Decizia civilă nr. 5028/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA 1 CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 5028/R/2011
Ședința publică din 02 decembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ
JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P.
GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN, PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE R. PRIN D. C., împotriva deciziei civile nr. 3. din (...) a T.ului C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat M. I., având ca obiect plângere în baza L. nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantului intimat, doamna avocat G. M., lipsă fiind reclamantul intimat personal și reprezentantul pârâtului recurent.
P.edura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâtul S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. C., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 50 din L. nr. 10/2001.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că prin memoriul de recurs (f. 3 din dosar), pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, Curtea constată că la data de (...), reclamantul intimat, prin intermediul doamnei avocat G. M., a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de pârât și, pe cale de consecință, menținerea hotărârii recurate ca fiind legală, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar împuternicirea avocațială nr. 89/(...), care atestă faptul că reclamantul intimat a împuternicit-o pe doamna avocat G. M. pentru motivarea și susținerea întâmpinării la recurs, chitanța nr. 92 din (...) care atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 100 lei și împuternicirea avocațială nr. 92/(...), care atestă faptul că reclamantul intimat a împuternicit-o pe doamna avocat G. M. pentru redactarea și susținerea întâmpinării în recurs.
A. în vedere că pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată că prezenta cauză se poate dezbate la acest moment.
Reprezentanta reclamantului intimat arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei reclamantului intimat, pentru a pune concluzii pe recursul care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârât, pentru motivele arătate prin întâmpinareadepusă la dosar și obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 100 lei, conform chitanței pe care a depus-o azi la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sen tinț a c iv il ă nr. 3379/(...), pronunț ată de Judec ător ia Cl u j-Napoca în dosar nr. (...), s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul M. I. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, fiind obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 235.822 lei, reprezentând valoarea de piață a imobilului situat în C.-N., str. Câmpului nr.111, jud. C.
Pârâtul a mai fost obligat să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 2729 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul următoarele:
„Contract de vânzare-cumpărare nr. 33.024 din 10 februarie 1997
(f.12), D. civilă nr. 4. R din 1 martie 2007 a C. de A. C., secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie (f.7-11), situația plăților efectuate de reclamant (f.15-17, 29-32), copia in extenso a C. pentru imobilul situat în C.-N., str. Câmpului nr. 111, (f.9,10), expertiza de evaluare a prețului de piață pentru imobilul situat în C.-N., str. Câmpului nr. 111 (f.35-47), expertiza contabilă pentru actualizarea prețului achitat de reclamant pentru imobilul situat în C.-N., str. Câmpului nr. 111 (f.50-65) instanța a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 33.024 din 10 februarie
1997 reclamantul a cumpărat, în temeiul L. nr. 1. imobilul situat în C.-N., str. Câmpului nr. 111, înscris în CF 127.806 C. nr. top. 12031/1, casă din cărămidă, compusă din 2 camere, bucătărie, cămară, baie, antreu, terasă acoperită, pivniță, 2 magazii, uscătorie, spălătorie, în suprafață utilă de 167 m.p.
Prețul de 26.998.230 lei (ROL) a fost achitat integral de reclamant care
și-a înscris dreptul de proprietate în CF.
În condițiile în care foștii proprietari au revendicat imobilul, Contractul încheiat de reclamant pentru imobilul situat în C.-N., str. Câmpului nr. 111 a fost desființat, iar hotărârea care constata nulitatea absolută a contractului, D. civilă nr. 4. R din 1 martie 2007 a C. de A. C., secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a dispus reîntoarcerea imobilului în patrimoniul fostului proprietar.
M.ivele pentru care instanța de recurs a desființat contractul de vânzare-cumpărare nr. 33.024 din 10 februarie 1997 s-au circumscris preeminenței dreptului comunitar, aplicat direct la cauza analizată ca o consecință a inconsecvenței legislative în materie. Curtea de A. a constatat că dispozițiile L. nr.1., ale art. 45 alin.2 L. nr. 10/2001 atât în forma inițială cât și în forma în vigoare la data pronunțării hotărârii sunt în contradicție cu dispozițiile art.1 din Protocolul nr.1 al C.i.
Astfel, Curtea de A. a apreciat că în conflictul dintre interesul fostului proprietar și cel al fostului chiriaș cumpărător, prevalează cel dintâi, deoarece chiriașul nu a dobândit dreptul de proprietate de la un neproprietar, nefiind întrunite condițiile erorii comune invincibile.
Evident, instanța nu s-a pronunțat în sensul relei-credințe a reclamantului cu ocazia cumpărării imobilului situat în C.-N., str. Câmpului nr. 111. Și era cu neputință dat fiind că, așa reiese din cuprinsul hotărârii, temeinicia pretențiilor formulate de foștii proprietari a fost analizată din perspectiva proporționalității dintre dreptul încălcat și ingerința statului, precum și din perspectiva respectării art. 1 din Protocolul 1 al C.i.
