Decizia civilă nr. 836/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de M. și A. S., pentru Minori și Familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 836/R/2011
Ședința publică din 3 martie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C.
J.ECĂTOR: A. A. C.
J.ECĂTOR: CRMEN-M. CONȚ
G. : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamanta P. M. M. împotriva deciziei civile nr. 2. din 25 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe intimații P. G., P. S. și P. I. S., având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul reclamantei recurente P. M. M., avocat Urs I., cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentantul pârâtului intimat P. I. S., avocat Ion T. F., care depune împuternicire avocațială la dosar,
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 1099 lei și 5,15 lei timbru judiciar, aspect față de care, la termenul de azi, recursul este legal timbrat.
Reprezentantul pârâtului intimat P. I. S., depune la dosar, întâmpinare, care a fost comunicată cu reprezentantul reclamantei recurente. Totodată, depune la dosar o copie de pe certificatul de deces al pârâtei intimate P. S., care a decedat în luna ianuarie 2011, și arată că unicul moștenitor al pârâților intimați P. G. și P. S., este P. I. S.
Reprezentanții părților arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței civile nr. 7. a J. B.-M. în sensul admiterii în întregime a acțiunii și respingerii cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Apreciază că reținerile instanței de apel și ale primei instanțe, sunt eronate având în vedere că nici unul dintre actele sau faptele săvârșite de pârâți nu implică acceptarea tacită a succesiunii după defunctul P. C. G..
Chiar dacă intimații au căutat-o pe recurentă, nu se poate stabili cu certitudine că au căutat-o cu intenția de a împărți moștenirea, din moment ce nu s-au întâlnit și nu au ajuns la nici o înțelegere. Simplul demers la notar pentru informare nu implică acceptarea tacită a succesiunii, deoarece nu se poate stabili cu certitudine intenția de a accepta succesiunea.
Întrucât nici unul dintre faptele săvârșite de pârâții intimați nu implică acceptarea tacită a succesiunii, după defunctul P. C. G., căsuccesiunea după acesta nu a fost acceptată nici expres, dreptul de obține succesorală al pârâților intimați s-a prescris, ei fiind străini de moștenire.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului formulat, ca nefondat și pe cale de consecință menținerea în totalitate a dispozițiilor sentinței civile nr. 7. pronunțată de către Judecătoria Baia Mare, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Potrivit dispozițiilor art. 689 și 700 C. civ. acceptarea succesiunii poate fi expresă sau tacită, iar termenul de acceptare a succesiunii se prescrie în 6 luni de la deschiderea succesiunii. I. de judecată au constatat faptul că, din probele administrate în cauză, rezultă fără putință de tăgadă faptul că intimații au acceptat tacit succesiunea rămasă de pe urma defunctului P. C. G., din actele și faptele acestora rezultând intenția clară de a-și însuși calitatea de erede.
C U R T E A
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial sub nr. (...), reclamanta P. M. M. i-a chemat în judecată pe pârâții P. G., P. S. și P. I. S., solicitând constatarea masei succesorale după defunctul ei soț, P. C. G., a împrejurării că pârâții sunt străini de moștenire, prin neacceptare, reclamanta având calitatea de unic moștenitor.
Cererea reconvențională
Prin cererea reconvențională înregistrată în același dosar la data de
(...), pârâții au solicitat să se constate că moștenitori legali ai defunctului sunt reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare, cota de 4. parte, pârâtul P. I. S., în calitate de colateral privilegiat, cota de 2. parte și pârâții P. G. și P. S., în calitate de ascendenți privilegiați, cota de 6. parte, să se dispună predarea succesiunii către moștenitori și partajarea imobilului obiect al masei succesorale prin atribuirea acestuia în favoarea reclamantei, cu obligarea ei la plata unei sulte.
Starea de fapt
Reclamanta a fost căsătorită cu defunctul P. C. G..
În timpul căsătoriei, au cumpărat, cu contribuție egală, de 1/2 parte fiecare, apartamentul situat în B. M. str. Mărășești nr. 5A/26 înscris în C.
11373/26 B. M. nr. top. 2817/291, în valoare de 50.000 E., precum și autoturismul Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare (...), fabricat în 1984, în valoare de 500 lei.
