Decizia civilă nr. 5037/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.IA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 5037/R/2011
Ședința publică din data de 2 decembrie 2011
Instanța constituită din: Președinte : V. M.- președintele Curții de A. C.
Judecători : D. - L. B. - vicepreședinte al Curții de A. C.
A. C.
Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. G. împotriva sentinței civile nr. 3014 din (...), pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. S., având ca obiect D. în baza legii nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamanta recurentă și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin memoriul cuprinzând motivele de recurs, reclamanta recurentă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nefiind formulate alte cereri ori excepții de invocat, C. constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul cu privire la recursul formulat.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului ca nefondat, aspectele invocate de reclamanta recurentă neîncadrându-se în prevederile L. nr. 2..
C U R T E A
Deliberând, reține că:
I. Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sălaj sub nr. de mai susreclamanta S. G. a chemat în judecată S. R., solicitând obligarea acestuia la a-i plăti suma de 40.000 Euro cu titlu de despăgubiri ca urmare a prejudiciului moral suferit prin luarea ca prizonier în U. a tatălui său în perioada 05 decembrie 1944 - 12 decembrie 1948.
II. Prin sentința civilă nr. 3014 din 06 mai 2011 Tribunalul Sălaj a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în esență, următoarele:
Reclamanta este fiica lui B. A., decedat la data de 11 ianuarie 1995.
În perioada 5 decembrie 1944 - 12 decembrie 1948 tatăl reclamantei s- a aflat în stare de prizonierat în U., după cum atestă livretul militar prezentat în copie la dosar.
T. a reținut că, potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 2.,
„Constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu…";.
Art. 4 alin. (2) din Legea nr. 2. dispune că „Persoanele care au făcutobiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător";.
Din interpretarea acestor texte legale rezultă că Legea nr. 2. permite constatarea caracterului politic doar al acelor măsuri administrative luate de organele fostei miliții ori securități.
În cazul reclamantei S. G. această condiție nu este îndeplinită. Probele dosarului nu relevă ingerința statului comunist, prin organele sale represive,
(miliție și securitate) în luarea ca prizonier în U. a tatălui său.
Ca o consecință, nici cererea privind obligarea pârâtului la daune morale nu este admisibilă, în legătură cu acest aspect fiind necesar a se evoca de către tribunal și D. nr. 1358/(...) a Curții Constituționale, care declară neconstituționale prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 2., cu privire la acordarea daunelor morale.
III. Împotriva acestei sentințe reclamanta S. G. a declarat recurs, solicitândcasarea ei în totalitate și, în rejudecare, admiterea acțiunii reclamantei, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., deoarece: a) Starea de prizonierat în U. pe care a fost nevoit să o suporte tatăl reclamantei se încadrează în prevederile art. 3 și 4 din Legea nr. 2., prima instanță apreciind eronat că nu ar fi aplicabile aceste prevederi legale. Dacă punctul de vedere al T. ar putea fi totuși acceptat pentru perioada de până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, după acest moment nu s-ar mai putea vorbi despre prizonierat de război, fiind vorba despre o măsură administrativă cu caracter politic. b) Dacă, urmare a Deciziei nr. 1354/2010 a Curții Constituționale, instanța de recurs va aprecia că reclamanta nu mai poate obține daune morale în condițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza întâia din Legea nr. 2., să fie soluționată acțiunea în temeiul prevederilor 504 - 507 C.pr.pen. și ale art. 998 - 999 C.civ.
Trebuiesc avute în vedere, sub acest aspect, și prevederile art. 17 și 20 din C. R. și cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului.
IV. S. R. a formulat întâmpinare (f. 6), solicitând respingerea recursului canefondat.
V. Cu privire la acest recurs, C. are în vedere următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, decizia prin care Curtea Constituțională constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță este definitivă și obligatorie, în vreme ce potrivit prevederilor alin. 3 al aceluiași articol, dispozițiile din legile sau ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Astfel fiind, rezultă cu îndestulătoare claritate că atunci când Curtea Constituțională constată neconformitatea cu C. a unui act normativ de natura celor sus-menționate ori a unei dispoziții dintr-un asemenea act normativ, acestea își încetează efectele juridice dacă în termen de 45 de zile de la publicarea în M. O. al R. a deciziei prin care s-a constatat neconstituționalitatea autoritatea cu atribuții de legiferare nu dispune măsurile necesare asigurării pentru viitor a conformității cu C. a actului normativ ori a normei juridice vizate.
