se realizează de instanța de judecată, constituind o obligație a acesteia conform art.84 coroborat cu art.129 alin.4 C., fiind nerelevantă modalitatea în care această acțiune apare înregistrată în sistemul informatic al instanței, ECRlS. Calificarea juridică corectă a acțiunilor civile, a cererilor incidentale, precum și a celor accesorii nu se realizează de către funcționarul instanței care introduce datele în sistemul informatic în modalitatea în care consideră el de cuviință, ci doar de către instanța de judecată.

În speță, așa cum recunosc de altfel și recurenții, acțiunea principală este formulată de către reclamanții G. S.-M. și A. S. I., iar acțiunile reconvenționale sunt formulate atât de pârâții A. E., A. S.-L. și A. C.-M., cât și de pârâții A. O. (decedat), prin moștenitoarea D. C.-G. și C. L.-O., cereri care urmează în realitate regimul unei acțiuni mixte, respectiv al unei acțiuni principale succesorale având ca obiect stabilirea masei succesorale și partaj succesoral, dar și prin cererile reconvenționale prima instanța a fost investită atât cu acțiuni succesorale cât și cu acțiuni de fond funciar, în ceea ce privește verificarea legalității drepturilor dobândite conform L. nr.1. de beneficiarii înscriși în Titlu de proprietate 2./(...) și Titlu de proprietate nr. (...).

În această situație, nu constituie motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 1 C.pr.civ, susținerea recurenților privitoare la faptul că nici una din acțiunile precizate cu care a fost investită instanța de fond, indiferent că este vorba de acțiunea principală sau de cererile reconvenționale formulate în cauză, nu este o acțiune în constatare și nici susținerea că o acțiune în constatare este în mod evident inadmisibilă, întrucât instanța de apel a dat o calificare corectă a acestor cereri, atât în cazul acțiunii principale precizate, cât și în acțiunile reconvenționale, aceste cereri prin petitele finale de partaj/ieșire din indiviziune și întabularea în cartea funciară a drepturilor astfel dobândite, tind fără echivoc la realizareadrepturilor părților și nu la constatarea existenței sau inexistenței drepturilor lor.

În prezenta cauză, cu obiect complex, există cererea principală a reclamanților, precum și cererile reconvenționale ale pârâților care sunt incidentale astfel că, desi pârâții recurenti și ceilalți pârâți ar fi putut sa-și formuleze toate cererile ca actiuni principale distincte, nu au uzat de aceasta cale, ci au ales sa formuleze cereri proprii in cadrul unui proces deja pornit, litigiul pendinte, pentru soluționarea unitară a pretențiilor lor, privind aceleași obiecte materiale deduse judecății.

Pentru acest motiv în speță devin aplicabile prevederile art. 17 C. conform cărora, cererile accesorii si incidentale sunt in căderea instantei competente sa judece cererea principala, astfel încât cererile reconvenționale ale pârâților vor urma procedura instituita pentru judecarea cererii principale.

Mai mult decât atât, art. 120 alin. 1 C. dispune că, cererea reconvențională se judecă o dată cu cererea principala, dând eficienta astfel unor principii fundamentale ale dreptului civil: principiul egalității părților in fata justitiei, principiul dreptului la un proces echitabil, principiul rolului activ al judecătorului, dar si principiului disponibilității, în condițiile în care pârâții recurenti au dorit sa promoveze cererea reconvenționala in cadrul litigiului deschis deja, desi aveau posibilitatea să opteze pentru o cerere separată. Principiul rolului activ al judecătorului este evident limitat de principiul disponibilității mai sus menționat, astfel că instanța nu putea, nici măcar în virtutea rolului său activ, să treacă peste dorința pârâților reclamanți reconvenționali de a li se judeca cererea reconvențională în cadrul prezentului litigiu, atât reclamanții, cât și pârâții fiind de acord cu soluționarea împreună a tuturor cererilor.

Prin urmare, pârâții recurenți au ales această modalitate de soluționare a cererii lor reconvenționale și de desfășurare a procesului, fără ca ei să fi solicitat vreodată în fața primei instanțe disjungerea cererii reconvenționale de cererea principală.