P. C. G., cu ultimul domiciliu în B. M., a decedat la data de 16 dec.
2006.
Deoarece, din căsătorie, nu au rezultat copii, vocația generală după defunct o are reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare, precum și pârâții P. S., mama defunctului, și P. G., tatăl defunctului (decedat în cursul procesului), ascendenți privilegiați, precum și pârâtul P. I. S. (frate) în calitate de colateral privilegiat.
Din declarațiile martorilor audiați, s-a reținut că, în cursul lunii februarie 2007, pârâtul P. I. S. s-a deplasat la biroul notarial public, pentru a se interesa care sunt actele necesare în vederea dezbaterii succesiunii rămase după defunct, costurile aferente, cotele părți ce revin moștenitorilor, că în repetate rânduri acest pârât împreună cu părinții lui au căutat-o pe reclamantă cu intenția de a ajunge la o înțelegere. Astfel, pârâții au încercat de mai multe ori s-o contacteze telefonic pe reclamantă, reușind o dată sădiscute cu ea. Tot în cursul lunilor februarie - martie 2007 pârâții s-au deplasat la domiciliul reclamantei, pe care însă nu au găsit-o acasă.
Dezlegarea în drept
Potrivit dispozițiilor art. 689 și 700 C. civ. acceptarea succesiunii poate fi expresă sau tacită, iar dreptul de a accepta succesiunea se prescrie în termenul de 6 luni de la deschiderea succesiunii. A. tacită a succesiunii este atunci când eredele face un act pe care nu ar putea să-l facă decât în calitate de erede și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de a accepta.
În speță, prin demersurile pe care pârâții le-au făcut, respectiv s-au interesat la un notar public care este procedura și actele necesare pentru deschiderea succesiunii, faptul că în repetate rânduri au căutat-o pe reclamantă pentru a se ajunge la o înțelegere, toate acestea duc la concluzia că pârâții încă de la început au înțeles să accepte tacit succesiunea după defunct. Bunurile au fost reținute la valorile la care părțile s-au înțeles la termenul din 30 V 2008 în dosarul (...).
Așa fiind, în baza dispozițiilor art. 728 C. civ., Legea nr. 319/1944, art. 673 C. civ. s-a admis în parte acțiunea principală, s-a admis în totalitate cererea reconvențională, s-a constatat că în masa succesorală rămasă după defunct intră în cota de 1/2 parte apartamentul precum și autoturismul, că vocația succesorală o au părțile, în calitate de moștenitori legali, urmând a dispune sistarea stării de indiviziune prin atribuirea bunurilor la reclamantă, cu obligarea acesteia la sultă față de pârâți. R.-se că pârâții au acceptat în termen succesiunea, s-a respins excepția invocată de reclamantă în ceea ce privește faptul că pârâții ar fi străini de succesiune. P. egalizarea loturilor, reclamanta a fost obligată la sultă. Potrivit dispozițiilor L. 7/1996 s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantei în C.
Procesul profitând tuturor părților, s-au compensat cheltuielile de judecată.
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 7. septembrie 2009, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. (...), a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de reclamanta P. M. M. împotriva pârâților P. S. și P. I. S., a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți și, în consecință: s-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul P. C. G., decedat la data de 16 XII 2006, cu ultimul domiciliu în B. M. str. Mărășești nr. 5A/26 se compune din cota de 1/2 parte din următoarele bunuri:
1). apartamentul situat în B. M. str. Mărășești nr. 5A/26 înscris în C.
11373/26 B. M. nr. top. 2817/291 în valoare de 50.000 E.;
2). autoturismul Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare (...), în valoare de
500 lei.
S-a constatat că moștenitori ai defunctului sunt: reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare, în cotă de 3. parte, pârâta P. S., în calitate de ascendent privilegiat, în cotă de 5. parte și pârâtul P. I. S., în calitate de colateral privilegiat, în cotă de 1. parte.
S-a respins cererea formulată de reclamantă cu privire la constatarea că pârâții sunt străini de succesiune în baza art. 700 C. civ. și că reclamantei îi revine cota de 1/1.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune, astfel:
S-a atribuit la reclamantă apartamentul situat în B. M. str. Mărășești nr. 5A/26, precum și autoturismul.