Instanța nu poate primi argumentele pârâtei expuse în întâmpinare, când solicită respingerea cererii întemeiată pe dispozițiile art.501 L. nr. 10/2001. Corect, pârâta sesizează că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra bunei sau relei-credințe a reclamantului cu ocazia desființării contractului prin care a dobândit în proprietate imobilul din C.-N., str. Câmpului nr.111. Dar nimic nu împiedică instanța sesizată cu cererea în despăgubiri formulată de reclamant să aprecieze dacă i se cuvine restituirea prețului de piață al imobilului sau doar prețul actualizat cu indicele inflației. În caz contrar, instanța s-ar afla în imposibilitate obiectivă în a aprecia care din cele două dispoziții legale care repară prejudiciul cumpărătorului în baza L. nr.1. se aplică reclamantului, pentru că aceeași instanță, care desființează contractul reclamantului, nu reține că preluarea imobilului s-a făcut fără titlu, ci procedează la compararea titlurilor, pe tărâmul dreptului comunitar. Atunci când pârâta afirmă că, indirect, Curtea de A. a statuat asupra relei-credințe pentru că a constatat preluarea imobilului ca fiind fără titlu, exclude, de plano posibilitatea ca vreun cumpărător în temeiul L. nr. 1. să fi fost de bună-credință și implicit exclude de la aplicare dispoziția din art. 501 din L. nr.10/2001. Instanța apreciază, de asemenea, că pârâta, argumentând că reclamantul putea să cunoască faptul preluării fără titlu a imobilului, din cuprinsul dosarului de întabulare, apreciind că a fost de rea- credință, transferă culpa statului către reclamant, fapt de neacceptat. R. pârâtei sunt de circumstanță și redate parțial, de natură să inducă în eroare deoarece omite să arate că reclamantul a formulat cererea pentru cumpărarea imobilului la data de (...), după ce, a fost respinsă cererea de restituire în natură a aceluiași imobil, formulată de foștii proprietari la data de (...), iar la acea epocă singurul act normativ care reglementa situația imobilelor preluate de stat era L. nr.1.. În argumentarea sa pârâtul folosește false concluzii logice, afirmând că „ fiind o preluare fără titlu, obiectul contractelor de vânzare-cumpărare fiind unul ilicit, cumpărătorii fiind de rea-credință, subzistă și motivul cauzei ilicite a acestor contracte în temeiul art. 948 pct.3 și 4, 966 și 968 C. civ";. Potrivit art. 968 C. civ. „cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice";. Prin urmare, conform acestor susțineri statul, în conivență cu chiriașii, cu scopul de a prejudicia foștii proprietari, au încheia contractele de vânzare-cumpărare pentru a le paraliza orice acțiune făcută în scopul de a reintra în posesia imobilelor preluate de stat. Excluzând de plano buna-credință a cumpărătorilor imobilelor în temeiul L. nr. 1., pârâta neagă că aceștia au fost vreodată în posesia unui bun în sensul art.1 din Protocolul nr.1 și că l-au pierdut din culpa statului. În conformitate cu dispozițiile art. 501 alin.1 L. nr.10/2001 republicată, „ Proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul larestituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare";. Reclamantul, cum anterior s-a reținut, a formulat cererea pentru cumpărarea imobilului la data de (...), după ce, a fost respinsă cererea de restituire în natură a aceluiași imobil, formulată de foștii proprietari la data de (...). Prin sentința civilă nr. 7. a J. C.-N. s-a recunoscut dreptul locativ al reclamantului, pe atunci chiriaș, iar instanța a obligat C. Local C.-N. să încheie cu acesta contract de vânzare-cumpărare. Întrucât o instanță a apreciat, cu putere de lucru judecat, în sensul celor de mai sus, a susține că încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. (...) nu s-a făcut cu respectarea dispozițiilor L. nr. 1. înseamnă a aduce atingere puterii de lucru judecat de care se bucură aprecierile instanței . În concluzie, instanța reține că reclamantul, la fel ca foștii proprietari trebuie să beneficieze de garanțiile conferite de C. și că, reclamantul a deținut un bun în sensul C.i, deoarece acesta a cumpărat spațiule locativ în litigiu în baza unei legi în vigoare, la un moment la care nimeni nu contestase valabilitatea titlului cu care statul dobândise imobilul și a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului. Din considerentele pe care instanța le-a reținut mai sus, instanța, constatând incidența dispozițiilor art. 501 alin.1 L. nr.10/2001, va admite cererea reclamantului și a obligat pârâta să plătească contravaloarea prețului de piață pentru imobilul situat în C.-N., str. Câmpului nr.111, jud. C., suma de 235.822 lei conform evaluării din expertiza judiciară efectuată de ing. C. D. Apoi, în temeiul art.274 C.pr.civ. a obligat pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 119 lei reprezentând onorariu avocațial achitat cu chitanța 18/(...), onorariu expertiză evaluare imobiliară în sumă de 1260 lei și onorariu expertiză contabilă în sumă de 1350 lei achitate cu chitanțele de la filele 66-69, 79, 80";. Împotriva acestei sentințe a decl ar at ap el, în ter men leg al, p âr âtul S. Ro mân pr in M in is te rul F in anțelor Publ ice , solicitând admiterea apelului,schimbarea în tot a sentinței atacate, cu consecința respingerii acțiunii. În motivarea apelului, a arătat că prin sentința atacată s-a admis acțiunea reclamantului cu consecința obligării S. Român prin MFP să plătească reclamantului suma de 235.822 lei reprezentând valoarea de piață a imobilului situat în C.