Decizia civilă nr. 4634/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4634/R/2011
Ședința publică din 3 noiembrie 2011
I. constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C.
JUDECĂTORI: A. C.
: ANA I. GREFIER : C. B.
S-a luat în examinare- pentru pronunțare- recursul formulat de reclamantul V. P., împotriva sentinței civile nr. 313 din 21 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe intimații M. (N. V.) M., C. (n. P.) M., C. R., C. L. și M. S., având ca obiect acțiune în constatare.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 3 noiembrie 2011, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 10 noiembrie 2011.
C U R T E A
Prin acțiunea lor, reclamanții V. P. și V. V. au chemat în judecată pe pârâtele M. M., născută V. și C. M., născută P., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că prin T. de proprietate nr. (...) reclamantului V. P. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului, intravilan în suprafață de 1775 mp., tarla 8, parcelele 15 și 16 situat în F., str. A. I., nr.
260 care se identifică parțial cu imobilele înscrise în CF nr. 130 și 2184 F. cu nr. top. 444/1 și 444/2; să se constate că pe acest teren reclamanții au identificat în timpul căsătoriei o casă de locuit compusă din 2 camere, bucătărie, baie, antreu, pivniță și magazie; să se dispună radierea din CF nr.
130 F. a imobilului vechi constând din „Casă cu încăpere";; să se dispună întăbularea în CF a dreptului de proprietate al reclamantului V. P. asupra terenului intravilan cu titlu de lege, ca bun propriu și asupra casei de locuit în favoarea reclamanților, cu titlu de construire ca bun comun.
În dosar au formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenientele C. R., C. L. și M. S. solicitând întabularea titlului de proprietate nr.(...) și stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea lor și a reclamanților.
Prin sentința civilă nr. 1109 din 9 februarie 2007 a Judecătoriei C.-N. s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamanții V. P. și V. V., împotriva pârâților M. M. născută V. și C. M. născută P.a și în consecință, s-a constatat că prin titlul de proprietate nr. (...) reclamantului V. P. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1775 mp, care în realitate este de 1709 mp, tarla 8, parcelele 15 si 16, situate în localitatea F. strada A. I.nr. 260, care se identifică parțial cu imobilele înscrise în CF nr. 130 și 2184
F. nr. top. 444/1 și 444/2 și respectiv o parte din imobilul cu nr. topo 445 înscrisă în CF 894 F..
S-a constatat că pe suprafața reală de 1709 mp, reclamanții au edificat în timpul căsătoriei o casă de locuit compusă din 2 camere, bucătărie baie, antreu, pivniță și magazie, bun comun prin construire.
S-a dispus radierea din CF 130 F. a imobilului vechi constând din
„Casă cu încăpere" având în vedere că aceasta nu mai există.
S-a dispus rectificarea din CF 130 F., CF 2184 F. a suprafeței totale de
3645 mp la suprafața reală din teren de 1709 mp + 1675 mp.
S-a dispus întăbularea în CF nou format F. a dreptului de proprietate al reclamanților asupra terenului în suprafață de 1709 mp înscris în T.P. nr. (...) precum și asupra casei familiale pe fundație de piatră (subsol și parter) zidărie cărămidă acoperită cu țiglă compusă din 2 camere și 1 bucătărie cu extindere bucătărie de vară și baie, 1 antreu, pivniță și magazie, imobil prevăzut cu nr. top. nou 444/1/1, 444/2/1, 445/1 după dezmembrare cu titlu de drept lege și partaj asupra terenului ca bun propriu în favoarea reclamantului V. P. și cu titlu de construire, ca bun compun asupra casei de locuit în favoarea lui V. P. și soția V. V., potrivit raportului de expertiză efectuat de exp. V. F. și care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată deintervenientele C. R., domiciliată în comuna F. str. A. I. nr. 262 județul C., C. L.domiciliată în București str. Știrbei Vodă nr. 162 bl. 22 A, se. 1, ap. 22 sector
1, M. S., domiciliată în C.-N., Calea Dorobanților nr. 96 ap. 32 județul C.
S-a constatat că, prin C. de moștenitor nr.21 și partaj succesoral din 9 octombrie 2002 întocmit de BNP L. M. C. s-a stabilit că masa succesorală rămasă în urma defunctului C. I., la data de 9 octombrie 2001 se compune din cota de parte din casa de locuit, construcții gospodărești anexe, curtea și grădina în jurul acestora, în suprafață de 1754 mp, din localitatea F. str. A. I. nr. 262 județul C., tarla 18 parcelele 13, 13/1 din T.P. nr. 27994/1432 cu suprafața de 1675 mp moștenitori fiind C. R. în calitate de soție supraviețuitoare în cotă de 2/8 parte, C. L., fiica în cota de 3/8 parte, M. S., fiică în cotă de 3/8 parte.
S-a dispus întăbularea în CF nou format nr. top. 144/1/2, 444/2/2,
445/2 a dreptului de proprietate al defunctului C. D. I. asupra terenului în suprafața reală de 1675 mp cu titlu de lege și asupra cotei de VQ, parte din casa de locuit cu titlu de construire.