A fost obligată reclamanta ca, în termen de 4 luni de la rămânerea irevocabilă a sentinței, să achite cu titlu de sultă următoarele sume de bani:echivalentul în lei a sumei de 5208,30 E., precum și suma de 52,05 lei către pârâta P. S. și echivalentul în lei a sumei de 11.458,26 E., precum și a sumei de 117,51 lei către pârâtul P. I. S.
S-a dispus intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei conform celor de mai sus.
S-au compensat cheltuielile de judecată.
Apelul
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta, solicitând schimbarea ei în parte, în sensul admiterii acțiunii principale și respingerii cererii reconvenționale, pe motiv că actele pârâților nu constituie acte de acceptare tacită a succesiunii.
Prin decizia civilă nr. 215/(...) a T. C., a fost admis în parte apelul declarat de către apelanta- reclamantă P. M. M. împotriva sentinței civile nr.
7404/(...), pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr. (...), care a fost schimbată în parte în sensul că în masa succesorală rămasă după defunctul P. C. G., decedat la data de (...), cu ultimul domiciliu cunoscut în B. M., str. Mărășești nr. 5A/26, intră cota de ½ parte din următoarele bunuri: 1. apartament situat în B. M., str. Mărășești nr. 5A/26, înscris în CF 11373/26 B. M., nr. topo 2817/291, în valoare de 26.400 euro și autoturismul Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare (...) la valoarea de 500 lei.
Reclamanta a fost obligată ca în termen de 4 luni de la rămânerea irevocabilă a sentinței, să achite cu titlu de sultă, următoarele sume de bani:
- echivalentul în lei al sumei de 2.750 euro la data plății, precum și suma de 52,05 lei, către pârâta P. S.
- echivalentul în al sumei de 6.050 euro la data plății, precum și a sumei de 117,51 lei, către pârâtul P. I. S.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 7404/(...) a
J. B. M..
Intimații P. S., și P. I. S., au fost obligați la plata către apelanta P. M.
M. a sumei de 330 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și au fost compensate restul cheltuielilor de judecată.
În considerentele acestei decizii se susține că prima critică a sentinței civile nr. 7404/(...) formulată de apelantă prin motivele sale de apel este aceea potrivit căreia Judecătoria Baia Mare nu ar fi respectat îndrumarul deciziei de casare nr. 263/A/(...), pronunțată în dosarul nr. (...).
Sub acest aspect, sunt de reținut următoarele:
Codul de procedură civilă, în art. 315 alin. 1 arată că: „În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului";.
În doctrină și jurisprudență s-a arătat că singura îngrădire adusă atribuțiilor judecătorilor de fond care rejudecă procesul după casare este aceea că, hotărârile instanței de control judiciar sunt obligatorii cu privire la punctele de drept dezlegate. Starea de fapt a procesului urmează să fie stabilită însă numai de instanța de trimitere, care poate să ajungă din nou la aceeași concluzie.
Cu privire la problemele de fapt, instanța își păstrează dreptul de apreciere, obligatorii fiind numai indicațiile date în legătură cu necesitatea de a se lămuri anumite împrejurări și cu administrarea de probe, în scopul de a se pronunța o hotărâre temeinică și legală.
Art. 315 Cod procedură civilă dă hotărârii pronunțate de către instanța de recurs putere numai cu privire la problemele de drept dezlegate, iar nu și la cele de fapt, asupra cărora instanța de trimitere are dreptul săaprecieze. Indicațiile referitoare la necesitatea lămuririi unor împrejurări de fapt și administrarea unor probe nu pot primi decât calificarea unor indicații de natură a atrage atenția instanței de trimitere asupra încălcării săvârșite prin nelămurirea unor împrejurări de fapt esențiale pronunțării unei soluții temeinice și legale.
