Decizia civilă nr. 111/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 111/A/2011
Ședința publică din 17 februarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.- A. P.
JUDECĂTOR: C.- M. CONȚ
GREFIER : A. A. M.
S-au luat în examinare apelul declarat de pârâtul S. ROMÂN, PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, R. PRIN D. A J. C. și apelul declarat de reclamanții M. C., M. M.-R., M. T.-L., L. E., împotriva sentinței civile nr.
785 din 24 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.
(...), având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamanților apelanți, avocat M. T., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 5 din dosarul instanței de apel și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamanții apelanți personal și reprezentantul pârâtului apelant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul declarat de pârâtul S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. a jud. C. a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 4 alin. 4 raportat la art. 5 alin. 3 din Legea nr. 221/2009.
A.ul declarat de reclamanții M. C., M. T.-L., M. M.-R. și L. E. a fost introdus în termen legal, a fost motivat după înregistrarea cererii de apel, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul în temeiul art. 4 alin. 4 raportat la art. 5 alin. 3 din Legea nr. 221/2009.
S-a făcut referatul cauzei după care C. constată că la data de (...), pârâtul apelant a înregistrat la dosar ". de ședință";, în două exemplare, din care un exemplar instanța îl înmânează reprezentantei reclamanților apelanți.
Reprezentanta reclamanților apelanți depune la dosar o cerere prin care solicită analizarea și judecarea prezentului apel și prin prisma dispozițiilor art. 998, art. 999 și art. 1000 alin. 3 Cod civil.
C. din oficiu, în temeiul art. 294 alin. 1 C.pr.civ., invocă și pune în discuție excepția inadmisibilității cererii prin care se solicită schimbarea cauzei juridice pentru prima dată în apel, respectiv a cererii prin care, reclamanții apelanți solicită analizarea și judecarea prezentului apel și prin prisma dispozițiilor art. 998, art. 999 și art. 1000 alin. 3 Cod civil.
Reprezentanta reclamanților apelanți arată că după apariția Legii nr.
221/2009 s-au formulat acțiuni în temeiul acestei legi și au fost pronunțate hotărâri în temeiul aceleiași legi, însă dacă pe parcursul procesului s-au modificat prevederile Legii nr. 221/2009 nu este culpa reclamanților și a considerat necesar să completeze temeiul juridic, astfel încât, apreciază că în prezenta cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 294 alin. 1 C.pr.civ., deoarece cauza privind răspunderea delictuală a S.ui Român, prin Ministerul
Finanțelor Publice rămâne aceeași, motiv pentru care, solicită respingerea excepției invocate din oficiu de către instanță.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea excepției inadmisibilității cererii formulate pentru prima dată în apel, invocată din oficiu de către instanță și arată că este adevărată susținerea reprezentantei reclamanților apelanți în sensul că în prezenta cauză nu se poate reține culpa reclamanților pentru faptul că pe parcursul procesului s-au modificat prevederile Legii nr. 221/2011, însă prin D. nr. 1358/(...) a Curții Constituționale a R. s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009, iar aceste dispoziții nu își mai produc efectele juridice și nu mai pot fi aplicate în cauză.
Reprezentanta reclamanților apelanți și reprezentanta P.ui de pe lângă
C. de A. C., arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantei reclamanților apelanți și reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. pentru a pune concluzii pe apelul declarat de reclamanți și pe apelul declarat de pârât.
Reprezentanta reclamanților apelanți solicită admiterea apelului declarat de reclamanți, modificarea sentinței atacate, în sensul obligării pârâtului la acordarea de despăgubiri în favoarea reclamanților în cuantum de 1.600.000 lei, reprezentând despăgubiri cu titlu de prejudiciu moral, astfel divizate: 120.000 lei pentru fiecare an de detenție al antecesorului reclamanților și 400.000 pentru executarea de către antecesorul reclaman- ților a măsurii administrative de stabilire a domiciliului forțat și obligarea pârâtului intimat la plata cheltuielilor de judecată, pentru motivele de apel menționate în memoriul depus la dosar la termenul de judecată din data de (...) și de asemenea, solicită respingerea apelului declarat de pârât, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată în apel.