S-a dispus întăbularea în CF nou format nr. top. 444/1/2, 444/2/2,
445/2 a dreptului de proprietate al intervenientelor asupra terenului în suprafață reală de 1675 mp si asupra casei de locuit astfel: C. R. în cotă de
1. parte cu titlu de moștenire, construire și partaj, ca bun propriu, C. L. și
M. S. în cote de câte 3. parte fiecare cu titlu de drept moștenire, ca bun propriu.
S-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamanților și cea a intervenientelor prin punctele 2-1-11 și 13, conform anexei la completarea raportului de expertiză întocmit de exp. V. F.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin titlul de proprietate nr. 2.1090/(...), reclamantului V. P. i s-a reconstituit dreptul de proprietate și asupra suprafeței de 1775 mp situată înintravilanul localității F., tarlaua 8, parcelele 15 și 16. în baza avizului PCI nr. 400 din 21 mai 1957, reclamanții au edificat în localitatea F. str. A. I. nr.
238, o casă de locuit pe fundație din piatră, zidărie de cărămidă, acoperită cu țiglă, neevidențiată în cartea funciară.
Prin titlul de proprietate nr. 27994/1432/(...), i s-a reconstituit numitului C. D. I. dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de
1754 mp în intravilanul localității F., tarlaua 8, parcelele 13 și, 13/1. C. D. I. a decedat la data de 9 octombrie 2001, iar prin certificatul de moștenitor și partaj succesoral nr. 21 din (...), s-a stabilit masa succesorală și moștenitorii defunctului.
Pentru identificarea imobilelor terenuri și construcții aparținând reclamanților și intervenienților, s-a dispus efectuarea a două expertize tehnice de către experții V. F. și V. M.
. raportului de expertiză efectuat de expertul V. F., parcelele 15 și 16 din tarlaua 8 înscrise în titlul de proprietate nr. (...), se identifică cu o parte din imobilul cu nr. top 444/1 înscris în CF nr. 130 F., o parte din imobilul cu nr. top 444/2 înscris în CF 2184 F. și respectiv o parte din imobilul cu nr. top 445 înscris în CF 894 F. având ca proprietari tabulari pe reclamantul V. P. și pârâta C. M.
Suprafața totală indicată de reclamant este de 1709 mp, care nu este în concordanță cu suprafața atribuită în temeiul Legii nr. 18/1991, rezultând o diferență de 66 mp în minus. Parcelele 13 și 13/1 din tarlaua 8 înscrise în titlul de proprietate nr. (...) se identifică cu o parte din nr. top
444/1 înscris în CF 130 F., o parte din nr. top 444/2 înscris în CF 2184 și o parte din imobilul cu nr. top 445 înscris în CF 894 F., avându-l ca proprietar pe reclamantul V. P. și pârâta C. M.
Suprafața totală indicată de interveniente este de 1675 mp ce nu este în concordanță cu suprafața atribuită în temeiul Legii nr. 18/1991, rezultând o diferență în minus de 79 mp. Pe imobilul înscris în CF nr.130 F., nr. top 444/1 în suprafață de 745 mp, este notată o construcție „casă la nr.
11 cu 1 încăpere și curte", care în prezent nu mai există, astfel că se impune radierea ei. în urma suprapunerii dintre situația existentă în teren și cea evidențiată în cartea funciară, s-a constatat o diferență de 261 mp ce rezultă între suprafața totală de 3645 mp înscrisă în CF 130 F., CF 2184 F., CF 894
F. și suprafața reală de 1709 mp + 1675 mp. S-a propus rectificarea din CF
130 F., CF 2184 F., CF 844 F. a suprafeței totale de 3645 mp, la suprafața reală din teren de 1709 + 1675 mp.
De asemenea, având în vedere reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, expertul a propus dezmembrarea unor parcele
și înscrierea lor în cartea funciară. Prin răspunsul la obiecțiuni, expertul a propus linia de hotar dintre cele două proprietăți ca fiind evidentă prin punctele 2-1-11.
Din raportul de expertiză efectuat de expertul V. M., a rezultat că în localitatea F. str. A. I. nr. 260, este edificată o construcție cu caracter definitiv, locuință formată din două corpuri lipite, executate în perioade diferite, și mai multe construcții cu caracter provizoriu, reprezentând cotețe de animale.
Proprietățile reclamanților și ale intervenienților sunt învecinate, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 584 C.civ.
Constatând că acțiunea principală și cererea de intervenție sunt întemeiate, ele au fost admise de către prima instanță.
Prin decizia civilă nr. 6. din 16 noiembrie 2007 a T.ui C., s-a respins ca nefondat apelul declarat de intervenientele în interes propriu C. R., C. L. și M. S. împotriva sentinței civile nr. 1109 din (...) a Judecătoriei C.-N., pe care a păstrat-o în întregime.
Au fost obligate apelantele să le plătească intimaților V. P. și V. V.
..Cheltuieli de judecată în apel, în sumă de 1500 lei.
S-a dispus darea în debit a intervenientelor C. R., C. L. și M. S. cu suma de 2612,20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar pentru fondul cauzei.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că criticile aduse de apelanții-intervenienți hotărârii atacate, vizează soluționarea de către prima instanță a capătului de cerere având ca obiect grănițuirea proprietății lor de cea a intimaților-reclamanți V. P. și V. V., apelanții arătând că prin modalitatea propusă de expert și aleasă de instanță s-au încălcat prevederile legale privind servitutea de vedere și a picăturilor de streașină ce se constituie în obligații legale ce se impun proprietarilor pentru stabilirea relațiilor de bună vecinătate.
