Decizia civilă nr. 4834/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR. (...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 4834/R/2011

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2011

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE:

A.-T. N.

T. D. - președintele Secției I-a civilă

JUDECĂTORI:

M.-C. V.-L. T.

-L. T.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții D. G. și M. E., precum și recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C., împotriva sentinței civile nr. 455 din 10 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.

P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentatde doamna procuror S. A.

La apelul nominal făcut în cauză, seconstată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de la plata taxeijudiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care, seconstată că prin memoriul de recurs, pârâtul- recurent a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă.

Instanța constată că reclamanții, în moderonat și-au intitulat calea de atac apel, deși calea de atac dată prin sentința primei instanțe este recursul.

Raportat la această situație, C. din oficiu, pune în discuția reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C., natura căii de atac promovată de reclamanți, având în vedere că sentința atacată a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 .

Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C.apreciază că raportat la prevederile art.

202/2010, calea de atac promovată împotriva sentinței pronunțată în această cauză, esterecursul iar nu apelul.

G R E F I E R

- L

C., din oficiu în temeiul prevederilor art. 306 alin. (1) raportat la art. 301 Cod procedură civilă, invocă nulitatea recursului promovat de reclamanți, având în vedere că nu a fost motivat în termenul legal de 15 zile de la comunicarea sentinței atacate și nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, acordă cuvântul asupra excepției invocate cu privire la recursul reclamanților și asupra recursului pârâtului.

Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul admiterii excepției invocate de instanță și în consecință anularea recursului promovat de reclamanți ca fiind nemotivat în termenul legal, iar cu privire la recursul declarat de pârât pune concluzii în sensul respingerii acestuia ca nefondat, și în consecință menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 455 din 10 mai

2011 a T.ui C., s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la capătul de cerere având ca obiect despăgubiri pentru prejudiciul moral și în consecință s-a respins ca prescrisă acțiunea reclamanților D. G. și M. E. împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul

Finanțelor Publice, pentru obligarea la despăgubiri în cuantum total de 850.000 euro pentru prejudiciul moral.

S-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamanții D. G. și M. E. împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul

Finanțelor Publice și în consecință, s-a constatat caracterul politic al măsurii dislocării și stabilirii de domiciliu obligatoriu numiților D. L. născut la data de 18 februarie 1898 în S. jud. Bihor, fiul lui S. și I. și D. M. născută la data de

2 mai 1920 în S., jud. Bihor, fiica lui J. și Z., în perioada 2 martie 1949 - 1 iulie 1963.

S-a constatat caracterul politic al măsurii dislocării și stabilirii de domiciliu obligatoriu numitei D. al născută D. la data de 18 F. 1941 în S., județul Bihor, fiica lui L. și M., în perioada

02 M. 1949 - 01 Iulie 1963.

A fost obligat pârâtul S. R. prin Ministerul

Finanțelor Publice să plătească în favoarea reclamanților suma de 5.000 Euro în echivalent în lei, reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate, conform procesului-verbal de inventariere și a inventarului întocmit la data de

2 M. 1949.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din copia dosarului comunicat de C., a rezultat că D. V. L., născut la (...) în S., a fost moșier și i s-a fixat domiciliul obligatoriu în orașul G., măsura fiind dispusă în baza D.ui nr.8., începând cu data de 2 martie 1949, restricțiile domiciliare fiind ridicate prin adresa nr. 792.734 din 7 august 1963.

În momentul luării măsurii dislocării și stabilirii de domiciliu obligatoriu, s-a încheiat procesul-verbal de inventariere a tuturor bunurilor obiecte de îmbrăcăminte, mobilier, cartofi, animale, păsări de curte găsite la ferma lui D. L., au trecut în proprietatea statului.

Numitei D. M. i s-a recunoscut perioada (...) - (...) de domiciliu obligatoriu și i s-a acordat o indemnizație lunară de 2866 lei de către C. pentru aplicarea D.ui-lege nr.118/1990, însă nu i s-a recunoscut această perioadă ca vechime în muncă, deoarece era minoră.