Această încetare a efectelor are, prin urmare, caracter general, ea privind toate categoriile de subiecți de drept ce intră sub incidența prevederilor declarate neconstituționale, fiind fără însemnătate dacă aceștia erau sau nu deja părți reclamante într-un proces pe care l-ar fi deschis pentru a pretinde constatarea ori realizarea unor drepturi instituite prin chiar prevederile neconforme cu C..
Pe cale de consecință, trebuie considerat că existența unui proces în curs în cadrul căreia reclamantul își întemeiază pretenția pe dispoziția legală declarată neconstituțională nu împiedică aplicarea deciziei Curții Constituționale, cu toate implicațiile ce decurg din aceasta asupra acțiunii promovate de reclamant.
În prezentul proces, reclamanta și-a întemeiat inițial acțiunea pe dispozițiile L. nr. 2., interesând, în concret, cele ale art. 5 alin. 1 lit. a teza întâia privitoare la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea cu caracter politic sau, după caz, prin luarea unor măsuri administrative cu caracter politic în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie
1989.
Aceste dispoziții legale au fost declarate neconstituționale prin D. nr.
1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în M. O. al R. nr. 761 din 15 noiembrie 2010, însă legiuitorul nu a dispus, nici în termen de
45 de zile de la publicarea deciziei în M. O., nici ulterior, măsuri pentru punerea de acord cu C. a dispozițiilor declarate neconstituționale.
Astfel fiind, pretențiile reclamantei privitoare la obligarea S. R. la plata de despăgubiri pentru repararea prejudiciului moral suferit au rămas fără temei legal, fiind de avut în vedere că declararea ca neconstituționale a prevederilor legale sus arătate, conjugată cu inexistența unor alte dispoziții normative în vigoare care să consacre dreptul la despăgubire pe care reclamanta îl invocă, obligă la concluzia că acest drept nu mai poate fi recunoscut de către instanță, căci s-ar ajunge la săvârșirea de către judecători a unui exces de putere.
Instanțele de judecată neputând fi ele însele creatoare de drepturi, rămâne că prezenta acțiune civilă a rămas fără fundamentul ce a stat la baza promovării ei în primă instanță.
Mai mult, C. constată că, într-adevăr, măsura prizonieratului în U. nu intră în categoria măsurilor cu caracter politic vizate de art. 3 și art. 4 din
Legea nr. 2., fiind vorba despre o măsură de război, chiar dacă ea s-a prelungit
și după sfârșitul celui de-al doilea război mondial, iar nu despre o măsură administrativă cu caracter politic care să semnifice împotrivire față de regimul comunist.
În ce privește solicitarea reclamantei, făcută în cuprinsul motivelor de recurs, de a se avea în vedere, ca temei subsidiar al acțiunii sale, dispozițiile art. 504 - 507 C.pr.pen. și ale art. 998 - 999 C.civ., C. constată că acestea au fost formulate întâia oară în cuprinsul cererii de recurs, iar nu și înainteaprimei instanțe. Or, modificarea cauzei cererii de chemare în judecată nu este îngăduită în căile de atac, în acest sens fiind, imperative, prevederile art. 316 rap. la art. 294 alin. 1 C.pr.civ.
Prin urmare, acest suplimentar fundament juridic al cererii reclamantei este inadmisibil, neputând fi avut în vedere, pe fondul lui, de către instanță.
Față de cele ce preced, recursul se va respinge, prima instanță hotărând cu interpretarea și aplicarea corectă a legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S. G. împotriva sentinței civile nr. 3014 din (...) a T. S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...)
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. M. D.-L. B. A. C.
S.-D. G.
GREFIER
Red.VM/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: D.D.I.
| ← Decizia civilă nr. 1886/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 102/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