Examinând îndrumarul deciziei civile nr. 263/A/(...), se remarcă faptul că acesta nu conține nicio dezlegare în drept referitoare la acceptarea tacită a succesiunii de către pârâți. O atare dezlegare în drept ar fi trebuit exprimată printr-o afirmație clară și neechivocă, prin care să se arate dacă instanța de apel îi consideră pe pârâți moștenitori acceptanți sau nu, cu arătarea considerentelor care au dus la o concluzie sau alta.
Îndrumarul deciziei de casare nr. 2. octombrie 2008 nu conține nicio dezlegare în drept. Din examinarea motivării deciziei, rezultă că sentința civilă nr. 3422/(...) a fost casată pentru necercetarea fondului, invocându-se art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă și expunându-se, într-o frază, indicații în legătură cu necesitatea administrării de probe în ceea ce privește acceptarea tacită a moștenirii.
Modul de formulare a ultimului paragraf din motivarea deciziei nr. 2. octombrie 2008 nu autoriza prima instanță să considere dezlegată problema de drept referitoare la acceptarea tacită a succesiunii.
În mod corect și conformându-se îndrumarului deciziei de casare, respectând dispozițiile art. 315 alin . 1 Cod procedură civilă, prima instanță a ținut seama de indicațiile referitoare la necesitatea lămuririi unor împrejurări de fapt și administrarea unor probe.
Astfel, instanța de trimitere a audiat încă doi martori Z. A. - fila 35 și Donca B. și a reținut în mod corect faptul că, atât din declarațiile martorilor audiați în primul dosar, precum și din declarațiile martorilor audiați în rejudecare, rezultă că, în cursul lunii februarie 2007, pârâtul P. I. S. s-a deplasat la biroul notarial public pentru a se interesa care sunt actele necesare în vederea dezbaterii succesiunii rămase după defunct, costurile aferente, cotele părți ce revin moștenitorilor; că, în repetate rânduri, acest pârât împreună cu părinții săi, oameni în vârstă, au căutat-o pe reclamantă cu intenția de a se ajunge la o înțelegere. Astfel, pârâții au încercat de mai multe ori să o contacteze telefonic pe reclamantă, reușind o dată să discute cu ea. Tot în cursul lunilor februarie - martie 2007, pârâții s-au deplasat la domiciliul reclamantei cu intenția de a discuta despre succesiunea defunctului, însă fără nici un rezultat.
A doua critică a sentinței apelate formulată de apelanta-reclamantă se referă la modul în care prima instanță a apreciat ansamblul materialului probator administrat.
Examinând actele și lucrările dosarelor, tribunalul a reținut că prima instanță a reținut o situație de fapt care rezultă și se întemeiază pe probele administrate și a aplicat corect, în litera și spiritul lor, textele legale incidente.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 689 și 700 Cod civil, acceptarea succesiunii poate fi expresă sau tacită, iar dreptul de a accepta succesiunea se prescrie în termenul de 6 luni de la deschiderea succesiunii. A. tacită a succesiunii este atunci când eredele face un act pe care nu ar putea să-l facă decât în calitate de erede și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de a accepta moștenirea.
În speță, toate demersurile făcute de pârâți, dovedite prin probele testimoniale, au dus la concluzia că aceștia încă de la început au înțeles să accepte tacit succesiunea după defunct.
Chiar și martorii propuși de apelantă, P. C. și R. R., au confirmat stăruința de care au dat dovadă intimații în sensul de a împărți bunurile rămase după defunct, o împărțire pe care au dorit-o a se efectua convențional, în fața unui notar public.
Raportat la starea de fapt probată, este evident că intimații nu puteau, în mod fizic și obiectiv să folosească bunurile succesorale, acestea fiind bunuri comune ale apelantei și ale defunctului său soț și aflându-se în posesia exclusivă a apelantei.
Ceea ce este esențial și s-a dovedit în speță este manifestarea intenției neîndoielnice a pârâților de a accepta moștenirea după defunctul lor fiu și frate.
Prin urmare, verificând sentința apelată atât sub aspectul temeiniciei cât și sub aspectul legalității, tribunalul a constatat că motivele de apel examinate în cele ce preced sunt neîntemeiate.
În cererea de apel, în mod subsidiar, s-a solicitat evaluarea imobilului supus partajului succesoral.