De asemenea, a mai reținut instanța de apel că proprietățile reclamanților și ale intervenienților sunt învecinate, învecinare ce provine din reconstituirea dreptului de proprietate. A. sunt nemulțumiți de aliniamentul propus de expertul V. F. prin punctele 2-1-11 și 13, conform anexei 1, datorită faptului că acest aliniament corespunde zidului casei apelanților și prin aceasta nu se asigură respectarea normelor legale privind servitutea de vedere și a picăturilor de streașină. în această situație, cei îndreptățiți să invoce încălcarea normelor legale prevăzute sunt intimații reclamanți * și nicidecum apelanții, reclamanții fiind cei care ar suferi limitări ale: exercitării dreptului de proprietate. . art. 611 și urm. C.civ., respectarea distanțelor privind deschiderea ferestrelor de vedere și edificarea streașinii "constituie obligații impuse în sarcina proprietarului care construiește. Sub acest aspect, tribunalul a constatat că apelanții își invocă propria lor culpă în nerespectarea dispozițiilor legale, din moment ce construcția edificată de ei nu îndeplinește cerințele legale.
Nemulțumirile apelanților nu constituie în prezent o problemă reală litigioasă în condițiile în care chiar ei afirmă prin criticile aduse hotărârii că între ei și reclamanți există relații de bună vecinătate, bazându-se pe presupunerea că reclamanții vor vinde proprietatea iar relațiile cu viitorii vecini ar putea fi diferite. Cele două proprietăți sunt delimitate prin existența unui gard, iar între părți nu au existat și nu există neînțelegeri privind amplasamentul acestuia.
Dacă s-ar da curs pretențiilor apelanților prin stabilirea variantei de grănițuire pe un aliniament agreat de aceștia, ar conduce la mărirea întinderii dreptului lor, în detrimentul reclamanților. N. una dintre părți nu a reclamat încălcarea de către cealaltă parte a dreptului său de proprietate, situație în care nu s-ar fi putut eventual justifica modificarea amplasamentului actual al liniei de mejdie care ar corespunde modului de folosință și care nu a fost contestat. Considerentele expuse au creat atât pentru instanța de apel cât și pentru cea de fond, convingerea că nu sejustifică completarea raportului de expertiză pentru stabilirea unui alt aliniament.
Prin Decizia civilă 6. pronunțată de Curtea de A. C. a fost admis recursul declarat de intervenientele C. R., C. L., M. S. împotriva Deciziei 6./2007 a T.ui C. pe care a casat-o și trimis cauza spre rejudecare.
Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut în esență că raportul de expertiză întocmit de experta V. F. nu poate constitui temei al hotărârii, dovada acțiunii de grănițuire putând fi făcută prin orice mijloc de probă admis de lege.
S-a reținut că nu s-a exercitat un rol activ și nu s-a avut în vedere că proprietățile părților au fost reconstituite în temeiul legilor fondului funciar.
. art. 36 alin. 1 din HG 890/2005 titlurile de proprietate se emit pe baza unei documentații ce cuprinde planurile parcelare, procesele verbale de punere în posesie și schițele terenurilor.
Astfel de înscrisuri nu au fost depuse la dosarul cauzei și comunicate expertului.
În lipsa acestora, sau a altor probe utile, ori a acordului părților, expertul a trasat linia de mejdie dintre proprietăți în mod arbitrar, în mod arbitrar reducând și suprafețele restituite.
În rejudecare, s-a pus în vedere instanței de apel depunerea copiilor proceselor verbale și a schițelor terenurilor întocmite de C. locală care au stat la baza eliberării titlurilor de proprietate, urmând a administra orice alte probe din care să rezulte traseul liniei de mejdie dintre cele două proprietăți, după care pe baza acestor probe va dispune efectuarea unui supliment la raportul de expertiză topografică.
În timpul soluționării apelului, intimata V. M. a decedat ea fiind continuată de către V. P. în calitate de moștenitor legal ca soț supraviețuitor și legatar universal (f. 127).
Prin decizia civilă nr. 313 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis apelul declarat de intervenientele în interes propriu C. R., C. L. si M. S. împotriva sentinței civile 1109 din 0(...) pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C.-N. pe care a schimbat-o în parte în sensul că a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantului și cea a intervenientelor, prin punctele 28-38-56-66 din varianta I anexa 1A (f. 214) din raportul de expertiza întocmit de expert G. T. care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A înlăturat dispoziția de obligare a intervenientelor la plata sumei de
519 lei reprezentând cheltuieli de judecată plătite în favoarea reclamantelor.
S-au menținut restul dispozițiilor.
S-a dispus darea in debit a intervenientelor C. R., C. L., M. S. cu suma de 2612,2 lei reprezentând taxa judiciara de timbru si timbru judiciar pentru fondul cauzei.
S-a dispus restituirea către interveniente a sumei de 750 lei reprezentând onorar expert depus în contul expertei V. F.
A fost obligat intimatul V. P. în nume propriu și în calitate de continuator a lui V. V. să plătească apelantelor suma de 625 lei cheltuieli de judecata in apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
. art. 584 C. civil O. proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa. Cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate.
