Decizia civilă nr. 5241/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5241/R/2011
Ședința publică din data de 14 decembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A.-T. N.
J.ECĂTORI:
M.-C. V.
ANA I.
G.:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul B. G., împotriva deciziei civile nr. 1. din 29 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul R. I., având ca obiect
.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pârâtul-recurent B. G. și reclamantul-intimat R. I.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 1,20 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Pârâtul-recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, și în consecință anularea hotărârii recurate pentru motivele arătate în scris. Solicită cheltuieli de judecată în cuantum de 60 lei, reprezentând transportul la instanță, sens în care depune la dosar un bilet emis de CFR C.
Reclamantul-intimat solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii recurate și a sentinței pronunțate de prima instanță ca fiind legale
și temeinice, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 160 lei, din care 60 lei reprezintă contravaloarea transportului la instanță, sens în care depune un bilet emis de CFR C., și 100 lei reprezintă contravaloarea zilei de lucru. A. că este agricultor și poate realiza pe zi un venit minim de 50-70 lei și 150-200 lei maxim.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1324 din data de 22 aprilie 2010, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr. (...)/R, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul R. I., în contradictoriu cu pârâtul B. G., a fost obligat pârâtul să permită reclamantului accesul pe lângă terenul său, pe porțiuneade teren folosită cu destinație de drum pe lângă linia de cale ferată dezafectată, prin înlăturarea barierei montate, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 550 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că pe lângă terenul reclamantului, situat în imediata vecinătate a unei linii de cale ferată dezafectată, există o porțiune de teren folosită cu destinația de drum, fapt constatat cu prilejul deplasării la fața locului.
Din declarațiile martorilor audiați cu acea ocazie a rezultat că pârâtul a îngrădit accesul pe acest drum.
Pârâtul, care deține un teren îngrădit, are obligația impusă de lege de a exercita drepturile pe care le are asupra acestui teren fără a depăși aceste limite, astfel încât prin acțiunile sale să nu producă consecințe vătămătoare altor persoane.
Atitudinea pârâtului de a interzice reclamantului accesul pe lângă terenul său, prin montarea unei bariere, se situează în sfera abuzului de drept.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 550 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 189/(...) a T.ui M. a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-pârât B. G., împotriva sentinței civile nr. 1324 din data de 22 aprilie 2010, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr. (...)/R, a fost admis apelul declarat de apelantul-reclamant R. I., împotriva sentinței civile nr. 1324 din data de 22 aprilie 2010, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr. (...)/R care a fost schimbată în parte în sensul că, a fost obligat pârâtul B. G. la plata către reclamantul R. I. și a sumei de 1085,25 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond, pe lângă suma acordată de 550 lei, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței, iar apelantul-pârât B. G. a fost obligat la plata către apelantul-reclamant R. I. a sumei de 160 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că prin decizia civilă nr. 1. din data de (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în apel, în dosarul nr. (...), într-un prim ciclu procesual, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, conform deciziei nr. 1152/R/2009 a Curții de A. C., s-a clarificat obiectul cererii de chemare în judecată, în sensul că ceea ce se solicită nu este constituirea unui drept de servitute de trecere, ci o obligație de a face, respectiv obligarea pârâtului să lase liber accesul la drumul public.
Din această perspectivă nu prezintă relevanță în cauză dacă terenul reclamantului are sau nu caracter de loc înfundat și nici care ar fi calea de acces cea mai economicoasă și mai puțin împovărătoare pentru terenul fond aservit la drumul public.
Terenul situat la locul numit „. este cuprins în titlul de proprietate comun nr. 4., eliberat în favoarea numiților B. V., B. M., B. M., P. V., C. M., C. F., C. T., C. Ș., C. G., C. V. P. titulari se numără și B. M., tatăl pârâtului B. G.
Conform titlului de proprietate și procesului verbal de punere în posesie, suprafața terenului este de 4042 mp, însă din concluziile raportului de expertiză a rezultat că terenul folosit de către pârât, în suprafață de 4884 mp, excede terenului atribuit prin titlul de proprietate nr. 4., în suprafațăde 4042 mp. D. de 842 mp se află spre calea ferată, până la aliniamentul
E-F și spre sud până la aliniamentul F-G.
Conform Planului Urbanistic General al Comunei S., aprobat prin H. C. Local nr. 15/(...), tronsonul de drum cuprins între cantonul CFR și str. Pădurii paralelă cu Valea S.lui este evidențiat la „. secundare existente propuse pentru modernizare, de legătură cu circulația majoră";. Acest drum este blocat pe traseul L-F de către pârâtul B. G. prin modul de folosință a terenului.
Pârâtul și-a extins dreptul de folosință, blocând drumul de acces în mod abuziv, tribunalul respingând apelul declarat de pârâtul B. G.
