Decizia civilă nr. 78/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 78/A/2011
Ședința publică din data de 31 ianuarie 2011
Instanța constituită din : Președinte : D.-L. B. - vicepreședinte al C. de A.
Judecător : V. M. - președintele C. de A. C.
Grefier : S.- D. G.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamanții P.- V. T., T. G. și O. E. împotriva sentinței civile nr. 4., pronunțată de T. B. - N. în dosarul nr. (...) privind și pe pârâtul P. O. S. - B., având ca obiect P. în baza Legii nr.10/2001.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 21 ianuarie 2011, când parte prezentă a pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 28 ianuarie 2011.
În data de 28 ianuarie 2011 pronunțarea a fost amânată pentru 31 ianuarie 2011, ambele încheieri de amânare a pronunțării, făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
La data de 26 ianuarie 2011, reclamanții apelanți au depus la dosar concluzii scrise ( filele 17-18 din dosar ).
C U R T E A
Deliberând, reține că:
Prin sentința civilă nr. 4. din 27 septembrie 2010 a T. B. N., pronunțată îndosarul nr. (...), a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată decontestatorii P. V. T., T. G. F. și O. E., în contradictoriu cu intimatul P. orașului S. B., având ca obiect anularea dispoziției nr. 85 din 08 februarie
2010, emisă de acesta din urmă și obligarea la emiterea unei noi dispoziții prin care să se restituie în natură sau să se acorde despăgubiri bănești, în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru imobilele terenuri și construcții situate în orașul S. B. și înscrise în CF nr. 921 S. B. nr. top 763, (...)/1, (...)/3 și CF nr. 2764 S. B. nr. top 6340, 6341, 783, în suprafață de 4,5381 ha.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în esență, următoarele:
Imobilele în litigiu au fost abuziv preluate de către S. Român în anul
1959 de la proprietarul tabular V. G. O., iar față de această preluare abuzivă au formulat cereri de acordare a măsurilor reparatorii în baza Legii nr.
10/2001, pe de o parte, reclamanții, în calitate de fii adoptivi ai defunctei V. G. O., iar pe de altă parte, d-na G. E., în calitate de succesor testamentar al defunctei.
Prin dispoziția nr. 85 din 08 februarie 2010 P. orașului S. B. a respins cererea reclamanților de acordare a măsurilor reparatorii sub motivul că aceștia nu au calitatea de persoane îndreptățite conform Legii nr. 10/2001.
Într-adevăr, prin sentința civilă nr. 9. a J. C.-N., menținută prin decizia civilă nr. 2. a C. de A. T., s-a respins în mod irevocabil acțiunea actualilorreclamanți având ca obiect reducțiunea testamentului lăsat de către defuncta V. G. O., respingându-se totodată și capătul de cerere având ca obiect anularea certificatului de moștenitor ce atestă că legatara este unica succesoare a defunctei.
Prin urmare, aspectele privitoare la calitatea doamnei G. E. de unic succesor al defunctei nu mai pot fi rediscutate, ele fiind deja tranșate cu putere de lucru judecat și producând efecte inclusiv în ceea ce privește determinarea persoanei îndreptățite la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001.
Celelalte hotărâri judecătorești depuse de către reclamanți la dosarul cauzei nu pot schimba această concluzie, astfel că prezenta acțiune trebuie respinsă.
2. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții P. V. T., T. G. F.