Nu este de esența soluționării litigiului disjungerea petitelor de fond funciar, pentru soluționarea prioritară a acestora deoarece părțile nu au înțeles să invoce prevederile art. 135 C. și au fost de acord, dată fiind unitatea obiectului cauzei, cu judecarea tuturor cererilor împreună. Aceasta poziție procesuală a părților nu a dus la nici o incertitudine în stabilirea compunerii masei succesorale partajabile prin pronunțarea în cauză a vreunei încheieri interlocutorii, ci la o soluționare unitară a întregului litigiu.

Deși este adevărat că art.5 alin.1 din T. nr. XIII a L. nr.2. prevede că, hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în prima instanta sunt supuse numai recursului, față de considerentele mai sus expuse cu privire la obiectul cererilor părților și ținând seama de principiul caracterului unitar al căii de atac nu se poate susține cu succes de către recurenți faptul că, sub aspectul petitelor de fond funciar, calea de atac este recursul și nu apelul.

În conformitate cu prevederile art.299 C., „H. date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului. Dispozițiile art. 282 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzător. Recursul se soluționează de către instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea în apel.";

Totodată, dispozițiile art.282^{1 din același cod, instituie o excepție de la regula conform căreia, hotărârile date în primă instanță de judecătorie suntsupuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanță de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel, stabilind că: „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială, acțiunile posesorii, precum și cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii și în alte cazuri prevăzute de lege. H. instanțelor judecătorești prin care se soluționează plângerile împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate nu sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede altfel";.}

Din analiza acestor norme legale rezultă că obiectul recursului, cale extraordinară de atac, este reglementat în mod expres, fie în legea de procedură civilă, fie în legi speciale.

În acest context, exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalității, potrivit căruia căile de atac sunt instituite prin lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.

Legalitatea căilor de atac este totodată și o regulă cu valoare de principiu constituțional, consacrat în art.129 din legea fundamentală, conform căruia: „Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și

Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii";.

Prin urmare, proclamând dreptul părților interesate și al M. P. de a ataca hotărârile judecătorești, textul constituțional arată însă, că aceasta se poate face numai „în condițiile legii";, evocând astfel nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac implică totodată și consecința că mențiunea greșită făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși n-a prevăzut-o sau, dimpotrivă, nu-i răpește părții calea de atac pe care legea i-a conferit-o.

În acest sens, calificarea greșită de către instanță a cererii introductive ori a căii de atac exercitate și, pe cale de consecință, pronunțarea unei hotărâri judecătorești corespunzătoare acestei calificări, nu poate răpi dreptul părții la respectiva cale de atac, întrucât căile de atac nu sunt cele menționate în hotărârea atacată, ci acelea prevăzute de lege.

Instanța de control judiciar, în exercițiul rolului activ, făcând aplicarea dispozițiilor art. 84 C. trebuie să dea calificarea exactă a căii de atac, în funcție de prevederile legii.

C. de atac indicată de instanța de fond este cea legală și corectă, respectiv calea de atac a apelului, iar instanța de apel a fost investită în mod legal cu judecarea căii de atac exercitată de pârâți ca fiind apel și nu recurs. C. de atac este dată de lege, nu de către instanța de judecată iar, în prezenta cauză prima cale de atac este cea a apelului. Cererea principală este o cerere în materie succesorală, mai precis un partaj succesoral, cerere cu caracter patrimonial, care în mod evident beneficiază de judecarea în toate cele trei grade de jurisdicție, raportat la valoarea masei partajabile de peste 100.000

RON astfel încât sunt aplicabile dispozțiile art.2pct.1 lit.b raportat la art.282

C. hotărârea instanței de fond fiind supusă căii de atac a apelului.

In cauză, așa cum s-a arătat deja, tribunalul a făcut o corectă calificare juridică a acțiunii principale și a acțiunilor reconvenționale, considerându-se legal învestit cu apelul declarat de pârâți.

Din această perspectivă, nu este întemeiată nici critica privind alcătuirea nelegală a completului de judecată, invocând faptul că recursul implică formarea completului din trei judecători deoarece instanța de apel a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale privind soluționarea apelului declarat de recurenți, astfel că nu se impune admiterea recursului sub acest aspect și casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei în fața instanței de fond, pentru disjungerea petitelor de fond funciar și soluționarea acestora cu prioritate, cu suspendarea celorlalte petite.

