Decizia civilă nr. 494/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 494/R/2011
Ședința publică din 9 februarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTORI
T. D. - președintele Secției civile
T.-A. N. M.-C. V.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta B. M., împotriva sentinței civile nr. 5620 din 12 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privindu-l și pe pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. S., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de doamna procuror S. A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timmbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 31 ianuarie 2011, pârâtul-intimat a depus la dosar prin registratura instanței, o întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și în consecință menținerea sentinței recurate.
Se constată că atât reclamanta-recurentă prin memoriul de recurs (fila
4 din dosar), cât și pârâtul-intimat prin întâmpinarea depusă la dosar (fila 7 verso din dosar), au solicitat judecarea cauzei în condițiile art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului ca nefondat și în consecință menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate, corect a reținut instanța de fond că prizonieratul nu este o măsură administrativă cu caracter politic care se încadreaze în prevederile L. nr. 2..
C U R T E A:
Prin sentința civilă nr. 5620 din 12 noiembrie 2010 a T.ui S., s-a respins ca nefondată acțiunea precizată, intentată de reclamanta B. M., împotriva pârâtului S. R. reprezentat de D. G. A F. P. A J. S., având ca obiect constatarea prizonieratului ca fiind o măsură administrativă cu caracter politic, obligarea pârâtului la plata daunelor morale în sumă de 5.000 euro și la punerea în executare a hotărârii.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanta este soția supraviețuitoare a defunctului B. I., care a fost prizonier la americani în perioada 2 aprilie 1945 - 8 mai 1946.
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat să se constate că prizonieratul este o măsură administrativă cu caracter politic și în consecință, să fie despăgubită pentru prejudiciul moral încercat prin supunerea soțului ei la această măsură.
L. nr. 2. a fost elaborată ca un act normativ de complinire a măsurilor reparatorii acordate prin D.-lege nr. 1., în sfera ei de aplicare intrând persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora în perioada 6 martie 1945-22 decembrie
2009.
Conform art. 3 din L. nr. 2., constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre actele normative enumerate.
Chiar dacă art. 4 alin. (2) din aceeași lege permite constatarea caracterului politic și a altor măsuri administrative, prizonieratul nu este o măsură luată de organele fostei miliții ori securități, ci reprezintă o consecință a participării R.iei la cel de-al doilea război mondial, persoanele care au suferit din această cauză având posibilitatea să solicite facilitățile acordate de D. - lege nr. 1..
De altfel, prin decizia nr. 1358 din (...) a Curții Constituționale, s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din L. nr.
2..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta B. M., solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului, reclamanta a susținut că sentința recurată este criticabilă pe motiv că prima instanță i-a respins acțiunea, reținând că prizonieratul intră sub incidența D.ui-lege nr. 1., or legiuitorul a prevăzut că L. nr. 2. se aplică și persoanelor cărora le-au fost recunoscute drepturile în temeiul decretului-lege.
La data de (...), B. I. soțul reclamantei a fost încorporat în Regimentul
88 I. și a luptat pe front, iar în perioada (...)-(...) a fost luat prizonier la americani.
După întoarcerea din prizonierat și până în anul 1968, soțul reclamantei a fost supravegheat aproape permanent de miliția locală și de securitate, considerându-l ca pe un posibil agent al americanilor, iar membrii familiei au fost urmăriți și supuși unor presiuni psihologice.
În perioada prizonieratului, B. I. a acumulat diferite boli care i-au afectat sănătatea și de care a trebuit să se îngrijească reclamanta.
Intimatul S. R. prin M. F. P. reprezentat de D. G. a F. P. a județului
S., prin întâmpinarea depusă la fosar f. 6-7, a solicitat respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
B. I. s-a născut la data de 9 august 1923 în localitatea N., județul S..
Din copia livretului militar seria Dc, nr. 0. f.9-15 dosar tribunal, rezultă că B. I. a fost încorporat la data de (...) în Regimentul nr. 88 de I., iar în perioada (...)-(...) a fost prizonier la americani.
La data de 26 mai 1950 (așadar după 4 ani de la eliberarea din prizonierat), B. I. s-a căsătorit cu B. M. (născută Imre) și a decedat la data de
6 decembrie 1994.
Potrivit art. 5 alin. (1) lit. a) din L. nr. 2., orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv, pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
Conform art. 3 din aceeași lege, constituie măsură administrativă cu caracter politic, orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre actele normative enumerate la pct. a) - f).
De asemenea, în art. 4 alin. (2) din același act normativ, se prevede că persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora.
Prizonieratul reprezintă situația în care un militar este luat în captivitate în timpul unui război și este reținut de dușman, pentru a nu mai participa la ostilități.
Starea de prizonierat nu se încadrează în ipotezele prevăzute de L. nr.
2., pentru a beneficia de facilitățile acordate de acest act normativ, prizonieratul nefiind o măsură administrativă, ci una militară.
Perioada de referință a L. nr. 2. este 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, or căderea în prizonierat a lui B. I. a avut loc la data de (...); faptele săvârșite anterior datei de 6 martie 1945, pentru a se încadra în ipotezele legii, ar fi trebuit să aibă drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Dacă B. I. a fost făcut prizonier de americani, înseamnă că a luptat împotriva lor, respectiv a coaliției antifasciste din care făceau parte și Statele
Unite ale Americii, ceea ce nu înseamnă că s-a împotrivit regimului totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
De altfel, prin decizia nr. 1358 din 21 decembrie 2010 a Curții
Constituționale, s-a constatat că prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din L. nr. 2., sunt neconstituționale.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin.
(1) Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B. M. împotrivva sentinței civile nr. 5620 din 12 noiembrie 2010 a T.ui S., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 februarie 2011.
Președinte Judecători Grefier
T. D. T.-A. N. M. C. V. M. T.
Red.TD:(...) Dact CC:(...)
2 ex.
| ← Decizia civilă nr. 1747/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1889/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