D. L. a decedat la 16 octombrie 1966, iar soția acestuia D. M. a decedat la 2 ianuarie

1997. Cei doi au avut o fiică D. M. născută în anul 1941, și decedată în anul 2003, reclamanții fiind fiul, respectiv fiica acesteia.

Deși între actele normative enumerate de art.3 nu figurează și D. nr. 8., potrivit art.1 alin.(2) din Legea nr. 221/2009 constituie de drept condamnări cu caracter politic, condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute în art. 4 și 5 din D. nr. 8., de unde rezultă că și măsurile administrative cu caracter politic dispuse în temeiul art. 4 și 5 din D. nr.

8., constituie măsură administrativă cu caracter politic.

Prin deciziile nr.1354/2010 și nr.1358/2010 ale Curții Constituționale, s-a constatat că dispozițiile art. I pct.1 și art. II din Ordonanța de urgență a G. nr. 6. și ale art. 5 alin.1 lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009, sunt neconstituționale.

Precizarea de acțiune formulată ulterior de reclamanți în baza dispozițiilor art. 998-999

C.civ., este prescrisă față de prevederile art. 3 din D. nr.167/1958.

În temeiul art. 5 alin.1 lit. b) din Legea nr.

221/2009, bunurile confiscate: obiecte de îmbrăcăminte, bunuri de mobilier și uz casnic, butoaie, cartofi, 9 găini, 5 gâște, doi cai lipițani, două bovine de muncă, 1 bovină de prăsilă, 2 vaci de lapte, 4 viței, precum și alte produse agricole în lipsa prezentării de dovezi de cătrereclamanți, din care să rezulte valoarea lor au fost evaluate de instanță la suma de 5.000 euro, valoarea solicitată de reclamanți fiind de

100.000 euro.

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamanții și pârâtul.

În recursul declarat de reclamanți,

(intitulat apel dar recalificat de instanță în recurs), s-a solicitat admiterea căii de atac, schimbarea soluției instanței de fond și admiterea acțiunii introductive astfel cum a fost precizată, fără să îl motive în fapt și în drept.

În recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, s-a solicitat modificarea hotărârii instanței de fond, cu consecința respingerii acțiunii.

În susținerea recursului său, pârâtul a susținut că nu poate împărtăși optica instanței de fond, deoarece cererile privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative a dislocării și stabilirii domiciliului obligatoriu dispuse față de antecesorii reclamanților în baza D.ui nr. 8., precum și plata contravalorii bunurilor confiscate, sunt inadmisibile în temeiul Legii nr. 221/2009.

Întrucât măsura administrativă invocată de reclamanți este prevăzută expres de art. 3 din Legea nr. 221/2009, capătul de cerere având ca obiect dislocarea și stabilirea domiciliului obligatoriu este inadmisibil , fiindcă D. nr. 8. nu este consemnat în cuprinsul art.3 din lege și nu duce la concluzia că măsura administrativă s-ar încadra în prevederile art. 4 alin.(2) din aceeași lege.

Pentru admisibilitatea unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile art. 5 din Legea nr.

221/2009, prealabil stabilirii eventualelor despăgubiri, este necesar a se stabili caracterul politic al condamnării sau măsurii administrative.

Deoarece măsura dislocării și stabilirii domiciliului obligatoriu nu a fost întemeiată pe niciunul din actele normative prevăzute în art. 3 din Legea nr. 221/2009, nu poate fi constatat caracterul politic al măsurii administrative pe temeiul art.4 alin.(2) din aceeași lege, situație în care nu este admisibilă nici acțiunea având ca obiect acordarea de materiale conform art. 5 din lege.

Prin obligarea S.ui R. reprezentat de

Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de

5000 euro cu titlu de despăgubiri materiale, s- au încălcat prevederile art. 5 alin.(1) lit. b) din

Legea nr. 221/2009.

Pot face obiectul despăgubirilor, echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare, doar bunurile imobile.

În opinia recurentului, este imposibil de stabilit în acest moment, care a fost valoarea unor bunuri mobile confiscate în anul 1949, fără administrarea niciunei probe.

Examinând recursurile, C. reține următoarele:

Sentința civilă nr. 455 din 10 mai 2011 a

T.ui C., le-a fost comunicată reclamanților la data de (...), f.85-86 dosar tribunal.