Mai mult decât atât este lipsită de interes din partea recurenților critica făcută în privința modalității diferite de exercitare a căii de atac a hotărârii primei instanțe, în funcție de natura petitelor acțiunilor deoarece cererea de apel a pârâților a fost înaintată la data de (...), în termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii însă motivele de apel au fost înregistrate doar la data de (...), astfel încât în ipoteza în care s-ar fi stabilit că în realitate calea de atac este recursul și nu apelul, tribunalul ar fi constatat nulitatea acestuia conform art.306 alin.1 C.pr.civ, pentru nemotivarea recursului în termenul prevăzut de lege, caz în care pârâților li s-ar încălca dreptul la un proces echitabil.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în mod constant că limitările dreptului de acces la un tribunal - componentă a garanțiilor menționate - cuprinse în marja de apreciere, lăsată de prevederile C. și de jurisprudența organelor sale la dispoziția statelor, cuprinde și condițiile în care poate fi atacată o hotărâre a unei instanțe de fond.

În măsura în care neîndeplinirea unei asemenea condiții nu se datorează culpei titularului exercițiului căii de atac, el nu poate fi decăzut din posibilitatea de a o pune în realizare.

De asemenea, deși art.6 paragraful 1 din Convenția europeană nu obligă statele ca, în materie extrapenală, să asigure accesul la dublul grad de jurisdicție, totuși, dacă asemenea jurisdicții există, garanțiile instituite de acest text trebuie respectate, în vederea asigurării dreptului de acces efectiv la un tribunal.

De altfel, o interpretare extrem de riguroasă făcută de jurisdicțiile interne unei reguli procedurale ce poate avea drept consecință privarea părților de punerea în valoare a dreptului lor de acces la un tribunal, sub forma imposibilității intentării unei căi de atac împotriva unei hotărâri a unei instanțe inferioare, reprezintă o încălcare a dispozițiilor art.6 paragraful 1 din Convenție.

2. Motivul de recurs reglementat de art.304 pct.4 C. potrivit căruia,

„când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești";, nu este fondat.

În doctrina juridică s-a considerat că sintagma „depășirea atribuțiilor puterii judecătorești"; semnifică acea situație grava, de natura a înfrânge principiul separației puterilor în stat prin săvârșirea unor acte care intra in sfera puterii executive sau legislative (I. Les, "Codul de procedura civila. C. pe articole", E. "AII B." , B. 2005, pag. 812).

Jurisprudența a evidențiat câteva din situatiile ce pot constitui o depășire a atributiilor puterii judecătorești, in sensul dispozitiilor art. 304 pct. 4 C., după cum urmează: realizarea unui act care intra in sfera exclusiva de activitate a organelor executive sau legislative; aplicarea unor texte de lege abrogate sau acordarea de valoare juridica unei legi înainte de intrarea acesteia in vigoare.

Cu alte cuvinte, prin exces de putere nu se pot înțelege decât acele atingeri aduse de judecători principiilor constituționale, care detremină îninteresul general, limitele în care trebuie să se restrângă diferitele puteri, iar nu orice violare de lege sau abateri de la simple reguli de competență.

Nu se încadrează la acest motiv de recurs alegația recurenților că instanțele de fond au depășit atribuțiile puterii judecătorești adăugând la lege prin statuarea faptului că: indicarea numelui unui succesibil, înlătură obligativitatea formulării cererii proprii de reconstituire a dreptului de proprietate în baza L. nr. 1., formulată de către succesibilul al cărui nume a fost indicat în cererea formulată de către celălalt succesibil; soția supraviețuitoare a succesibilului care a formulat în mod legal cererea proprie pentru reconstituirea dreptului de proprietate conform L. nr. 1., ar fi semnat o acțiune, neînregistrată niciodată, niciunde prin care s-ar pretinde că ar fi recunoscut partajul în cote de ¼; a existenței instituției mandatului tacit între comoștenitori, pe argumentul că nimeni nu a invocat-o; a faptului că pentru terenurile agricole din patrimoniul antecesorilor comuni A. V. și A. M., au mai formulat cerere de retrocedare doar fratele antecesorului lor, A. V. O. și nepotul de soră, intimatul C. L. cereri care, în conformitate cu prevederile Anexei N.3 poziția 3. sunt validate toate, iar reclamanții G. S. M. și A. S. I. au fost înscriși nelegal; a faptul că intimatul C. L. ar fi renunțat expres la moștenirea după bunic prin sentința civilă nr.7480/1981 pronunțată în dosarul nr.7342/1981 al J. C.-N.