-N., str. Câmpului, nr.111. Consideră că sentința atacată este rezultatul aplicării și interpretării greșite a dispozițiilor legale incidente speței, ba, mai mult este rezultatul încălcării principiului constituțional privind principiul separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale. Astfel, plecând de la dispozițiile reglementarilor aplicabile spetei, respectiv: "A. 50 ind.1 din L. nr. 10/2001, conform cărora: "(1) Proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor L. nr. 1., cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.", precum si de la D. C. de A. C., nr. 4. R. (...) instanța de fond, deși ia act de acestea, vine si răstălmăcește conținutul lor, sub pretextul ca ar prevala dispozițiile C.E.D.O, fara insa sa arate unde exista contradicție intre dispozițiile legii interne si cele ale C. Consecința acestei răstălmăciri si ignorări a textului legal pe care reclamantul si-aîntemeiat pretențiile a fost obligarea M.ui F. P. sa restituie reclamantului prețul de piața si nu prețul actualizat cu indicele de inflație, cu toate ca, așa cum clar rezulta din dispozițiile L. nr. 1., imobilul in cauza nu a fost plătit de către reclamant la prețul de piața ci la un preț special care nu reflecta nici pe de parte prețul de piața. Prin urmare, repunerea pârtilor in situația anterioara ca urmare a constatării nulității contractului de vânzare-cumpărare cu numărul 3., întrucât acesta nu s-a încheiat cu respectarea dispozițiilor L. nr. 1. (fapt constatat prin decizia C. de apel C. 4. R. (...)) înseamnă ca acestea sa-si restituie prestațiile efectuate si nicidecum mai mult. Cu alte cuvinte, in speța, instanța de fond încălcând flagrant dispozițiile legale, nu face distincție intre dispozițiile legale mai sus citate si cele ale art.50 alin.2 din L. nr.10/2001, conform cărora, proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu eludarea prevederilor L. nr.1. au dreptul doar la restituirea prețului actualizat Asa cum reiese din hotărârea judecătoreasca prin care s-a tranșat irevocabil litigiul având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.33.024/(...) încheiat intre reclamant si C. Local al municipiului C.-N., cu privire la apartamentul situat in C.-N., str. Câmpului nr.111, ap.1, jud. C., instanța de judecata nu s-a pronunțat asupra valabilității contractului de vânzare cumpărare prin raportare la dispozițiile L. nr.1., in sensul ca nu a verificat daca, contractul a fost încheiat cu fraudarea legii, adică cu nerespectarea L. nr. 1. sau cu respectarea prevederilor acestei legii. Își întemeiază aceasta susținere pe reținerile instanței de recurs cuprinse in considerentele deciziei nr.4.(...) pronunțata de Curtea de A. C. (pagina 5, alineatele 1, 2 si 3), si anume: Sentința civila nr.7. a J. C.-N. nu este opozabila reclamanților, întrucât aceștia nu au fost părți in proces, ei solicitând instanțelor de fond încuviințarea unor probe pentru a face dovada împrejurării ca paratul persoana fizica nu locuia in imobil pentru a avea drepturi locative proprii, astfel nu putea încheia contract de închiriere si, neavând un contract de închiriere valabil, nu putea cumpăra imobilul in temeiul art.9 din L. nr. 1.";. Însușirea acestui motiv de recurs impunea casarea hotărârii si trimiterea cauzei spre rejudecare pentru completarea probațiunii, conform art.312 alin.3 C.proc.civ. Instanța de recurs nu a optat pentru aceasta soluție întrucât independent de valabilitatea contractului de închiriere si buna credința a paratului cumpărător, se impune constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare deoarece legislația interna contravine art.1 din Protocolul nr.1 privind dreptul la un bun ian in aplicarea principiilor generale de drept se impune recunoașterea prevalentei dreptului fostului proprietar". Cu toate acestea, aceeași instanța, in dispozitivul aceleași hotărâri, dispune următoarele: "constate ca imobilul situat in C.-N., str. Câmpului nr.111, cu nr. top12031 înscris in CF nr. 18236 C. a trecut in proprietatea S. Român fara titlu valabil". Invocam aceasta hotărâre, cu titlu de probațiune, in dovedirea încheierii contractului de vânzare cumpărare cu eludarea prevederilor L. nr.1.. Prin urmare, imobilul a fost preluat fara titlu valabil, fapt ce putea fi cunoscut de cumpărători, mapa ce cuprinde înscrisurile ce au stat la baza întabularii dreptului de proprietate al S. roman completând carte funciara, conform art.6 din D. - Lege nr.115/1938, astfel ca aceștia nu pot invocabuna credința in temeiul art.46 alin.2 din L. nr.10/2001 in redactarea inițiala pentru menținerea valabilității contractelor de vânzare-cumpărare. Fiind o preluare fara titlu, obiectul contractelor de vânzare-cumpărare fiind unul ilicit, cumpărătorii fiind de rea-credința, subzista si motivul cauzei ilicite a acestor contracte in temeiul art.948 pct.3 si 4, 966 si 968 cod civil. Apreciază ca hotărârea judecătoreasca la care s-a făcut referire face dovada deplina a faptului ca, contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu eludarea prevederilor L. nr.1. si, in consecința: reclamantul nu are dreptul la restituirea prețului de piața al imobilului. Prin în tâmp in are a f or mul ată, recl aman tu l M. I. a solicitat respingereaapelului, cu cheltuieli de judecată. În motivarea poziției sale procesuale, arată că prin acțiunea inregistata la data de 23 februarie 2010 sub nr.dosar 5854/21 l/201o a solicitat pronunțarea unei hotărâri in contradictoriu cu paratul prin care : - sa se dispună obligarea paratului, in baza disp. art. 50 indice 1 din L. nr. 10/2001 republicata - la restituirea către reclamant - a prețului de piața - stabilit conform standardelor internaționale de evaluare - al imobilului situat in C.-N. str. Câmpului nr. lll - imobil care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare 33.024/(...) prin care a cumpărat in baza L. nr. 1. acest imobil, contract desființat prin decizia civilă nr. 4. a C. de A. C. pronunțata in dosar nr.43/R/2007. În subsidiar, in situația in care se va aprecia ca nu sunt aplicabile disp.art.50 indice 1 din L. nr. 10/2001 republicata, solicita sa dispună in baza dispozițiilor art. 5o pct.2 din L. nr. 10/2001 republicata - obligarea paratului la restituirea sumei de 3.550,87 lei - actualizata cu rata inflației începând cu data de (...) - pana la data înregistrării prezentei acțiuni - suma reprezentând prețul achitat in baza contractului de vânzare-cumpărare nr.33.024/lo.o2.1997 pentru locuința situate in C.-N. str. Câmpului nr. 111 cumpărata in baza L. nr. 1. - contract desființat ca efect al nulității absolute dispusa prin D. nr.4. a C. de A. C., pronunțata in dosarul nr.(...); - sa fie obligat paratul si la plata dobânzii legale la suma ce va fi stabilita a-i fi restituita începând cu data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunța si pana la executarea ei efectiva; - In baza L. a cumpărat imobilul situate in C.