Examinând această solicitare a apelantei prin prisma dispozițiilor art. 84 raportat la art. 298 Cod procedură civilă, se impune a se constata, astfel cum de altfel a precizat la cuvântul pe fond reprezentantul apelantei, că în mod subsidiar, apelanta a solicitat schimbarea sentinței raportat la scăderea valorii de circulație a imobilului, între data la care părțile s-au înțeles cu privire la valoarea acestuia și momentul pronunțării hotărârii definitive de partaj, prin reconsiderarea valorii imobilului și respectiv a sultelor datorate.
Astfel, examinând aceste aspecte, tribunalul a reținut că părțile s-au înțeles cu privire la valoarea apartamentului la termenul de judecată din (...), indicând o valoarea de circulație de 50.000 euro pentru apartament, valoare ce a fost avută în vedere de prima instanță fără administrarea niciunei probe, raportat la acordul părților cu privire la acest aspect.
Expertiza efectuată în apel de către expert B. R. a relevat faptul că, în prezent, valoarea de circulație a apartamentului în litigiu este de 26.400 euro.
Așa fiind, s-a constatat valoarea apartamentului care intră în compunerea masei succesorale de la momentul pronunțării prezentei decizii și schimbarea în parte a sentinței apelate, doar în ceea ce privește valoarea apartamentului, de 26.400 euro și valoarea sultelor, care potrivit cotelor corect calculate de către instanța de trimitere, au fost diminuate corespunzător diminuării valorii imobilului de la 50.000 euro la 26.400 euro.
Recursul
Împotriva acestei decizii, a declarat în termen legal recurs reclamanta, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței apelate, cu consecința admiterii în întregime a acțiunii principale și respingerii cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele.
În motivarea recursului ei, reclamanta învederează că decizia atacată a fost dată cu încălcarea au aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., întrucât actele pârâților nu pot constitui acte de acceptare tacită a succesiunii, fiind acte echivoce, ce pot primi și o altă interpretare, aceștia putând să o cauze pe reclamantă și în alt scop decât acela de a accepta moștenirea, faptul că nu puteau în mod fizic și obiectiv să folosească bunurile succesorale aflate în posesia reclamantei nefiind relevant, deplasarea colateralului privilegiat la notar nefiind un fapt ce implică cu puterea necesității intenția de a accepta moștenirea, fiind o simplă informare, nefiind urmat de depunerea unei cereri pentru dezbatereasuccesiunii în termenul de 6 luni prev. de art. 700 alin. 1 C. civ., informarea putând avea drept scop tocmai decizia de a accepta sau de a renunța la moștenire.
Pârâții P. G. și P. S. au decedat pe parcursul judecării cauzei, unicul lor moștenitor fiind pârâtul P. I. S.
Întâmpinarea
Pârâtul P. I. S., prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pe motiv că, din probele administrate, rezultă că pârâții au stăruit în împărțirea amiabilă a moștenirii, în fața notarului public și nu în fața instanței de judecată, iar recurenta a dat dovadă de rea credință, așteptând în mod premeditat scurgerea termenului de 6 luni, după care a introdus prezenta acțiune, încercând să înlăture de la succesiune părinții și fratele defunctului.
Pârâții au căutat-o pe reclamantă nu în scop de curtoazie, ci cu intenția de a se ajunge la o înțelegere, pârâtul pop I. S. prezentându-se în fața notarului public, însă neformulând cerere de deschidere a succesiunii pentru că nu avea certificatul de deces, acesta fiind în posesia reclamantei.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curteaapreciază că acesta este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, starea de fapt reținută de instanțele de fond a fost în sensul că pârâții s-au interesat la un notar public care este procedura și actele necesare pentru deschiderea succesiunii și, în repetate rânduri, au căutat-o pe reclamantă, pentru a se ajunge la o înțelegere. Martorii, inclusiv cei propuși de apelantă, au confirmat stăruința de care au dat dovadă intimații pentru a împărți bunurile rămase după defunct, o împărțire pe care au dorit-o a se efectua convențional, în fața unui notar public. Intimații nu puteau, în mod fizic și obiectiv să folosească bunurile succesorale, acestea fiind bunuri comune ale apelantei și ale defunctului său soț și aflându-se în posesia exclusivă a apelantei.
