Decizia civilă nr. 93/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 93/A/2011
Ședința publică din 16 februarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTOR
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. C., și respectiv de reclamanta B. L.-N. împotriva sentinței civile nr. 565 din 18 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul reclamantei-apelante B. L.-N., avocat T. A.-I., lipsă fiind reprezentantul pârâtului-apelant.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentant de procuror S. A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Reprezentantul reclamantei-apelante suține apelul așa cum a fost formulat în scris, solicită în principal admiterea în totalitate a acestuia, iar în subsidiar solicită admiterea în parte cu privire la cheltuielile de judecată, întrucât nu se poate reține vreo culpă în sarcina reclamantului la promovarea acțiunii. Solicită respingerea apelului declarat de pârât.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii apelului formulat de reclamantă și admiterii în parte a apelului declarat de pârât, cu consecința schimbării în parte a hotărârii apelate, în sensul înlăturării obligației pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor cu titlu de daune morale către reclamant, având în vedere că s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor legale ce constituiau temeiul juridic al acțiunii, astfel că acțiunea a rămas fără un fundament legal care să permită instanței acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral. Consideră că este justificată cererea reprezentantului reclamantului-apelant în sensul acordării cheltuielilor de judecată pentru fondul cauzei, întrucât nu se poate reține vreo culpă în sarcina reclamantului la promovarea acțiunii.
C U R T E A,
Prin sentința civilă nr. 565 din 18 iunie 2010 a T.ui C., s-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamanta B. L.-N., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE având ca obiect despăgubiri și în consecință, a fost obligat pârâtul să achite în favoarea reclamantei echivalentul în lei la data plății a sumei de 150.000 euro cu titlude despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea antecesorului ei, R. G..
A fost obligat pârâtul să îi plătească reclamantului R. M. cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin sentința nr. 524 din (...) pronunțată în dosarul nr. 512/1958 al T.ui Militar C., R. G. a fost condamnat la 10 ani închisoare corecțională, 5 ani interdicție corecțională și confiscarea totală a averii, pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale, prevăzut și pedepsit de art. 209 pct. 2 lit. a) Cod penal. Prin decizia nr. 297/1959 a T.ui Militar de R. C., pedeapsa a fost stabilită la 5 ani de închisoare și confiscarea totală a averii.
R. G. a executat integral pedeapsa aplicată de 5 ani închisoare, în perioada (...)-(...), când a fost eliberat de la F. P., trecând prin închisorile G.
și S.
Ulterior, prin sentința nr. 413 din (...) a T.ui Militar de M. U. C., s-a dispus reabilitarea lui R. G. de sub efectele pedepsei de 5 ani închisoare, la care a fost condamnat prin sentința nr. 5.. A decedat la data de (...).
Având în vedere că singurul martor propus de reclamantă, B. A., a decedat înainte să fie prezentat pentru audiere, tribunalul a reținut că sunt de notorietate condițiile grele, inumane, în care au fost tratați foștii deținuți politici, iar înscrisurile examinate au confirmat susținerile reclamantei cu privire la locurile de detenție în care și-a executat pedeapsa antecesorul ei.
Fiind preot ortodox, după eliberarea din închisoare și până în anul
1989, nu și-a mai putut exercita profesia.
La evaluarea prejudiciului, prima instanță a ținut seama că R. G. a primit în baza Decretului-lege nr. 118/1990, în perioada 1991-2005, suma de 33.165.
Așa fiind, în temeiul art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009, s-a admis acțiunea reclamantei împotriva pârâtului, care a fost obligat să îi plătească despăgubiri pentru prejudiciul suferit prin condamnarea antecesorului ei R. G., în sumă de 150.000 euro.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul a fost obligat să îi plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta și pârâtul.
În apelul declarat de reclamanta B. L.-N., s-a solicitat schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii introductive de instanță, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, reclamanta a susținut că sentința apelată este nelegală și netemeinică doar cu privire la cuantumul pretențiilor solicitate.
Suma de 150.000 euro acordată de prima instanță este prea mică în raport cu prejudiciul nepatrimonial suferit de antecesorul ei R. G. în cei 5 ani de detenție petrecuți în penitenciarele G., Salcia și P., fiind de notorietate condițiile grele și inumane în care erau deținuți și tratați foștii deținuți politici, iar după eliberare la vârsta de 53 de ani a fost nevoit să-și întemeieze o nouă gospodărie și să își câștige existența prin efectuarea unor munci sporadice pe la diferite persoane, deoarece nu și-a mai putut exercita profesia de preot până în anul 1989.
În apelul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, s-a solicitat modificarea sentinței și în consecință, respingerea acțiunii.
În motivarea apelului, pârâtul a susținut că la acordarea despăgubirilor bănești, prima instanță nu a menționat modalitatea în care a realizat cuantificarea acestora, făcând doar aprecieri pur subiective, imposibil de controlat judiciar, supraevaluând astfel prejudiciul.
