Decizia civilă nr. 4976/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4976/R/2011
Ședința publică din data de 30 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
A.-T. N.
M.-C. V.
G.:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. M., împotriva sentinței civile nr.
1134 din 8 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta G. E., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentant de d-na procuror S. A.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 26 octombrie 2011, a fost depusă la dosar, din partea CNS. o selecție de documente privind pe G. E., ce au fost solicitate de instanța de fond.
Se constată de asemenea că prin memoriul de recurs pârâtul-recurent a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2
Cod procedură civilă.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat întrucât întreaga motivare vizează petitul privind acordarea de daune morale, situație în care acesta este lipsit de interes, având în vedere că acest petit nu a fost admis. De asemenea prin recurs se critică dispoziția instanței privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, însă acestea nu au fost acordate de către instanța de fond. A. că în mod corect a reținut Tribunalul Maramureș caracterul politic de drept al condamnării suferite de reclamanta-intimată G. E.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A,
Prin sentința civilă nr. 1134 din 8 iunie 2011 a T.ui M., s-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamanta G. E. împotriva pârâtului S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și în consecință, s-a constatat caracterul politic al condamnării dispuse față de reclamantă prin decizia penală nr. 2345 din (...), pronunțată de C. M. de C. și Justiție, la o pedeapsă privativă de libertate de 6 luni închisoare.
S-a respins cererea formulată de reclamantă cu privire la daunele morale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 181 din 15 aprilie 1950 a T.ui Militar C., modificată prin decizia nr. 2. a
C. de C. și Justiție, reclamanta a fost condamnată la 1 an închisoare corecțională, în baza art. 209 pct. IV Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale.
Potrivit art. 1 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 221/2008, constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru fapta prevăzută de art. 209 Cod penal.
Așa fiind, s-a admis în parte acțiunea reclamantului împotriva pârâtului și în consecință, s-a constatat caracterul politic a condamnării suferite de aceasta.
În ceea ce privește despăgubirile morale în cuantum de 100.000 euro, în baza art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009, prima instanță a reținut că aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale prin decizia C. C. nr. 1..
Precizarea de acțiune formulată de reclamantă privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale în temeiul art. 998-999 Cod civil, a fost respinsă ca fiind prescrisă față de prevederile art. 1 alin. (1), art. 3 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din D. nr. 167/1958.
Termenul de prescripție de 3 ani a expirat în anul 1993, după 3 ani de la intrarea în vigoare a D.ui-lege nr. 1..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul S. Român prin
Ministerul Finanțelor Publice, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii în întregime.
În motivarea recursului, pârâtul a susținut că prima instanță a admis în parte acțiunea reclamantei și a constatat caracterul politic al condamnării suferite de aceasta, respingând capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale.
Dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 1. a C. C., observând paralelismul de reglementare cu D.-lege nr. 1..
Capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor în temeiul art. 998-999 cod civil a fost respins ca fiind prescris, față de prevederile art. 3 alin. (1), art. 8 alin. (1) din D. nr. 167/1958.
S. poate opta să repare iar să nu acorde despăgubiri, dar dacă nu optează pentru despăgubiri, nu poate fi obligat la aceasta.
Față de obligativitatea deciziei nr. 1. a C. C., S. Român nu mai datorează despăgubiri cu titlu de daune morale.
În speță, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 C., pentru obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este nefondat.
Recurentul și-a motivat recursul ca și cum acțiunea reclamantei ar fi fost admisă în totalitate, deși în realitate acțiunea precizată a fost admisă doar în parte, respectiv numai capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării sale.
Așa după cum a reținut prima instanță, prin sentința nr. 181 din 16 martie 1950 a T.ui Militar C., Hornaru E. a fost condamnată la 1 an și 6 luni închisoare contravențională, 3 ani interdicție corecțională, 4.000 lei amendă contravențională și conform cererii, pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale, făcându-se aplicarea art. 209 pct. IV Cod penal, combinat cu art. 157 Cod penal și D. nr. 212/1948, precum și la 2.000 lei cheltuieli de judecată. Ulterior, prin decizia nr. 2345 din 20 iulie 1950 a C. Militare de C. și Justiție, din oficiu s-a dispus reducerea de la 1 an și 6 luni la 1 an închisoare corecțională.
Hornaru E. căsătorită G., a executat pedeapsa de un an închisoare corecțională, de la data de 16 septembrie 1949, până la data de 15 septembrie 1950, așa cum rezultă din biletul de liberare nr. 2137 din 15 septembrie 1950, eliberat de P. M.
Conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, constituie de drept condamnare cu caracter politic condamnarea pronunțată pentru fapta prevăzută de art. 209 Cod penal.
Faptul că pentru infracțiunea contra ordinii statului totalitar, Legea nr. 221/2009 prevede de drept caracterul politic al condamnării, nu-l împiedică pe fostul deținut politic să solicite instanței constatarea caracterului politic al condamnării, obținând o confirmare individuală a acestui caracter politic al faptei sale, deoarece legea are un caracter normativ general.
Prin urmare, în mod corect prima instanță a constatat caracterul politic al condamnării suferite de reclamantă, situație în care în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) C., se va respinge recursul pârâtului împotriva sentinței tribunalului, ca nefondat.
Celelalte motive de recurs privind daunele morale solicitate în baza art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 și în temeiul art. 998-999
Cod civil, ca și cele privitoare la cheltuielile de judecată, sunt inadmisibile raportat la soluția pronunțată de prima instanță, prin care aceste capete de cerere au fost respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN prin M. F. publice împotriva sentinței civile nr. 1134 din 8 iunie 2011 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 noiembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI
T. D. A.-T. N. M.-C. V.
G.
M.-L. T.
Red.TD:(...) Dact.CC:(...)-2 ex. Jud.fond.P. Gabrierla
| ← Decizia civilă nr. 93/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1687/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