Împotriva sentinței, reclamanții au declarat apel (recalificat de instanță în recurs), în termenul legal de 15 zile de la comunicare, respectiv la data de (...), f.4 dosar recurs, fără să îl motive în fapt și în drept.

Potrivit art. 303 alin. (1) C.pr.civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.

Conform art. 306 alin. (1) C.pr.civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin.(2).

Pentru aceste considerente, în temeiul art.137 alin.(1), art. 303 alin.(1) și art. 306 alin.(1) C.pr.civ., se va constata nulitatea recursului reclamanților.

În ceea ce privește recursul pârâtului, C. reține că în mod corect prima instanță a admis în parte acțiunea lor, a constatat caracterul politic al măsurii dislocării și stabilirii domiciliului obligatoriu în orașul G. în perioada

2 martie 1949 - 1 iulie 1963 pentru defuncții antecesori ai reclamanților D. L., D. M. (bunici) și D. M. (născută D., mamă) și a obligat pârâtul să le plătească suma de 5000 euro în echivalentul în lei, reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate prin procesul-verbal de inventariere și a inventarului din 2 martie

19409.

Măsura dislocării din localitatea S. și stabilirii domiciliului obligatoriu în orașul G., față de antecesorii reclamanților, s-a dispus în baza D.ui nr. 8..

Chiar dacă art. 3 din Legea nr. 221/2009 nu enumeră D. nr. 8. printre actele normative în baza cărora măsurile administrative luate au caracter politic, art. 4 alin.(2) din aceeași lege prevede că persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât celeprevăzute la art. 3, pot de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art.1 alin.(3) se aplică în mod corespunzător.

Câtă vreme condamnarea pronunțată în baza D.ui nr. 8. constituie condamnare cu caracter politic conform art.1 alin.(2) lit. e) din Legea nr. 221/2009, în mod evident și măsura dislocării și stabilirii domiciliului obligatoriu dispusă în baza D.ui nr. 8. au caracter politic, pe care instanța sesizată cu o astfel de cerere are posibilitatea să îl constate.

Așadar, în mod legal prima instanță a constatat caracterul politic al măsurii administrative al dislocării bunicilor și mamei lor din localitatea S. și stabilirea domiciliului lor obligatoriu în orașul G.

221/2009, permite instanței ca la cererea persoanei îndreptățite să dispună în acest sens.

Prin acțiunea lor introductivă de instanță, reclamanții au apreciat echivalentul bunurilor confiscate, la suma de 100.000 euro.

Din procesele-verbale de inventariere aflate la dosar, rezultă că de la D. L. s-au confiscat la data de 2 martie 1949, imobile ce nu fac obiectul prezentului litigiu, precum și inventar viu: 1 cabalină de la 1-3 ani, 1 cabalină peste 3 ani, 1 iapă peste 2 ani, 2 bovine peste 2 ani, 1 bovină de prăsilă sub 1 an, 2 vaci cu lapte peste 2 ani, 2 viței sub 1 an, 2 viței între 1-3 ani, 7 găini, 2 cocoși, 7 gâște; producte și produse agricole: 400 kg grâu, 680 kg orz, 800 kg ovăz, 3000 kg porumb, 300 kg mazăre, 150 kg floarea soarelui, 7 kg sămânță de cânepă,