Față de prevederile O. nr. 6., limita maximă a despăgubirilor de care putea beneficia reclamanta, era 5.000 euro, întrucât are calitatea de descendent de gradul 1 după defunctul său tată.
Dar nici acest cuantum nu îi poate fi acordat reclamantei, deoarece antecesorul ei a beneficiat în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990, pentru perioada 1991-2000, de o indemnizația în sumă totală de 33.165 lei.
La pronunțarea sentinței apelate, prima instanță s-a bazat doar pe prezumții, reținute și acelea cu nesocotirea dispozițiilor art. 1203 Cod civil, ceea ce îi imprimă un caracter de nelegalitate soluției pronunțată.
Reclamanta prin întâmpinare depusă la dosar f. 12-14, a solicitat respingerea apelului declarat de pârât împotriva sentinței, ca nefondat și a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și art. II din O. nr. 6..
Pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosar f.19-
20 un „. de vedere";, prin care a arătat că întrucât prin decizia C. C. nr. 1358 din (...) s-a declarat ca fiind neconstituționale dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009, în prezent nu mai există temei juridic pentru acordarea daunelor morale.
Examinând apelurile, curtea reține următoarele:
Prin sentința nr. 524 din (...) a T.ui Militar C., inculpatul R. G. a fost condamnat la 10 ani închisoare corecțională, 5 ani interdicție corecțională și confiscarea totală a averii, pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale, prevăzut și pedepsit de art. 209 pct. 2 lit. a) din Codul penal, iar prin decizia nr. 297 din (...) a T.ui Militar R.a a 3-a Militară C., s-a stabilit pedeapsa la 5 ani închisoare și confiscarea totală a averii.
Pedeapsa a fost executată integral în perioada (...)-(...), în penitenciarele G., Salcia și P..
Prin sentința nr. 413 din (...) a T.ui Militar de M. U. C., s-a dispus reabilitarea lui R. G. de sub efectele pedepsei de 5 ani închisoare. A decedat la data de (...).
Dispozițiile art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a G. nr. 6. prin care au fost plafonate despăgubirile ce puteau fi acordate în temeiul art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, au fost declarate neconstituționale prin decizia C. C. nr. 1354 din (...).
Ulterior însă, prin decizia C. C. nr. 1358 din (...), au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr.
221/2009.
Prestația la care reclamanta a solicitat să fie obligat statul, reprezentând despăgubirile pentru daunele morale suferite ca urmare a condamnării cu caracter politic a tatălui ei R. G. în temeiul art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009, a fost una rezultată dintr-o situație legală ce urma să aibă loc la finalul unei proceduri judiciare.
Așa fiind, rezultă că reclamanta nu avea la data intrării în vigoare a
Legii nr. 221/2009 un „bun"; în sensul jurisprudenței C. Europene a
Drepturilor Omului, generate de aplicarea art. 1 din Protocolul adițional nr.
1 la C., pe care trebuia să îl prezerve sau să îl confirme prin declanșarea procesului, ci doar posibilitatea de a-l dobândi printr-o hotărâre judecătorească pe care putea s-o execute cel mai devreme după momentul rămânerii ei definitive în apel.
Întrucât decizia C. C. nr. 1358/2010 a intervenit anterior soluționării apelului, caracterul ei erga omnes se impune și în prezenta cauză, situație în care urmează să se constate că raportul juridic de obligație legală dintre stat și reclamantă, a încetat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 din Codul de procedură civilă, se va admite în parte apelul declarat de pârât împotriva sentinței, care va fi schimbată în parte în sensul că se va respinge în întregime acțiunea intentată de reclamantă împotriva pârâtului, având ca obiect despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009.
Întrucât pentru obținerea despăgubirilor ca urmare a prejudiciului moral suferit prin condamnarea politică a tatălui ei, Legea nr. 221/2009 a prevăzut în mod obligatoriu procedura judiciară, reclamanta a fost nevoită să își angajeze un avocat, situație în care vor fi menținute dispozițiile sentinței privind obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
În baza art. 296 Cod proc.civilă, se va respinge apelul declarat de reclamantă în contra sentinței tribunalului, deoarece temeiul juridic al acțiunii introductive de instanță nu mai există, dispozițiile art. 5 alin.(1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009, fiind declarate neconstituționale prin decizi C. C. nr. 1358 din (...).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite în parte apelul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 565 din 18 iunie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o schimbă în parte, în sensul că respinge acțiunea reclamantei împotriva pârâtului având ca obiect despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009.
Menține dispozițiile sentinței privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei.
Respinge apelul declarat de reclamanta B. L.-N. în contra aceleași sentințe.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
T.-A. N.
T. D.
M. T.
Red.TD: (...) Dact.CC:(...)
- 6 ex.
| ← Decizia civilă nr. 5279/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4976/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