Reprezentanta reclamanților apelanți arată că suma solicitată de reclamanții apelanți nu este prea mare, întrucât antecesorul acestora a fost deținut politic 10 ani și apoi a fost deportat o perioadă de doi ani și de asemenea, arată că suma de 19.000 lei acordată de prima instanță e prea mică raportat la suferințele suportate de antecesorul reclamanților apelanți prin condamnările suferite de acesta, astfel încât, solicită instanței de apel să se raporteze la repararea acestui prejudiciu, în mod echitabil.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea apelului declarat de reclamanții apelanți și de asemenea, solicită admiterea în parte a apelului declarat de pârât și schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul înlăturării obligației pârâtului la plata daunelor morale către reclamanții apelanți, având în vedere că prin D. nr. 1358/(...) a Curții Constituționale a R. s-a admis excepția de neconstituționalitate aprevederilor art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009, iar aceste dispoziții nu își mai produc efectele juridice.
C U R T E A
Prin sen tinț a c iv il ă n r. 785/(...), pronunț ată de T ribun alul Clu j în dos ar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții M. C., M. M.-R., M. T.- L. și L. E., în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință: s-a constatat caracterul politic al condamnării pronunțate prin sentința nr. 111/(...), în dosar nr. 45/1952 al T.ui Militar C., precum și caracterul al măsurii administrative de stabilire a domiciliuluiobligatoriu pe o perioadă de 24 de luni, suferite de defunctul M. T. L. pârâtul a fost obligat să le plătească reclamanților suma de 19.000 lei; s-a respins cererea reclamanților de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că prin sentința penală nr. 111/1952 a T.ui Militar C., pronunțată în dosar nr. 45/1952, rămasă definitivă prin decizia nr.
1637/(...), pronunțată de C. M. de C. și Justiție, în dosar nr. 1033/1952, antecesorul reclamanților, M. T., a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale, în baza art. 209 pct. IV C.pen, acesta executând integral pedeapsa la care a fost condamnat.
Prin D. M. nr. 1., defunctului M. T. i s-a stabilit domiciliul obligatoriu pe timp de 24 de ani și 3 luni în comuna L., raionul Fetești, cu începere din (...), restricțiile domiciliare fiind ridicate la data de (...), conform adresei M. nr.
4888/1963.
Defunctului M. T. L. i-au fost recunoscute drepturile ca beneficiar al D.- lege nr. 1., iar reclamanta M. C. este beneficiara unei pensii în temeiul acelorași dispoziții legale.
Ansamblul probațiunii administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor, dosarul C.N.S.A.S., confirmă condițiile grele în care inculpatul a executat detenția, precum și condițiile grele de viață în perioada domiciliului obligatoriu, marcate de privațiunile suferite de acesta și de familia sa ulterior punerii sale în libertate și a încheierii căsătoriei, fiind evident că defunctului i-au fost cauzate suferințe în toate planurile, moral, social, profesional, de natură să-i lezeze demnitatea și onoarea, dar și celelalte drepturi nepatrimoniale ocrotite de lege.
La stabilirea despăgubirilor s-a avut în vedere în concret vârsta pe care o avea reclamantul în momentul condamnării, 31 de ani, perioada condamnării, durata efectivă a executării pedepsei, suferințele fizice și psihice rezultate din lipsurile pe care a trebuit să le suporte în regimul de detenție, alterarea stării de sănătate, precum și atitudinea manifestată ulterior punerii în libertate, dar și de dispozițiile O. nr. 6..
Cererea reclamanților, de acordare a cheltuielilor de judecată, a fost respinsă ca nedovedită, în temeiul art. 1169 C.civ.
Împ o tr iv a aces te i se n tințe a decl ar at ap el, în ter men leg al, pe de o p ar te
recl amanț ii M. C., M. M. -R., M. T.-L. și L. E., iar pe de al tă p ar te, p âr âtul S. Ro mân
pr in M in is terul F in an ț elor Publice, prin D. G. a F. P. C.