-N. str.CampuIui nr.lll fiind încheiat contractul de V/C nr.33024/(...). Prin D. civila nr.4. pronunțata de Curtea de A. C. in dosarul nr.43/R/2007 acest contract a fost desfiintat ca efect al nulității absolute, dispunandu-se restabilirea situației anterioare de C. prin reinscrierea dreptului de proprietate al S. R. asupra imobilului statuindu-se preluarea lui abuziva ,fara titlu valabil - imobilul fiind restituit fostului proprietar in cadrui procedurii administrative prev.de Lg.lo/2001. Prețul - stabilit prin contract - in suma de 26.998.230 lei a fost achitat de reclamant după cum urmează :: - avansul in suma de 2.134.299 lei /ROL/ la care se adaugă suma de 4.119.490 lei /ROL/ prețul anexelor gospodaresti si suma de 370.000 lei /ROL/ reprezentând c/v împrejmuirii- a fost achitata de el la data de (...) cu chitanța nr.92907/12.II.1997 restul de preț a fost achitat in rate lunare potrivit desfășurătorului anexat prezentei actiuni,pana la data de - martie 2007 data la care a fost făcuta sistarea platilor,ca efect al desființării contractului. In condițiile mai sus arătate a achitat suma totala de 3.550,87 lei /RON/ suma in raport de care urmează a i se restitui proporțional prețul de piața actual al imobului - in impoteza admiterii cereriisale din petitul principal sau suma respectiva actualizata cu indicele de inflație daca va fi admis petitul subsidiar. Prin Sentința civila nr.3739/2011 acțiunea sa a fost admisa in sensul ca s-a dispus obligarea paratului să-i plătească suma de 235.822 lei reprezentând valoarea de piața a imobilului situate in C.-N. str.Campului nr.lll jud.C. si totodată cheltuieli de judecata in suma de 2729 lei. In argumentarea instanței de fond a soluției se retine ca : M.ivele pentru care instanța de recurs a desființat ca efect al nulității contractul de v/c/ prin care a dobândit proprietatea imobilului in baza L. au fost circumscrierea preemtiunii dreptului comunitar aplicat direct la cauza analizata ca o consecința a inconsecventei legislative in materie, constand ca dispozițiile L. cat si disp.art.45 al.2 din Lg.lo/2001 atât in forma inițiala cat si in forma in vigoare la data p[ronuntarii hotărârii sunt in contradicție cu dispozițiile art.l din protocolul nr.l din Convenția dreptulurilor omului. Curtea de A. C. - prin decizia menționata / D. NR.4.R/1 martie 2007 / a statuat ca in conflictul dintre interesul fostului proprietar sic el al fostului chiriaș comparator, prevalează cel dintâi, deoarece chiriașul nu a dobândit dreptul de proprietate de la un neproprietar , nefiind intrunite condițiile erorii comune invincibile. Chiar daca instanța de recurs prin decizia menționata nu s-a pronunțat asupra bunei sau relei credințe la cumpărare de către cumparator- acest fapt nu împiedica instanța care solutioneaza acțiunea de restituire a prețului sa verifice raportat la situația de fapt demonstrate de probe - incidența sau nu in cauza a disp.art.5 indice 1 alin.l din Lg.lo/2001 republicata. Prin prisma probelor administrate - intata de fond a ajuns la concluzia ca a incheiat contractul de v/c/ in baza L. cu respectarea legislației in vigoare la momentul incheierii contractului cu consecința ca disp.art.5o alin.l indice 1 sunt incidente in speța cu atât mai mult cu cat si el la fel ca foștii proprietari trebuie sa beneficieze de garanțiile conferite de art.l din protocolul nr.l din Decl.drepturilor omunlui. Prin apelul formulat, paratul critica sub aspectul nelegalitatii si netemeiniciei soluția pimei instante susținând in esența ca : - instanța de fond răstălmăcește dispozițiile Deciziei nr.4.R/ol.o3.1997 C. de A. C. dând nelegal prioritate dreptului comunitar fata de dreptul intern, aplicând in mod greșit in speța a disp.art.50 alin.l indice 1 din Lg.10/2001 republicata, soluția legala trebuia sa fie ca prevăzuta de disp.art.50 lain.2 din lg.10/2001 republicata; - deși Curtea de A. C. prin decizia menționata nu a analizat valabilitatea contractului prin prisma disp. L. si nu a statuat asupra relei credințe a cumpărătorului a stabilit ca preluarea imobilului a trecut in proprietatea S. R.- FARA TITLU VALABIL - situație pe care cumpărătorul avea obligația sa o cunoască prin consultarea dosarului de intabulare a dreptului de proprietate al statului astfel ca reaua credința a reclamantului la cumpărare este evidenta si nu trebuie dovedita In mod corect temeinic si legal a examinat instanța de fond situația dreptului de proprietate asupra imobilului la data incheierii contractului de v/c/ desființat ulterior stabilind ca la momentul incheierii contractului - acest imobil intra sub incidența L. - după cum intra sub incidența acestei legi si la momentul pronunțării hotărârilor judecătorești in dosarul; (...) in care s-a pronunțat D. Civila nr.4. hotărâre care a stabilit faptul ca imobilul a fost preluat de la fostul proprietar in baza unui titlu - insa titlul respectivenu este unul valabil - ceea ce nu excludea incidența dispozițiilor L. Ia cumpărare cum greșit si nelegal susține apelantul. De remarcat este faptul, cum in mod corect a reținut instanța fondului ca-pin D. NR..4. CURTEA DE APEL CLUJ - nu a statuat asupra nevalabilitatii titlului statului prin prisma criteriilor legal stabilite de legislația interna de la data preluării si constituirii de către stat a acestui titlu - ci prin prisma inconsecventei legislative statuând ca :" atât L. care a definit restrictive fata de interpretările ulterioare ace aceluiași legiuitor noțiunea de preluare fara titlu , cat si disp.art.46 alin. din lg.lo/2001, in redactarea inițiala art.45 alin.2 in cea actuala fata de dispoziția cuprinsa in art.2 din aceeași lege , contravin art.l din Protocolul nr.l " / pg.7 din decizia 4. . In continuare se retine in motivarea deciziei respective faptul ca :" A. in vedere prevalenta C.i, curtea / aplicând jurisprudenta sa anterioara ... apreciază ca, in conflictul dintre interesul vechiului proprietar sic el al fostului chiriaș comparator trebuie recunoscut dreptul de proprietate al fostului proprietar, întrucât chiriașul nu a dobândit un drept de proprietate cumpărând de la un neproprietar, nefiind intrunite cerințele erorii comune, invincibile " . Or, raportat la aceasta motivare - rezulta in mod cert faptul ca soluția nulității contractului de v/c/ deținut de subsemnatul s-a pronunțat ca efect al comparaii titlurilor de proprietate si nu ca efect al incalcarii legii la data încheierii lui, sau raportat la faptul relei credințe a subsemnatului la incheierea contractului. Hotararea respectivă fiind pronunțata in cotradictoriu cu S. R. al cărui mandatar legal este paratul apelant din prezenta cauza se bucura de autoritatea lucrului judecat privind aspectele de drept soluționate - astfel ca in mod legal