3. Motivul de recurs reglementat de art.304 pct.5 C. conform căruia,

„când prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității la art.105 alin.2";, nu este întemeiat.

În acest context se solicită constatarea nulității absolute a încheierii din data de 8 septembrie 2006 a J. C. N. și, în consecință, anularea actelor subsecvente acestei încheieri, respectiv a sentinței civile nr. 7., în conformitate cu art. 106 C.

Se invocă în susținerea criticilor aduse hotărârii menționate că instanța s-ar face vinovată de denegare de dreptate, prevăzută de art. 3 C. civ., precum și de încălcarea prevederilor art. 21 din Constituția României, motivele fiind invocate și în apel.

Prin încheierea de ședință din data de 08 S. 2006 prima instanță, în temeiul dispozițiilor art.132 și art.135 C., a admis excepția tardivității formulării cererii reconvenționale, prin care s-a extins acțiunea reconvențională formulată de pârâții recurenți și împotriva pârâtului C. M., prin care aceștia au solicitat constatarea reconstituirii dreptului de proprietate composesoral prin emiterea T. de proprietate nr.3176/4381/23 ianuarie 2004, constatarea și stabilirea cotei legale de proprietate coindiviză composesorală, atât pentru pășune, cât și pentru pădure, precum și întabularea acestor cote în C.F. nr.20732 C., în favoarea moștenitorilor defunctului A. P. V., în funcție de existența cererilor formulate de către aceștia în fața comisiilor de fond funciar, precizare depusă în data de 26 I.

2006.

În condițiile în care acțiunea introductivă principală a fost înregistrată la data de 07 A. 2003 este mai mult decât evident că modificarea cererii reconvenționale prin introducerea unui terț în cauză și formularea unor noi pretenții, nu s-a realizat la prima zi de înfățișare în conformitate cu art.132 alin.1 C., cererea reconvențională neîncadrându-se nici în dispozițiile alin.2 al aceluiași articol care stabilește situațiile în care cererea nu se socotește modificată.

Drept urmare, în mod legal, tribunalul a constatat că judecătoria a admis excepția tardivității acestei cereri modificatoare, în condițiile în care părțile nu și-au dat acordul pentru soluționarea acestei modificări a cereriireconvenționale peste termenul stabilit de textul de lege menționat anterior și nu a dispus citarea terțului, C. M..

S-a mai susținut faptul că se impunea disjungerea acestei precizări în temeiul dispozițiilor art.135 C., însă în condițiile în care această cerere constituia o modificare a cererii reconvenționale inițiale, prin includerea în cadrul procesual și a altor terenuri decât cele înscrise în cele două titluri de proprietate în discuție, în mod legal tribunalul a stabilit că această măsură nu putea fi luată întrucât dispozițiile legale mai sus menționate vizează ipoteza unei cereri reconvenționale în ansamblul ei și nu a modificării unei cereri reconvenționale.

Din aceste considerente, contrar afirmației recurenților, nu se poate reține aplicarea prevederilor art.57 alin.3 și alin.4 C. care reglementează chemarea în judecată a altor persoane ce ar putea pretinde aceleași drepturi ca reclamantul și care are natura juridică a unei cereri de intervenție care se formulează de un terț în procesul pendinte.