și O. E., solicitând schimbarea ei în sensul admiterii acțiunii, deoarece:a) Reclamanții au depus toate actele doveditoare ale calității lor de moștenitori legali ai proprietarei tabulare V. G. O., cele în temeiul căruia trebuie considerate persoane îndreptățite la a obține măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001. Cu toate acestea, prima instanță a hotărât, în mod greșit, că G. E. este singura succesoare a fostei proprietare tabulare, neobservând că decizia civilă nr. 3. decembrie 1999 a T. Timiș a confirmat o sentință pronunțată într-o cauză având un alt obiect, constituit din alte imobile. Or, efectele acestei hotărâri nu se pot extinde asupra tuturor imobilelor ce fac parte din masa succesorală a defunctei și care pot fi supuse restituirii, în acest sens fiind decizia civilă nr. 2. a C. de A. A.-I., prin care reclamanții au rămas în posesia unor imobile aflate exact în aceeași situație juridică cu cele care fac obiectul prezentei contestații și pe care moștenitoarea testamentară G. E. a încercat să și le însușească prin invocarea aceleiași decizii a C. de A. T. b) Este de avut în vedere și că în temeiul art. 4 din Legea nr. 10/2001 reclamanții apelanți au fost repuși de drept în termenul de acceptare a moștenirii după autoarea lor și, în consecință, au calitatea de acceptanți ai moștenirii. Față de caracterul special al Legii nr. 10/2001, reclamanților nu li se poate opune o hotărâre judecătorească anterioară acestei legi. c) În anul 1968, când a fost întocmit testamentul autentic litigios, testatoarea nu putea dispune asupra bunurilor sale viitoare, căci s-ar fi încălcat prevederile art. 887 C.civ. privitoare la dreptul de a dispune asupra unor „obiecte determinate";, precum și cele ale art. 888 C.civ., care conferă legatarei vocația la întreaga universalitate a patrimoniului succesoral de la data decesului testatoarei, iar nu și pentru viitor. d) Notificarea formulată de către reclamanți, deși depusă în anul 2002, a fost soluționată de P. orașului S. B. doar în anul 2010, deci cu o întârziere nerezonabilă.
3. Pârâtul intimat nu a depus întâmpinare, însă în ședința de judecată dindata de 21 ianuarie 2011 reprezentantul său a solicitat respingerea apelului.
4. Reclamanții apelanți au formulat și concluzii scrise (f. 17), prin care aureiterat susținerile făcute în motivarea cererii de apel.
5. Cu privire la acest apel, Curtea are în vedere următoarele:
Astfel cum bine a statuat prima instanță, prin sentința civilă nr. 9922 din 23 octombrie 1998 a J. C.-N. (f. 49 dosar Tribunal) a fost respinsă ca prescrisă cererea reclamanților de astăzi prin care s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâta G. E., reducțiunea testamentului universal lăsat de V. G. O. în favoarea doamnei G. E., nepoata de soră a testatoarei, dispunându-se totodată respingerea ca nefondat a capătului de cerere având ca obiect anularea certificatului de moștenitor nr. 619 din 20 ianuarie 1969 prin care G.
E. a fost menționată ca unică succesoare - ca legatară universală - a defunctei V. G. O., născută Sandor (f. 72 dosar Tribunal).
În cuprinsul acestei sentințe s-a statuat, cu putere de lucru judecat, și că respingerea ca prescrisă a acțiunii în reducțiunea testamentului are ca efect înlăturarea reclamanților de la moștenirea defunctei, ceea ce, implicit, confirmă calitatea legatarei G. E. de unică moștenitoare a defunctei.
Sentința a fost menținută prin decizia civilă nr. 3. decembrie 1999 a T.
Timiș și decizia civilă nr. 2. noiembrie 2001 a C. de A. T. (f. 50 dosar Tribunal), devenind irevocabilă.
Este de avut în vedere, totodată, că și într-un alt proces purtat între părți s-a statuat, prin întemeiere pe cele deja hotărâte prin sentința civilă nr. 9. a J. C.-N., sus-evocată, ca urmare a respingerii acțiunii în reducțiunea testamentului lăsat de V. G. în favoarea doamnei G. E. aceasta a devenit, ca legatară universală, „… unica moștenitoare a defunctei"; (f. 75 verso dosar
Tribunal).