instanța de fond a stabilit ca nu pot fi reluate in discuție - cum nelegal susține apelantul in motivele de apel. De altfel, este de reținut - cum de altfel a reținut si decizia C. de A. C., culpa majora a S. Român, care prin inconsecventa legislativa in acest domeniu pe de o parte, iar pe de alta parte - care prin instituțiile sale abilitate in aplicarea acestei legislații a făcut o aplicare defectuoasa a legislației - aceasta culpa nu poate avea repercursiuni asupra situației reclamantului care a incheiat contractul in condițiile in care - legea era in vigoare, se incadra in dispozițiile sale, nu era exceptat de la cumpărare. Aserțiunile paratului din motivarea apelului privitoare la asa zisa rea credința a reclamantului nu au suport nici in aplicare corecta a legii cu privire la acest aspect si nici in probatorul administrat. L. nr. 10/2001 a instituit - prezumția bunei credințe - reaua credința trebuia probata de cel care o invoca, or discuția relei sau bunei credințe s-a purtat si din dosarul in care a fost pronunțata D. nr.4. - instanțele din acel dosar nereținând vreo culpa insarcina sa la incheierea acestui contract. In contextul dat, legal si temeinic a reținut instanța fondului faptul ca art.l din protocolul nr.l CEDO ii profita in aceeași măsura si reclamantului ca si vechiului proprietar - fiind necesar ca despagubiriea sa fie reala si corespunzatoare prejudiciului suferit urmare anularii contractului de v/c/unui i-a conferit proprietatea asupra unui bun - in intelesul convenției. Soluția instanței de fond, pe lângă faptul ca este legala si temeinica este si echitabila cată vreme reclamantul a deținut in proprietate împreuna cu familia sa imobil in municipiul C.-N., expropriat de S. R. anterior anului 1989, pentru construirea de blocuri, imobil pentru care nu a fost despăgubit in bani ci i-a fost repartizat imobilul din C.-N. str. Câmpului nr. 111, care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare din litigiu, cu titlu dechirie - aspecte care rezultă din sentința civilă nr. 7. a J. C.-N. la care face referire instanța de fond. Tribunalul Cluj, pr in dec iz ia c iv il ă nr. 3.(.. .), pronunț ată în dos ar nr. (...) ,a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. C., împotriva sentinței civile nr. 3379/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al J. C.-N., care a fost păstrată în întregime. A.antul a fost obligat să plătească intimatului M. I. suma de 100 lei cheltuieli de judecată în apel. M.ivând decizia, Tribunalul Cluj a reținut următoarele: „Principala critică adusă de către apelant sentinței în discuție o constituie faptul că instanța de recurs, care s-a pronunțat asupra nulității contractului de vânzare-cumpărare, a statuat că imobilul litigios a trecut în proprietatea statului român fără titlu valabil și astfel obiectul contractelor de vânzare-cumpărare este unul licit, cumpărătorii fiind de rea-credință, în condițiile în care mapa ce cuprinde înscrisurile ce au stat la baza întabulării dreptului de proprietate al statului român completează cartea funciară, conform art. 6 din D. Lege 115/1938, fiind astfel incidente prevederile art. 948 pct. 3 și 4, 966 și 968 C. civ. Esențial în aplicarea art. 50 ind.1 din L. 10/2001, articol de care se prevalează reclamantul în solicitarea sa de restituire a prețului de piață al imobilului litigios, este a se stabili dacă contractul de vânzare-cumpărare încheiat între acesta și SC Constructardealul SA la (...) respectă prevederile L. 1.. Într-adevăr, instanța de recurs, prin decizia civilă nr. 4.R/(...), pronunțată în dos. nr. (...) al C. de A. C., a statuat că imobilul în litigiu a trecut fără titlu în proprietatea statului român, însă la această concluzie a ajuns acordând prevalența convenției, respectiv art. 1 din Protocolul nr. 1, față de dreptul intern, raportat la jurisprudența anterioară a C. Europene, în contextul în care statul român s-a dovedit „ nu coerent, ci, dimpotrivă, discreționar în a aprecia în decursul timpului, dacă a preluat sau nu cu titlu ( valabil) imobilele, înstrăinând, ca în cazul în speță, anumite imobile, considerând preluarea cu titlu, pentru ca apoi să revină, să recunoască dreptul vechiului proprietar asupra imobilului deja vândut";. În final, a concluzionat în sensul că în conflictul dintre interesul vechiului proprietar și cel al fostului chiriaș-cumpărător trebuie recunoscut dreptul de proprietate al primului, deoarece cel de-al doilea nu a dobândit un drept de proprietate cumpărând de la un neproprietar, nefiind întrunite condițiile erorii comune, invincibile. Revenind la prevederile art. 50 ind.1 din L. 10/2001, T.ul apreciază că atâta timp cât instanța de recurs care a pronunțat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nu a făcut o analiză a respectării dispozițiilor L. 1., ci s-a prevalat de dispozițiile convenției, revine în căderea instanței sesizate de fostul chiriaș de a stabili dacă contractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat în concordanță cu dispozițiile legii în vigoare la momentul respectiv, aceasta nefiind ținută de statuările acesteia, nulitatea fiind pronunțată pe alte rațiuni decât cele care decurg din aplicarea legii în discuție, limitele îndreptățirii fostului chiriaș la restituirea prețului fiind determinate tocmai de această constatare. Astfel, cercetând valabilitatea titlului statului, prin prisma principiului „tempus regit actum";, T.ul constată că, la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare, (...), era incident art. 1 alin.2 din Normele metodologice de aplicare a L. 1., aprobate prin HG 2. care stipula că „ imobilele cudestinația de locuințe trecute ca atare în proprietatea statului, cu titlu, sunt acele imobile care erau folosite ca locuințe și care au fost preluate în proprietatea statului cu respectarea legilor și a decretelor în vigoare la data respectivă, cum sunt: … D. nr. 2.";. Ori, în atare condiție, este evident că imobilul a fost preluat cu titlu, actul de vânzare-cumpărare fiind încheiat în conformitate cu dispoziția imperativă inserată în art. 1 alin.1, coroborat cu art. 9 din L. 1.. Față de cele ce preced, apreciind că sunt incidente prevederile art. 50 ind.1 din L. 10/2001, T.ul va menține sentința primei instanțe ca fiind temeinică și legală. Reținând culpa procesuală a apelantului, T.ul, în baza art. 274 C. pr. civ., îl va obliga să plătească intimatului M. I. suma de 100 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocațial conform chitanței nr. 61/(...), eliberată de av. G. M. (fila 21)";. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâtul S. Ro mân pr in M in is ter ul F in anțelor Publ ice , pr in D. G. a F. P. a județulu i C., solicitând ca, în temeiul art. 299, art. 304 pct. 9 și art. 312 C.pr.civ., să se admită recursul, să se modifice în tot decizia recurată, în sensul admiterii apelului pârâtului, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului. În motivarea recursului, s-a arătat că sentința atacată este rezultatul aplicării și interpretării greșite a dispozițiilor legale incidente speței, precum și rezultatul încălcării principiul constituțional al separației și echilibrului puterilor. Pornind de la dispozițiile art. 501 din L. nr. 10/2001, precum și de la decizia Curtea de A. C. nr. 4.R/(...), instanța de fond vine și răstălmăcește conținutul acestora, sub pretextul că ar prevala dispozițiile CEDO, fără să arate unde există contradicție între dispozițiile legii interne și cele ale C., iar consecința acestei răstălmăciri și a ignorării textului legal pe care reclamantul și-a întemeiat pretențiile, a fost obligarea pârâtului la a-i restitui reclamantului prețul de piață, iar nu prețul actualizat cu indicele de inflație, deși în baza L. nr. 1., reclamantul nu a plătit un preț de piață, ci un preț special, care nu reflectă nici pe departe prețul de piață. Instanța de fond a încălcat flagrant dispozițiile legale, nu a făcut distincție între dispozițiile legale invocate și cele ale art. 50 alin. 2 din L. nr. 10/2001, conform cărora, proprietarii ale căror contracte de vânzare- cumpărare au fost încheiate cu eludarea prevederilor L. nr. 1. au dreptul doar la restituirea prețului actualizat. Prin D. nr. 4.(...), Curtea de A. C. nu s-a pronunțat asupra valabilității contractului de vânzare-cumpărare prin raportare la dispozițiile L. nr. 1., în sensul că nu a verificat dacă s-a fraudat L. nr. 1. la momentul încheierii contractului, adică acesta a fost încheiat cu nerespectarea L. nr. 1. sau, a fost încheiat cu respectarea prevederilor acestei legi. Deși în D. C. de A. C. se reține un anumit aspect referitor la preluarea imobilului, totuși, în dispozitivul aceleiași hotărâri, se constată că imobilul a fost preluat în proprietatea S. Român fără titlu valabil, ceea ce înseamnă că nu putea fi reținută buna-credință conform art. 46 alin. 2 din L. nr. 10/2001 și, în plus, fiind o preluare fără titlu, obiectul contractelor de vânzare- cumpărare era unul ilicit, cumpărătorii erau de rea-credință, iar contractul avea o cauză ilicită, în sensul art. 948 pct. 3 și 4, art. 966 și art. 968 C. Pr in în tâmp in are a f or mul ată în c auz ă, recl aman tul in timat a solicitatrespingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că prin D. nr. 4. a C. de A. C., s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de reclamant în baza L. nr. 1. nu pe motiv că nuar fi fost respectate dispozițiile L. nr. 1., ori că s-ar fi încheiat contractul cu încălcarea acestei legi, ci pe considerentul preemțiunii titlului de proprietate al fostului proprietar față de titlul de proprietate al reclamantului. În consecință, reclamantul este îndreptățit la a beneficia de dispozițiile art. 501 din L. nr. 10/2001, în mod corect apreciindu-se că dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. îi profită în egală măsură și reclamantului, ca și vechiului proprietar, reclamantul fiind îndreptățit, pe cale de consecință, la o despăgubire reală și corespunzătoare prejudiciului suferit ca urmare a desființării contractului prin care a dobândit proprietatea asupra unui bun în înțelesul C.i. Recursul este nefondat. Obiectul cererii introductive de instanță, și care constituie, totodată, limitele învestirii legale a instanței de judecată, îl constituie obligarea pârâtului, în temeiul art. 501 din L. nr. 10/2001, republicată, la restituirea către reclamant a prețului de piață, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare, al imobilului din C.-N., str. Câmpului nr. 111, imobil care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 33024/(...), încheiat în temeiul L. nr. 1., desființat ulterior prin decizia civilă nr. 4. a C. de A. C. în subsidiar, în situația în care se va aprecia de către instanță că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 501 din L. nr. 10/2001, republicată, reclamantul a învestit instanța cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 50 pct. 2 din L. nr. 10/2001, republicată, respectiv, a solicitat obligarea pârâtului la restituirea prețului achitat de reclamant pentru apartament, actualizat cu rata inflației; cu dobânzile legale aferente. Concret, în motivarea cererii introductive de instanță, reclamantul a arătat că a cumpărat imobilul litigios, situat în C.-N., str. Câmpului nr. 111, în temeiul L. nr. 1., prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 33024/(...). Prin decizia civilă nr. 4., pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. 43/R/2007, s-a constatat nulitatea absolută a acestui contract de vânzare- cumpărare, imobilul fiind restituit ulterior fostului proprietar în cadrul procedurii administrative prevăzută de L. nr.10/2001. Reclamantul și-a întemeiat, în principal, acțiunea dedusă judecății pe dispozițiile art. 501 din L. nr. 10/2001, republicată, iar în subsidiar, pe dispozițiile art. 50 alin. 2 din aceiași lege. Potrivit art. 50 alin. 2 din L. nr. 10/2001 actualizată până la data de 1 aprilie 2007, cererile sau acțiunile în justiție privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor L. nr. 1., au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, sunt scutite de taxe de timbru. Alin. 3 al aceluiași art. 50 prevede că restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărar e, încheiate cu eludarea prevederilor L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din L. nr. 1., cu modificările ulterioare. Prin urmare, art. 50 alin. 2 și 3 din L. nr. 10/2001, actualizată până la data de (...), permitea chiriașilor ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor L. nr. 1., au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, să solicite restit uirea prețului actualizat plătit , restituire care urma să se facă de către Ministerul Finanțelor