În principiu, grănițuirea reprezintă o operațiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre două proprietăți vecine menite să apere dreptul de proprietate și se dispune atât în cazul unei inexistențe de delimitări între proprietăți cât și în situația în care astfel de semne exterioare există, dar sunt contestate de părți.
Prin soluționarea cererii, trebuie reconstituit vechiul hotar între proprietățile învecinate, la origine nelitigios și în acest sens trebuie administrate toate probele necesare pentru stabilirea acestui vechi hotar.
În rejudecare, după casare, instanța a dispus suplimentarea probatoriului, audiind doi martori propuși de fiecare dintre părți, respectiv P.
N. și F. L. (f. 217-218).
Așa cum au recunoscut și părțile, actualele proprietăți provin dintr-un singur corp funciar care a făcut obiectul unei dezmembrări și înstrăinarea către două părți.
Vecinătățile celor două fonduri, pe celelalte laturi decât pe cea comună, nu au fost contestate.
Terenul fiind situat într-o zonă care a făcut obiectul cooperativizării, a fost înscris în două titluri de proprietate emise pe numele celor două părți sau antecesorului cu titlu de reconstituire a dreptului de proprietate.
Plecând de la cele arătate mai sus, probele administrate trebuie să justifice reconstituirea vechiului hotar între cele două fonduri învecinate.
Este real că, la emiterea celor două titluri de proprietate al părților s-a întocmit o documentație care cuprinde planuri parcelare și schițe de punere în posesie.
Însă, scopul Legii 18/1991 a fost înlăturarea consecințelor negative, și în domeniul dreptului de proprietate, a regimului comunist prin revenirea la situația anterioară colectivizări.
Legea 18/1991, cu excepții expres prevăzute, nu a putut și nu avea aptitudinea să creeze alte situații juridice decât cele existente la momentul cooperativizării.
Planurile de punere în posesie precum și schițele întocmite în vederea aplicării acestei legi nu pot crea situații noi, iar aceste planuri și schițe trebuie coroborate cu alte probe care să dovedească vechea linie de hotar.
De aceea, instanța nu poate da o prevalență exclusivă asupra suprafeței înscrise în titlul de proprietate al oricăreia din părți, fără a avea în vedere situația concretă așa cum rezultă și din administrarea a altor probe cu privire la situația anterioară emiterii titlului de proprietate.
Este real că cele două titluri de proprietate precum și actele întocmite pentru eliberarea lor nu au fost contestate și se bucură de prezumția de legalitate, însă acestea trebuie coroborate cu alte probe, din coroborarea tuturor probelor urmând a se stabili linia de hotar reală.
Din declarația martorei F. L. care locuiește de aproape 40 de ani în apropierea celor două imobile, a reieșit că terenul a fost împărțit în două părți, fără a preciza dacă acestea au fost egale. A existat un gard viu, continuat cu un gard provizoriu, iar între casa familiei C. și terenul intimatului V. nu exista un astfel de gard ci doar un trotuar construit defamilia C. A. trotuar a existat tot timpul și a fost folosit de familia C. pentru a ajunge la căminul de apă și canal.
Martora a declarat că este în obiceiul locului ca imobilele construcții să se construiască la o distanță de 40-60 cm față de terenul învecinat, pentru ca apa să cadă pe terenul proprietate a construcției, în cazul de față, respectându-se această distanță, prin faptul că în lipsa unor burlane apa s- ar fi scurs pe acel trotuar.
Practic această porțiune de hotar este obiect al litigiului de vreme ce fronturile la stradă nu au fost contestate, la interogatoriu intimatul recunoscând că lungimile acestor laturi sunt egale. (din măsurătorile expertei a rezultat o diferență de câțiva cm.).
Martorul P. N. a declarat că între cele două imobile exista gard (fie viu, fie de sârmă) pornind de la stradă și până la grădină, iar lângă imobilul familiei C. nu a văzut să existe vreun trotuar.
A indicat că terenul familie V. , respectiv curtea este din pământ și se continuă până lângă fundația casei.
A mai arătat martorul, că în cazul în care nu ar fi existat burlanul, picăturile de ploaie s-ar scurge în curtea familiei V.. De asemenea a apreciat că imobilul de la nr. 262 a fost construit exact pe linia de hotar, întrucât dacă s-ar trage o linie dreaptă pornind de la stradă spre grădină, aceasta ar da exact în colțul casei și ar continua înspre grădină.
A. declarație, instanța a apreciat-o ca fiind subiectivă, nesusținută de alte probe administrate în dosar.
Astfel, instanța a solicitat părților depunerea unor planșe foto cu privire la imobilul construcție al intervenientelor înspre linia de hotar. D. apelantele au depus astfel de planșe, intimatul refuzând să depună o astfel de planșă. Realitatea acestor planșe nu a fost contestată de intimat.
Analiza acestor planșe (f. 234) denotă că lângă imobilul construcție al familiei C. există o bandă de beton turnată lângă casă, de-a lungul întregului traseu al casei.
Chiar și intimatul V., în fața instanței a învederat că există o bordură.
Or tocmai planșa foto pe care stă un om (în fundal) denotă că acest trotuar există și are o lățime de 40 de cm așa cum a afirmat apelanta.