800 kg sorg mături semințe, 3000 kg lucernă furaje, 1003 kg sfeclă de nutreț, 500 kg alte nutrețuri, 1200 kg paie, 5000 kg pleavă, 6000 kg tulei, 2000 kg tulei tătarcă, 11 kg bulion, 19 bucăți ouă; mobilier, bunuri de folosință îmbrăcăminte, încălțăminte: 2 dulapuri simple, 1 perniță mică pentru divan, 1 pernă mică, 1 plapumă simplă, 2 noptiere simple, 1 casă de bani defectă, 1 basma neagră, 1 pulover angora pentru femei, 1 toc de dună din pânză , 3 cămăși pentru femei, 2 cămăși de noapte, 2 bucăți indispensabili bărbătești, 2 peretare, 1 fustă, 2 cravate, 1 palton pentru copil, 1 pălărie bărbătească pantofi pentru femei, 3 sucituri debumbac , 1 pereche mănuși pentru femei, 1 față de masă lucrată de mână, 1 candelabru, 1 ceas de perete, 1 sobă de fier, 3 tablouri, 1 cuier, 1 față de masă din pânză, 3 prosoape pentru stalaje, 1 șorț vechi, 1 ciorapi de mătase pentru femei 3 cearșafuri pentru plapume, 1 față de masă pentru mașina de cusut, 1 susținător de pieptene, 1 guler din piele de miel, 1 fular negru, 2 bluze pentru copii, 1 șervet, 1 umbrelă pentru bărbați, 3 cărți, 2 butoaie de vin a 100 litri, 1 butoi pentru vin a 25 de litri, 1 butoi pentru varză, 1 bucată ușă, 1 albie pentru spălat, 48 kg cartofi, 1 lucru de mână pentru masă, 1 perdea, 11 haine diferite pentru femei,

2 veste, 3 bluze pentru femei, 18 saci uzați, 1 pereche cizme uzate, 2 funii de legat uzate, 1 cântar forță 1000 kg, 1 lampă de petrol, 1 piele tăbăcită, 2 fuste.

Prin urmare, reclamanții au dovedit că le- au fost confiscate toate aceste bunuri mobile de la antecesorii lor.

În ceea ce privește valoarea bunurilor confiscate, pentru inventarul viu, în tabelele VIa și VI b aflate la fila 22 dosar de fond, suntprecizate valorile lor individuale și totale, de

169.000 lei pentru animale și 1050 lei pentru păsări, evident din momentul confiscării lor.

Valoarea de 5000 euro despăgubiri pentru bunurile confiscate, stabilită de prima instanță, este una absolut rezonabilă, la cea mai mică limită, dar întrucât reclamanții nu și-au motivat recursul, C. nu a putut dispune reevaluarea lor printr-o expertiză tehnică de specialitate.

Așa fiind, în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 alin.(1) C.pr.civ., se va respinge recursul pârâtului împotriva deciziei tribunalului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 455 din

10 mai 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr.

(...), pe care o menține.

Constată nul recursul declarat de reclamanții D. G. și M. E. în contra aceleași sentințe.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din

23 noiembrie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

A.-T. N. T. D. M.-C. V.

P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de doamna procuror S. A.

La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin memoriul de recurs, pârâtul-recurent a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă.

Instanța constată că reclamanții, în mod eronat și-au intitulat calea de atac apel, deși calea de atac dată prin sentința primei instanțe este recursul.

Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. apreciază că raportat la prevederile art. 202/2010, calea de atac promovată împotriva sentinței pronunțată în această cauză, este recursul iar nu apelul.

C., din oficiu în temeiul prevederilor art. 306 alin. (1) raportat la art. 301

Cod procedură civilă, invocă nulitatea recursului promovat de reclamanți, având în vedere că nu a fost motivat în termenul legal de 15 zile de la comunicarea sentinței atacate și nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, acordă cuvântul asupra excepției invocate cu privire la recursul reclamanților și asupra recursului pârâtului.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 455 din 10 mai 2011 a T.ui C., s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la capătul de cerere având ca obiect despăgubiri pentru prejudiciul moral și în consecință s-a respins ca prescrisă acțiunea reclamanților D. G. și M. E. împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul

Finanțelor Publice, pentru obligarea la despăgubiri în cuantum total de 850.000 euro pentru prejudiciul moral.

S-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamanții D. G. și M. E. împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și în consecință, s-a constatat caracterul politic al măsurii dislocării și stabilirii de domiciliu obligatoriu numiților D. L. născut la data de 18 februarie 1898 în S. jud. Bihor, fiul lui S. și I. și D. M. născută la data de 2 mai 1920 în S., jud. Bihor, fiica lui J. și Z., în perioada 2 martie 1949 - 1 iulie 1963.

A fost obligat pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească în favoarea reclamanților suma de 5.000 Euro în echivalent în lei, reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate, conform procesului-verbal de inventariere și a inventarului întocmit la data de 2 M. 1949.