Totodată, alegația recurenților privitoare la faptul că s-au încălcat prevederile procedurale privind obligativitatea citării și comunicării actelor procedurale tuturor părților din proces, respectiv C. M. este nefondată deoarece potrivit art. 105 alin. 2 C., care include atât nesocotirea normelor procedurale de ordine publica cat si pe cele stabilite în interesul exclusiv al uneia dintre părti, raportat la art. 108 alin. 2 C. care statuează ca, nulitățile care nu sunt de ordine publică se declară numai după cererea părtii care are interes să le invoce, in speta C. M.. In acest sens neindeplinirea procedurii de citare cu partea care nu a atacat hotararea cu apel, nu atrage nulitatea hotararii primei instante si nulitatea nu poate fi invocata din oficiu, ea putand fi invocata numai de partea interesata, respectiv de partea fata de care procedura de citare a fost viciata, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.

Pârâții reclamanții reconvenționali nu pot invoca faptul că au fost privați de o apărare corectă sau că au fost lezați în drepturile lor procesuale. Instanța de fond și cea de apel nu le-a îngrădit în nici un fel dreptul la apărare, din contră, s-a dat curs la toate solicitările acestora pentru o probațiune cât mai corectă și cât mai completă în vederea aflării adecărului potrivit art.129 Cpr.civ.

S-a ajuns în situația în care la aproape fiecare termen de judecată să fie depus de către pârâți un set de înscrisuri, cereri, note de ședință, nenumărate obiecțiuni, cereri de completare la raportul de expertiză etc., toate fiind ușor de sesizat la o simplă lectură a dosarului cauzei și care nu au avut deloc rolul de a face lumină în prezenta cauză, ci din contră de a crea cât mai multe încurcături și de a complica inutil starea de fapt.

În acest context nu se poate invoca denegarea de dreptate prevăzută de art.3 C. civ. și nu se poate susține că judecătorul "a refuzat să judece, sub cuvânt că legea nu prevede, sau că este întunecată sau neîndestulătoare", acesta dând eficiență dispozițiilor legale în materie și nici nulitatea încheierii cu consecința nulității hotărârii, în baza art.105 alin.2 și art.106 C.

4. Motivul de recurs reglementat de art.304 pct.6 C. conform căruia,

„dacă instanța a acordat … ceea ce nu s-a cerut";, nu este fondat.

In dezvoltarea acestei critici se afirmă că instanța de fond nu a fost învestită nici prin acțiunea principală, dar nici prin acțiunile reconvenționale, cu vreun petit de rectificare a CF, o asemenea cerere nefăcând nici obiectul apelului și totuși prin dispozitiv tribunalul a dispus rectificarea suprafeței parcelei nr. 22478 înscrisă în CF nr.18936 C., de la 3164 mp. la 3138 mp și a suprafeței cu nr.top 22480 din CF nr.19154 C., de la 2230 mp la 2178 mp, încălcând astfel și principiul non „reformatio in pejus";.

Această statuare a tribunalului nu echivalează însă cu acordarea a ceea ce nu s-a cerut întrucât pârâții recurenți omit faptul că toate părțile împrocesuate au solicitat întabularea în cartea funciară a drepturilor lor de proprietate asupra loturilor de teren rezultate în urma partajului succesoral.

In aceste condiții rectificarea suprafeței parcelei nr. 22478 înscrisă în CF nr.18936 C., de la 3164 mp. la 3138 mp și a suprafeței cu nr.top 22480 din CF nr.19154 C., de la 2230 mp la 2178 mp nu reprezintă o veritabilă acțiune de rectificare a cărților funciare, pentru a se afirma că s-a acordat ceea ce nu s-a cerut, ci reprezintă strict o operațiune tehnică materială de stabilire a concordanței depline între suprafața reală a terenurilor, cu suprafața înscrisă în partea I a cărților funciare, fara afectarea drepturilor reale înscrise în CF, operațiune care de altfel profită tuturor părților litigante, inclusiv pârâților recurenți astfel nu se poate susține că prin hotărârea atacată tribunalul a încălcat principiul „non reformatio in peius"; reglementat de art.296 teza finală C.

5. Motivul de recurs reglementat de art.304 pct.7 C. potrivit căruia,

„când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină ori ea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii";, nu este întemeiat.

Astfel, Curtea constată că hotărârea atacată este amplu motivată, cu respectarea prevederilor art.261 alin.1 pct 5. C., iar instanța de apel a arătat în mod concret și explicit toate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat apărările intimaților.

In dezvoltarea acestui motiv de recurs se redau citate din decizia criticată fără a se arăta în concret în ce constă contradictorialitatea motivelor sau care sunt motivele străine de natura pricinii.