Cu ocazia deplasării experților la fața locului, părțile au indicat ca fiind parte din vechea graniță a unui stâlp de beton notat în raportul de expertiză întocmit de experta G. T. cu nr. 56.
Punctul 28 din același raport de expertiză, reprezintă punctul de început al liniei de hotar între cele două imobile dinspre stradă spre grădină. A. punct este la mijloc. D. de 4 cm este insinifiantă.
Lățimea celor două parcele plecând de la stradă și până în dreptul stâlpului de beton a fost determinată în planul de situație din varianta 1 anexa 1A ca fiind aproximativ egală, respectiv 11,25 m intimați, 11, 03 m- apelanți.
În planul de situație comunicat de către comisia locală (f. 22) rezultă că la stradă frontul familiei C. este mai mare cu 4 cm, dar la o distanță de
40,20 m cele două parcele au o distanță egală de 10,9 m. S. de beton notat cu nr. 56 este la o distanță de 42 de m de stradă, ceea ce poate duce la concluzia că în dreptul stâlpului de beton precum și a punctului 38, undesunt menționate cele două lungimi, de 11,25 respectiv 11,03 m, cele două parcele sunt egale, egalitate care se menține și în dreptului punctului 38.
Trasarea unei linii drepte între punctele 28 și 38 lasă o porțiune liberă între construcția familiei C. și hotar de circa 40 cm, atât cât a indicat martora F. cât și apelantele.
Coroborarea acestor probe, duce la concluzia că linia de mejdie dintre cele două hotare este pe amplasamentul 28, 38, 56 din planul de situație varianta 1 anexa nr. 1A.
În această variantă, expertul a determinat suprafețele celor două parcele (având în vedere și celelalte vecinătăți) și acestea au o suprafață mai mică decât cea înscrisă în titlul de proprietate.
În parte din spate de la stâlpul de beton 56, între cele două fonduri nu a existat nici un element material de delimitare. În anexa 1A fronturile din spate nu sunt egale, cu toate că în planul de punere în posesie întocmit în baza Legii 18/1991 acestea ar fi egale. Însă în anexa 1B făcută urmare celei de a doua ieșire, intimatul V. a indicat 2 țevi marcate cu punctele 70 și 67 a care ar constitui repere ale mejdiei față de vecinul aflat la nr. administrativ
258. Distanța între punctele 67a și 66 devine astfel de 11,12 m, mai mare decât lățimea parcelei C.
Existența celor doi stâlpi indicați în anexa 1B cu nr. 67 a și 70 sunt de natură să determine o altă valoare a suprafeței terenului intimaților V., mai apropriată de cea înscrisă în titlul de proprietate.
Pe de altă parte, împrejurarea că suprafețele reale ale celor două terenuri nu sunt conforme cu cele menționate în titlurile de proprietate nu conduce automat la concluzia că diferența s-ar datora ocupării de către o parte a unei părți din terenul celeilalte părți.
Cărțile funciare, precum și titlurile de proprietate, garantează dreptul de proprietate însă nu și suprafețele înscrise, diferențele constatate față de suprafețele reale putând fi datorate fie unei înscrieri greșite, fie a unei măsurători greșite.
Așa cum a indicat și experta, determinările făcute cu ocazia măsurătorilor efectuate în temeiul Legii 18/1991 nu sunt exacte din pricina folosirii unor mijloace mai puțin precise și nu este indicată vreo scară. Forma parcelelor și suprafețele menționate în titluri, precum și cele existente la fața locului pe limitele necontestate față de vecinii exteriori, pot duce la aprecierea că în titlurile de proprietate au fost menționate suprafețe greșite. Celelalte argumente invocate în cererea de apel privitoare la servituți, care ar avea influență asupra liniei de hotar nu se mai impun a fi analizate, raportat la dispozițiile deciziei de casare prin care s-a impus suplimentarea probațiunii și ulterior efectuarea unei expertize.
Argumentele/apărările intimaților privitoare la realizarea construcției apelantelor fără autorizație de construire și fără respectarea unui plan de amplasament, invocate prima dată doar în cuprinsul concluziilor scrise fără a putea fi puse în discuția contradictorie a părților, pe lângă că sunt inadmisibile in acest stadiu procedural nici nu pot fi primite raportat la probele administrate în dosar, existența construcției nefiind un element determinant în stabilirea liniei de hotar.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 296 C.pr.civ. a admis apelul declarat de intervenientele in interes propriu C. R., C. L. si M. S.împotriva sentinței civile 1109 din 0(...) pronunțată in dosar nr. (...) al
Judecătoriei C.-N. pe care a schimbat-o in parte in sensul ca a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantului si cea a intervenientelor, prin punctele 28-38-56-66 din varianta I anexa 1A (f. 214) din raportul de expertiza întocmit de expert G. T. care face parte integranta din prezenta hotărâre și a înlăturat dispoziția de obligare a intervenientelor la plata sumei de 519 lei reprezentând cheltuieli de judecată plătite în favoarea reclamantelor.
I. de apel în primul ciclu procesual a dispus darea in debit a intervenientelor C. R., C. L., M. S. cu suma de 2612,2 lei reprezentând taxa judiciara de timbru si timbru judiciar pentru fondul cauzei. Prin decizia instanței de recurs hotărârea tribunalului în primul ciclu procesual a fost casată în întregime cu toate că această dispoziție nu a fost atacată.