Prin propriul apel, pârâtul apelant a solicitat, ca urmare a admiterii apeluluisău, modificarea sentinței atacate, în principal, în sensul respingerii în totalitatea acțiunii reclamanților, iar în subsidiar, în sensul reducerii cuantumului despăgubirilor, motivat pe faptul că prejudiciul a fost integral acoperit de S. Român prin drepturile acordate antecesorului reclamanților și soției supraviețuitoare, reclamanta M. C., încă din anul 1991, în temeiul Decretul-lege nr. 1..
Prin propriul apel, reclamanții apelanți au solicitat, ca urmare a admiteriiapelului lor, modificarea sentinței, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, respectiv, să li se acorde despăgubiri în cuantum de 1.600.000 lei, reprezentând câte o 120.000 lei pentru fiecare zi de detenție a antecesorului reclamanților și
400.000 lei pentru executarea de către acesta a măsurii administrative de stabilire a domiciliului forțat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, s-a reprodus exhaustiv starea de fapt a cauzei, respectiv, condițiile în care antecesorul reclamanților a fost arestat și condamnat, în care și-a executat pedeapsa, în care s-a stabilit domiciliul forțat împreună cu familia, toate acestea marcate de restricțiile și privările nenumărate la care au fost supuși; au fost reiterate demersurile judiciare urmate de reclamanți în baza Legii nr. 221/2009, prin invocarea incidenței în cauză a prevederilor art. 8 și 9 C.E.D.O.; a fost reprodusă soluția primei instanțe, prin raportare la O. nr. 6. și la D. C. nr. 1354/(...), concluzionându-se în sensul că, la data pronunțării sentinței fondului, erau în vigoare dispozițiile O. nr. 6., declarate ulterior neconstituționale prin D. nr. 1. și că suma de 19.000 lei nu este în măsură să asigure o satisfacție de ordin moral raportat la gravele suferințe încercate de defunctul M. T. L. pe parcursul a mai bine de 12 ani de zile, impunându-se o reanalizare a cuantumului despăgubirilor acordate de instanța fondului.
Recl amanț ii au f ormu l at în tâmp in are la apelul pârâtului, solicitândrespingerea acestuia ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată, invocând, în esență, aceleași considerente care a fundamentat și apelul reclamanților.
Prin scriptul intitulat „Note de ședință";, depus la dosar la data de (...), pârâtul apelant a invocat prevederile Deciziei C. nr. 1358/(...), precum și dispozițiile art. 147 alin. 4 din Constituție și ale art. 31 alin. 1 și 3 din Legea nr.
47/1992.
Prin-o cerere înregistrată la dosar pentru termenul din (...), reclamanții au solicitat ca apelul lor să fie judecat prin prisma art. 998, art. 999 și art. 1000 alin. 3 C.civ. (f. 32).
A.u l p âr â tu lu i e s te f on dat în p ar te, iar ape lu l reclaman ț ilor e s te nefondat.
Cu privire la circumstanțele de fapt ale cauzei, C. constată că acestea au fost pe larg expuse în considerentele hotărârii primei instanțe, motiv pentru care nu vor fi reiterate în paginile prezentei decizii.
În ceea ce privește aplicabilitatea în cauză a O. nr. 6. - acesta constituind un motiv de apel formulat prin memoriul inițial de apel -, C. constată următoarele:
O. nr. 62/(...), prin care a fost modificată Legea nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, a fost publicată în Monitorul Oficial al R. nr. 446/(...), intrând deci în vigoare la data de 01 iulie
2010.
Prin art. I alin. 1 lit. a pct. 1, 2 și 3 din O. nr. 6. a fost modificat art. 5 alin.