În momentul luării măsurii dislocării și stabilirii de domiciliu obligatoriu, s- a încheiat procesul-verbal de inventariere a tuturor bunurilor obiecte de îmbrăcăminte, mobilier, cartofi, animale, păsări de curte găsite la ferma lui D. L., au trecut în proprietatea statului.

Numitei D. M. i s-a recunoscut perioada (...) - (...) de domiciliu obligatoriu

și i s-a acordat o indemnizație lunară de 2866 lei de către C. pentru aplicarea

D.ui-lege nr.118/1990, însă nu i s-a recunoscut această perioadă ca vechime în muncă, deoarece era minoră.

D. L. a decedat la 16 octombrie 1966, iar soția acestuia D. M. a decedat la

2 ianuarie 1997. Cei doi au avut o fiică D. M. născută în anul 1941, și decedată în anul 2003, reclamanții fiind fiul, respectiv fiica acesteia.

Prin deciziile nr.1354/2010 și nr.1358/2010 ale Curții Constituționale, s-a constatat că dispozițiile art. I pct.1 și art. II din Ordonanța de urgență a G. nr. 6.

și ale art. 5 alin.1 lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009, sunt neconstituționale.

Precizarea de acțiune formulată ulterior de reclamanți în baza dispozițiilor art. 998-999 C.civ., este prescrisă față de prevederile art. 3 din D. nr.167/1958.

În temeiul art. 5 alin.1 lit. b) din Legea nr. 221/2009, bunurile confiscate: obiecte de îmbrăcăminte, bunuri de mobilier și uz casnic, butoaie, cartofi, 9 găini,

5 gâște, doi cai lipițani, două bovine de muncă, 1 bovină de prăsilă, 2 vaci de lapte, 4 viței, precum și alte produse agricole în lipsa prezentării de dovezi de către reclamanți, din care să rezulte valoarea lor au fost evaluate de instanță la suma de 5.000 euro, valoarea solicitată de reclamanți fiind de 100.000 euro.

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamanții și pârâtul.

În recursul declarat de reclamanți, (intitulat apel dar recalificat de instanță în recurs), s-a solicitat admiterea căii de atac, schimbarea soluției instanței defond și admiterea acțiunii introductive astfel cum a fost precizată, fără să îl motive în fapt și în drept.

În recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, s-a solicitat modificarea hotărârii instanței de fond, cu consecința respingerii acțiunii.

Pentru admisibilitatea unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile art. 5 din Legea nr. 221/2009, prealabil stabilirii eventualelor despăgubiri, este necesar a se stabili caracterul politic al condamnării sau măsurii administrative.

Deoarece măsura dislocării și stabilirii domiciliului obligatoriu nu a fost întemeiată pe niciunul din actele normative prevăzute în art. 3 din Legea nr.

221/2009, nu poate fi constatat caracterul politic al măsurii administrative pe temeiul art.4 alin.(2) din aceeași lege, situație în care nu este admisibilă nici acțiunea având ca obiect acordarea de materiale conform art. 5 din lege.

Prin obligarea S.ui R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 5000 euro cu titlu de despăgubiri materiale, s-au încălcat prevederile art. 5 alin.(1) lit. b) din Legea nr. 221/2009.

Pot face obiectul despăgubirilor, echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare, doar bunurile imobile.

În opinia recurentului, este imposibil de stabilit în acest moment, care a fost valoarea unor bunuri mobile confiscate în anul 1949, fără administrarea niciunei probe.

Examinând recursurile, C. reține următoarele:

Sentința civilă nr. 455 din 10 mai 2011 a T.ui C., le-a fost comunicată reclamanților la data de (...), f.85-86 dosar tribunal.

Potrivit art. 303 alin. (1) C.pr.civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.

Conform art. 306 alin. (1) C.pr.civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin.(2).

Pentru aceste considerente, în temeiul art.137 alin.(1), art. 303 alin.(1) și art. 306 alin.(1) C.pr.civ., se va constata nulitatea recursului reclamanților.

1949 - 1 iulie 1963 pentru defuncții antecesori ai reclamanților D. L., D. M.

(bunici) și D. M. (născută D., mamă) și a obligat pârâtul să le plătească suma de

5000 euro în echivalentul în lei, reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate prin procesul-verbal de inventariere și a inventarului din 2 martie 19409.