Constatând în continuare existența acestei obligații tribunalul a dispus darea in debit a intervenientelor C. R., C. L., M. S. cu suma de 2612,2 lei reprezentând taxa judiciara de timbru si timbru judiciar pentru fondul cauzei.
Prin Încheierea de ședință din data de (...) s-a dispus restituirea sumei de 750 lei către apelante, reprezentând suma plătită de acestea cu titlu de avans onorariu expert pe seama expertei V. F. I. a apreciat că experta nu a lămurit cauza sub nici un aspect dispunând efectuarea unui alt raport de expertiză. A menținut dispoziția de obligare a intervenientelor la plata sumei de 519 lei reprezentând cheltuieli de judecată plătite în favoarea reclamantelor și a menținut restul dispozițiilor.
Pentru aceste considerente tribunalul a dispus restituirea către interveniente a sumei de 750 lei reprezentând onorar expert depus in contul expertei V. F.
În cauză, ambele părți au solicitat obligarea celeilalte părți la plata cheltuielilor de judecată, atât apelantele cât și intimatele au plătit suma de
250 lei reprezentând onorariu de expertiză I., având în vedere complexitatea cauzei cât poziția părților a încuviințat întregul onorariul solicitat de experta
G. T., diferența de onorariu fiind achitată de către apelante.
Întrucât alte cheltuieli de judecată nu au fost dovedite, văzând și prevederile art. 274 C.pr.civ. și 584 C.civil a obligat intimatul V. P. in nume propriu si in calitate de continuator a lui V. V. sa plătească apelantelor suma de 625 lei cheltuieli de judecata in apel.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul V. P. solicitândmodificarea deciziei în sensul stabilirii mejdiei conform planului de situație A.
1B, pct. 28, 31, 37, 56, 66a și obligarea intimatelor la plata cheltuielilor dejudecată în apel și în recurs.
În motivare s-a arătat că instanța de apel a reținut în mod greșit că deși titlurile de proprietate eliberate părților nu au fost contestate și se bucură de prezumția de legalitate, nu se poate da prevalență exclusivă suprafeței înscrisă în titlul de proprietate. C. unei asemenea aprecieri este spoliatoare pentru recurent deoarece reduce cu 106 m.p. suprafața de teren reconstituită în favoarea sa prin titlul de proprietate, ceea ce este inadmisibil.
I. de apel a reținut împrejurări de fapt fără temei și fără suport în probele dosarului, fiind enumerate care sunt acestea și concluzionându-seîn sensul că instanța de apel s-a preocupat de chestiuni minore și irelevante în speță cu scopul de a părtini intervenientele, nereținând ceea ce este esențial, respectiv gardul despărțitor dovedit cu probe certe care era un reper important pentru stabilirea mejdiei. S-au ignorat și recunoașterile intervenientelor la interogatoriu și planșele foto depuse de către reclamant la dosar.
S-a mai invocat faptul că în mod greșit a reținut instanța de apel că titlurile de proprietate și CF nu garantează suprafețele înscrise, titlurile de proprietate emise în baza Legii nr. 18/1991 nefiind lovite de nulitate trebuind respectate limitele suprafețelor menționate.
A mai arătat recurentul că argumentele prezentate prin concluziile din (...) nu au fost luate în considerare. În mod eronat s-a reținut că invocarea lipsei autorizației de construire în ceea ce privește construcția intervenientelor s-a făcut pentru prima dată în cuprinsul concluziilor, acest aspect fiind invocat prin întâmpinările depuse la dosar și pe parcursul soluționării apelului după casarea cu trimitere.
I. de apel nu a luat în considerare aspecte esențiale pentru soluționarea legală a cauzei, respectiv existența unei mejdii vechi de 50 de ani, necontestată de către interveniente decât pe parcursul soluționării cauzei la prima instanță și edificarea casei de locuit de către C. R. și soțul său fără autorizație de construire și fără plan de situație, aceasta fiind amplasată chiar pe linia de mejdie.
Decizia atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a art. 584 cod civil și art. 315 C.pr.civ., fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Varianta aleasă de către instanța de apel ignoră actele de reconstituire emise de C. locală de fond funciar, fiind evident că instanța de apel a încălcat art. 315 C.pr.civ. ignorând decizia civilă nr. 6. a C. de A. C.
Varianta aleasă de către instanța de apel este arbitrară, experta recunoscând că nu a putut prezenta o singură variantă certă de stabilire a mejdiei, aceasta încălcând vechea mejdie dintre proprietățile părților existente de peste 50 de ani și necontestată, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză. A. variantă este vădit părtinitoare cu intervenientele, mejdia fiind stabilită așa cum au dorit acestea, reclamantul fiind spoliat de o fâșie de teren ca urmare a abuzului intervenientei C. R. și a defunctului său soț care au construit casa de locuit fără autorizație de construire, fără plan de situație, fără actele și avizele necesare, exact pe mejdie, încălcând dispozițiile art. 610 Cod civil și ale Decretului nr. 144/1958.