Practic, în alineatele 5-6 ale pag. 10 din hotărâre, instanța de apel stabilește că pârâții nu aveau obligativitatea parcurgerii unei proceduri speciale anterioare promovării cererii de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate conform legii în vigoare la epoca respectivă.

In consecința, Curtea apreciază că acest motiv de recurs este invocat pur formal și forțat să se încadreze în motivul de nelegalitate reglementat de art.304 pct.7 C., considerent pentru care se află în imposibilitatea verificării nelegalității deciziei din această perspectivă.

6. Motivul de recurs reglementat de art.304 pct.8 C. conform căruia,

„când instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia";, nu este fondat.

In susținerea acestui motiv pârâții recurenți au menționat că instanța de apel nu s-a pronunțat în nici un mod cu privire la excepțiile invocate, interpretând în mod evident greșit actul juridic dedus judecății, respectiv T. de proprietate nr. (...).

Motivul de recurs prevăzut de textul legal mai sus citat urmărește modificarea hotărârii judecătorești atunci când judecătorii au nesocotit principiul înscris in art. 969 C. potrivit căruia, conventiile legal făcute au putere de lege între părtile contractante. Astfel, judecătorului nu îi este permis sa treacă peste termenii conveniți de părti in contract, stabilind alte drepturi ori obligații, interpretând greșit actul de voință al părților sau atribuindu-i un alt înțeles decât cel voit de părti ori denaturând întelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia..

Aceasta este interpretarea data de doctrina si jurisprudența româna, in speță recurentii invocând acest motiv de recurs pur formal deoarece niciunul dintre argumentele aduse nu se circumscrie interpretării juridice a normei cuprinsă în art.304 pct.9 C.

Recurentii înțeleg să atace T. de proprietate nr. (...) ignorând faptul că acesta nu este o convenție civilă între părți sau orice act juridic de natură civilă, ci un act administrativ individual.

Mai mult decât atât, actul administrativ criticat nu este atacat pentru motive de fond sau de forma intrinseci, ci exclusiv pentru motive procedurale si anume: pentru respingerea de către instanțele de judecată a trei excepții procesuale: exceptia inadmisibilității actiunii reconvenționale cu privire la anularea titlului de proprietate, excepția lipsei calității procesuale active si a interesului intimatului C. L. O. in anularea titlului de proprietate la care s-a făcut referire.

Motivul de nelegalitate invocat de recurenți bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecății trebuie să precizeze în concret care este actul pretins denaturat și în ce constă denaturarea lui, o simplă afirmație în aceste sens nefiind suficientă pentru a decide modificarea hotărârii.

Având în vedere că actul juridic pretins denaturat de către tribunal îl constituie titlul de proprietate indicat, care nu are natura juridică a unei convenții civile în sensul art.969 C.civ. sau aunui alt act juridic de natură civilă, Curtea apreciază că această critică din recurs a fost invocată pur formal considerent pentru care este în imposibilitatea verificării legalității deciziei din această perspectivă.

7. Motivul de recurs reglementat de art.304 pct.9 C. conform căruia,

„când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau cu aplicarea greșită a legii";, nu este întemeiat.

H. este lipsită de temei legal atunci când din modul în care este redactată, nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată.

Așa cum s-a arătat, decizia recurată cuprinde pe larg toate motivele de drept care au format convingerea tribunalului în pronunțarea soluției asupra apelului pârâților astfel că această ipoteză a normei juridice mai sus arătată nu este îndeplinită în cauza.

De asemenea, pentru a face posibilă admiterea recursului in baza art. 304 pct. 9 teza II C., încălcarea legii presupune nesocotirea, de regulă a unei norme de drept substanțial astfel încât să existe o contradicție între considerentele și dispozitivul hotărârii, care contravine exigențelor legii stabilite corect în considerentele acesteia, iar aplicarea greșită a legii presupune ca instanța, recurgând la textele de lege aplicabile litigiului, să le fi dat o greșită interpretare sau faptele reținute să fi fost greșit calificate, în raport cu exigențele textelor de lege.