Sentința civilă nr. 9. a J. A.-I. a fost menținută, la rândul ei, în apel (prin decizia civilă nr. 4. a T. A., fila nr. 77 dosar Tribunal) și recurs (prin decizia civilă nr. 2. a C. de A. A.-I., f. 80 dosar Tribunal), prin aceasta din urmă statuându-se, între altele, că „este nerelevantă juridic împrejurarea că reclamanții au dobândit calitatea de fii adoptivi ai defunctei în baza deciziei civile nr. 4. a C. S. de Justiție, aspect de netăgăduit, de altfel, însă insuficient ca în cauză aceștia să dobândească și vocația succesorală, vocație pierdută prin instituirea legatului universal în favoarea revizuientei G. E.";.
Contrar celor afirmate de către apelanți, confirmarea calității legatarei universale G. E. de unică moștenitoare a defunctei V. G. O. confirmare făcută prin sentința civilă nr. 9. a J. C.-N. și deciziile date în apel și recurs prin care această sentință a fost menținută trebuie avută în vedere și în ce privește cererea de acordare a măsurilor reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, excluderea reclamanților de la moștenirea defunctei în contra căreia s-a făcut preluarea abuzivă impunând concluzia că aceștia nu pot avea calitatea de persoane îndreptățite la a obține măsuri reparatorii potrivit acestei legi.
Nicio dispoziție a Legii nr. 10/2001 nu trimite la o altă concluzie, în condițiile în care art. 4 alin. 2 al legii se mărginește la a afirma, fără alte nuanțări ori derogări, că de prevederile acestei legi „beneficiază moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite";.
Or, reclamanții pierzându-și vocația la moștenirea defunctei V. G. O. în profitul legatarei universale G. E., nu pot fi socotiți, în sensul legii, moștenitori ai defunctei.
Este fără însemnătate că Legea nr. 10/2001 a intrat în vigoare ulterior pronunțării hotărârilor judecătorești evocate mai-sus, căci statuările făcute prin aceste hotărâri vizează în mod direct și cu efect general, inclusiv pentru viitor, situația lor juridică a părților, în raport cu defuncta și între reclamanți și G. E.
Dacă s-ar stabili în prezent altfel s-ar ajunge la contrazicerea unor dispoziții cuprinse în hotărârile judecătorești intrate în puterea lucrului judecat, ceea ce, de pe temeiul art. 1201 C.civ., este inadmisibil.
Doar în măsura în care, prin prevederi exprese și neechivoce, Legea nr.
10/2001 ar fi impus un alt regim juridic persoanelor aflate în situația juridică a reclamanților s-ar fi putut considera că, în ce privește imobilele ce intră sub incidența acestei legi, reclamanții pot avea calitatea de persoane îndreptățite, însă de lege lata o asemenea concluzie nu este îngăduită.
Nu sunt de natură a trimite la o altă rezolvare nici prevederile art. 887
C.civ., invocate în motivarea apelului, câtă vreme acestea se referă, generic, lamăsura în care se poate dispune prin testament (de toată averea - precum în cazul lui G. E., numai de o parte a ei ori doar de unul sau mai multe „obiecte determinate";, această din urmă ipoteză vizând legatul cu titlu particular, ceea ce nu este cazul în prezentul proces).
Tot astfel, nu pot avea implicații asupra procesului nici prevederile art. 888 C.civ., căci deși acestea vizează legatul universal, ele se mărginesc la a evoca posibilitatea transmiterii pe cale succesorală a tuturor bunurilor defunctului, fără însă a putea face să renască, în beneficiul reclamanților, dreptul la moștenire după V. G. O., în ce privește imobilele situate sub acțiunea Legii nr.10/2001.
În ce privește motivul de apel privitor la perioada mare de timp scursă între data depunerii notificării de către reclamanți și data soluționării notificării de către primar, aceasta nu are influență asupra situației juridice de fond a reclamanților apelanți.
Față de toate cele ce preced, în baza art. 296 C.proc.civ., apelul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții P. V. T., T. G. F. și O. E. împotriva sentinței civile nr. 4. septembrie 2010 a T. B. - N., pronunțată în dosarul nr. (...).
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
D.-L. B. V. M. S.-D. G.
Red.VM/dact.MS
6 ex./(...) Jud.fond: C.N.
| ← Decizia civilă nr. 1521/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 324/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