Varianta corectă era cea prezentată în anexa 1B, respectiv prin păstrarea limitei actuale de folosință, limită recunoscută de către părți cu ocazia efectuării primei expertize, aceasta respectând cu mici diferențe dimensiunile laturilor parcelei recurentului și îndrumările Deciziei de casare nr. 6. a C. de A. C. A. variantă respectă titlul de proprietate al reclamantului, faptul că pe o anumită porțiune coincide cu zidul casei apelantelor neconstituind un impediment, intervenții fiind vinovați de amplasarea casei chiar pe linia de mejdie.
S-a mai arătat că decizia atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a art. 480, 481 Cod civil și art. 129 alin. 6 C.pr.civ., prin stabilirea mejdiei în modalitatea aleasă de către instanța de apel fiind redusăsuprafața reconstituită în favoarea reclamantului V. P. deși instanța nu a fost investită cu o asemenea problemă juridică.
Sunt incidente și prevederile pct. 7 al art. 304 C.pr.civ. existând o contradicție între considerentele și dispozitivul deciziei atacate, pe de o parte prevăzându-se că se mențin dispozițiile de obligare a intervenientelor la plata sumei de 519 lei reprezentând cheltuieli de judecată, în dispozitiv fiind înlăturată această obligație. Și suma a fost menționată greșit fiind vorba despre 575 lei, astfel cum rezultă din dispozitivul sentinței civile nr. 1..
În fine, s-a invocat și faptul că decizia atacată nu este corectă, dispunându-se restituirea numai către intervenientă a sumei de 750 lei reprezentând onorariu expert achitat în contul expertei V. F. nu și către reclamantul V. P. care a achitat și el aceeași sumă.
Corect și legal ar fi nu mutarea mejdiei din zidul casei intervenientelor la o distanță de 0,40 m. ci mutarea casei lor la o distanță legală față de mejdie conform art. 610 Cod civil.
În drept au fost invocate prevederile art. 480, 481, 584 Cod civil, art. 129 alin. 6 și art. 274 C.pr.civ., art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ.
În apărare, intimatele C. R., C. L. și M. S. au formulat întâmpinare princare au solicitat respingerea recursului ca nefondat și inadmisibil, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că recursul declarat se axează exclusiv pe stări de fapt neformulându-se nici un motiv veritabil de nelegalitate a hotărârii.
În esență, se critică dimensiunile terenului stabilite de expert, ori este mai mult decât evident că stabilirea unor dimensiuni ale terenului constituie situații de fapt și nu de drept.
R. se cramponează de respectarea cu strictețe a suprafeței de teren înscrise în titlul său de proprietate când este clar că în realitate nu există această suprafață, expertul găsind cu 210 m.p. mai puțin în limitele de folosință indicate de părți.
Potrivit legii nici chiar înscrierea în CF nu garantează cu exactitate suprafața de teren, cu atât mai mult o înscriere într-un titlu de proprietate nefiind în mod necesar 100% reală. Prin urmare nu se poate vorbi de spolierea recurentului de suprafața de teren și intimatele având mai puțin teren decât cel înscris în titlul de proprietate.
S-a subliniat că poziția recurentului cu privire la abuzul intimatelor cu ocazia construirii casei lor este cel puțin curioasă în condițiile în care aceasta a fost edificată în anii 1955-1960, niciodată recurentul neavând nimic de obiectat cu privire la construcție. R. a stat în pasivitate până la momentul când s-a solicitat grănițuirea proprietăților, numai atunci invocându-se pretinsul abuz.
Analizând recursul declarat de reclamantul V. P. împotriva deciziei civilenr. 313 din (...) a T.ui C., raportat la criticile formulate, Curtea reține următoarele:
În vederea soluționării recursului se impune a se face în prealabil precizarea că instanța de apel, reținând prevederile art. 584 Cod civil și faptul că prin acțiunea în grănițuire se tinde la reconstituirea vechiului hotar între proprietățile învecinate, în acest sens trebuind administrate toate probele necesare pentru stabilirea acestui vechi hotar, a suplimentat probatoriul administrat de către prima instanță, interpretând coroborat toateprobele administrate în cauză și stabilind astfel care este granița dintre proprietățile părților.
Rezultă deci că instanța de apel a stabilit granița prin interpretarea vastului probatoriu administrat în cauză, inclusiv raportat la lucrarea de specialitate întocmită în cauză de către experta G. T., ținând cont de decizia civilă nr. 6. a C. de A. C. prin care s-a statuat că la stabilirea mejdiei trebuie să se țină cont și de procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, acte întocmite de comisia locală de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, precizându-se însă în decizia de casare că
instanța de apel va administra orice alte probe pe care le va aprecia utile,
pertinente și concluden te, din care să rezulte traseul liniei de mejdie dintre
proprietățile părților, pe baza acestor pr obe urmând a dispu ne și efectuarea
unui supliment la raportul de expertiză topografică.
Nu se pune deci problema încălcării prevederilor art. 315 C.pr.civ.
Majoritatea criticilor formulate în cererea de recurs privesc modalitatea în care instanța de apel a interpretat probele administrate în cauză, susținându-se că deși din acestea a rezultat că mejdia era cea preexistentă, vizibilă prin semne exterioare, respectiv gardul având o vechime de peste 50 de ani, instanța de apel a ales o altă variantă, în mod arbitrar.