1 lit. a din Legea nr. 221/2009, în sensul stabilirii exacte a cuantumuluidespăgubirilor care puteau fi acordate, de către instanțele de judecată, pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
Art. II din O. nr. 6. prevedea că dispozițiile acestei ordonanțe de urgență se aplică proceselor și cererilor pentru a căror soluționare nu a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
Însă, C. constată că acest act normativ nu mai poate fi aplicat în cauză, având în vedere că prin D. C. nr. 1354/(...), textul art. I și art. II din acest act normativ a fost declarat neconstituțional, și întrucât în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 din Constituția R. acestea nu au fost puse de acord cu dispozițiile constituționale încălcate sau nesocotite, acestea și-au încetat aplicabilitatea.
Prin D. Curții Constituționale nr. 1358/(...), publicată în M. Of. nr.
761/(...), a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice - D. C. și, în consecință, s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale, pe motiv că acestea contravin prevederilor art. 1 alin. 3 și 5 din Legea fundamentată, respectiv, încalcă normele de tehnică legislativă, prin crearea unor situații de incoerență și instabilitate, contrare prevederilor Legii nr. 24/2000, reținându-se în considerentele acestei decizii că Legea nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, face parte din categoria legilor organice, fiind adoptată de P. cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituție, însă, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin D. nr.1358/2010, aceasta nu a fost supusă controlului de constituționalitate a priori, conform art. 146 lit. a) din Constituție.
Art. 147 din Constituția R. din 21 noiembrie 1991 (*republicată*)
(modificată și completată prin de revizuire a C. R. nr. 4., publicată în Monitorul
Oficial al R., Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicată de C. L., în temeiul art. 152 din Constituție, cu reactualizarea denumirilor și dându-se textelor o noua numerotare (art. 152 a devenit, în forma republicată, art. 156)), prevede următoarele :
„ (1) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
(2) În cazurile de neconstituționalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, P.ul este obligat sa reexamineze dispozițiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curții Constituționale.
(3) În cazul în care constituționalitatea tratatului sau acordului internațional a fost constatată potrivit articolului 146 litera b), acesta nu poate face obiectul unei excepții de neconstituționalitate. T. sau acordul internațional constatat ca fiind neconstituțional nu poate fi ratificat.
(4) Deciziile Curții Constituționale se publica în Monitorul Oficial al R.. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor";.
Art. 31 din Legea nr. 47 din 18 mai 1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale (republicată în temeiul dispozițiilor art. V din
Legea nr. 177/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a C. de procedură civilă și a
C. de procedură penală al R., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr.
672 din 4 octombrie 2010, dându-se textelor o nouă numerotare), stabilește următoarele :
„(1) D. prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
(2) În caz de admitere a excepției, C. se va pronunța și asupra constituționalității altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate prevederile menționate în sesizare.
(3) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
(4) Deciziile pronunțate în condițiile alin. (1) se comunică celor două
Camere ale P.ului, Guvernului și instanței care a sesizat Curtea Constituțională.
(5) În cazul în care la data comunicării deciziei Curții Constituționale potrivit alin. (4) cauza se află pe rolul altui organ judiciar, instanța comunică acestuia decizia.";
Din coroborarea art. 147 din Constituția R. Revizuită cu art. 31 alin. 1 și 3 din Legea nr. 47/1992 republicată, se desprinde cu evidență faptul că, pe de o parte, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii, nu doar în cauza în care a fost invocată respectiva excepție de neconstituționalitate, iar pe de altă parte că, acele dispoziții din legile și ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C..
Or, în cazul de față, în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin. 1 din Constituție, nu au fost puse de acord prevederile neconstituționale ale art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 cu dispozițiile constituționale, astfel că, textul art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 și-a încetat efectele juridice.
Drept urmare, în prezent nu există un temei juridic în legea specială, nr.
221/2009, care să fundamenteze admisibilitatea cererilor de chemare în judecată promovate în baza Legii nr. 221/2009, având ca obiect acordarea de despăgubiri morale.
Însă, C. constată că, față de împrejurarea că restul dispozițiilor din Legea nr. 221/2009 sunt încă în vigoare, nefiind abrogate expres sau tacit, respectiv, nefiind declarate neconstituționale, se impune a fi menținută soluția primei instanțe în ceea ce privește dispoziția referitoare la constatarea caracterului politic al condamnării aplicate antecesorului reclamantului prin sentința penală nr. 111/(...), condamnare care, prin prisma art. 1 alin. 2 lit. a din Legea nr.