Raportat la această stare de fapt, instanțele de fond au dat, însă, o greșită dezlegare în drept, decizia obiect al recursului fiind dată cu încălcarea dispozițiilor de drept substanțial, subzistând motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc .civ., întrucât actele efectuate de pârâți, reținute în starea de fapt, nu pot constitui acte de acceptare tacită a moștenirii, nefiind acte univoce, ce nu puteau fi făcute decât cu intenția de a accepta moștenirea, putând fi făcute doar în scop de informare, pentru a decide în cunoștință de cauză.
Deplasarea la notar, neurmată de un act de deschidere a succesiunii nu constituie act de acceptare, solicitarea unor informații de la notarul public fiind, dimpotrivă, defavorabilă pârâților, care, astfel, au cunoscut sau puteau cunoaște posibilitatea de a accepta expres moștenirea în termenul de
6 luni prev. de art. 700 alin. 1 C. civ., prin declarație dată în fața notarului public, declarație ce nu era condiționată de depunerea certificatului de deces, cu atât mai mult cu cât au susținut, inclusiv în întâmpinarea depusă în recurs, că reclamanta a refuzat stabilirea unei întâlniri pentru discutarea aspectelor referitoare la succesiunea după defunct.
În temeiul art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., curtea va admite recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei civile nr.
2. a T. M., ce va fi modificată, în sensul admiterii apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 7. a J. B. M., ce va fi schimbată, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii principale și constatării calității reclamantei de unică moștenitoare a defunctului P. C. G. și a respingerii în întregime a cererii reconvenționale, prin care pârâții au solicitat constatareacalității lor de moștenitori alături de reclamantă, în calitate de colateral privilegiat, respectiv ascendenți privilegiați.
În temeiul art. 316 raportat la art. 298 și art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., pârâtul intimat, aflat în culpă procesuală, va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 10.373,95 lei, în toate instanțele, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
P. ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta P. M. M. împotriva deciziei civile nr. 2. din (...) a T. M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică și rejudecând, admite apelul declarat de reclamanta P. M. M. în contra sentinței civile nr. 7404/(...), dosar nr. (...) al J. B.-M., pe care o schimbă, după cum urmează:
Admite în întregime cererea principală formulată de reclamanta P. M. M. în contradictoriu cu pârâții P. I. S., P. S. și P. G., ultimii doi decedați pe parcursul soluționării cauzei, acțiunea fiind continuată de moștenitorul P. I. S.
Constată că reclamanta P. M. M. este unica moștenitoare a defunctului P. C. G., decedat la data de (...), în calitate de soție supraviețuitoare, pârâții fiind străini de succesiune prin neacceptarea acesteia în termen.
Menține dispoziția din sentință referitoare la compunerea masei succesorale.
Dispune intabularea dreptului de proprietate al reclamantei în CF asupra apartamentului situat în B.-M., str. Mărășești nr. 5 A/26, înscris în CF nr. 11373/26 B. M., nr. top 2817/291, ca bun propriu, cu titlu de moștenire și sistare a comunității de bunuri.
Respinge în întregime cererea reconvențională formulată de pârâții
P. I. S., P. S. și P. G., ultimii doi fiind decedați pe parcursul soluționării cauzei, cererea fiind susținută de moștenitorul acestora, P. I. S.
Înlătură din sentință dispozițiile referitoare la: constatarea calității de moștenitori a pârâților după defunctul P. C. G.; sistarea stării de indiviziune; respingerea cererii reclamantei de constatare a faptului că pârâții sunt străini de succesiune în baza art. 700 C. civ; obligarea reclamantei la plata sultelor; compensarea cheltuielilor de judecată.
Obligă pe intimatul P. I. S. să-i plătească recurentei suma de
10.373,95 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 03 martie 2011.
PREȘEDINTE J.ECĂTORI G.
A. C. A. A. C. C. M. CONȚ C. B.
Red. CAA dact. GC
3 ex/(...)
J..apel: D.Ț., M. Codrea
| ← Decizia civilă nr. 154/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 221/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