Publice, din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din L. nr. 1.. L. nr. 1/2009 a adus modificări L. nr. 10/2001, în speță, interesând însă dispozițiile art. 18 din L. nr. 1/2009, prin care, după art. 50 din L. nr. 10/2001 a fost introdus un nou articol, art. 501, cu următorul cuprins: „Proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor L. nr. 1., cu modificările ulterioare, au fostdesființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare ";, valoarea despăgubirilor prevăzute la art. 501alin. 1 urmând să fie stabilită, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, prin expertiză. L. nr. 1/2009 nu a abrogat art. 50 din L. nr. 10/2001, în prezent în textul L. nr. 10/2001 republicată și actualizată până la data de (...), coexistând atât textul art. 50, cât și art. 501 . Prin urmare, din analiza celor două texte legale, art. 50 și art. 501 din L. nr. 10/2001 republicată, se desprinde cu evidență concluzia că, în prezent, un proprietar al cărui contract de vânzare-cumpărare a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă are posibilitatea de a se adresa instanței de judecată fie cu o cerere prin care să solicite restituirea prețului actualizat pe care l-a plătit - în situația în care contractul său de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu eludarea prevederilor L. nr. 1. -, cerere întemeiată în acest caz pe prevederile art. 50 alin. 2 din L. nr. 10/2001 republicată, fie cu o cerere prin care să solicite restituirea prețului de piață al imobilelor - în situația în care contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu respectarea prevederilor L. nr. 1. -, cerere întemeiată în această ipoteză pe prevederile art. 501 și art. 50 alin. 21 din aceiași lege. Reclamantul din prezenta cauză a învestit instanța cu o cerere având ca obiect, în principal, „obligarea pârâtului la restituirea către reclamant a prețului de piață stabilit conform standardelor internaționale de evaluare";, și doar în subsidiar, a solicitat restituirea prețului plătit actualizat cu rata inflației. Prin urmare, instanța trebuia să verifice dacă situația particulară a reclamantului se încadrează în dispozițiile art. 501 din L. nr. 10/2001, republicată, sau, dimpotrivă, se circumscrie prevederilor art. 50 alin. 2 din aceiași lege. Așa fiind, prin prisma art. 129 alin. final C.proc.civ., instanța era ținută să se pronunțe strict asupra obiectului cererii reclamantului, cu care a fost legal învestită. Textul art. 501 și textul art. 50 alin. 21 din L. nr. 10/2001 republicată, are în vedere, așadar, ipoteza în care a existat un contract de vânzare- cumpărare încheiat cu respectarea prevederilor L. nr. 1., contract desființat ulterior printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, cum este de altfel situația și în speța de față. Se pune firesc întrebarea ce anume înseamnă sintagma „respectarea L. nr. 1.";, cum anume trebuie interpretată aceasta, în condițiile în care, în actualul cadru procesual nu se poate rediscuta valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare. Pentru o atare finalitate, chiar dacă nu se mai poate repune în discuție valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare, este necesar să se facă o scurtă trimitere la dispozițiile L. nr. 1., pentru a se putea reaminti ce anume prevedea acest act normativ cu privire la posibilitatea acordată chiriașilor de a cumpăra apartamentul ce făcea obiectul acestei legi. Potrivit art. 1 din această lege făceau obiectul acestei legi imobilele cu destinația de locuințe, fosta proprietate a unor persoane fizice, trecute cu destinația de locuințe în proprietatea S., după 6 martie 1945, cu titlu și care se aflau în posesia S. sau a altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989, în noțiunea de titlu fiind inclus, prin textul art. 1 alin. 2 din H. nr. 2., modificată prin H. nr. 1., și D. nr. 2., în baza căruia S. Român a preluat imobilul litigios. Apoi, era necesar ca cel care cumpăra un apartament ce făcea obiectul L. nr. 1. să fie titularul unui contract de închiriere valabil încheiat la momentul intrării în vigoare a L. nr. 1., în acest sens dispunând art. 9 alin. 1 din L. nr. 1., să opteze pentru cumpărarea apartamentului pe care îl ocupa cu titlu de chirie după expirarea termenului prevăzut la art. 14 din lege - este termenul de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii în care persoanele îndreptățite puteau depune cereri în temeiul L. nr. 1., termen care s-a împlinit la 29 iulie 1996 -, imobilul să nu fie exceptat de la vânzare în temeiul art. 10 din L. nr. 1.. Desigur, în esență, dacă toate aceste cerințe au fost respectate cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare se poate aprecia în sensul că respectivul contract de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu respectarea prevederilor L. nr. 1.. În speță, așa cum rezultă din considerentele deciziei civile nr. 4.R/(...), pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. (...), prin sentința civilă nr. 7. a J. C.-N., pârâtul C. Local al municipiului C.-N. a fost obligat să încheie cu reclamantul intimat de astăzi, precum și cu frații acestuia, contact de închiriere asupra imobilului litigios, astfel încât, în executarea acestei sentințe a J. C.-N., s-a încheiat contractul de închiriere nr. 4. ș nr. 4.. Inițial, reclamantul intimat a refuzat încheierea unui contract de închiriere, dar după decesul fraților săi, în anul 1995, întrucât intimatul locuia în imobilul în litigiu, a formulat o cerere de închiriere a contractului de închiriere. Astfel, la data intrării în vigoare a L. nr. 1., respectiv la data de (...), pârâtul era chiriaș în imobilul în litigiu. Cererea de restituire a imobilului, depusă de fostul proprietar în baza L. nr. 1., la data de (...), a fost considerată neîntemeiată, astfel încât, cererea de cumpărare a imobilului, formulată de către reclamant, la data de (...), a fost apreciată ca fiind formulată în condiții legale, fiind aprobată, în temeiul art. 9 din L. nr. 1., cu consecința încheierii contractului de vânzare- cumpărare. Curtea de A. C. a constatat, prin sus-menționata decizie, că imobilul litigios, situat în C.-N., str. Câmpului nr. 111, înscris în CF nr. 18236 C., nr. top 12031, preluat de S. în baza D.ui nr. 2., a trecut în proprietatea S. Român fără titlu valabil; a constatat, totodată, nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 33024/(...), încheiat între C. Local al municipiului C.