În acest sens, au fost considerate cazuri de încălcare sau aplicare gresita a legii atunci când instantele au aplicat o norma generala nesocotind existenta normei speciale; au aplicat o norma care nu este incidenta in speta; au dat o interpretare gresita textului de lege corespunzător situatiei de fapt.

In dezvoltarea acestui motiv de recurs pârâții au învederat că nu este nici corect și nici legal stabilită de către instanța de apel, nici masa succesorală suplimentară după defunctul A. P. (decedat în anul 1975) și pentru care inițial succesiunea s-a realizat prin sentința civilă nr.7480/1981 a J. C. N., dosar nr.7342/1981 și nici pentru succesorul acestuia, defunctul A. V. (decedat în anul 1999), antecesorul pârâților, pentru care s-a diminuat în mod eronat masa succesorală, atât cu suprafața de 5800 mp din titlul de proprietate nr. (...), cât și cu cota aferentă împărțirii masei succesorale după defunctul A. P. la 4 în loc de 2, așa cum ar fi legal, ținând cont de faptul că orice renunțare la moștenire nu poate fi parțială și nu există posibilitatea nici măcar pentru instanța de judecată de a nu aplica un principiu de drept precum indiviziunea transmisiunii succesorale.

Curtea constată că pârâții recurenți nci măcar nu au indicat care sunt textele legale aplicabile cărora tribunalul le-a dat o greșită interpretare sau pe care instanța de apel le-ar fi aplicat în mod eronat.

Susținerea pârâților recurenți privitoare la faptul că instanța de apel nu a pronunțat o încheiere interlocutorie conform art. 673⁵, 673^{6 și 673^{7 C. pentru stabilirea masei succesorale rămasă după antecesorul comun, defunctul A. P. V., moștenitorii și cota ce se cuvine acestora, făcându-se nelegal o "absorbție" de patrimonii între patrimoniul acestuia și patrimoniul fiului său A. V. nu poate fi primită deoarece în speță, deși există o acțiune de partaj succesoral, nu a fost necesară pronunțarea unei încheieri interlocutorii prin care să se stabilească în principiu, anterior pronunțării hotărârii judecătorești, bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar și cota-parte ce se cuvine fiecăruia, deoarece aceste aspecte nu au prezentat un grad de complexitate ridicat care să reclame pronunțarea unei încheieri de admitere în principiu.}}

În privința criticii recurenților referitoare la modul de soluționare a excepției inadmisibilității cererii reconvenționale având ca obiect anularea T. de proprietate nr.2. F. 1997, în absența îndeplinirii în termen legal a procedurii prealabile speciale, în contextul în care nu s-a formulat vreo contestație în termenul de 30 de zile stabilit de lege Curtea constată că tribunalul a aplicat în mod legal prevederile legale în materie.

Astfel, s-au avut în vedere dispozițiile art.11 alin.4-9 din L. nr.1., în forma inițială incidentă la momentul validării de către comisia județeană a propunerilor comisiei locale, conform principiului de drept „. regit actum"; care nu au reglementat obligativitatea parcurgerii acestei proceduri speciale deoarece, pe de o parte, cererea acestora a fost soluționată favorabil iar, pe de altă parte, validarea unei suprafețe de 5.800 mp. în favoarea defunctului A. V. s-a făcut fără a se preciza amplasamentul, operațiune care s-a realizat ulterior, prin eliberarea procesului-verbal de punere în posesie.

S-a mai invocat și excepția lipsei calității procesuale active a pârâtului

C. L.-O., în lipsa calității sale de moștenitor, ca urmare a sentinței civile nr.7. decembrie 1981, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul civil nr.7342/1981, prin care s-a consfințit tranzacția încheiată între părți însă, din analiza cuprinsului tranzacției, Curtea apreciază că în mod legal tribunalul a constatat că aceasta a fost semnată doar de către reclamanții de la acel moment, A. O. și soția A. O., A. V. și soția A. E. și pârâții A. I. și A. M., inscrisul nefiind semnat de pârâtul C. L., dar cuprinzând mențiunea că acesta a renunțat, în calitate de nepot de fiică, la moștenirea lui A. V. și M.