Așa cum s-a invocat de către intimate în întâmpinare, conform prevederilor art. 304 alin. 1 C.pr.civ. modificarea sau casarea hotărârii pronunțate în apel poate fi cerută numai pentru motive de nelegalitate, și în situațiile expres prevăzute de textul de lege, în condițiile abrogării pct. 10 și
11 ale art. 304 C.pr.civ. hotărârea pronunțată de către instanța de apel nemaiputând fi cenzurată din punct de vedere al temeiniciei.
Referitor la probe, nu se poate reține că instanța de apel a ignorat planșele foto depuse de reclamant, chiar acesta arătând că au fost avute în vedere la efectuarea raportului de expertiză, instanța de apel reținând că referitor la construcția edificată de către interveniente au fost depuse planșe foto doar de către acestea din urmă, fiind acceptate de către partea adversă, aspect confirmat de încheierea ședinței publice din (...).
Invocarea încălcării prevederilor art. 584, 480 și 481 Cod civil nu este întemeiată.
Art. 584 Cod civil prevede că oricare proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa, cheltuielile grănițuirii urmând a se face pe jumătate, recurentul neindicând cum a fost încălcat acest text de lege de către instanța de apel care a procedat la stabilirea graniței între proprietăți.
N. art. 480 și art. 481 Cod civil nu au fost interpretate sau aplicate greșit sau încălcate de către instanța de apel, dreptul de proprietate al reclamantului recurent nefiind încălcat prin stabilirea graniței, chiar dacă astfel terenul aflat în proprietatea sa a fost diminuat ca suprafață, situația fiind de altfel aceeași și în ceea ce le privește pe intervenientele intimate. S-a reținut în decizia atacată pe baza expertizei întocmite în cauză că suprafețele din cele două titluri de proprietate au fost menționate greșit raportat la situația din teren, acest lucru fiind cauzat de măsurătorile imprecise efectuate în temeiul Legii nr. 18/1991. Nu intimatele sunt cele care au beneficiat de suprafața de teren care lipsește din proprietatea reclamanțilorraportat la mențiunile din titlul de proprietate pentru a se pune problema încălcării dreptului de proprietate în prezentul litigiu, și suprafața de teren a acestora care se regăsește faptic, astfel cum rezultă din măsurătorile efectuate de către expert, fiind mai mică decât cea înscrisă în titlul de proprietate.
De altfel, în practică există frecvent situații în care în urma stabilirii mejdiei suprafața uneia dintre proprietățile învecinate este diminuată în favoarea celeilalte, fără ca astfel să se pună problema încălcării dreptului de proprietate a vreunuia dintre proprietarii fondurilor învecinate, aceasta fiind o consecință a acțiunii în grănițuire.
Nu se pune nici problema încălcării prevederilor art. 129 alin. 6
C.pr.civ., având în vedere cele reținute mai sus.
Problema autorizației de construire a casei de locuit a intimatelor a fost avută în vedere la stabilirea graniței, chiar dacă s-a reținut că s-a invocat pentru prima dată în cuprinsul concluziilor scrise, instanța de apel arătând în subsidiar că raportat la probele administrate în dosar existența construcției nu este un element determinant în stabilirea liniei de hotar.
Referitor la invocarea pct. 7 al art. 304 C.pr.civ. se constată că acesta devine incident în situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Faptul că există o contradicție între dispozitivul deciziei atacate și considerentele acesteia în ceea ce privește cheltuielile de judecată nu se încadrează la pct. 7 al art. 304 C.pr.civ., fiind mai degrabă vorba, raportat la cele invocate, despre o eroare materială pentru îndreptarea căreia există în mod expres prevăzută de lege o cale care trebuie urmată de către partea interesată, astfel cum rezultă din prevederile art. 281 C.pr.civ. Situația este similară și în ceea ce privește cuantumul sumei.
Invocarea incorectitudinii deciziei atacate, în condițiile în care nu se pune problema nelegalității acesteia este un aspect care nu poate fi cenzurat de către instanța de recurs raportat la prevederile art. 304 alin. 1 C.pr.civ. invocate anterior. Referitor la suma de 750 lei reprezentând onorariu expert, recurentul nu solicită restituirea sa, arătând numai că în mod greșit nu s-a restituit. Din dosarul de apel rezultă că niciodată nu s-a achitat de către reclamant această sumă cu titlu de avans onorariu expert, existând într- adevăr la fila 54 o chitanță pentru suma de 151,70 lei. Suma reprezentând avans onorariu expertiză achitat de către interveniente în vederea întocmirii lucrării de către experta V. F. a fost restituit la solicitarea acestora prin încheierea de ședință din (...), iar nu prin decizia atacată de către reclamant care a reluat numai dispozițiile din încheiere. Reclamantul nu a solicitat restituirea sumei achitate cu acest titlu.
Având în vedere ansamblul considerentelor de mai sus Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ. va respinge recursul declarat de reclamantul V. P. împotriva deciziei civile nr. 313 din
(...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține ca legală.
Nu vor fi acordate cheltuieli de judecată deși au fost solicitate, intimatele nefăcând dovada acestora în condițiile art. 1169 Cod civil.
PENTRU A.E MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul V. P. împotriva deciziei civile numărul 313 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
JUDECĂTOR,
A. A. C. A. C.
ANA I.
GREFIER, C. B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.apel: D. T., Ana S. S. Jud.fond: E. Pădurariu
| ← Decizia civilă nr. 233/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 23/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