-N., în calitate de vânzător, și M. I. M., în calitate de cumpărător, având ca obiect construcția cu nr. top 12031/1/I (f. 7-11 dosar fond). La pronunțarea soluției de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de reclamantul intimat de azi în baza L. nr. 1., Curtea de A. C. a avut în vedere „prevalența C.i";, apreciind că „în conflictul dintre interesul vechiului proprietar și cel al fostului chiriaș cumpărător, trebuie recunoscut dreptul de proprietate al fostului proprietar, întrucât chiriașul nu a dobândit un drept de proprietate cumpărând de la un neproprietar, nefiind întrunite condițiile erorii comune invincibile";. S-a mai reținut de către Curtea de A. C., la pronunțarea deciziei civile nr. 4.R/(...), că „independent de valabilitatea contractului de închiriere și buna-credința a pârâtului cumpărător, se impune constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, deoarece legislația internă contravine art. 1 din Protocolul nr. 1, privind dreptul la un bun, iar în aplicarea principiilor generale de drept, se impune recunoașterea prevalenței dreptului fostului proprietar";. Se constată, astfel, de către Curte că prin decizia prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nu s-a reținut sub nicio formă împrejurarea că reclamantul intimat de azi ar fi nesocotit dispozițiile L. nr. 1. și că la încheierea contractului de vânzare- cumpărare ar fi fost încălcate dispozițiile imperative ale acestei legi. Se poate așadar aprecia în sensul că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 33024/(...) au fost respectate dispozițiile atunci în vigoare ale L. nr. 1.. De altfel, dovada în acest sens o constituie chiar faptul că acest contract de vânzare-cumpărare nu a fost desființat pentru fraudă la lege, ori pentru nesocotirea prevederilor art. 948-968 C., ci pentru că „independent de valabilitatea contractului de închiriere și buna-credința a pârâtului cumpărător, se impune constatarea nulității contractului de vânzare- cumpărare, deoarece legislația internă contravine art. 1 din Protocolul nr. 1, privind dreptul la un bun, iar în aplicarea principiilor generale de drept, se impune recunoașterea prevalenței dreptului fostului proprietar";, respectiv, pentru că „în conflictul dintre interesul vechiului proprietar și cel al fostului chiriaș cumpărător, trebuie recunoscut dreptul de proprietate al fostului proprietar, întrucât chiriașul nu a dobândit un drept de proprietate cumpărând de la un neproprietar, nefiind întrunite condițiile erorii comune invincibile";. S-ar putea deduce, din formularea „nefiind întrunite condițiile erorii comune invincibile";, că s-ar fi apreciat de către Curtea de A. C. că nu a existat din partea cumpărătorului buna-credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Desigur, pentru analizarea bunei ori relei credințe, art. 46 alin. 2 din L. nr. 10/2001 în redactarea inițială, devenit art. 45 alin. 2 după republicarea legii, presupunea ca imobilul respectiv să fi fost preluat fără titlu valabil - ceea ce ar implica aprecierea că acesta nu făcea obiectul L. nr. 1. -, însă, aprecierea valabilității titlului a fost posibilă doar după apariția L. nr. 10/2001, până la acel moment, imobilele preluate în temeiul D.ui nr. 2., cu precizările aduse prin H. nr. 1., fiind considerate ca fiind preluate cu titlu și deci, făcând obiectul L. nr. 1.. Pe cale de consecință, Curtea apreciază că în speță a fost vorba despre un contract de vânzare-cumpărare încheiat cu respectarea L. nr. 1., reclamantul fiind astfel îndreptățit să uzeze de dispozițiile art. 501 și ale art. 50 alin. 21 din L. nr. 10/2001, republicată. În speță, a fost efectuată în fața instanței de fond o expertiză tehnică- judiciară pentru evaluarea imobilului la prețul de piață stabilit în conformitate cu standardele internaționale de evaluare, de către expert C. R. (f. 35-44 dosar fond), care a stabilit o valoare de piață recomandată în sumă de 235.822 lei (respectiv 55.178 Euro la cursul de schimb leu/Euro din (...) de 4,274 lei/Euro), expertiză care de altfel, a și fost avută în vedere de către instanța de fond și de apel. Față de dispozitivul și considerentele deciziei nr. 4.R/(...) a C. de A. C., intrată în puterea lucrului judecat, și din a căror analiză rezultă faptul că nus-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, pe motiv că la încheierea acestuia s-ar fi nesocotit dispozițiile art. 948 pct. 3 și 4, art. 966 și art. 968 C., ci, dimpotrivă, contractul a fost anulat pentru motivele mai sus expuse - prevalența dreptului fostului proprietar, a art. 1 din Protocolul nr. 1, etc. -, motive care nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor L. nr. 1., Curtea constată că este nefondat motivul de recurs prin care se solicită instanței să constate încălcarea acestor dispoziții legale cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, și aceasta pentru că nu se mai poate schimba motivul de nulitate reținut în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 4. a C. de A. C. Drept urmare, Curtea constată că nu este incident în cauză motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., respectiv, nu poate fi reținută aplicarea greșită a legii de către instanța de apel și, implicit, de către instanța de fond. Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ. și art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs. În temeiul art. 274 C.pr.civ., rap. la art. 1169 C., recurentul va fi obligat să-i plătească reclamantului intimat suma de 100 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial aferent contractului de asistență juridică nr. 92/(...), sumă justificată prin chitanța de plată nr. 92/(...) (f. 13, 14). PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN, prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva deciziei civile numărul 3. din (...) a T.ului C., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține. Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului M. I. suma de 100 lei, cheltuieli de judecată în recurs. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P. GREFIER A. A. M. Red.CMC/dact.MS 2 ex./(...) Jud.fond: C.M. C. Jud.apel: O.C. Tatu/A.F. Doica
| ← Decizia civilă nr. 101/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 42/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