În această situație, în mod corect tribunalul a considerat că nu se poate susține că a existat o renunțare expresă la moștenire, pentru că potrivit art.2 din Decretul nr.40/21 ianuarie 1953 incident la momentul pronunțării sentinței "renunțarea expresă la succesiune se face în fața notarului de stat competent, potrivit art.1 și se înregistrează într-un registru special ținut la biroul N. de S. R. expresă la succesiune poate fi făcuta și prin înregistrarea, potrivit alin.1, a unei declarațiuni autentice, făcută în altă parte";, admițându-se că declarația de renunțare la succesiune se poate face și în fața instanței de judecată însă, așa cum s-a arătat, un asemenea act de voință nu s-a realizat, în condițiile în care tranzacția nici nu a fost semnată de pretinsul renunțător.

P. Deciziei nr. XI/05 februarie 2007 a I. prin care s-a soluționat recursul în interesul legii, obligatorie pentru instanțele de judecată conform art.329 alin.3 teza finală C., beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiuneaîn termenul prevăzut de art. 700 din C.civ., iar nu și cei care au renunțat la moștenire, împrejurare în care în mod corect s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a pârâtului C. L.-O.

În speță s-a reținut, fiind pe deplin probat cu înscrisuri, că reclamanții

și pârâții sunt succesorii defunctului A. P. V., conform actelor de stare civilă, care a avut patru copiii A. V. V., A. V. O., C. M. și A. V. I. Primul a decedat la data de 02 I. 1999, moștenitorii acestuia fiind pârâții A. E., soție supraviețuitoare și A. S.-L. și A. C.-M., fii. A. I. a decedat la data de 15 A.

1987, moștenitorii săi fiind A. S.-I. și A. S.-M., în calitate de fii și A. M., în calitate de soție supraviețuitoare, aceasta din urmă neformulând cerere de reconstituire situație în care, conform art. 8 din L. nr.1., în mod corect instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive. A. M. a decedat la data de 02 F. 1959, având ca moștenitor pe C. L.-O., în calitate de fiu.

În aceste condiții, a fost corect stabilită masa succesorală după defunctul A. P. V., de asemenea și masa succesorală după defunctul A. V. V. cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie succesorală, respectiv art.650-652, art.659-663, art.669-676, art.696-700, art.728 C.civ., precum și cele care reglementează procedura împărțelii judiciare prevăzute de art.673^{1-9 și art.673^{14 alin.2 C.}}

De asemenea, pârâții recurenți au criticat și modalitatea în care instanța de apel a stabilit cheltuielile de judecată în sensul că nu s-au aplicat corect prevederile art. 274 și urm. C., regulile privind compensarea și nici nu s-au luat în calcul toate cheltuielile de judecată făcute de recurenți în apel, critică care este apreciată de Curte ca fiind făcută în mod formal deoarece nu rezultă în concret în ce fel sunt nemulțumiți recurenții de acest calcul astfel încât simpla afirmație în acest sens nu este suficientă pentru verificarea legalității deciziei atacate din această perspectivă și nu poate duce la modificarea hotărârii sub acest aspect.

Pentru aceste considerente Curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cpr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții A. E., A. S.-L. și A. C. M. împotriva deciziei civile nr. 4. din 21 septembrie 2010 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține ca fiind legală întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 304 pct.1, pct.4, pct.5, pct.6, pct.7, pct.8, pct.9 Cpr.civ. va obliga pe numiții recurenți, aflați în culpă procesuală, să plătească intimatului C. L. O. suma de 500 lei și intimatei G. S. M. suma de 1.500 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorarii avocațiale dovedite prin înscrisurile anexate la f.100 și f.102 din dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții A. E., A. S.-L. și A. C. M. împotriva deciziei civile nr. 4. din 21 septembrie 2010 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.

Obligă pe numiții recurenți să plătească intimatului C. L. O. suma de

500 lei și intimatei G. S. M. suma de 1.500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 04 martie 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P.

GREFIER, A. A. M.

Red.A.A.P. Dact.H.C./3 ex./(...). Jud.fond:F.M.: Jud.apel:A.D.;O.C.T.;

← Decizia civilă nr. 4754/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia civilă nr. 3471/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia civilă nr. 842/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 842/2011, Curtea de Apel Cluj