În ceea ce privește apelul declarat de apelantul-reclamant R. I., tribunalul a apreciat ca dovedite următoarele: suma de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat, achitat potrivit chitanței nr. 004 din (...), aflată la fila 53 din dosarul T.ui M. nr. (...), 19 lei taxă judiciară de timbru achitată în primă instanță, 10 lei taxă judiciară de timbru în apel și suma de
56,25 lei, reprezentând cheltuielile de deplasare la Curtea de A. C., dovedite cu biletele depuse în dosarul nr. (...) al Curții de A. C.
Acordarea cheltuielilor de judecată presupune ca realitatea, necesitatea și, în plus, caracterul lor rezonabil să fie dovedite.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul a admis apelul declarat de apelantul-reclamant R. I. și a obligat pârâtul B. G. la plata către reclamantul R. I. și a sumei de 1085,25 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond, pe lângă suma acordată de 550 lei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul B. G., solicitândinstanței modificarea deciziei pronunțate în apel, cu consecința admiterii apelului și schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul R. I.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea pronunțată în apel este nelegală, întrucât pârâtul susține că nu ocupă nicio suprafață de teren în plus față de cât ar avea dreptul. Terenul marcat cu culoare roșie în raportul de expertiză, este îngrădit și îl folosește în actualele limite de când l-a primit zestre de la părinții săi și se arată că nu s-a circulat pe așa-zisul drum pe care se susține că l-ar fi blocat recurentul.
Împrejurarea că în PUG al comunei S., acest drum se propune a fi creat, este o problemă de perspectivă irelevantă în prezenta acțiune. Din probele administrate în cauză a rezultat că peste terenul recurentului nu a existat niciodată un drum de trecere practicat de locuitorii com. S..
S-a mai învederat faptul că reclamantul are drum de acces la gospodăria lui pe drumul public proprietatea reclamantului nefiind teren înfundat.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Din raportul de expertiză administrat de instanța de apel a rezultat că pârâtul recurent folosește o suprafață de 4484 mp, deși terenul atribuit tatălui reclamantului și altor persoane prin titlul de proprietate 4., are o suprafață de 4042 mp.
Deci, reclamantul folosește fără titlu o suprafață de 842 mp, care are destinația de stradă secundară propusă pentru modernizare potrivit PUG al comunei S.
Din planul de amplasament anexa 2 la raportul de expertiză (f. 46), rezultă că pârâtul a îngrădit o suprafață mai mare de teren decât terenul atribuit prin titlul de proprietate tatălui său, blocând drumul secundar între pct. F și E.
Împrejurarea că terenul folosit de către pârât este îngrădit de când a primit zestre de la părinții săi este irelevantă în prezenta cauză, pârâtul fiind îndreptățit să folosească doar terenul pentru care are titlu de proprietate.
Faptul că ocupă fără drept o porțiune de drum public, îndreptățește orice persoană interesată de a circula pe acest drum să formuleze prezenta acțiune.
Împrejurarea că reclamantul are drum de acces la drumul public de la gospodăria lui, este irelevantă, întrucât, în prezenta acțiune reclamantul nu a solicitat stabilirea unui drept de servitute peste terenul pârâtului în temeiul art. 616 C. civil, ci a investit instanța cu o acțiune de a face, de obligare a pârâtului să permită reclamantului accesul la drumul de acces din vecinătatea terenului pârâtului.
Pe de altă parte, pârâtul recurent nu invocă nicio critică de nelegalitate a deciziei pronunțate în apel, ci își declamă nemulțumirea față de soluția instanței de apel, fără a indica care sunt dispozițiile legale încălcate de aceasta și fără a indica alt motiv de nelegalitate a deciziei pronunțate.
Având în vedere dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., raportat la dispozițiile art. 312 Cod proc.civ., curtea va respinge ca nefondat recursul.
Intimatul reclamant R. I. a solicitat 160 lei cheltuieli de judecată, însă potrivit dispozițiilor art. 1169 C. civil, cel ce face o propunere în fața judecății trebuie să o și dovedească.
Întrucât reclamantul intimat a depus dovezi numai cu privire la cheltuielile efectuate cu ocazia deplasării de la S. la C., curtea va admite în parte cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, în limita cheltuielilor dovedite.
În temeiul art. 274 Cod proc.civ., curtea va obliga recurentul să-i plătească intimatului R. I. suma de 60 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând deplasarea la instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul B. G. împotriva deciziei civile nr. 1. din 29 septembrie 2011 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă recurentul să-i plătească intimatului R. I. suma de 60 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 decembrie 2011.
PREȘEDINTE J.ECĂTORI
A.-T. N. M. C. V. ANA I.
G.
M.-L. T.
Red. ATN dact. GC
2 ex/(...)
J.. apel: H. D.M., Țiplea D.
| ← Decizia civilă nr. 167/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2911/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