221/2009, constituie de drept o condamnare cu caracter politic, respectiv, dispoziția referitoare la constatarea caracterului politic al măsurii administrative de stabilire a domiciliului obligatoriu pe timp de 24 de luni, prin D. M. nr. 1.,măsură care, prin prisma art. 3 alin. 1 coroborat cu art. 4 alin. 2 din Legea nr.
221/2009, are evident un caracter politic.
Nu se poate nega suferința fizică și psihică suportată de antecesorul reclamanților, și nici consecințele pe plan personal, social, profesional, familial, etc. suferite de acesta și de familia sa ulterior condamnării, însă, în absența existenței, la acest moment, a unui temei juridic în legea specială care să permită fundamentarea unei cereri având ca obiect acordarea de despăgubiri morale, C. constată că este neîntemeiată solicitarea reclamanților de majorare a despăgubirilor morale.
Este de subliniat faptul că atât antecesorul reclamanților, cât și reclamanta M. C., au beneficiat de prevederile D.-lege nr. 1. (f. 18, 29 dosar fond), prin emiterea H. nr. 468/(...) de C. J. C. pentru aplicarea prevederilor D.- lege nr. 1., respectiv, prin acordarea unei pensii în favoarea reclamantei, în temeiul acestui act normativ, prin D. nr. 128254/(...).
Invocarea de către reclamanți, pentru prima dată în memoriul de apel, a dispozițiilor art. 8 și 9 C.E.D.O., respectiv a prevederilor art. 998, art. 999 și art. 1000 alin. 3 C.civ., echivalează cu o schimbare a cauzei juridice, respectiv, a obiectului acțiunii, pentru prima dată în apel, intrând astfel sub incidența excepției inadmisibilității întemeiată pe prevederile art. 294 alin. 1 C.proc.civ., având în vedere că în fața primei instanțe reclamanții și-au întemeiat petitul în despăgubiri morale exclusiv pe dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr.
221/2009.
Nu se poate reține susținerea reclamanților, în sensul că Deciziile C. nu se aplică în speță, dat fiind că, în conformitate cu prevederile art. 147 alin. 1 și 4 din Constituția R. Revizuită și ale art. 31 alin. 1 și 3 din Legea nr. 47/1992, republicată, Deciziile C. sunt obligatorii erga omnes, de la momentul publicării lor în Monitorul Oficial, fiind incidente în toate cauzele care se întemeiază pe norma juridică declarată neconstituțională prin respectivele decizii, acestea nefiind obligatorii strict în litigiul în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate.
Nu se poate face confuzie între neconstituționalitate unei legi și neretroactivitatea acesteia, știut fiind că, neretroactivitatea unei legi presupune ca aceasta să nu se aplice unor situații intervenite înainte de intrarea ei în vigoare, legea urmând să dispună numai pentru viitor, așa cum impune art. 15 alin. 2 din Constituția R. și art. 1 C.civ., în timp ce neconstituționalitatea unei legi are în vedere conformitatea acesteia cu legea fundamentală la momentul adoptării, promulgării și intrării ei în vigoare.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse și a prevederilor art. 295-296 C.proc.civ., C. urmează să admită în parte apelul pârâtului și să respingă ca nefondat apelul reclamanților, conform dispozitivului prezentei decizii.
Reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte apelul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul
Finanțelor Publice prin D. C., împotriva sentinței civile nr. 785 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o schimbă în parte, în sensul că înlătură din sentință dispoziția referitoare la obligarea pârâtului la plata către reclamanți a sumei de 19.000 lei daune morale, cu consecința respingerii în întregime a acestui petit.
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții M. C., M. M.-R., M. T.-
L. și L. E., în contra aceleiași sentințe.
D. este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
A.-A. P. C.-M. CONȚ
A. A. M.
Red.CMC/dact.MS
9 ex./(...) J.fond: D.T.
| ← Decizia civilă nr. 720/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 101/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