Măsura dislocării din localitatea S. și stabilirii domiciliului obligatoriu în orașul G., față de antecesorii reclamanților, s-a dispus în baza D.ui nr. 8..

Chiar dacă art. 3 din Legea nr. 221/2009 nu enumeră D. nr. 8. printre actele normative în baza cărora măsurile administrative luate au caracter politic, art. 4 alin.(2) din aceeași lege prevede că persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art.1 alin.(3) se aplică în mod corespunzător.

Câtă vreme condamnarea pronunțată în baza D.ui nr. 8. constituie condamnare cu caracter politic conform art.1 alin.(2) lit. e) din Legea nr.

221/2009, în mod evident și măsura dislocării și stabilirii domiciliului obligatoriu dispusă în baza D.ui nr. 8. au caracter politic, pe care instanța sesizată cu o astfel de cerere are posibilitatea să îl constate.

În ceea ce privește acordarea despăgubirilor în sumă de 5000 euro echivalent în lei, reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate ca efect al măsurii administrative, art. 5 lit. b) din Legea nr. 221/2009, permite instanței ca la cererea persoanei îndreptățite să dispună în acest sens.

Prin acțiunea lor introductivă de instanță, reclamanții au apreciat echivalentul bunurilor confiscate, la suma de 100.000 euro.

11 kg bulion, 19 bucăți ouă; mobilier, bunuri de folosință îmbrăcăminte,încălțăminte: 2 dulapuri simple, 1 perniță mică pentru divan, 1 pernă mică, 1 plapumă simplă, 2 noptiere simple, 1 casă de bani defectă, 1 basma neagră, 1 pulover angora pentru femei, 1 toc de dună din pânză , 3 cămăși pentru femei, 2 cămăși de noapte, 2 bucăți indispensabili bărbătești, 2 peretare, 1 fustă, 2 cravate, 1 palton pentru copil, 1 pălărie bărbătească pantofi pentru femei, 3 sucituri de bumbac , 1 pereche mănuși pentru femei, 1 față de masă lucrată de mână, 1 candelabru, 1 ceas de perete, 1 sobă de fier, 3 tablouri, 1 cuier, 1 față de masă din pânză, 3 prosoape pentru stalaje, 1 șorț vechi, 1 ciorapi de mătase pentru femei 3 cearșafuri pentru plapume, 1 față de masă pentru mașina de cusut, 1 susținător de pieptene, 1 guler din piele de miel, 1 fular negru, 2 bluze pentru copii, 1 șervet, 1 umbrelă pentru bărbați, 3 cărți, 2 butoaie de vin a 100 litri, 1 butoi pentru vin a 25 de litri, 1 butoi pentru varză, 1 bucată ușă, 1 albie pentru spălat, 48 kg cartofi, 1 lucru de mână pentru masă, 1 perdea, 11 haine diferite pentru femei, 2 veste, 3 bluze pentru femei, 18 saci uzați, 1 pereche cizme uzate, 2 funii de legat uzate, 1 cântar forță 1000 kg, 1 lampă de petrol, 1 piele tăbăcită, 2 fuste.

Prin urmare, reclamanții au dovedit că le-au fost confiscate toate aceste bunuri mobile de la antecesorii lor.

În ceea ce privește valoarea bunurilor confiscate, pentru inventarul viu, în tabelele VI a și VI b aflate la fila 22 dosar de fond, sunt precizate valorile lor individuale și totale, de 169.000 lei pentru animale și 1050 lei pentru păsări, evident din momentul confiscării lor.

Așa fiind, în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 alin.(1) C.pr.civ., se va respinge recursul pârâtului împotriva deciziei tribunalului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 455 din 10 mai 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.

Constată nul recursul declarat de reclamanții D. G. și M. E. în contra aceleași sentințe.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 23 noiembrie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

A.-T. N. T. D. M.-C. V.

M.-L. T.

GREFIER

Red.T.D./S.M.D.

2 ex./(...) Jud.fond.S. S.

← Decizia civilă nr. 1558/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia civilă nr. 88/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia civilă nr. 4834/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 4834/2011, Curtea de Apel Cluj